de cateva zile, creierul meu a fost pur si simplu BLANK. nici urma de insipratie pe mine:
*azi as fi avut o "sesiune" de poze, cu o prietena, iar eu nici sa pozez n-am fost in stare. aveam impresia ca o sa iasa un glont prin obiectiv.
de fapt, ca sa fiu sincera, mi-as fi dorit asta.
* ieri am iesit la "repe" cu pavel. am mers pe malu' muresului, frumos, cu chitara si versurile in mana. m-am apucat de cantat. ma opream. nu iesea nimic bun din mine, desi pavel insista sa continui sa cant.
"-falsez! spune-mi cand falsez!
-nu falsezi!
[...]
-canti cu un ton mai jos!
-lara, fac exact la fel.
-nu mi se pare"
evident. incercam sa ma sustrag.
*am de facut lucrarea de diploma. iar eu, ca idioata mi-am ales o tema mare, mare de tot. bineinteles, nici dimensiunile lucrarilor n-au fost mai mici. poate doar gravurile vor fi A4, restu A3 si A2, afis 80x80, si multe alte rahaturi.
ei bine, nici de alea nu ma pot apuca. inspiratia mea s-a dus dracu'
noroc am avut cu Roxana Kadar [bloodstained morgue - dupa cum o stiti unii]. vorbeam cu ea, azi si ne-am decis sa ne "logodim". brusc, mi-am adus aminte de un desen care i-l facusem prin 2007 sau ceva de genu, asa ca m-am hotarat sa-i fac altu, with my "new skills". macar portretu ei a iesit bine!
*am renuntat sa mai scriu in cartea mea. ba mai mult, chiar m-am enervat si m-am hotarat sa n-o mai scriu deloc. words don't come up this easy, right now. so a break will do just FINE.
si colac peste pupaza, au fost multe alte rahaturi care mi-au futut inspiratia.
am fost respinsa la derby - mi-a futut increderea de sine, in ultimul hal.
temele pt scoala - ma demoralizeaza pe zi ce trece.
gandul ca voi pica bac-ul - ma terorizeaza.
gandul ca-mi voi lua bac-ul si-mi voi pica [din nou] Ielts-ul - ma fute ingrozitor de tare.
despartirea de radu - nu a fost un motiv major, e unul suficient de mic, dar suficient de fucked up.
insomnia - ma omoara. incet, da sigur.
sunt foarte irascibila - ma cert cu toata lumea. o sa-mi fac un hobby din asta
si sincer, stau de cateva zile si nu fac nimic. absolut nimic. stau ca un trantor, si privesc in gol, si ma intreb intr-una "cum ar fi sa am doar un minut, in care mintea mea sa fie complet goala. un minut intreg, 60 de secunde nenorocite in care sa nu am absolut niciun gand alergand prin creier. oare cum ar fi?"
raspunsul e usor:
ABSOLUT PERFECT!
dar in momentul asta, mi-as dori ca inima sa-mi fie lipsita de sentimente, la fel cum imi doresc creierul lipsit de ganduri.
mi-as dori sa pot crea ceva...
