ratusca cea urata

heh, banuiesc ca toti stiti povestea asta.

de ce aduc in discutie aceasta poveste?

simplu: nu-mi pot stapani satisfactia care o am fata de corpul meu in comparatie cu fostele colege[una, mai exact] din scoala generala. [evil, nu?]

inca din clasa 1, eu am fost aia mica si grasa, baietoasa si urata.

asa e. recunosc! preferam sa-mi petrec timpul cu baietii povestind meciul de aseara sau jucand fotbal, baseball si alte rahaturi.

ma imbracam baieteste! blugii mei erau intotdeauna de baieti, pt ca aia de fete mi se pareau oribili [floricele, paiete etc]. bluze? simple, albastre/ negre.

sutien? neeeeah. n-am purtat sutien pana n-am ajuns la liceu.

imi aduc aminte de "fetele supreme" din scoala. aratau bine, imbracate mereu in pas cu moda, fardate, preferatele profesorilor.[ mai putin preferatele profilor de desen si istorie, profelor de muzica, biologie si engleza. acolo era teritoriul meu. punctul meu forte, la care nu ma batea nimeni.]

imi doream sa fiu ca ele. mi-am dezamagit profii incercand sa fiu ca ele. incercam sa slabesc, sa arat ca ele.

superficiala in ultimul hal. sincer mi-e oarecum rusine de asta, dar e un zid de care am dat cu capul, un semnal gen "trezeste-te".

ba, stau de cateva zile si-mi studiez fostele colege. "bunaciunile" au devenit... ei bine hai sa zicem ca eu sunt slaba la cele 70 de kg ale mele. fata mea, arata muuuuuult mai tanara ca a lor, fara riduri, fara cearcane. mai exact ma comparam cu una singura, care mereu imi dadea peste bot, spunandu-mi ca sunt urata si grasa [si eu o credeam].

dar ma gandesc oare, daca eu ii voi spune acum ca e urata, grasa si o taranca care nu stie sa lege doua fraze in romana, sa nu mai zic ca foloseste gugal translate ca sa-si traduca "sentimentele" fata de izbirea vietii ei, oare cum va reactiona?

oare cum ar fi sa ma "fotosopez" ca sa arat mai slaba? sau sa-mi fac ochii albastrii [in cazul meu caprui], sau sa port extensii cu 3 lei, din plastic spunand ca-s naturale?:))

da stiu, sunt lame. ma cobor la nivelul ei. dar chiar simteam nevoia sa fiu evil cu ea, ma rog, indirect.

pentru ca numai eu stiu cat mi-a futut creierii. si pentru ca stiu cum i-as fute eu creierii, si totusi, tac. n-o fac, pentru ca mi-e mila de ea.

dar port aceasta ura in suflet fata de toate proastele care mi-au facut viata mai "amara" si totodata satisfactia ca ratusca aia urata, a devenit lebada.

da, imi permit sa fac aceasta comparatie, imi permit sa fiu al nabii de narcisista, pentru ca pot. pentru ca stiu ca sunt frumoasa si pentru ca exista mereu o persoana care sa-mi reaminteasca asta zilnic.

pentru ca nu sunt proasta: am ajuns unde-am ajuns, fara sa sug p*la, ci prin capacitatea mea mintala.

pentru ca nu-s o pitipoanca cu bot de rata, si n-o ard pe manele si ma-mbat cu rachiu de sfecla, ci o ard lejer pe rock sau ambiental, intr-o cafenea/ceainarie.

pentru ca nu mi-e rusine cu mine insumi si pentru ca nu ma cred buricul pamantului, ci doar un artist care spera ca viata asta va fi mai buna ca cea anterioara.

pentru ca n-am un dumnezeu de care sa abuzez, si pe care sa-l chem si sa-l las cand ma taie capul,ci pentru ca-mi asum responsabilitatea pentru fiecare rahat care il fac.

pentru ca sunt eu, nu altcineva.

saturatie mintala

mi-e bine, nu mi-e bine, ups and downs care nu se mai termina.

glume proaste...

satula de toate.

satula de toti.

satula de minciuni.

satula de oameni.

satula de ploaie.

satula de frig.

satula de iarba.

satula de dor.

satula de engleza pizdii ma-sii!

satula de accentu lor.

satula de viata, pana la epuizare.

slabita de puteri si mi se rupe de toti si toate.

devin... numb.

ma prostesc de cap, doar m-am facut blonda. acum am o scuza.

mi se rupe. mi-se-rupista:))

mai putin de-un om...

da, denis.

ca de obicei.

minunatul si inegalabilul D.

e incredibil cat de mult il pot iubi pe omu asta!

fuckin incredibl!

dar sa revenim:

hai sa ne lovim iar cu "te iubesc"-uri.

sufletul ca pasarea pheonix

* cu siguranta ma voi contrazice in urmatorul post, so please, bare with me.

toti ne nastem ca niste pasari pheonix: frumosi, puri si plini de sentimente.

prima renastere din propia noastra cenusa, apare in timpul adolescentei pe la 13-14 anisori, cand ne indragostim prima data. desigur e o dragoste platonica. pe la varsta aia ne gandim ca vrem o familie cu acea persoana si avem multe alte vise, care evident mor dupa cel putin 3 luni de relatie. acum, fie esti tu sau cealalta persoana, unul din acea relatie devine cu siguranta cenusa. ii trebuie cateva luni pentru a renaste, dar o face cand apare "altcineva".

e interesant cum ne petrecem o mare parte din adolescenta bagandu-ne in relatii platonice, care nu ne fac cenusa, dar nici departe nu sunt, pana apare "cineva"-ul suprem.

iubesti acea persoana cu toata fiinta, pentru ca e ca tine: impartiti aceleasi hobby-uri ciudate, iubiti aceleasi filme si carti, ascultati aceleasi genuri muzicale, etc. practic acea persoana e aproximativ 80% ca tine. incetezi sa te mai gandesti ca vor exista alte relatii, cu alte persoane, pentru ca nu mai vrei altele. vrei sa devii un intreg cu persoana iubita, un 100% perfect.

prietene, traiesti un vis frumos, dar nu tine.

se intampla ceva, un "nimic" mai exact si relatia sare in aer. iei foc in interiorul tau si atunci realizezi ca va fi cea mai violenta renastere a ta, dupa care nu vei mai deveni niciodata cine ai fost. iti lasa rani adanci, care nu se cicatrizeaza, "te iubesc"-ul aruncat atat de mult, devine cenusa. acel "te iubesc" nu mai renaste pentru altcineva. moare. moare acolo, in tine, alaturi de tot ceea ce-ai vrea sa ingropi. pentru ca asa e: vrei sa ingropi tot ce-ai trait cu acea persoana, dar stii ca e nevoie de un simplu "salut", o simpla privire sau imbratisarei totul e dezgropat. toata fortareata in care ai inchis amintirile si sentimentele, devine praf intr-o secunda, si rabufneste acel "te iubesc" din tine. apoi nu-l mai zici, aproape deloc, nici macar prietenilor tai.

si trec mai multe luni, sau cativa ani, si incepi sa-ti fortezi renasterea aia blestemata, pentru ca vrei sa devii iar intreg.

te rasfeti cu tot ce-i interzis [pentru ca-i mai palpitant], bagi in tine tot ce te distruge, pentru ca durerea aia e singura dovada ca totul e o realitate crunta, nu un cosmar. atunci iti deschizi ochii si intr-o zi realizezi ce faci, dupa care te opresti.

devii un "sfant" ipocrit.

oftezi cand cineva e indragostit si arunci cu "dragostea nu exista". dar stii ca sunt doar vorbe in vant, pentru ca inauntrul tau inca mai exista dragoste, pentru acea persoana care ti-a distrus toate visele.

si acum, serios, nu e patetic? cum inca mai poti sa iubesti acea persoana, care te-a distrus, care poate sa te reintregeasca, care la fel de simplu poate sa-ti sufle iar toate visele?

stai departe de persona aceea, te muti, faci orice. apare altcineva si mereu speri ca acel cineva va fi mai bun. poate ca e, poate ca nu e, oricum esti prea orb, prea distrus ca sa mai faci diferenta.

intr-o zi, ai sa-ti dai seama ca pasesti din adolescenta spre lumea adultilor, [care mie, personal mi se pare ingrozitoare] si ca trebuie sa lasi totul in trecut. toate renasterile prin care ai trecut, sa ramana doar o amintire vaga. iti dai seama ca esti pe cont propriu si ca nu te mai poti smiorcai oricand.

esti gol, fiecare sentiment e ascuns intr-o fortareata. te intrebi ce scop ai in viata, sau de ce mai traiesti, sau cat vei mai trai.

ai nevoie de un scop pentru a trage ca boul la jug.

eu, vorbeam aseara cu un prieten despre chestiile astea, asa ca din cauza asta m-am decis sa scriu porcaria asta.

la un moment dat m-a intrebat care e scopul meu in viata si am realizat ca NU am unul. stiu ca pot avea orice, oricand, daca pun osul la miscare. dar nu vreau. ceva pur si simplu ma opreste. oamenii, prietenii mei, anumite locuri sau animale, ei bine ele imi dau mici scopuri pe care sa le ating, pe care in final le ating si devin plictisita.

ma plictiseste realitatea.

ma plictiseste viata mea.

am nevoie de scopuri mici, insimnificative ca sa mai traiesc.

mi-e lene sa-mi fac unul propriu, asa ca astept ca scopurile faurite mie ce roiesc in jurul oamenilor de langa mine, sa ajunga in mainile mele.

cand nu am un mic scop, stau intr-o balta numita "depresie", care mai degraba a devenit habitatul meu natural, o monotonie infinita. mai exista oameni ce ma scot din balta asta, dar pe termen scurt.

m-am indragostit de un pusti [nu stiu de ce-l fac pusti, doar e de-odata cu mine], cu care impart o gramada de hobby-uri comune, ascultam aceeasi muzica si nu stiu, poate mai avem multe in comun, dar ca sa fiu sincera mi-e frica sa-l descopar, pentru ca va gasi cu siguranta, chei catre fortaretele din sufletul meu.

mi-e frica sa mai iubesc, mi-e frica sa ma mai deschid cuiva, cum m-am deschis unei singure persoane, toata viata mea. nu mai vreau sa renasc, de fapt nu mai vreau sa devin cenusa. nu... chiar nu mai vreau. inca nu m-am vindecat complet, dupa ultima renastere. inca vad cenusa sub talpile mele.

dar totusi, asta e un strigat de ajutor, pentru ca sunt constienta ca vreau sa merg mai departe, dar in acelasi timp ceva ma opreste. sunt o ciudata greu de citit, greu de inteles.

nici eu nu ma cunosc deplin si reusesc sa ma surpind mereu cu cate ceva.

in fine. sa nu va aud cu "fa-ti un scop", ca n-amchef de deastea. numa ma enervati degeaba, iar nervii mei nu-s tocmai la locul lor momentan. sunt intinsi la maxim, ca niste elastice gata sa puste.

despre ieri.

mi-ar fi placut ca fiecare dintre voi, sa fi trait macar o data ce-am trait eu ieri.

a trecut mult, mult, muuuuuult timp de cand o persoana m-a fascinat in toate modurile posibile.

de fapt ca sa fiu sincera, am fost fascinata doar de doua persoane, dintre care una nu mai e intre noi, iar celalta persoana, ei bine... nici el, nici eu, nici noi nu mai stim.

am realizat ca am alergat mereu dupa rebeli, dupa nebuni, non-conformisti dusi cu pluta. astia-s oamenii care imi plac. is oamenii printre care eu, una, nu ma simt doar o fiinta in lumea asta, ci ma simt ca o parte dintr-un intreg.

ca s-o zic si mai subtil, hai sa zicem ca mi-am cumparat mereu carti care au avut o coperta impresionanta, iar cuprinsul cartii a fost mereu un rahat mare, care m-a lasat total dezamagita, cu inima franta. si m-am hranit cu rahatu ala, multe luni, pentru ca m-a ajutat sa creez propia-mi arta.

ieri am deschis o carte, care n-o aveam de mult timp, poate doar de aproximativ cateva saptamani. evident n-am deschis-o pentru ca mi s-a spus ca nu-i de mine. dar coperta aia parea asa de interesanta, incat nu m-am abtinut. asa ca de fiecare data cand vedeam cartea, voiam s-o deschid unde apuc si sa citesc cate o fraza, sau chiar o pagina, dar ieri, am luat cartea si-am citit atat de multe pagini, incat imi venea sa plang de fericire, sa tip "IS FERICITA-N PULA MEA! DA BA! IS FERICITA!"

m-a lasat fara cuvinte la propiu, si nu doar o data. si simteam cum totul se sugruma acolo in mine, si tipatul ala de fericire are sa explodeze, iar eu taceam. si a ajuns la o asa intensitate incat ma durea efectiv, pieptu.

am inchis cartea, am privit-o. am baut o gura de cola si m-am asezat jos. am redeschis-o pentru ca nu puteam sta departe de ea, si m-amdecis s-o recitesc, sau mai bine zis, sa incep de la inceput. din nefericire am rupt prima pagina. m-am simtit oribil de stupid, de cacat, ba chiar am inceput sa ma smiorcai.

si din nou, am tacut. am stat si-am citit in liniste, simtind cum toata fericirea aia se ineaca in rusine.

dar am continuat sa o citesc cu o pofta imposibil de stapanit. si nu regret ca am cartea asta. deloc.

adica, cat de des voi gasi o carte cu coperta perfecta, cu continutul perfect, in care nu-i vorba de minciuni, sex, droguri, melodrame, telenovele fara sens? sa gasesti dracului fericire intre randurile alea, si pur si simplu sa zambesti si sa vrei sa urli, si sa imprastii toate sentimentele astea "curate" [si totusi, atat de murdare] peste tot, peste toti? sa vrei sa-i obligi sa citeasca cartea ta, randurile vietii tale scrise intr-un carnetel [sau in cazul meu, scrise pe un blog]? ah? mda, cam rar. nu toti traiesc povestea cartii perfecte.

acum stau, sincer, si imi fut creierii gandindu-ma ce se va intampla cand voi termina cartea? sau daca are sfarsit[dooooh, normal ca are sfarsit, dar imi place sa visez momentan], sau daca trebuie sa returnez cartea cuiva?

pentru ca nu vreau. nu acum cel putin. vreau sa am cartea asta, aici, acum,in mainile mele.

hmmm, cred ca fiecare carte iti ridica intrebari, o data ce incepi s-o citesti... nu-i asa?

p.s. cati dintre voi realizati despre ce sau cine vorbesc?

love should

imi aduc aminte cand ma trezeam pe piesa asta, in primele luni de liceu.

doamne cat de dor mi-e de zilele alea...

copilul tau...

Kaiori Breathe - Tell Me You Love Me

imi pare rau...

copil

-apelezi la mine doar cand ai nevoie de ajutorul meu. imi spui de fiecare data ca ti-e dor de mine, abia dupa ce ai iesit din belele. ce sunt eu pentru tine? eu m-am saturat.

-eu...

-mi-e dor de tine. nu-s in belele. doar mi-e dor de tine.

-copil, nu pot vorbi...

-imi pare rau.

-te iubesc!

-da ce-ti veni sa ma suni asa?

-nu stiu. ascultam piesa noastra si mi s-a facut dor de tine. acum merg spre casa. voiam doar sa stii ca inca te iubesc.

-copil...

-copil...

-eu...

-shhh. stiu.

-nu...

-te iubesc.

-nu ma mai cauta.

-copil...

-nu!

-se pare ca a fost o greseala.

-da. o mare greseala.

copilul tau inca te iubeste, si-i este dor de tine, chiar daca orgoliul ii interzice sa recunoasca asta.

am iesit din belele deja, sunt in zona calma, de dupa furtuna. voiam doar sa stii ca mi-ar place sa-ti aud vocea. anu asta inca n-am vorbit...

iar ca sa stii si tu, nu ma foloseam de tine... faptul ca apelam mereu la tine cand imi era greu, ma ajuta sa ma linistesc, sa ma simt protejata... sub vocea ta, in bratele tale... ca ultima oara, in gara...

tren.

peron.

imbratisare.

palme calde.

metrou.

imbratisare.

dezechilibru.

plimbare.

frig.

sarut.

deja-vu.

te iubesc.

lacrimi.

muzica.

versuri.

imi pare rau.

plecari.

te iubesc.

te urasc.

intoarce-te...

imi pare rau.

greseala.

dor.

copil.

copilul tau.

mereu...

m-am comportat ca o nenorocita. imi pare rau...

PINK

i got a pretty pink room.

totul din greseala.

but i like it.

fericiti

daca eu as fi fericita, cei din jurul meu s-ar simti mizerabil.

e frumos sa auzi oamenii care tin la tine, razand.

e frumos cand suni un prieten doar sa-i spui ca-l iubesti, sa-i spui cat inseamna pentru tine.

e ciudat cum starea mea ramane neschimbata, ba chiar devine mai mizerabila, cand realizez cati oameni tin la mine, iar eu sunt legata la ochi.

e deprimanta fiinta mea.

e deprimant sa fii eu.

tie, cititorule, nu ti-as recomanda sa traiesti o singura zi in persoana mea, cu toate aminitrile, toate sentimentele si toate obilgatiile mele.

si totusi, e ciudat sa vad/aud oameni fericiti, din cauza mea.

cine sunt?

trebuie sa-mi aleg bine cuvintele de fiecare data cand vorbesc, de fiecare data cand scriu.

e fustrant. lumea nu intelege intodeauna ce-i in capul meu. de fapt, ma indoiesc ca ma cunoaste cineva cu adevarat.

uneori si eu ma intreb "cine sunt? cine am ajuns? cat mai am de mers pana la capat?"

un lucru e cert, drumul nu se termina niciodata...

momentan simt nevoia sa-mi cer scuze tuturor pe care obisnuiesc sau obisnuiam sa-i numesc prieteni, amici, iubiti...

m-am folosit de voi in cel mai urat mod posibil. aveam nevoie de voi ca sa umplu golul din mine. nu v-am dat drumul cu adevarat, niciunuia. nici n-am de gand s-o fac. si totusi, unii continua sa paseasca in viata mea, neinvitati, lasand, uitand bucati din ei insusi, in mintea mea.

totul e in locul in care v-ati lasat amprentele.

n-am sters nimic, n-am aruncat nimic.

nu sunt tocmai persoana care trece prin trecut, ca rata prin apa. trecutul e mereu in mine, nelinistind prezentul, perturband viitorul. unii dintre voi m-ati considera nebuna, altii mi-ati purta mila.

nu. nu va vreau mila, nu vreau nimic de la voi. vreau doar sa stati deoparte. am acumulat prea mult in mine.

vreau un nou inceput, un restart.

vreau inceputul asta, departe de oamenii pe care ii numesc "familie". vreau sa fiu pe picioarele mele, sa ma descurc singura. si totusi mi-ar fi imposibil, avand in vedere prietenii mei.

imi doream sa studiez la timisoara, din cauza parintilor mei. voiam sa fiu cat mai departe de ei, apoi un prieten mi-a propus studiile in anglia. telul meu nu era sa studiez acolo, pentru a duce o viata mai buna, ci pentru a scapa de viata mea.

pentru a scapa de mine.

mama si tata si-au gresit unul altuia, suficient. indirect, mi-au gresit si mie.

am privit mereu problemele lor cu superficialitate, razand, mangaind-o pe mama, tipand la tata. iubindu-i pe amandoi, urandu-i uneori. dar numai uneori.

din cauza vietii lor, am realizat ca nu-mi doresc una la fel cu a lor, dar si ca nu-mi doresc o alta viata fata de cea care o am acum.

dar... mereu am vrut altceva.

mai ales, acel altceva trebuia sa fie total opus a ceea ce voiau ei. era mai palpitant asa. mai multa adrenalina.

am realizat multe din cauza lor si le multumesc pentru asta.

iar daca ar fi existat o alta modalitate de a-mi deschide ochii, as refuza-o.

daca n-as simti ce simt azi, cel mai probabil as fi o pitipoanca proasta pe tocuri roz, sau dracu stie ce.

viata mea ar fi perfecta, daca as face curatenie in ea.

probabil va voi mai vorbi despre mine, despre "ei".

probabil...

adevar sau provocare

poate si una si alta.

de cateva zile, creierul meu a fost pur si simplu BLANK. nici urma de insipratie pe mine:

*azi as fi avut o "sesiune" de poze, cu o prietena, iar eu nici sa pozez n-am fost in stare. aveam impresia ca o sa iasa un glont prin obiectiv.

de fapt, ca sa fiu sincera, mi-as fi dorit asta.

* ieri am iesit la "repe" cu pavel. am mers pe malu' muresului, frumos, cu chitara si versurile in mana. m-am apucat de cantat. ma opream. nu iesea nimic bun din mine, desi pavel insista sa continui sa cant.

"-falsez! spune-mi cand falsez!

-nu falsezi!

[...]

-canti cu un ton mai jos!

-lara, fac exact la fel.

-nu mi se pare"

evident. incercam sa ma sustrag.

*am de facut lucrarea de diploma. iar eu, ca idioata mi-am ales o tema mare, mare de tot. bineinteles, nici dimensiunile lucrarilor n-au fost mai mici. poate doar gravurile vor fi A4, restu A3 si A2, afis 80x80, si multe alte rahaturi.

ei bine, nici de alea nu ma pot apuca. inspiratia mea s-a dus dracu'

noroc am avut cu Roxana Kadar [bloodstained morgue - dupa cum o stiti unii]. vorbeam cu ea, azi si ne-am decis sa ne "logodim". brusc, mi-am adus aminte de un desen care i-l facusem prin 2007 sau ceva de genu, asa ca m-am hotarat sa-i fac altu, with my "new skills". macar portretu ei a iesit bine!

*am renuntat sa mai scriu in cartea mea. ba mai mult, chiar m-am enervat si m-am hotarat sa n-o mai scriu deloc. words don't come up this easy, right now. so a break will do just FINE.

si colac peste pupaza, au fost multe alte rahaturi care mi-au futut inspiratia.

am fost respinsa la derby - mi-a futut increderea de sine, in ultimul hal.

temele pt scoala - ma demoralizeaza pe zi ce trece.

gandul ca voi pica bac-ul - ma terorizeaza.

gandul ca-mi voi lua bac-ul si-mi voi pica [din nou] Ielts-ul - ma fute ingrozitor de tare.

despartirea de radu - nu a fost un motiv major, e unul suficient de mic, dar suficient de fucked up.

insomnia - ma omoara. incet, da sigur.

sunt foarte irascibila - ma cert cu toata lumea. o sa-mi fac un hobby din asta

si sincer, stau de cateva zile si nu fac nimic. absolut nimic. stau ca un trantor, si privesc in gol, si ma intreb intr-una "cum ar fi sa am doar un minut, in care mintea mea sa fie complet goala. un minut intreg, 60 de secunde nenorocite in care sa nu am absolut niciun gand alergand prin creier. oare cum ar fi?"

raspunsul e usor:

ABSOLUT PERFECT!

dar in momentul asta, mi-as dori ca inima sa-mi fie lipsita de sentimente, la fel cum imi doresc creierul lipsit de ganduri.

mi-as dori sa pot crea ceva...

din nou

firele de nisip imi curgeau prin vene...

incet...

dulce-amarui.

se adunasera prea multe. mult prea multe.

ceva incerca cu disperare sa ma faca sa tip afara toate sentimentele alea, toata ura, tot...

simteam cum fiecare parte a corpului zvcnea sub impulsul unor unde electrice reci.

mi-am strans pumnii in buzunare si mi-am muscat obrajii pe dinauntru.

-nu voi tipa. nu voi ceda. nu acum si mai ales, nu aici.

trecuse o ora, iar corpul meu nu-si revenea. fiecare particica a corpului pulsa de electricitate. continuam sa privesc cerul, sa las vantul sa-mi piste fata, sa-mi ranesc gatul si plamanii cu fum de tigara...

-azi voi pierde.

din nou.

-adio.

din nou.

-m-am pierdut.

din nou...

n-am tipat.

e un nou inceput.

Remind me why we decided this was for the best

I've run out of complicated theories
So now I'm taking back my words
and I'm preparing for the breakdown
Your t-shirt's lost its smell of you
And the bathroom's still a mess
Remind me why we decided this was for the best

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
Love..

I know the distance is a factor
But I stretch as often as I can
My goal's to reach your hands any day now
Please don't blame me for trying
To fix this one last time
I have a hard time as it is

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love

Don't act like you don't know me
It's still me I never changed
I'll be here when you come back

And I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
love..

preteni'

stiti ce e ciudat?

ca exista oameni care te iubesc si-ti spun asta sau iti arata, dar tu esti prea prost ca sa-i auzi sau sa-i observi.

si in momentu in care ai nevoie de afectiunea aia, iti aduci aminte ca cineva ti-a spus candva ca tine la tine. si stai si cauti, dau un search prin creier, si gasesti.

"oh, ea era"

si stai si rumegi ideea... si nu intelegi de ce dracu tine omu ala la tine. si-l suni sau il intrebi pe mess de ce. si-ti raspunde simplu "doar asa."

de ce doar asa? adica ce ti-am dat eu bun de inghitit inafara de ignoranta? ha?

"nimic. asa simt. "

si-ti inchide gura. si probabil ca nu-i mai scrii sau ii inchizi in nas si nu-i mai vorbesti o perioada, cum n-o faceai, de altfel.

apoi incepi sa te simti ca un rahat. "ce i-am dat eu omului asta?"

apoi iti suna brusc telefonu si te uiti tampit ca nu cunosti numaru. e una dintre aceleasi persoane care te suna sa te intrebe care mai e viata ta, daca esti bine,daca ti-ai tras gagica noua, cu ce ti-ai vopsit paru, ce-ti mai face pisica, etc. intr-un cuvant ii pasa.

cati dintre prietenii tai te suna sa vada ce faci?

nu, nu asa "salut, ce faci?", urmat de un sa vezi ce-am facut azi, sa-mi aduci aia, sa-mi imprumuti chestia cealalta, sa ma ajuti sa fac ceva. ci un fuckin'pur si simplu " ce mai faci?"

va scriu asta pt ca o tipa continua sa ma intrebe ce mai fac, iar eu i-am dat ignoranta in supradoze. si ma simt nasol fata de ea, pt ca nu-i raspund la telefon, si nu o fac intentionat. dar pur si simplu cand suna, nu pot raspunde sau nu-mi aud telefonu. apoi ii ascult mesaju vocal si-mi vine sa-mi dau pumni in cap. si nu-mi vine s-o mai sun inapoi pt ca mi-e rusine fata de ea.

in fine, ati prins ideea.

ohohooooooooohoo:)))

si m-am intors din excursia noastra cu bobocii.
ma tre sa recunosc ca a fost foarte fain, mai putin iesirile din fire a lu dan si nervii care mi i-a provocat [de fapt, ni i-a provocat] o pizda din clasa a9a, care citez "mi-am pierdut virginitatea la 13 ani si a fost fain". pai cam da.ce pot sa zic. femeie maturaaaaaa, ce pula mea! e atat de matur sa te dai mare ca ti-ai tras-o la 13 ani, si e atat de tare sa te iei in gura cu cei din a 12a. si ce e cel mai tare e ca baga replici la adresa mea:
"vai e bisexuala, poate se dadea la mine!" - nu m-as da la tine nici daca ai fi ultima "femeie" dinlume. decat sa pun mana pe tine, prefer sa ma sinucid. serios acum:)
cat despre celalalte, mai bine tac. pt ca tot ea se facea de cacao.

in rest excursia a fost foarte faaaaaaaaina!

chill mornin'

a little bit of dubstep, a sweet lucky strike cig, a big glass of cocoa-milk, a few minutes till school starts.
ooooh. i love my life!

radio whisper

la ora asta ascult RADIO WHISPER!
ascultati si voi:


momentan e o emisiune pt bloggeri! face-ti-va cunoscuti dragii mei! :*

back in black

so things are pretty normal. ma rog, deloc normalul cu care eram obisnuita, dar un normal, ei bine mult mai calduros.
pisua e bine! se face bine si e foarte iubitoare. mi-a fost dor de miorlaitu ei zilnic, mi-a fost dor sa ma cert cu ea, sa vorbesc cu ea, sa ne jucam.
scoala n-ar putea fi mai primitoare de atat, imi iubesc liceul enorm de mult.
m-am hotarat sa merg la faculta in anglia. sper sa reusesc.
si uhm... viata personala e foarte rosie! [pink makes me sick]
deci pe scurt, sa traiesc la fel de bine in continuare! i feel goooooooooooood!

take my heart out and throw it away

mi-e dor de tudor.
in ultima vreme m-am gandit atat de des la el, incat am cam sters tot ce aveam in suflet si tinea de bine.
as vrea sa nu se fi intamplat ce-a fost anu trecut.
as vrea... dar cer prea mult, nu?
cer prea mult...
de fiecare data cand sunt okay, ma gandesc ca a trecut si e intr-un loc mai bun, si nu se chinuie. apoi il visez, sau ma lovesc de ceva, cineva care imi aduce aminte de el.
in ultimile trei saptamni mi-a venit sa-mi scot inima afara.
nu mai suport. am intrat iar in depresie si am impresia ca nici n-am iesit din ea cu adevarat... vreodata.

citeste asta, si vei vedea ca rogue a fost singura care a inteles tot ce-am simtit pt tudor. si tot ce simt dupa...plecarea lui.
http://restul-e-durere.blogspot.com/2010/09/tu-si-el.html

astazi nu se intampla iarasi nimic

deci sunt plictisita de-mi sar capacele.
peninsula's over, in vama nu mai merg anu asta, afara din oras iar nu cred ca o sa ies, so life suck's.
nu mai sunt roscata ceea ce ma dispera in ultimul hal, am foarte putin par in cap pt ca mi-am dat jos dreadurile si am taiat considerabil din ele.
so let's say it's a new me, pe care n-o indragesc prea mult, dar curand imi voi baga iar foarfeca in cap, si mai vorbim atunci:)) cat despre atitudinea mea, ei hai sa zicem ca am luat-o cam moale in 2010. am fost pasnica si draguta, but it was just bullshit. asteptati-va la ce e mai rau in clipa in care m-ati calcat pe coada.
n-am chef sa creez mai nimic. sunt plictisita si sictirita de tot ce ma inconjoara. vreau adrenalina, vreau sa ma joc cu focul, vreau sa mi se intample ceva aiurea din care sa reusesc sa ies zambind, desi ranita. vreau sa distrug.

pentru "prieteni"

all my haters rise their hands in the air.


de cate ori mi-am auzit "lara te iubesc" si m-am abtinut sa nu vomit, sa nu rad. partea proasta e ca atunci cand chiar cred ca e pe bune aflu ca totul e o minciuna mare si gogonata.
eh, acum sa va pun la curent cu relatia mea cu denis [care nu mai exista btw :)]
relatia asta a durat destul de... mult. pana cand ne-am hotarat sa trecem la un alt pas. evident "prietenii" au avut un rol VIP aici. prietenii lui, nu ai mei. ai mei daca nu l-au placut au tacut din gura si s-au bucurat cu mine ca sunt fericita, pe cand prietenii lui i-au facut crize l-au facut in multe feluri, cum ar fi naiv, mielusel si alte rahaturi.
o sa fac public numele prietenilor lui, pt ca asa vrea pizda mea: john [pe care il cheama ionut, dar banuiesc ca ii e rusine ca e roman] si mina [pe care nu stiu cum o cheama pt ca si la asta ii e rusine cu numele ei adevarat, dar cred ca o cheama maria. sau poate chiar asa o cheama]
asadaaaaaaar, cand eu mi-am dat seama ca mina trece pragu in relatia mea cu denis, l-am anuntat. m-am trezit ca sunt comparata cu elena, care ii facea crize de gelozie and stuf. m-am chircit si-am tacut din gura. ba mai mult am vrut sa-mi cer scuze de la mina ca EU am intrecut masura, dar evident domnisoara [desi n-ar trebui sa te numesc domnisoara dupa ce-am aflat de tine] a fost prea busy si prea mai inalta decat mine sa ma auda. well guess what slut [nu, nu o injur, asta am aflat de ea:)- deci iti zic pe numele mai mic] esti cu muuuuuuuuuuuuuuuuult mult mult mai jos decat mine. roaga-te sa nu te strivesc cand o sa te calc in picioare. ai 24 de ani si alergi dupa pusti de 18? darn girl, esti disperata.
and now ionut [the best part]. acesta este un mesaj care ti-l adresez tie, dar care il fac public, pt ca din nou, asa vrea pizda mea.
"sunt de parere ca esti un poponar, daca nu esti un virgin fustrat sexual ca inca n-ai dat de o pizda. te-a ros rau de tot faptu ca denis era cu mine? ma urmaresti si tu sau ce? hai, i have enough stalkers, te pot tine si pe tine in frau. bucura-te ca nu stiu multe de tine, dar ascunde-te repede. o sa te gasesc:) "
in fine. se pare ca denis a ascultat de ei, pt ca parerea prietenilor conteaza, dar a ignorat parerea lui nadia, care cica e cea mai buna prietena a lui. ti-am mai zis denis, nadia e singura care o sa-ti fie aproape, dar incepi sa o arunci departe de tine. n-as vrea sa le vad fetele poponarului si curvei, in momentul in care si nadia o sa dispara. si n-as vrea sa te vad singur de capu tau, pierdut intre foi si ceara. n-as vrea sa te mai otravesti cu batjocura altora, si la fel cum a zis ionut [cu care sunt de acord la asta, dar nu in aceeasi privinta in care a spus-o el] esti naiv. tu chiar ai impresia ca ei sunt prietenii tai si atat? nu sunt denis. vor ceva in schimb. deschide ochii. viata nu se limiteaza la 4 pereti si-un acoperis.
eu nu voiam nimic. voiam doar sa fiu prietena ta, dar m-am indragostit. "ne-am iubit" denis. ne-am iubit... sau eu inca continui sa ma mint ca m-ai iubit?
de fapt, sincer... o sa raman la ce am langa mine.
nevermind you. i'll stick to drugs till the last day of my life.
pt ca asta eram pt tine, nu? o drogata.
credeam ca tu intelegi, dar ai inteles gresit. m-ai judecat ca ceilalti.
ai zis ca nu esti ca ceilalti, ei bine BAD NEWS:

ESTI!