azi voi fi doar eu

totul se rula ca un film de scurt metraj, pe o scena parasita... in camera ta. fara spectatori, cu aplauzele inimilor noastre, cu zambete si lacrimi.
mi-ai luat mana intr-a ta si mi-ai lipit-o de pieptul tau...
-simti?
-ce?
am inchis ochii,in speranta ca voi simti ceva. dar am inceput sa vad...
am trei usi incuiate. un bas infundat, o toba, un ceas.
ti-ai pus mana peste pieptul meu.
-iti simt inima. bate foarte tare.
ce inima? a cui? a mea? a mea?
ce inima? a mea?
ce inima...
eu nu...
-de ce razi?
-scuza-ma. e ironic.
-ce e ironic?
-nimic. nu conteaza.
-nu. imi place...
-ce-ti place?
-totul. cum iti pulseaza sanul sub mana mea, iti simt bataile inimii pana in pieptul meu.
-sunt sigura.
apoi greseala majora. m-am intors spre tine si-am deschis ochii. mi-ai fixat privirea din prima, ca si cand as fi prada ideala, cina perfecta. m-am simtit mica, ca un soricel pus la colt de un motan infometat.
as fi putut sa inchid ochii, dar de ce sa scap asa usor?
de ce sa nu te infrunt?
de ce sa nu castig si eu o batalie?
de ce sa nu fiu vanatorul, de ce sa fiu prada?
aplauze.
aplauze puternice.
bas, tobe, ticait, aplauze.
toate deodata, pe acelasi ritm, pe aceeasi bataie. toate in capul meu, in pieptul tau, sub mana ta, sub palma mea, in venele tale, sub sanul meu...
m-am ridicat si mi-am schimbat costumul. azi voi fi doar un om, cu o inima ce ticaie, bubuie, canta, aplauda, zambeste si plange...
azi voi fi doar eu.

clepsidra

stii, eu n-am luat totul ca pe o joaca.
de ce as face asta? adica la urma urmei era vorba de sentimentele noastre. chiar tu mi-ai zis asta. mi-ai zis ca n-ai sa renunti la noi pentru nimic. dar...dar ai facut-o. si m-ai lovit cu varf si indesat din toate partile. cu vorbe, cu indiferenta...
m-ai aruncat intr-o prapastie a durerii si m-ai uitat acolo. dar am ramas suspendata de craca sperantei si-am asteptat sa-mi creasca aripi. in coconul meu n-aveam suficienta caldura si dragoste pentru a ma dezvolta. nu m-am trezit cu aripi pe spate, ci cu ramuri pline de spini.
tu cu asta m-ai hranit. cu ura.
dar asa mi-ai dat putere. m-ai facut sa merg mai departe in acelasi trup, dar cu o alta fiinta.
nu mai sunt ce-ai cautat.
nu mai sunt ce-ai iubit candva.
nu mai sunt eu...
sunt un alt prost visator dornic de a zbura.
nu sunt ikar, ci mai degraba cain.
nu sunt un fluture, ci o zburatoare neevoluata.
nu mai sunt a ta, sunt a tuturor si a nimanui acum.
n-am sa ma mai trezec langa tine in pat, n-am sa-mi mai ascund degetele in parul tau, n-am sa-ti mai sarut obrazul si buzele.
nu mai pot.
simt cum fiecare picatura de dragoste cade. trece printr-un proces de purificare, dar devine ura.
ura... e cerul ala rosu de februarie si frigul indurat in prapastia mea.
dar timpul...
mai stii clepsidra noastra? cu praful ala rosu?
praful nostru de stele, gasit pe drum.
am pierdut sirul soselelor... nu gasesc drumul.
tu ai intors clepsidra... mi-ai aruncat harta.
praful de stele si-a pierdut efectul.

ruleta ruseasca

primavara.
vara.
toamna.
iarna.

primavara.

zapada se topeste sub talpile mele goale si calde.
pamantul e moale, noroios si rece, sub genunchii mei.
iarba nu incolteste inca.
raman moarta si calda,cu talpile spre cer, genunchii in noroi, abdomenul pe zapada inghetata, sanii pe manunchii de iarba uscata, cu fata pe pietre reci.
palmele mele tin arma tatalui meu, langa tampla.
inchid ochii.
apas pe tragaci...


vara.

calc pe scoicile colturoase. imi sparg talpile in ele. le tarasc prin nisip si apa sarata.
apa e pana la genunchi, continui sa merg.
apa e pana la brau. continui.
apa e pana la sani.
ma intorc.
tu zambesti, ai arma in maini. o indrepti spre tine. astepti.
fug spre tine.
clipesc.
tu apesi tragaci...


toamna.

calc pe frunzele moarte.
calc pe coroane vechi, pe ace de pin.
ma asez intre pietrele noastre funerare.
ploua.
sunt goala atat pe dinafara cat si pe dinauntru.
gasesc arma noastra ingropata in pamant.
o ridic si-o curat de noroi.
are un singur glont.
o indrept spre gura.
inchid ochii.
apas pe tragaci.


iarna.

imi deschid cadourile.
primesc o arma noua.
ma uit la ea si rad.
imi aduc aminte de arma noastra.
stiu un joc nou...
sunt legata la ochi.
zambesc.
imi iei mainile intr-ale tale.
imi asezi dragostea in palme si-i lipesti teava sub barbie.
e rece.
1...
2...
3...
apas pe tragaci...


primavara.

ma urc pe acoperisul nostru.
e frig si inca ninge.
ma uit la mainile mele.
ma iei in brate.
buzele tale reci sunt pe gatul meu si urca.
buzele noastre se lipesc pentru o fractiune de secunda.
ne luam armele si ni le lipim reciproc de frunte.
hohote de ras.
apasam pe tragaci...


vara.

ne plimbam pe nisipul zgrumturos.
ne aprindem o tigara si bem cate un shot de vodka.
scoatem armele.
ne intindem peste masa si ne sarutam.
tevile sunt in drept cu inima noastra.
apasam pe tragaci...

a doua zi a lui mai

e indicat sa ascultati aceasta melodie in timp ce cititi:)

Urma - Slide



stii cand m-am apucat sa cant, n-am realizat ca tu esti cel ce ma face sa imi inving frica de scena, de microfon, de public...
n-am realizat multe la varsta aia. aveam doar 16 ani, sau 15. nu stiu. eram un copil indragostit de-un tip de la faculta... pueril din partea mea. dar asta eram, un copil.
stii acum nu mai am 15 ani. sunt mai mare. si vad cate am pierdut, si regret. regret ca totul s-a terminat din cauza mea. stii, daca as putea sa dau timpul inapoi la a doua zi a lui mai... n-as face ce-am facut. poate azi eram inca impreuna, iar eu nu-mi distrugeam viata in halu asta. poate ma lasam de fumat pentru tine, poate nu gustam din viata vicioasa. sau poate tu erai ultimul si singurul meu viciu.
sau poate sunt egoista si ma gandesc doar la mine.

ieri cand auzeam sunetele de chitara, acordate pe muzica inimii noastre, am realizat ca iubesc luna mai. tu la chitara, razand, cantand cu mine. prindeam forta, curaj, ma simteam o super-woman. ca o zeita langa zeul sau...
hai sa cantam...

iti mai aduci aminte cand m-ai prins de mana, si...

si ti-am zis ca viata mea, tocmai a inceput...

dar cuvintele tale au devenit nisip...

ti-am promis ca n-am sa plec niciodata...

dar promisiunile noastre s-au innecat in mare.

dar, dac-ai sa te intorci,
vreau sa vezi,
c-am cazut in cuvintele tale,
iar dac-ai sa te intorci,
vreau sa simti,
cat mi-ai lipsit...

chiatara, cuvinte, tigara...
hai sa radem.
chitara.
ras.
tigara.
acorduri desirate.
zambet.
hai sa cantam.
acorduri.
imbratisare.
chiatara.
hai sa cantam punk.
ras.
hohote de ras.
nervi.
dezamagire...

eu plec.


e ianuarie.

9:36

nu stiu...
nu mai inteleg aproape nimic. timpul zboara si eu stau pe loc. ma mut de pe un picior pealtu, ridic o mana, ma frec la ochii legati cu panza. e uda si rece. imi apas peoapele cu podul palmii ca sa ma asigur ca inca sunt acolo.
sunt muta.
as vrea sa fiu surda. astept doar sa se opreasca ticaitul enervant al ceasului.

zambesc. aud rasul acela care m-a dat viata peste cap.
rasul lui.
mi-l imaginez stand acolo langa mine, incercand sa ma gadile fara vreo sansa... se enerveaza, apoi imi ia fata in palme si imi spune incet "ooo tu! te iubesc!". apoi ma saruta. sunt foarte fericita.
simt aroma lui vaga de bere, si parca vad sticla stand pe masuta din fata noastra. langa ea sta scrumiera plina cu chistoace lucky strike, o tinta de la cureaua mea, bricheta si telefonul meu. e si cana mea acolo, si in ea mai stau trei inghitituri de cafea cu aroma de alune. cei de la Urma imi incata auzul din boxe, iar eu ma relaxez. e cald, sunt in bratele lui, ma simt acasa...
ii spun "ma intorc imediat, vreau sa ma duc pana afara.". cu ochii mari, el tace. nu zice nimic. aproba plecarea mea uitandu-se in scrumiera. e 9:36.
eu plec. deschid usa. el urca scarile de mana cu o alta ea. nu mai inteleg nimic. ma intorc si ma uit la masa noastra. sunt doar eu si lucrurile mele. ma uit la ceas si realizez c-a trecut un an de cand am plecat... pana afara. iar el m-a lasat sa plec...
vine spre mine, vrea sa ma ia in brate.
sunt speriata.
nu vreau.
nu vreau sa ma mai atinga daca nu e al meu.
nu vreau sa-mi mai vorbesca daca nu il aud doar eu.
nu vreau sa ma mai privesca, daca nu mai vad in ochii lui doar reflexia mea...
nu vreau sa-i simt buzele pe obrazul meu, daca e tot ce voi primi de la ele...
nu vreau.
nu vreau!
nu accept asta...
ma uit la ceas si e 9:36.
ma trag in spate si dau cu capul de poarta neagra si rece.
ma doare...

imi aduc palmele pe fata si incep sa plang. nu mai vad nimic.
simt panza umeda si rece... nu mai vorbesc. sunt muta.
tic-tac-tic-tac...
nu se mai opreste. dac-as putea sa vad, as opri ceasul, timpul in loc.
de-as putea vorbi, l-as ruga sa-l opreasca el pentru amandoi...

ai face asta?

deschid ochii.
sunt rezemata de poarta neagra si rece. ninge.
azi e ziua mea.
el iese din incapere si vine spre mine.
zambeste si-si deschide bratele.
ma lipesc de poarta si n-am unde sa fug.
nu il vreau daca...
ma ia in brate si ma saruta. ma uit la el si nu inteleg ce se intampla.
ma uit la ceas. e 9:36.

ai putea sa-mi explici?

e 9:36.
trebuie sa fug...

imi rup panza de la ochi.
in fata mea e un ceas ce ticaie.
e ora 9:36.
secundarul se invarte, inca odata, si inca odata, inca odata, inca odata, inca odata...
inchid ochii. era mai bine cand nu puteam sa vad.
9:36...

ninge. mie mi-e frig. tremur si am frisoane de frig. imi aseaza jacheta greoaie pe umeri si ma saruta pe obraz. imi sopteste inca odata la ureche cele doua cuvinte magice.
te iubesc...
zambesc.

9:36. eu vad. panza sta langa mine si ma implora s-o pun la loc. se usca, ea vrea sa fie umeda... o iau si-mi sterg ochii.
eu te iubesc...

tu?

e 9:36 si inca astept raspunsul tau...
e 9:36 si imi doresc sa am frisoane de frig, sa te ascunzi in spatele meu, cu jacheta ta grea.
e 9:36 si-a mai trecut un an. e tot iarna, dar stau singura pe scari...
si-astept raspunsul tau.

e 9:36...