be the first one to know.

joi, 29 octombrie 2009

a trecut ceva vreme

abia atunci am realizat ce s-a intamplat...




nu dormisem de 36 de ore, iar corpul meu tanjea dupa o masa copioasa, dar degeaba. am mancat apoi am vomat totul. nu reuseam sa ma tin pe picioare, iar corpul meu tremura din maduva oaselor. apoi totul a devenit confuz, colorat, negru.

mergeam spre scoala, intr-o zi tare urata. urata din toate punctele de vedere. era o vreme posomorata, prea frig, iar zapada era inghetata pe drumuri.
cheful meu de ore era mult prea mic pentru a si ajunge in clasa. am renuntat fugind in cafeneaua de langa faculta. m-am intalnit cu cativa prieteni, am asistat la ultimile barfe din lumea cotidiana, sorbind din cafeaua mea amara.
am simtit o vaga aroma de iarba proaspat uscata, in aer, neintelegand de unde venea. am fost servita cu un joint, pe care l-am refuzat cu greu. trebuia sa renunt la viciul meu, asa ca... pana la urma am fumat cu ei.
m-am decis sa merg macar la ultimele doua ore, asa ca am luat-o la fuga pe scari.
barbati, o gramada de barbati. ma dezgusta barbatii. nu demult invatasem despre fobii, auzind si de o oarecare fobie pentru barbati, din partea femeilor, copiilor.
asta sa fie oare?
nu. sincer nu cred. eu simt ura fata de ei, dispret, greata. mi-e scarba de obiceiurile lor cretine, cum ar fi scarpinatul la coaie, degetele in nas, aerele care si le trag, atat metaforic vorbind, cat si pe cavitatea bucala/rect [la ei e tot una], prostia cu care se dau mare, viciile lor si mai ales mentalitatea lor stupida de a ridica in slavi orice vagin ambulant.
am urcat toate scarile, apoi am luat-o la stanga, fugind spre sala de curs. am luat coltul, uitand ca simturile mele sunt mult mai dezvoltate cand sunt si fumate. bineinteles, doua perechi de coaie bine alcoolizate se indreaptau spre mine. mi-am inclestat pumnii si dintii, aratandu-mi astfel pometii mult mai proeminenti decat de obicei. se apropiau de mine mult prea repede, iar eu fiind in fuga, nu aveam cum sa ma opresc. apoi m-a cuprins groaza...

am adormit in fata WC-ului, rezamandu-ma de calorifer. era cald, iar eu adorm mult prea usor la caldura.
m-a trezit mirosul ingrozitor de voma, in timp ce dormeam in ea.
nu, nu bausem nimic inainte si nici nu m-am drogat.
trecuse ceva vreme de atunci si inca eram in recuperare. vroiam cu orice pret sa traiesc macar un an in plus, ca sa-mi termin studiile. cel putin nu muream atat de proasta.
m-am ridicat, am spalat pe jos, apoi m-am bagat in cada.
marina era la scoala. desi am privit-o ridicandu-se din pat, fugind goala pusca spre baie, imi doream s-o mai vad odata. as fi vrut sa stea pe capacul de la wc, cum face de obicei cand fac eu baie. sa stea si sa fumeze incet, facand cerculete, incercand sa-mi distraga atentia de la problemele mele tampite. ii reusea de fiecare data.
as fi vrut sa fie acolo, pe capac.
pe capacul de la WC.
sa fumeze.
sa faca cerculete.
sa spuna bancuri cu blonde.
sa-mi spuna ca ea e blonda naturala, dar se vopsete doar pentru ca eu o vopsesc.
as fi vrut sa fie atunci, acolo...

brusc simteam cum toata cutia mea toracica sta sa explodeze. durerea coborea incet spre ovare, apoi a devenit atat de insuportabila, incat am inceput sa aud tipete de femei, care sunau de parca tocmai ar fi vazut un om mort. exact in timpanele mele, parca spargandu-le.
atunci am realizat ce s-a intamplat...
zapada de sub bocancii mei, era rosie, iar eu eram in genunchi. nu-mi mai simteam picioarele deloc, iar pieptul meu pulsa extraordinar de tare. simteam o caldura fugind in jos pe sira spinarii, in timp ce mainile mele incontrolabile imi apasau stomacul.
alte maini imi umblau de la piept, la mijloc, degete date cu oja rosie si manichiura frantuzeasca. doua voci, aceleasi voci de femeie, soptindu-mi "rezista", "da-ti mainile de acolo", "suna la..."
apoi totul negru.

**

cand m-am intors de la scoala, lara era in cada. apa era rosie. ea era sub apa, dar traia. am scos-o la suprafata si-am privit-o in ochi. avea pupilele atat de dilatate incat puteam sa vad ce traieste. trecutul ei se intorcea tot timpul, cand nu eram langa ea. acei doi barbati se ascundeau intotdeauna dupa spatele ei, injunghiind-o tot mai tare, de fiecare data...

duminică, 18 octombrie 2009

unde?

ma impingi
sa-mi scriu viata,
pe-o foaie ieftina
cu ace de siringi.

m-apuci de-ncheietura
ca sa poti sa-mi strigi
in urechi, ca-ti pasa.

privesti in ochii mei,
ca lupul la luna,
te pierzi incet si mori,
zambesti...
ti-e chiar tot-una.

nu-ti pasa.

nu-ti pasa c-am sa cad,
si-am sa-mi julesc genunchiul
in scoici sparte de valuri,
nisip cazut din luna.

nu.
tie. nu...
nu-ti pasa.

zambesc.
iubesc,
dansez,
ma-nbat
si urlu.

iti cant de-o saptamana.
tu nu m-auzi.
fumez cate-o tigara
furata de pe-asfalt.

fumez abia de-o luna.
are un gust ciudat.

luni, 12 octombrie 2009

candva in vama

mirosuri... amintiri placute, poate prea placute, pentru a fi reamintite.
doare. desi imi accept trecutul, ma doare.

mi-am luat pisica in brate, si mi-am pus buzele pe capul ei. asa adoarme. mirosea a... a vara.

nu stiu de ce, mirosea ca acu un an, cand eram fericita. cand toata lumea era fericita, cand toti isi faceau bagajele sa plece in vama, sa uite de stresul orasului, presiunile familiei, si problema "vine bacu/ sesiunia". toate trec.
toti vroiam atat de tare incat durea, ca trenul sa ajunga odata in mangalia, sa punem piciorul jos, sa fugim cu ditamai gheozdanele/valizele spre ultimul bus spre vama veche. fugeam si radeam. ne opream la chioscu de langa sa ne luam tigari, suc sau apa. eu imi luam LM menthol, vreo 4 pachete sa-mi ajunga. stiam ca voi imparti, doar oamenii fac cheta. nu ma deranja, stiam ca favoarea urma sa mi se intoarca candva.
noi fetele, care eram in statie posteam repede o tigara, ne urcasem bagajele in bus, si ne gandeam daca mai prindem vreun loc. dar tipul ala dragut si blond [cu prietena, din pacate], ne-a tinut un loc. ne-am ingramadit toate trei pe doua locuri si-am ras de numa. nu stiu cum ajunsesem sa vorbim despre mere. apoi tipu ne-a intrebat daca mergem pentru festival. eu eram singura care vroia sa mearga, dar urma sa pierd totul. n-aveam cum sa stiu.
drumul a luat sfarsit. am ajuns in ultima statie a busului. am coborat si ma uitam stupid la alex si la liv. alex era atat de bronzata, si-si mai facuse un pierce. arata atat de bine incat imi venea sa sar pe ea. [orientarile mele o iau razna uneori. trist, nu-i asa?]
am pasit pe aleea mult asteptata, si-am strigat "SUNT ACASA!". nimanui nu-i pasa ce faceam, doar cateva persoane mi-au intors niste zambete copilaresti. eram atat de fericita.
am mers, ne-am cazat in cabanuta prietenilor nostrii, si-am fugit pe plaja.
refuzam sa intru in apa, dintr-un motiv oarecum pueril. am o fobie de ace, acuta chiar. si mi-era frica sa nu calc intr-unu. desi, nu era niciunu. si nu-mi plac scoicile. imi intra in talpa, si dintr-un nu stiu care motiv pielea talpii mele se sparge foarte usor. sunt plina de cicatrici in talpa. in fine, alex reusise sa ma bage in apa, si era apusul. muream de frig.
am mers, m-am schimbat de hainele ude, si am inceput sa pierdem vremea pana la concertul care vroiam sa-l prind. eh, am ajuns dupa. dar a fost okay. am sunat-o pe adriana si plangeam ca o proasta, ca-l pierdusem, iar ea m-a linistit promitandu-mi ca la urmatorul concert va veni si ea, si alex si toata gasca noastra, si vom avea locuri in primul rand. nu e chiar asa mare problema, la urma urmei, apocalyptica aveau sa se intoarca in romania, nu?
am mers la stuf, pentru ca nu aveam chef de shrooms, shire sau expirat. a fost frumos la stuf. toata noaptea cu alex. baieti peste baieti incercand sa ne agate cu beri, si alte replici ieftine gen "ai o tigara?-nu-vrei una?".
oricum, am stat pana la rasarit, l-am privit impreuna si-am fugit in cabanuta. muream de frig. pe patutul nostru de doua persoane [mai exact o persoana jumate] dormeau andrada, alexa, liv, lari, si maria. eu si alex am inceput sa radem si sa tragem de ei ca sa incapem si noi. alex s-a pus la picioare, si fiindca andrada si alexa dormea pe locul ala de "o persoana intreaga", iar eu m-am ingramadit in alex. intr-un final s-au trezit si-au mers la plaja, iar eu n-am putut sa dorm deloc. nu ma deranja, oricum erau 72 de ore de cand nu dormisem. ce putea fi mai rau?
in urma cu un an devenisem vegetariana, asa ca eu stateam mai rau cu mancarea. nu vroiam sa mai mananc chipsuri si saratele. ma scarbisem de ele, asa ca am mers la rulota de langa shire si ne-am luat cartofi prajiti si clatite cu caramel. a fost cea mai buna masa din viata mea, chiar daca andrada mi-a umplut clatita cu sare.
lari parea foarte interesata de mine, si sincer nu mai aveam nevoie de inca un prieten. dar din nu stiu ce motiv, mi-era draga. avea ceva ascuns in ea ce ma implora sa ma imprietenesc cu ea. intr-adevar, ea era ca mine. cu un trecut tot atat de futut ca al meu, cu rani prea adanci pentru a fi vindecate... si totusi le-am vindecat impreuna. o iubeam pe micuta aia. si inca o iubesc.
ne plimbam pe la tarabe, ca sa le luam cadouri prietenilor de acasa, cand dorinta mea de a nu ma indragosti de nimeni, se sfaramase.
nu-l observasem pana atunci. era chiar langa mine si nu-l vazusem. m-a prins de mana si-am inlemnit. cand i-am vazut fata mi-a scapat un ranjet cretin si banuiesc ca m-am inrosit. un gand idiot imi trecuse prin cap "nu sunt machiata". da sincer nu-mi pasa, cui ii pasa daca moaca mea avea alte culori decat cele naturale?aha, exact, nimanui.
cinci zile de "ma duc eu dupa tigari", "ma duc sa scot bani de pe card", "ma duc sa ma plimb. sunt pe alee. pe la tarabe" si lari se prinse de faza, de fapt cam toti o facuse.
"neata" si plecam. furam cate un zambet, mai un tars cu ochiul si eram pe spate. jalnic. patetic din partea mea. dar era frumos. eram ca o fata mare, rusinoasa si timida.
ei bine, n-am plecat acasa fara sa-l sarut.
am mers pe plaja si-am baut o bere, am fumat din tigarile mele mantolate si-am povestit tot felu de tampenii. am intrat in apa, si-am tras ultima baie in vama. ei bine, acolo s-a intamplat minunea. ne-am sarutat. a fost perfect!
am plecat spre statie plangand. nu vroiam sa-l las acolo, de fapt nu era vorba de lasat in urma, ci pur si simplu nu vroiam sa plec. nu stiu de ce, aveam impresia ca nu-l voi revedea niciodata, dar mi-am alungat repede gandu ala din cap si mi-am vazut de drum.
am ajuns exact in momentul in care busu se pregatea sa plece, iar prietenii mei strigau sa vin odata, altfel mai raman o zi acolo. nu-mi dispalcea deloc ideea. dar drumul spre casa era lung, si nu vroiam sa-mi petrec singura 16 ore in tren fara baterie la player sau telefon.
am fugit. am prins busu. si m-am asezat langa alexa si andrada. liv era spart de somn si s-a intins pe mine. am dormit ca doi prunci [si-am sforait ca porcii] pana acasa.

m-am trezit in camera mea, din cauza pisicii. mieuna. vroia sa iasa din camera. ii era foame, si probabil vroia sa-si faca toaleta. i-am deschis usa, si-am cazut inapoi pe pat. am visat cu ochii deschisi la singura vara perfecta din viata mea si-am zambit.
am adormit la loc, plangand.

mi-e dor de tine.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

asteapta anonim

-ce-a mers rau intre noi? cu ce-am gresit de-am sfarsit amandoua pe un alt drum?
-n-am gresit cu nimic. n-am stricat nimic.
-da. ai dreptate, totul e acolo. cu jarul inca aprins. ce zici de-un foc de tabara?

-doar daca e unu al dracului de mare.

-s-a facut!

imi aduc aminte de prima zi de scoala. bunicu ma tragea dupa el la scoala, incercand sa-mi tina ditamai ghiozdanul, florile pentru invatatoare si umbrela.
ploua.
era miercuri, 15 septembrie 1998.
atunci am inceput eu scoala.

ii cunosteam pe vladut, alin si roxi. nu stiam cine sunt restu. erau multi, galagiosi si enervanti. dar bruneta de la masa din fata ma fermeca. mica, cu o voce ragusita, ochi mari caprui spre verde.
n-am sa zic ce-a fost intre noi pana in a 5a, dar trebuie sa recunosc ca avea sa devina cel mai bun lucru din viata mea.
desi se mutase la o alta scoala, relatia noastra era inca fierbinte. ne vedeam mai rarut, dar bineinteles s-a inventat telefonul si internetul.

din nu stiu ce motiv totul s-a racit doi ani mai tarziu, adica in a 7a. pe langa faptul ca imi pierdusem colegii de clasa, simteam ca o pierdusem pe teodora a mea. a fost ultima picatura.

o mica tentativa esuata de sinucidere. mi-am revenit repede si n-am mai vrut prieteni. n-am mai vrut nimic altceva inafara de muzica si carti. m-am ascuns intre foi albe si le-am murdarit cu vise si speranta. mi-am facut tuburi de oxigen din castile cu muzica, si mi-am facut prieteni printe paginile cartilor.

am inceput liceul, si mi-am facut o alta "cea mai buna prietena". credeam ca va fi cea fost teo: totul. si cred ca am fost in stare sa renunt la tot ce n-am avut, doar pentru ea. n-am mai folosit tuburile de oxgien, ci imi foloseam plamanii. nu m-am mai ascuns printre foi, ci in bratele ei. nu mai aveam nevoie de carti, o aveam pe ea. apoi au venit tigarile. am provocat-o si pe ea sa se apuce si a facut-o. asta demonstreaza foarte frumos, ce influenta negativa pot avea asupra organismului uman [viu]. ne-am apucat frumos de bautura, desi, intotdeauna am baut cu masura. si in final, drogurile. ei bine, ele au cam pus capac. desi le doream mai mult ca orice, am reusit sa-mi infranez pofta la mai putin, si niciodata la mai mult. am ramas la jointurile visatoare.

am ajuns unde mi-a zis teodora... n-am sa uit niciodata ce mi-a zis. imi ceruse webcamul sa ma vada, iar eu fumam o tigara.
-arunca tigara aia din gura. ce-ai devenit? am auzit ca ajungi beata acasa, ca-ti bati joc de tine! nu te mai recunosc! unde e prietena aia a mea, care era impotriva viciilor astea ieftine? unde? nu m-as mira sa te droghezi.

nu, puiul meu. doar fumam. fumam de foarte putin timp, iar drogurile erau inca un secret inchis dupa gratii. alcoolul nu era in meniul meu. devenisem vegetariana, asa ca tigarile erau destul de distructive pentru organismul meu. imi ajungea.

"stii, am fost intotdeauna in spatele tau, sa te pot prinde cand cazi, sa te pot ridica, cand ai cazut. voi mai fi o perioada... dupaia dispar. ai putea sa-ti cumperi un prieten, dar stai! banii se vor termina candva si acel prieten te va lasa sa cazi. sa cazi in noroi. sa cazi si sa-ti rupi oasele. nu-i va pasa. de ce? pentru ca niciodata nu vezi cine se foloseste de tine si cine te iubeste cu adevarat. iar cei care nu-ti gresesc, pe ei ii murdaresti cu noroiul in care trebuia sa cazi.
te prind si te ridica, iar tu-i impingi sa-si rupa oasele.
nu, draga mea. eu, ei... niciodata nu-ti vom cere mai mult. doar sa-ti amintesti c-am fost candva acolo si ti-a fost bine.
si apropo, m-ai judecat gresit. chiar daca n-ai puterea de a judeca, iti dau voie sa ma consideri ce vrei tu. doar ca n-am fost eu."

da. asta vroiam sa-i trantesc prietenei mele in fata.
poate asta mi-ar spune si teodora, cel putin o parte din idee.
desi stau sa mestec aceasta idee, cred ca ea a fost mereu in spatele meu, asteptand undeva in intuneric, ridicandu-ma anonim cand cadeam. chiar daca ea suferea de n ori mai mult ca mine, nu-i pasa. era acolo... si cred ca inca e.
cat am putut fi de egoista? de ce alergam dupa bomboane roz, cand ea era cea mai buna dintre toate?

imi pare rau.

pentru V.T.