be the first one to know.

luni, 30 noiembrie 2009

as putea...

totul a fost un vis. tu n-ai uitat de mine, esti aici, ma ti de mana si zambesti.

-mi-a fost dor de tine.
-si mie.
-ma bucur ca in sfarsit ne-am reintalnit.

sunt fericita si te iau in brate. esti aici. imi vine sa plang de fericire. esti aici, intreg, in carne si oase. in bratele mele. viu.

-mai ai tigari?
-uhm... stai sa ma uit. nu. mergi sa cumperi?
-da. de unde?
-de acolo.
-asteapta-ma aici.
-ok.

te privesc indepartandu-te. aproape am uitat...
ce gust au buzele tale, ce piele fina ai, ce frumoase sunt mainile tale. mirosul tau nu l-am uitat. si nici n-am sa-l uit. niciodata!
zambesc.
chiar sunt fericita.

un miros puternic de umezela. ceata. tu iesi din magazin. te uiti la mine. zambesti.
scoati o tigara norocoasa si-o aprinzi cu un chibrit. nu-ti dezlipesti privirea de la mine.

PLEACA DE ACOLO. TE ROG PLEACA DE ACOLO. TE ROOOOOOOG!

nu ma pot misca.
sunt muta.
tot ce-mi pot misca sunt ochii. prea putin ca sa inteleagi.
urlu in mine.
nu ma auzi.
tip.
nu ma auzi.
vreau sa fug spre tine.
cad in genunchi.
cazi in genunchi.
te uiti la mine.

-imi pare rau lara...

-nu...

nu mai pot respira. trebuie sa ajung la tine. te-as putea salva. trebuie.
lovesti pamantul.
te uiti la mine.
nu mai zambesti.
ai ochii deschisi, inlacrimati.
un fir de sange pe buze.

totul se aduna. ma doare.
-NU TE-AI SATURAT SA TOT MORI, IN PIZDA MA-SII DE TREABA!? NU?
cad pe jos.
e rece.
ud.
ma uit la tine.
tu dispari. ceata te inghite. te ia cu ea.
pe mine ma uita. ma lasa sa tremur.
ma lasa sa plang.
asteapta sa mor.

te rog intoarce-te...

ma trezesc. totul a fost un vis... tu esti bine.
apoi totul devine incetosat.
tu ai murit.

luni, 23 noiembrie 2009

parfum de tigara

aroma de betie. iar ma trezesc intr-un alt pat. un alt pat necunoscut. de fapt, recunosc peretii camerei. sunt plini cu postere al unor formatii vechi si populare, a unor drogati ce s-au sinucis. sid vicious zambeste strengar si continua sa-si fumeze linistit jointul. rad. rad isteric. vreau si eu unul. vreau ce-am fumat aseara, desi nu stiu ce-am fumat aseara. imi reamintesc ca nu sunt la mine acasa si ma uit sub plapuma. sunt singura in pat. sunt imbracata. deci nu s-a intamplat nimic. asta e bine.

-neata draga.
-aaaa...tu cine esti?
-sunt nora, prietena lui alin.

genial. intr-o casa de unguri.

-
trebuie sa plec.
-of. stai la micul dejun.
-nu. chiar trebuie sa plec.
-trebuie sa apara alin. a mers sa cumpere lapte si m-a rugat sa-ti spun sa-l astepti.
-cine pula mea-i alin?

si-mi arata o poza. ma abtin sa nu plang, sa nu fac isterii, nu vreau sa-l fac de rusine. e, e fostul meu prieten. eu ii ziceam mihai...
e primul...
singurul...


-deci ramai?
-nu. plec.
-te rog ramai.
-nu pot. am intarziat la lucru.
-dar e duminica.
-ore suplimentare. am nevoie de bani.
-oh termina. e 1 decembrie. nu se lucra azi.
-atunci voi merge la biserica.
-pe cine minti?


cred ca ma uitam la ea ca la felul doi.
mi-am luat geaca, si un pachet de tigari de pe masa. am inchis usa-n urma mea si-am coborat scarile-n graba.
mi-am apris urgent o tigara si m-am lipit de perete. am cazut in vine, si-am ramas asa ceva vreme, aprinzandu-mi tigara dupa tigara.

avea mereu grija de mine.
pff, s-a dus dupa lapte. ca atunci cand...
cand ma trezeam in bratele lui, pe balcon, tremurand de frig. cu un vag parfum de tigara, de la chistoacele stinse langa noi.
parfum de tigara... asa miros acum. si pun pariu cam am aroma de betie.
avea mereu fructe si legume proaspete. la prima vedere credeai ca e vegetarian, dar nu era. doar, de fapt, poate era. asa... pentru mine.
tot timpul cumpara lapte cand mergeam la el. stia ca sunt un necaz cand beau si el avea grija de mine. avea un dulapior plin cu medicamente in bucatarie, chiar langa frigider. o sticla cu vin rosu, dulce, tot timpul deschisa. tigari langa ea.

sunt in centru. strazi pe care le-am cutreierat ani de zile, azi imi par de nerecunoscut.
de ce e azi 1 decembrie?
ce cautam eu la el, de 1 decembrie?
ce naiba am facut aseara?

buzunarul meu vibra ca un nebun. raspund fara sa ma uit cine ma suna.
-esti bine?
-aaa... da mihai. multumesc.
-de ce n-ai ramas?
-de ce sa raman?
-pai nu te-am mai vazut de ceva vreme.
-da. de aseara.
-hai. termina. nu te-am vazut de... de atunci.
-pai. uite care e treaba: nu-mi plac prietenele fostilor mei prieteni. si pe langa aia e si...
-si ce? frumoasa? draguta?
-unguroaica.
-de cand nu-ti plac ungurii?
-de atunci.
-de ce?
-stii bine de ce.
-credeam c-ai trecut peste.
-ai crezut gresit.
-mai stii cand...
-trebuie sa inchid. pa.

si-am inchis fara sa clipesc. dar apoi am clipit. mult si umed. mi-am mai cumparat un pachet de tigari si-am fumat ca un tren. avea sa fie o zi grea.

ma intalnesc cu tipul de aseara. imi fumez portia, mai cer una la pachet. merg spre lumina.
concertul ia sfarsit. luminile s-au stins. cineva a coborat cortina.

totul revine la negru.
la alb.
la gri.
la frig.
la ceata.
sunt confuza.
sarut un necunoscut si-i urez sarbatori fericite.
imi spune ca el e mihai.
nu-mi pasa.
il las acolo, in parcul inghetat.

imi termin portia.

ma duc sa-mi mai iau una.

ma indrept spre lumina.

vineri, 6 noiembrie 2009

intotdeauna

-imi pare rau.
-e tot ce stii sa faci!
-adica?
-de fiecare data cand imi faci rau, te intorci dupa o vreme spunand "imi pare rau"/ "scuza-ma". termina odata.
-stii daca nu mi-ar pasa de tine nu ti-as mai zice asta.
-stii, daca ti-ar pasa de mine nu mi-ai face asta.
-adica?
-adica eu incerc sa te ajut, sa fiu langa tine, pe cand tu... tu nici macar nu intelegi asta. faci ce-ti spun sa nu faci, apoi vii si mi te plangi. eu iti zic adevarul, iar tu te superi spunand ca nu-ti pasa. si in final, te intorci dupa o vreme de liniste, in care nici macar nu stiu ce se intampla cu tine si spui ca-ti pare rau.
-stii, sincer daca as avea alte cuvinte, ti-as spuneo altfel.da? scuza-ma ca nu sunt o desteapta cu un IQ care sa dea pe afara. dar nu! eu n-am fost crescuta asa, eu am crescut singura, ai uitat? ah, stai. nu ti-am spus, am fost prea ocupata gandindu-ma ca de acum in colo o sa fiu fericita, si n-o sa mai regret nimic, niciodata. pfff. si-am luat teapa.
-iar incepi...
-du-te naibii. nu incep iar. tu incepi iar. ma iei cu sfaturile tale super mega ajutatoare de nimic, ca sa ma enervezi degeaba.
-poftim?!
-exact asa e. stii ceva?
-du-te dracu'!
-mi-ai citit gandurile.

n-am vrut sa sune asa. niciodata nu vreau sa sune cum suna. intotdeauna dau cu batu-n balta, in fata lui.da nu stiu... il iubesc in felul meu, si ma bucur ca-l cunosc. e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimile 6-7 luni, iar acum dau cu picioarele in tot. nu vreau sa ma mai cert cu el, dar ma enerveaza la culme ca are dreptate. intotdeauna are.

superb! superb! genial frate! iar m-am certat cu ea. e o incapatanata si jumatate. dar intr-un fel, mi-e dor de ea, cum era la inceput, inainte de acel... accident. am vazut-o murind in mainile mele, si n-am putut zice nimic. mi-a cusut buzele cu lacrimile ei si m-a durut pana la inima. as fi vrut sa nu se fi intamplat nimic vara asta. as fi vrut sa nu ne certam si sa fim ca atunci... sa radem, sa ma trezeasca citindu-mi-l pe cartarescu, sau pe cioran. mi-ar fi placut s-o aud cum imi citeste povestile scrise de ea, care deveneau tot mai calduroase si fericite, pe zi ce trece.

apoi totul a disparut. nu stiu de ce am tacut atata timp, de l-am petrecut fara sa-i aud macar vocea. de fapt stiu. m-a enervat cand l-am sunat intr-o dupa masa, ca sa auda ce-mi spun valurile. el nu mi-a raspuns. dupa ce m-am intors acasa, a vorbit cu mine si mi-a zis ca vroia sa vada ce mai face si printr-o nu stiu ce minune, mi-a zis ca ii e dor de mine. ma-am bucurat, dar ma durut in acelasi timp. stiam ca nimic nu va avea sa fie la fel, pentru ca eu am darul de a nu uita ce nu-mi place, nici daca vreau asta... si nu mai are rost...

nu mai are niciun rost! am s-o sun, si-am sa-i spun ca totul e gata. nu mai vreau sa aud de ea, m-am saturat de ifosele ei. pun piciorul in prag. am o prietena la care tine enorm, sunt un student boboc, si am toata viata inainte. n-am sa ma impiedic de copila asta la orice pas.

am sa-l sun sa incerc sa-i spun ce inseamna pentru mine, chiar daca... probabil nu-i va mai pasa. n-am sa-i zic cat de rau imi pare, am sa-i zic doar ca-l iubesc si ca n-am de gand sa-i stric viata. am sa-i spun ca-l las in pace...

-stii, eu...
-nu. stai.
-vreau sa-ti zic ceva.
-si eu.
-de fapt si tu primul.
-nu. zi tu. vreau sa te ascult.
-si eu vreau sa te ascult, chiar daca probabil e pentru ultima oara.
-ce? ce-o sa faci? lara, n-am chef de prostiile astea.
-andrei, nu stiu... nu mai are rost. n-am sa fac nicio prostie. am sa-mi vad de viata mea, si tu de a ta. e okay?
-e... nu stiu. da. adica, asta vrei tu?
-nu.
-cred ca nici eu.
-andrei, chiar imi pare rau, si stiu ca te voi enerva iar si iar, si te voi lasa balta cum fac de obicei, dar...
-nu te pot schimba. nu am cum. desi mi-e dor de lara care o cunosteam eu.
-si mie mi-e dor de ea, dar a murit. a murit...
-lara, nu mai plange. stiu cand a murit, dar deaia sunt aici, s-o aduc inapoi. vorbim metaforic aici. da?
-da...
-lara?

-lara?

-lara

-iar plangi, sau iar nu mai ai chef de mine. esti incurabila.


intotdeauna am chef de tine. din cauza ta zambesc ca o tampita de fiecare data cand ma gandesc la tine.

pt C.