va multumesc ca mi-ati unrmarit blogul si sper sa continuati sa faceti asta, iar eu , eu sper sa nu va dezamagesc:)
uite, piesa asta o ascult de fiecare revelion. poate ca e efectul placebo, dar de fiecare data cand am ascultat-o am avut un an superb. [mai putin trecerea 2008-2009, cand eram prea ocupata sa sparg o sticla de sampanie. anul 2009, va spun sncer, a fost ORIBIL, dar 2010 a fost superb^^]
iar cei cu care"m-am dusmanit" well, e timpul pt un nou inceput:) asa ca eu o sa inghit, prima, cacat si-am sa va spun "imi pare rau pt ce-a spus.", de obicei arunc cu vorbe cand sunt nervoasa:)
mi-a intins o bacnota, apoi a aranjat visele pe masa. -alege.
norii se impingeau unu in altu, lovindu-se, miscandu-se prea repede pentru mine. lumea alerga, la fel ca norii, impingandu-se, lovindu-se. alergau. telefonu suna ca un nebun, iar eu... eu stateam. opream timpul pentru mine, luptam cu el... -nu vreau sa inaintez in viata. -am exact ce-ti trebuie pentru asta. un tanar ciudat s-a oprit in fata mea. nu era ca ceilalti. nu se grabea, se ferea de loviturile altora, ramanand in perfect balans. l-am studiat pret de o clipa. -poti clipi. nu sunt ca ceilalti. -observ. -am s-o iau ca pe un compliment. -asa sa faci. -totusi, nici tu nu pari a fi ca restu. de ce te impotrivesti timpului? -cred ca am un motiv asemanator tie. a inceput sa rada, spunandu-si niste cuvinte doar pentru urechea lui. -crezi ca stii de ce sunt eu asa? -un ciudat? da. -un ciudat? -da. in momentul in care ne impotrivim normalitatii, devenim ciudati. uita-te la noi: suntem singurii care nu alearga. -dar totusi suntem normali. niste ciudati normali. -diferiti... -cam asa ceva. si totusi imbatranim. -hahahaha crezi ca de riduri imi pasa mie? -cum te numesti? -larisa. a ramas putin gandit, uitandu-se la mine. -cati ani ai? -19. a tacut. m-a studiat. eu am inceput sa rad. -de ce ma studiezi? -imi aduci aminte de cineva. -de cine? -tot o larisa. doar ca avea 16 ani. arata ca tine. -dintr-o alta viata, poate. -se poate. s-a aruncat asupra mea si m-a strans tare la piept. -vrei sa mori? -da. a mutit. m-a privit cu ochii lui mari si caprui. imi parea cunosut. -tu nu ma intrebi cum ma cheama, cati ani am? -nu. -de ce? -poate te stiu si eu dintr-o alta viata. nu vreau sa-mi amintesc de tine. poate m-ai impiedicat sa mor, poate ai sa ma impiedici s-o fac. -poate. auzi, n-ai cumva o tigara? -ba da. imi cautam pachetu de lucky strike prin geanta, pe pipaite. am simtit un pachet de tigari si l-am scos. continuam sa ma uit in ochii lui. am deschis pachetu si i l-am intins. -LM menthol? -poftim? am incetat sa mai fumez tigarile alea de vreo 3 ani. -si ea fuma LM menthol. -mmmmbine. eu nu fumez LM menthol, ci lucky strike. fumam tigarile astea pe la 16 a... am simtit cum bratele lui ma strang mai tare la piept. corpul meu devenea cald, topindu-se, lipindu-se de al lui. -ce faci? -te iau cu mine, larisa. -nu. nu! -ai zis ca vrei sa mori, nu? -dar nu vreau sa vin cu tine! m-am desprins de el, agresiv. l-am impins. am ramas doar noi pe o bucata de asfalt, in spatiu. el cadea. -larisa! vocea lui... el e... -NU! tu, nu... m-am aruncat dupa mana lui. s-a ferit. -ramai cu bine, draga mea. -nu te mai pierd inca o data. ieri a fost ultima data cand te-am pierdut. azi nu! mi-am luat avant si-am sarit dupa el. l-am prins. m-a luat in brate si mi-a sarutat fruntea. -o sa ne revedem, dar... nu-i mai auzeam vocea. pentru un moment, m-am bucurat atat de tare incat am atins fericirea pura. uitam de viata mea, mergem acolo unde voiam. -tu nu stii ce a insemnat pentru mine sa te pierd. -tu nu trebuie sa... a disparut. eu am orbit. ii cautam bratele in jurul meu. vocea, rasuflarea, mirosul... toate dispareau. -nu... nu din nou. am deschis ochii. stateam pe nisipul cald. norii alergau, oamenii se loveau. am cazut in mine. din nou...
si m-am intors din excursia noastra cu bobocii. ma tre sa recunosc ca a fost foarte fain, mai putin iesirile din fire a lu dan si nervii care mi i-a provocat [de fapt, ni i-a provocat] o pizda din clasa a9a, care citez "mi-am pierdut virginitatea la 13 ani si a fost fain". pai cam da.ce pot sa zic. femeie maturaaaaaa, ce pula mea! e atat de matur sa te dai mare ca ti-ai tras-o la 13 ani, si e atat de tare sa te iei in gura cu cei din a 12a. si ce e cel mai tare e ca baga replici la adresa mea: "vai e bisexuala, poate se dadea la mine!" - nu m-as da la tine nici daca ai fi ultima "femeie" dinlume. decat sa pun mana pe tine, prefer sa ma sinucid. serios acum:) cat despre celalalte, mai bine tac. pt ca tot ea se facea de cacao.
azi iau trenul spre trecut. te chem si te rog sa ma astepti in gara...
eram asa buimacita cand ai acceptat sa ne revedem, incat nu stiam incotro s-o iau. dar m-am decis. mi-am luat geanta, am indesat in ea un caiet, o carte, un pix, cheile de la casa si portofelul.
azi vreau sa te vad, sa fiu cu tine.
am urcat in autobus. am fugit spre gara. am ajuns cu trei ore, inaintea trenului. injuram. inima mea depindea de venirea lui, iar fiecare bataie a ei scurgea o farama de viata din mine. asteptam pe peron de una singura, de parca trenul mi-era special destinat. frigul de afara ma salva, incetinindu-mi bataile inimii, intr-un final oprindu-le. am ramas inghetata in spatiu, iar timpul fugea pe langa mine. un tipat. locomotiva imi trezea inima, facand-o sa bata ca o nebuna. tot ce voiam era sa te vad, sa fiu acolo cu tine. am urcat scarile zambind. eram atat de fericita si sentimentul era atat de pur. m-am asezat pe scaunul rece, langa geam, langa calorifer. caldura nu-si mai avea rostul. inima-mi batea. sinele cantau ca nebunele, un cantec enervant, cu aceleasi versuri stupide. injuram. timpul nu mai trecea, iar viata mea era pe sfarsitul clepsidrei... am deschis cartea si-am inceput sa citesc. sick boy avea ceva cu rent. apoi nu mai stiu... m-am trezit din cauza frigului si a luminii de afara.
am ajuns.
m-am tarait afara din tren cu ultimile farame de luciditate, inca somnoroasa. te cautam. zeci de oameni se impingeau in mine, in ei. voiam sa ajung la tine... sa ajung odata. -copil? inima mi s-a oprit. clepsidra s-a spart. cioburile erau peste tot in mine, iar eu zambeam. ti-am sarit in brate. mirosul, pielea, parul, privrea ta... nu s-au schimbat deloc. dragul meu... ma abtineam sa nu plang. trecutul, totul se derula inapoi.
15 martie 2008. primul sarut. un copil indragostit de tine, si cat te iubeam... 16 martie 2008. ultimul sarut, ultima imbratisare. momente dureroase, perfecte, inca asteptate depe atunci. 3 noiembrie 2010. degetele mele incolacite cu ale tale. tu dragul meu, tu...
urcam in metrou.
deja-vu...
tu te ti de tavan cu trei degete, iar cu o mana ma cuprinzi la piept. te tin strans si ma dezechilibrez cand porneste. raman cu fata ascunsa la gatul tau. inima-mi ticaie ca nebuna, sfaramand doi ani nenorociti. -copilul meu...
intotdeauna. iti promit...
coboram. ni se face frig. ne ancoram mainile intre noi, impreunate.
sa nu-mi mai dai drumul...
urcam trei etaje. intram in casa. ne asezam pe pat si ne privim. vorbele nu-si au sensul, iar eu am atatea sa-ti spun. cioburile-mi intrau adanc in carne, implorandu-ma sa-ti vorbesc. nu pot. sunt muta, fascinata de omul pe care l-am iubit enorm. incerc. deschid gura si oftez. imi pun capul pe pieptul tau si tac. inima ta e muzica pentru auzul meu. astept sa-mi fac curaj. astept. -copil? imi ridic ochii spre tne si tac. te joci cu varful nasului, pe fata mea. ma tachinezi. tac si indur. o merit. nu ma astept nicio clipa sama saruti... ar trebui sa ma certi. ma saruti. cioburile se aduna, se lipesc, un puzzle perfect de dureros, atat de dulce. uit sa mai gandesc. corpul meu refuza ganduri, iar pieptul ma doare. am o greutate pe el si nu o pot ridica. sunt o lasa prea egoista. sarutul ia sfarsit. raman cu tine pe buze. ne tinem in brate, de maini. imi saruti fruntea si ma cutremur.
sunt un copil... al tau.
uitasem cat de fericita sunt in preajma ta si-mi pare rau ca mi-am permis sa uit. -uite ce e... -shhh, taci copil. -nu. nu pot. imi pare rau pentru... -sttt copil. te rog. -nu! asculta-ma. imi pare rau pentru tot. eu... -copil... -eu inca tin la tine, intelegi? adica... -sttt... -te iubesc. ti-ai ridicat ochii spre mine. mi-ai prins fata in maini si m-ai sarutat. -si eu copil. ma simteam ingrozitor. imi doream sa mor. nu... de fapt imi doream sa nu-ti mai dau drumul niciodata. incepe o noua piesa. tu ai capul pe pieptul meu. eu oftez. -imi vine sa plang... -copil... nu. raman agatata de trupul tau. plang. de data asta nu ma mai pot abtine. adormim asa, imbratisati, tinandu-ne de mana.
-sa te astept? -nu... tu pleci. vreau sa vin cu tine. ajung in gara. ma intorc in prezent. clepsidra e intreaga. urc scarile, nisipul se scurge. nu vreau sa mai astept... te iubesc.
e innorat... e inca octombrie. tu pleci... eu raman. uit sa zambesc. bine te-am regasit, singuratate. nu mai vreau asta. nu mai vreau nimic... n-ai sa stii niciodata cat de mult tin la tine. tu n-ai sa stii...
cain, motanul sau ii mieuna la picioare. -tu ce vrei? ce vrei? se uita la el printre lacrimi, stergandu-si ochii cu manecile bluzei. -doar tu stii. doar tu... l-a luat in brate si-a pasit in intuneric. urmatorul pas a fost in lumina reflectoarelor. aplauze. licairile din ochii spectatorilor erau colorate. ridica tigara de pe podea si cere un pachet de chibrituri. un necunoscut ii intinde o bricheta. il refuza. -am cerut un chibrit. o adolescenta cu parul mov ii intinde rusinata, un pachet de chibrituri. il ia zambind si-l deschide. -e ultimul tau chibrit, esti sigura ca pot sa-l iau? -da... isi aprinde tigara. se uita la flacara chibritului si ezita. inchide ochii, zambeste, sufla. il pune la loc in pachet. pachetul il baga in buzunarul stang, al blugilor. se intoarce la lumina. sta cu spatele la ochii ce-o urmaresc. -eu... eu sunt doar a mea, iar voi... voi cine sunteti? de ce ati venit aici? de ce ati platit pentru o poveste tipica unei adolescente? de ce? strangea coltul maieului in mana. nu avea emotii, stia ca scena nu exista. stia ca spectatorii sunt doar efectele iubirii ei... stia ca totul e imaginatia ei, un trip complex, o noua provocare.
pentru toti anii in care te-am lasat sa pleci si sa revii cand ai vrut... pentru tot timpul in care am sperat sa te intorci... pentru toate emotiile care le-am trait din cauza ta...
n-am stiut ce sa spun. niciodata n-am stiut. ti-am ascultat fiecare fraza,cum asculta credinciosii slujba, am fost ascultatoare si-am pastrat fiecare "sa nu faci" si fiecare "ar trebui sa faci", in minte. nu... nu ti-am dat mereu dreptate, desi inauntrul meu stiam ca ai. te-am lasat sa pleci, atunci, fara explicatie. te-am cautat, dar vorbeam singura. m-ai pandit din intuneric si m-ai lasat sa te caut. te trezeai precum un vampir insetat,cand eu nu te voiam aici. dar te primeam mereu cu bratele deschise, inapoi... amsperat mereu ca lucrurile vor merge intre noi, si nu vom fi doar prieteni. stii, sunt prietena ta de mult timp, dar totusi... uneori imi doresc mai mult, stii? atunci nu-mi permiteam nici sa ma gandesc c-am sa te sarut. as fi dat orice doar ca sa te tin acolo, oricum, ca prieten, ca iubit, ca orice... intelegi? nu... nu cred. sau deja ti-ai dat seama si pastrezi totul pentru tine? probabil. uite, tot ce vreau e sa incercam ceva mai mult, intelegi? adica primul nostru sarut... stii am innebunit in clipa in care buzele mele s-au contopit cu a tale. mi-am pierdut controlul instant, puteai sa faci ce vrei, intelegi? acceptam orice... nu-mi imaginam nici sarutul ala, dar tot ce-a urmat?! nu... nu... chiar nu puteam sa-mi imaginez asa ceva. iar e toamna, stii? e octombrie... curand incepe noiembrie, iar pleci, nu-i asa?
simteam cum tremur din tot corpul. voiam sa te sarut si sa nu vorbesc deloc... voiam sa-ti spun tot ce n-am curaj sa-ti spun. voiam sa-ti spun tot si sa plec.
auzem sunetul viorilor in urechi. mi-am deschis ochii si-am inhalat adrenalina. miros rece, electric, sfarsitul toamnei... veneam spre tine.
mi-am deschis ochii, cat sa le dau drumul lacrimilor si i-am inchis la loc. obrajii ma ardeau in urma lor, gatul meu refuza aerul curat, iar inima... refuza sa mai bata.
-lara? -t... tu. -ce cauti aici? -eu? eu ce caut aici? -da... -tu ce cauti aici? auzeam o piesa de la prodigy pe fundal, printre sunetele scoase de pescarusi. un val de caldura mi-au umplut corpul. ma linisteam si fericirea se instala usor in mine. -eu... eu am venit. am venit... -da. bun, am inteles ca ai venit. adica observ ca esti aici. dar nu mi-ai raspuns la intrebare. ce cauti aici? -ce caut? nu stiu... pe tine, cred. -de ce ma mai cauti? -pentru ca am sa fac asta mereu. -dar nu mai are rost. mi-a prins fata in palmele aspre si calde. simteam mirosul sarat din porii lui, raspadindu-se pe ai mei. ochii lui caprui si mari, devenau umezi, ca si cum lacrimi i-ar arde. -lara. de ce ai venit aici? -eu... eu n-am mai suportat. stii? n-am mai suportat. priveam pamantul. priveam picioarele noastre. perechile noastre de papuci. aceeasi marca. ai mei negrii, ai tai aproape albi, si totusi gri. acelasi nisip, niciun pavaj, niciun asfalt. aceleasi chistoace de tigari, aceleasi margele rupte pe jos. -cat a trecut? -de cand? -de cand nu ne-am mai vazut. -doi ani, o luna si zece zile. mi-am ridicat ochii. ma priveam intr-o oglinda. un val rece, electric mi-a urcat pe coloana in sus. eram singura. sentimentul de fericire a disparut repede, lasand urme adanci de durere. aerul refuza sa mai intre. inima imi batea ca o nemernica, spargandu-mi pieptul. am cazut pe jos, in speranta ca imi voi alina durerea. oglinda a cazut odata cu mine. stateam in fata ei, neputincioasa, cu ultima farama de viata gata sa mi se scurga afara din corp. m-am privit in oglinda pentru ultima data. -rezista, draga mea. era in spatele meu, cu ochii lui caprui si umezi. isi tinea incheieturile in palme, ca si cum ar incerca sa-si salveze ultimile picaturi de sange. dar degeaba. i se scurgea printre degete, incet. -NU! nu din nou! te rog, nu din nou! mi-am prins capul intre palme si mi l-am strans intre genunchi. incercam sa mi-l scot din cap, din suflet, din mine. -pleaca! pleaca odata! -am incercat de atatea ori sa plec, dar m-ai chemat de fiecare data inapoi. am simtit ceva cald curgand incet pe maini, apoi pe fata. mi-am privit incheieturile. aveam nsite gropi adanci. mici sau mari, care urcau pana la umeri. vedeam ketamina, morfina, heroina... le vedeam pe toate scurgandu-se prin sangele meu. simteam iarba, hash-ul si crack-ul umplandu-mi plamanii. simteam pastilele pe limba... nasul ma pisca incet de la cocaina. -n-ai sa pleci niciodata, nu? -n-ai sa ma lasi niciodata sa plec, nu? -nu. -atunci, n-am sa plec niciodata. -n-ai sa mai mori? -nu, dupa ce-o faci si tu... i-am zambit. m-am rasucit. l-am sarutat pe buzele crapate. -atunci asa sa fie.
m-am trezit pe podeaua din baie. seringa era goala. mai aveam un meleu.
mi-e teama c-ai uitat... ca voi fi ramas uitata, acolo, in adancul tau, pe fundul unei sticle de vin sau pe pervaz, cand fumezi.
mi-e teama c-ai uitat de noi. mi-e teama ca vom fi ramas acolo, pe pervazul tau, in sticla de vin, sau pe fotoliu.
dar toamna a venit... mai stii visul ala? mai stii visul tau? mai stii? cand ne plimbam de mana, si frunze omoram la fiecare pas... mai stii?
mi-e teama ca toamna ne-a uitat. ne-a lasat intr-o zi de iulie fierbinte, intr-o cana de cafea cu zahar, si-o tigara postita.
mi-e teama c-am sa te arunc, acolo unde m-ai uitat. sa ramai cu mine, pe fundul unei sticle de vin, pe pervaz, unde-ti fumezi tigara. am sa te uit langa mine... am sa te uit in toamna lui iulie.
so things are pretty normal. ma rog, deloc normalul cu care eram obisnuita, dar un normal, ei bine mult mai calduros. pisua e bine! se face bine si e foarte iubitoare. mi-a fost dor de miorlaitu ei zilnic, mi-a fost dor sa ma cert cu ea, sa vorbesc cu ea, sa ne jucam. scoala n-ar putea fi mai primitoare de atat, imi iubesc liceul enorm de mult. m-am hotarat sa merg la faculta in anglia. sper sa reusesc. si uhm... viata personala e foarte rosie! [pink makes me sick] deci pe scurt, sa traiesc la fel de bine in continuare! i feel goooooooooooood!
mi-e dor de tudor. in ultima vreme m-am gandit atat de des la el, incat am cam sters tot ce aveam in suflet si tinea de bine. as vrea sa nu se fi intamplat ce-a fost anu trecut. as vrea... dar cer prea mult, nu? cer prea mult... de fiecare data cand sunt okay, ma gandesc ca a trecut si e intr-un loc mai bun, si nu se chinuie. apoi il visez, sau ma lovesc de ceva, cineva care imi aduce aminte de el. in ultimile trei saptamni mi-a venit sa-mi scot inima afara. nu mai suport. am intrat iar in depresie si am impresia ca nici n-am iesit din ea cu adevarat... vreodata.
citeste asta, si vei vedea ca rogue a fost singura care a inteles tot ce-am simtit pt tudor. si tot ce simt dupa...plecarea lui. http://restul-e-durere.blogspot.com/2010/09/tu-si-el.html
-ne iubim prea mult, nu? -cam asa ceva. -o sa ajungem la pumni, bate si cutite. -nu vom ajunge. iti promit.
MINCIUNI
ne iubim in clipa in care inima ne e strapunsa de mierea de pe lama rece. ne iubim cand lumile noastre se distrug reciproc, aducand apocalipsa. ne iubim cand mainile ni se transforma-n pumn si ne lovim cu vorbe. nu ne mai iubim demult, in mintile noastre bolnave, dar ne iubim de secole, fara cutite, fara arme. ne iubim cand soarele apune, uitam ca suntem in razboi. uitam ca suntem muritori, dar stim ca suntem nemuritori in tot ce avem impreuna. ne imbatam cu viicile noastre, tu in alcool, eu in narcotice. cand tu esti slab, eu prind putere, cand eu continui sa tot cad, ma prinzi si-mi saturi setea. eu te distrug, tu ma ajuti... eu te distrug, tu ma ajuti sa te distrug. eu te iubesc, iar tu ma faci sa te urasc. abtine-te. opreste-te. o sa te urasc. tu ma distrugi, eu te lovesc. cand ridici palma sa ma ataci, cazi inainte sa lovesti. eu te distrug, tu ma ajuti. ai sa mori in mainile mele, cand eu voi fi deja moarta. vom fi romeo si julieta scrisa de vreun betiv notoriu, un shakespeare al zilelor noastre.
cand ai sa ma lovesti cu adevarat, apocalipsa nu va fi doar in lumile noastre. iar mierea va fi pe sfarsit.
deci sunt plictisita de-mi sar capacele. peninsula's over, in vama nu mai merg anu asta, afara din oras iar nu cred ca o sa ies, so life suck's. nu mai sunt roscata ceea ce ma dispera in ultimul hal, am foarte putin par in cap pt ca mi-am dat jos dreadurile si am taiat considerabil din ele. so let's say it's a new me, pe care n-o indragesc prea mult, dar curand imi voi baga iar foarfeca in cap, si mai vorbim atunci:)) cat despre atitudinea mea, ei hai sa zicem ca am luat-o cam moale in 2010. am fost pasnica si draguta, but it was just bullshit. asteptati-va la ce e mai rau in clipa in care m-ati calcat pe coada. n-am chef sa creez mai nimic. sunt plictisita si sictirita de tot ce ma inconjoara. vreau adrenalina, vreau sa ma joc cu focul, vreau sa mi se intample ceva aiurea din care sa reusesc sa ies zambind, desi ranita. vreau sa distrug.
de cate ori mi-am auzit "lara te iubesc" si m-am abtinut sa nu vomit, sa nu rad. partea proasta e ca atunci cand chiar cred ca e pe bune aflu ca totul e o minciuna mare si gogonata. eh, acum sa va pun la curent cu relatia mea cu denis [care nu mai exista btw :)] relatia asta a durat destul de... mult. pana cand ne-am hotarat sa trecem la un alt pas. evident "prietenii" au avut un rol VIP aici. prietenii lui, nu ai mei. ai mei daca nu l-au placut au tacut din gura si s-au bucurat cu mine ca sunt fericita, pe cand prietenii lui i-au facut crize l-au facut in multe feluri, cum ar fi naiv, mielusel si alte rahaturi. o sa fac public numele prietenilor lui, pt ca asa vrea pizda mea: john [pe care il cheama ionut, dar banuiesc ca ii e rusine ca e roman] si mina [pe care nu stiu cum o cheama pt ca si la asta ii e rusine cu numele ei adevarat, dar cred ca o cheama maria. sau poate chiar asa o cheama] asadaaaaaaar, cand eu mi-am dat seama ca mina trece pragu in relatia mea cu denis, l-am anuntat. m-am trezit ca sunt comparata cu elena, care ii facea crize de gelozie and stuf. m-am chircit si-am tacut din gura. ba mai mult am vrut sa-mi cer scuze de la mina ca EU am intrecut masura, dar evident domnisoara [desi n-ar trebui sa te numesc domnisoara dupa ce-am aflat de tine] a fost prea busy si prea mai inalta decat mine sa ma auda. well guess what slut [nu, nu o injur, asta am aflat de ea:)- deci iti zic pe numele mai mic] esti cu muuuuuuuuuuuuuuuuult mult mult mai jos decat mine. roaga-te sa nu te strivesc cand o sa te calc in picioare. ai 24 de ani si alergi dupa pusti de 18? darn girl, esti disperata. and now ionut [the best part]. acesta este un mesaj care ti-l adresez tie, dar care il fac public, pt ca din nou, asa vrea pizda mea. "sunt de parere ca esti un poponar, daca nu esti un virgin fustrat sexual ca inca n-ai dat de o pizda. te-a ros rau de tot faptu ca denis era cu mine? ma urmaresti si tu sau ce? hai, i have enough stalkers, te pot tine si pe tine in frau. bucura-te ca nu stiu multe de tine, dar ascunde-te repede. o sa te gasesc:) " in fine. se pare ca denis a ascultat de ei, pt ca parerea prietenilor conteaza, dar a ignorat parerea lui nadia, care cica e cea mai buna prietena a lui. ti-am mai zis denis, nadia e singura care o sa-ti fie aproape, dar incepi sa o arunci departe de tine. n-as vrea sa le vad fetele poponarului si curvei, in momentul in care si nadia o sa dispara. si n-as vrea sa te vad singur de capu tau, pierdut intre foi si ceara. n-as vrea sa te mai otravesti cu batjocura altora, si la fel cum a zis ionut [cu care sunt de acord la asta, dar nu in aceeasi privinta in care a spus-o el] esti naiv. tu chiar ai impresia ca ei sunt prietenii tai si atat? nu sunt denis. vor ceva in schimb. deschide ochii. viata nu se limiteaza la 4 pereti si-un acoperis. eu nu voiam nimic. voiam doar sa fiu prietena ta, dar m-am indragostit. "ne-am iubit" denis. ne-am iubit... sau eu inca continui sa ma mint ca m-ai iubit? de fapt, sincer... o sa raman la ce am langa mine. nevermind you. i'll stick to drugs till the last day of my life. pt ca asta eram pt tine, nu? o drogata. credeam ca tu intelegi, dar ai inteles gresit. m-ai judecat ca ceilalti. ai zis ca nu esti ca ceilalti, ei bine BAD NEWS: ESTI!
ok. in scrierile mele ati putut observa ca apar droguri, alcool si mult, da' mult tutun. eh, dupa asta, multi m-ati judecat facandu-ma drogata, alcoolista [fumatoare sunt, nu comentez. iubesc tutunu] daaaaaaaar, v-as baga pe toti la mamele voastre in pizda, de nenorocti ce sunteti; ca va urasc. v-am ignorat mult si bine. ideea e ca o sa va ignor in continuare, dar ce m-a durut cel mai tare a fost cand o persoana de la care ma asteptam mai putin, sa ma faca drogata, exact in momentu in care am fost destul de curata. adica chiar pt persoana asta am renuntat cam la tot ce-mi facea rau. cam la tot mai putin tigari. sincer, nu ma consider o drogata pt ca mai fumez o iarba din cand in cand. o sa ma consider drogata in momentul in care o sa tremur si o sa devin violenta din cauza drogurilor. cand o sa tanjesc dupa k sau heroina. cand o sa fiu murdara de zapada la nas si etc. m-am saturat sa ma judecati fara a avea dreptu asta. m-am saturat de prostia voastra pana peste cap. daca nu intelegeti ce scriu, apasati pe x, sau da-ti pe next. e doar un click mic.
de cateva zile ma simteam aiurea, de parca n-as fi fost in apele mele. incercasem orice ca sa-mi revin, dar degeaba. situatia mea se inrautatea in fiecare minut. cand ma priveam in oglinda, vedeam o straina. una rea, plina de ura. -lara? -da? -ai uitat de mine, nu? -nu... -atunci de ce ma privesti ca pe o straina? -eu... -ai uitat cum te simti cand ma trezesc, nu? n-a fost o idee buna sa ma inchizi. -lasa-ma in pace. -nu lara. de data asta nu. o priveam zambind. zambetul acela nu ma facea decat sa-mi doresc sa dispara din mine odata pentru totdeauna. stiam ca nu trebuie s-o enervez, pentru ca tipatul ei m-ar ucide.
m-am intors in camera mea. mi-am aprins o tigara si am ales o muzica buna, care o ascultam acu ceva ani. versurile nu ma ajutau. dar o ajutau pe ea. imi suna telefonul. numar necunoscut.
-alo? -lara? -da? -sunt M. -mda. mi-am dat seama. -ce faci? -lasa cacatu si vorbeste. tu nu ma suni sa vazi ce fac. ce-ti trebuie? -eu... eu inca te iubesc. -pfff. dupa 4 ani nenorociti te trezesti ca inca ma iubesti? cred ca ai uitat cat am tinut la tine, nu? -stiu. te inteleg, dar... -nu dar! nu intelegi! am zis "am tinut". e la trecut dragul meu. e la trecut. m-ai mintit prea mult si stii cat urasc minciuna. -uite, acum nu te mint, eu chiar te... -DU-TE DRACULUI! adica cat tupeu pe tine, omule! cat tupeu! nu vorbesti cu mine un an intreg sau ma iei peste picior si acuma ma suni din neant si brusc iti dai seama ca ma iubesti. ce mama ma-sii?! duci lipsa? stii ceva? m-am saturat. cand sunt fericita apari tu si boom, totul se duce pe apa sambetei. totul se duce naibii. tu nu-mi aduci noroc, tu esti ghinion pur, o greseala perfecta in viata mea. ESTI O GRESEALA NENOROCITA! sper din tot sufletul ca atunci cand o sa fi fericit, sa te gandesti la mine razand cand imi spui "te iubesc", sper sa ma vezi in fiecare fata care o alegi, sper sa fiu doar eu in capul tau. -esti deja. -NU! nu ma intrerupe! sa ma simti atunci cand esti fericit, cum iti iau toata fericirea si o distrug, o sfaram in palme ca pe un fluture. atunci cand esti trist sa ma vezi razand de tine, fiind fericita. iubeste-ma pana in ultima ta clipa si uraste-te pentru tot raul care mi l-ai facut. din cauza ta, traiesc printre masti. nu mai stiu cine sunt sau ce-am fost. te urasc, intelegi? te urasc! nici macar nu te-am iubit.
i-am inchis in nas. am inceput sa rad fara motiv. brusc o simteam in fiecare celula de sange, in fiecare nerv, peste tot in corpul meu. era acolo, treaza, gata sa distruga. mai lipsea o picatura si era deajuns sa puna stapanire asupra mea. de data asta voiam sa stiu tot ce e gresit in viata mea. am scormonit peste tot si mi-am dat seama ca viata mea insusi, era o greseala. am zambit. mi-am mai aprins o tigara. sunt fericita. la scurt timp, o jumatate din mine a fost zdrobita de alte cuvinte. de motivele ascunse in acele cuvinte. imi uram intuitia si pentru prima data, dupa atatia ani, mi-am dorit sa distrug din nou.
mana ta calda se potrivea perfect cu mana mea rece. buza ta de jos umplea perfect golul dintre buzele mele. mirosul tau era al meu, iar al meu era al tau. visele mele incolore se colorau in visele tale.
-lara, trezeste-te. am deschis ochii. ma priveam pe mine. imi vorbeam mie. -tu. de ce tu? de ce mereu tu? de ce nu el? -pentru ca visai. trezeste-te. ai bagaje de facut.
m-am trezit cu pisica langa mine. imi atingea obrazul cu botul ei umed si rece. -ce e? a mieunat, s-a arcuit si-a sarit jos din pat. m-am ridicat din pat si-am cazut la loc. m-am intins dupa telefon. 08: 12. ma simteam goala. toate sentimentele, toate amintirile, toate au disparut. incercam sa ma gandesc la ce-am visat, dar uitasem. incercam sa-mi aduc aminte de clipele de fericire. ceata. -ceata? dupa ceata vine claritate. ochii mi s-au umplut de lacrimi. ma usturau. lacrimile erau reci. am depus un efort mare si-am ajuns in fata oglinzii. -ce dumnezeu?! ochii mei erau un gri spalacit, aproape alb. pata de lumina din ei, era mai mare decat pupila. am simtit cum totul se prabuseste asupra mea. pulsul o lua razna, iar inima imi batea atat de tare incat simteam ca mai are putin si-mi spage pieptul. mi-am dus mana stanga pe piept. nicio bataie. nici una. am tipat. am cazut in genunchi. mi-am bagat unghiile in carne ca sa simt durerea. durerea nu exista. degetele imi erau acoperite cu stropi de sange. ma uitam la gresia alba. o picatura de sange. a doua. a treia. a patra. o picatura de apa. m-am ridicat in picioare. ma uitam in oglinda. eram aproape normala. mint. ochii gri si pata rosie de pe maieu, nu insemnau normal. eram goala. ma durea pieptul, dar nu din cauza ranilor... ma durea inauntrul lui. m-am intins pe spate si mi-am aprins o tigara.
-lara? trezeste-te. am deschis ochii. imi vorbeai mie, iar eu iti vorbeam tie. mi-am dus mana stanga in dreptul inimii. nu mai batea.
cand m-am trezit, mi-am luat mp4-ul in mana. aveam chef sa ascult muzica. aveam doar un titlu de piesa, fara trupa. imediat ce a inceput sa cante, am stiut ca era moby. wow, adica nu am mai ascultat piesa asta de ani buni. mai ales ca mie nu-mi place moby, piesa asta mi-a placut enorm in clasa a 9a. imi doream sa o pot imparti cu cineva, dar nu "traisem cu nimeni versurile". acum le-am trait. iti dedic piesa, dragul meu... desi probabil nu asculti moby.
lyrics:
So we sleep in beds We´ve never made Holding close to love When love should fade Holding on to this is the best thing we´ll ever do
Morning sun is sweet and soft on your eyes Oh my love,you always leave me surprised Before my heart starts to burst With all my love for you
And know how it rains And know how it pours I never could feel this way For anyone but you (2x)
So it takes some time And slip away Holding on to love When love should stay Holding on to you is the best thing I´ll ever do
Evening sun is sweet and soft in your face So I´ll never ever leave this place I feel my heart start to burst With all my love for you
And know how it rains And know how it pours I never could feel this way For anyone but you (2x)
din prima clipa in care am calcat in teatru 74, m-am simtit ca acasa. pe canapelele comfortabile, simple, cu o cafea buna si tigari. miros de iasomie de la betisoarele ce ardeau pe mese. mi-am luat prietenii si i-am adus acolo. mi-am facut si mai multi prieteni intre zidurile de caramida, pe muzica buna, cu gust. aveam o perioda in care mergeam zilnic. mi-ar fi dor... mi-ar fi dor sa merg acolo sa stau pe canapea, sa sorb dintr-o cafea si sa palavragesc. s-o intreb pe nora daca imi da un slim mentolat. sa-l rog pe pierre sa-mi faca o alta cafea. sa joc table cu catalin. sa vorbesc cu ana despre facultate. sa-l intreb pe theo daca ne poate face un grup al liceului. sa ma certe nicu mihoc cand il salut cu "buna ziua". sa-l innebunesc pe margi sau pe madalin ca prima piesa care o voi scrie eu, de una sigura, o voi juca aici. pe scena de la etaj, desi, mi-ar place sa fie jos, in cafenea. intre oameni, cu bauturile in fata, fumand linistiti cate o tigara. mi-ar fi dor sa merg la concerte sau la petrecerile care se tin acolo. mai am un an cu 74, inca un an de liceu. ar fi aiurea sa plec... as vrea sa raman aici. oricat de mult imi doream sa plec din orasu asta, o sa-mi fie prea dor de casa mea... de casa noastra prieteni. de locu in care ne adunam seara la o bere. o sa-mi fie dor de teatrul 74.
mai am un an si o sa profit la maxim de locaul asta. uite un video, de la un concert din 74:
pentru mai multe informatii legate de teatru 74: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru-74
m-am trezit bulversata, intr-un alt vis. imi mangaia fata si-mi spunea ca ma iubeste. m-am intins si-am zambit. -visez? -nu...
-uite, eu dorm cu mama si tu dormi in camera mea. -nu. -ce nu? -nu dorm in camera ta. -de ce? -nu dorm in camera ta, daca nu dormi cu mine. -da o sa se supere mama. -pai fa cumva sa nu se supere. eu vreau sa dorm cu tine. -da nu incapem. -ba da. si ne-am intins amandoi pe un fotoliu, cu latimea de un metru [daca nu mai putin]. chiar nu-mi pasa ca aveam sa ma plang de fiecare os, nerv, muschi si ce altceva mai functioneaza in corpu meu. voiam sa dorm cu el. acolo. in patu ala. -lara? -da? -vrei sa ne culcam? -nu ne uitam la jeux d'enfants? -ba da. -l-ai scos? -da. -mersi. -n-ai pentru ce. i-am tras capul pe spate, m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat. sunt mai mica ca el cu vreo 15 cm daca nu mai mult. imi face placere sa ma intind de fiecare data, pe varfuri doar ca sa-l sarut. am adormit in timpul filmului.
-rahaaaaaaat! e 10 fara 15 minute. pierd trenu. desi eram constienta de faptul ca trebuia sa plec acasa, inca nu eram constienta ca totul e real. ca eu chiar am dormit in bratele lui toata noaptea, intr-o pereche de chiloti si bluza lui. inca nu-mi venea sa cred ca m-am trezit cu buzele lui la un centimetru de ale mele. n-aveam curaj sa ma ciupesc, sa vad daca e real totul. nu voiam sa ma trezesc in caz ca nu era. m-am ridicat in coate, m-am uitat la el ceva timp, apoi l-am sarutat. -pui... -mhm... -te iubesc. -mmm si eu mhmm... cand si-a deschis ochii, puteam sa-mi dau seama ca nu eram singura zapacita care credea ca totul e un vis. se uita la mine si se chinuia sa nu se trezeasca. -pui, sunt aici. m-a strans in brate si m-a tras sub el. am ramas amandoi tacuti, uitandu-ne unul la celalalt. -nu visez? -nu. -chiar sunt fericit? -sper. -tu esti? -putin spus. -chiar ma iubesti? -da. a zambit. i-am tras capul pe pieptul meu. imi placea atat de mult sa-l tin la piept, sa pot sa inspir mirosul lui. -lara? -da pui? -vrei cafea? -da. dar dupa ce ies de la dus. -ok. am fugit la dus. am dat drumul la apa rece. voiam sa ma trezesc. nu e real. nu e real. nu poate fi real. iar visez. iar ma ia schizofrenia. il iubesc atat de mult incat incep sa-i formez o imagine, un miros, o casa, o familie... il fac iubitul meu, dragul meu, puiul meu. innebunesc. nu e adevarat. o sa mor dupa ce ma trezesc. o sa mor... o sa mor stiind ca nu e aici cu adevarat, ca e totul in mintea mea. ca are voce, si gust, si o inima, si un corp, si miros, si, si, si e al meu. e al meu. fir-ar sa fie. sunt nebuna. m-am bagat sub dusul rece si m-am ghemuit in cada. imi venea sa plang. degetele incepeau sa ma doara din cauza frigului. dumnezeule. nu visez? adica totul e adevarat? am tasnit din cada, m-am sters repede cu un prosop si am fugit in camera lui. statea pe pervaz cu o cana in palme si una langa el. fuma o tigara. -esti ok? -d-da. -sigur? -da. mi-a intins cana care statea langa el. -fara zahar, cu lapte, nu? -da. a tinut minte. a tinut minte. asa imi beau cafeaua. am luat-o in palme si-am sorbit din ea. era fierbinte si simteam aroma laptelui, perfect imbinata cu cea a cafelei. cea mai buna [perfecta, de fapt] cafea care am baut-o in viata mea... as putea zice asta. da... as putea. m-am intins spre el si l-am sarutat. simteam zaharul din cafeaua lui, pe buzele mele. cafea... cu zahar. am si uitat gustul. am si uitat ca viata poate fi dulce... m-am imbracat si-am plecat. am lasat cana, pe jumatate plina pe biroul lui. cafeaua era mai buna cu zahar. cafeaua si viata aveau un alt gust...
-lara? -da? -unde va intalniti? -nu stiu. stai sa-l sun.
mi-am scos telefonu din buzunar. tremuram ca naiba si chiar nu ma puteam opri. alex se uita la mine. -alo? -pui? unde esti? -errr... tocmai am pierdut cursa. -rahat. si in cat timp ajungi? -cam in 50 de minute. -cat?! ok... te astept in gara. -ok. te pup. -si eu.
-deci? -deci a pierdut cursa. -si ce faci? -il astept. -unde? -aici. err... nu stai cu mine la o cafea? -ba da. alex a luat-o inainte. am ajuns la un automat de cafea. -alex, fac cinste. -da stai linistita. trebuie doar sa schimb. -am marunt. -ok. dar raman dator. -oh da. vezi sa nu. ne-am luat cate o cafea. eu am inceput sa fumez ca un turc. aveam inca gustul ala nasol de la pasta de dinti. inainte cu 2 ore incercam sa ma spal pe dinti intr-o baie dintr-un tren accelerat. ma spalam cu apa minerala. a fost groaznic. la a doua tigara am clacat. -lara? -esti bine? -nu. adica da, de fapt nu! -de ce? ce e? -mi-e rau. adica sunt fericita, da imi vine sa vomit. -de ce? -pentru ca imi vine sa vomit. -lara, e doar un baiat. -da. da. e doar un baiat. nu! doamne, nu! nu e doar un baiat. e... e, e, e of la naiba. e special. e special pentru mine. nu e doar un baiat. -lara, calmeaza-te. -o sa vomit. unde este o baie? -lara. stai jos. -nu pot. nu pot! -vine cu metroul? -banuiesc. stai ca-l sun.
-unde esti? -la politehnica. -in cat timp ajungi? -20 de minute. -ok.
eram si mai bulversata. de data asta chiar simteam nevoia sa vomit si ma chinuiam extrem de tare sa n-o fac. -lara te rog calmeaza-te. -vine in 20 de minute. -e ok. stau cu tine. -da. da. doamne. pe unde vine? -pe acolo. -ok. o sa fiu cu ochii in patru. -hahaha. esti haioasa. termina. -bine. mi-am scos un pachet de guma din buzunar si-am scos o pastila. am rupt folia si m-am intors s-o arunc. am inlemnit. hartia aia ma intepa in degete si ma gadila in acelasi timp. imi venea sa urlu, sa fug, sa sar, sa vomit ca sa ma calmez, sa-mi trag gluga in cap, sa-mi pun o punga de hartie pe cap, sa-mi ascund privirea care probabil arata ca a unui copil prost. venea spre mine, putin timid. imi doream sa-l iau in brate, imi doream sa-l sarut, sa-l musc de buza de jos, sa-l tin de mana, sa-l musc de gat, sa-mi bag nasu in paru lui, sa ma innec in mirosul lui, sa urlu ca-l iubesc de fata cu toata gara. am facut un pas spre el si m-am tras inapoi. -hey. cand i-am auzit vocea mi-am pierdut orice urma de luciditate si-am fugit spre el. l-am luat in brate. -nu pot sa cred ca esti aici, in bratele mele. -mmmmnu... n-n-nici eu. imi doream sa continue sa vorbeasca. eu chiar nu puteam sa scot sunete normale in clipa aceea. tot ce-mi doream era sa nu-mi dea drumu. niciodata. mi-am tras fata din parul lui, ca sa-l privesc in ochi. totul era perfect. perfect.
sunt genu de om care se trezeste dimineata si-si aprinde tigara. fara tigara in loc de oxigen, nu ma pot trezi bine. ma joc cu pisua, pisica mea [pentru ca ea e una dintre cele mai importante doua fiinte din viata mea] ma cert cu mama sau tata. depinde. de obicei mama. ma privesc in oglinda si de obicei ma stramb, dar in ultima vreme ma simt urata. nu ma mai stramb, ci pur si simplu imi spun ca sunt urata. ma spal pe fata si-mi admir curatenia tenului [mereu am avut un ten curat, de invidiat-n-aveti decat sa va smiorcaiti, asa e]. imi place si mi-as dori sa ramana toata ziua asa, si sa nu-mi apara roseata din obrazul stang. mi l-am spart cand eram mica, asa ca acolo mi se strang pigmentii rosii mereu. ma spal pe dinti si ma bucur din nou de ceva ce-mi place la mine, desi uneori mi-as dori sa port aparat dentar ca sa fiu putin mai urata. mi-as dori si ochelari ca sa fiu al naibii de urata si sa-mi dea lumea pace. ma trag de par cu peria sau cu piaptanu. ma trezesc mereu cand vad pumnii de par care imi cad din cap. ma enervez ca trebuie sa-mi revopsesc parul, pt ca imi iese culoarea naturala la suprafata. fac un dus, am nevoie. mereu. ma schimb in haine comode, sau raman in pijama toata ziua. depinde. daca ies afara, trebuie sa ma asortez cumva, de obicei in 2 culori [rosu-negru-alb. combinatii intre]. ma machiez si ma simt frumoasa. e o masca cu care ma simt frumoasa. urmeaza masca numrul 2: prietena cu toata lumea. masca numaru 3: ma plictiseste toata lumea. daca nu e bloo/mokio acolo undeva, ma cam doare in pula.[sau daca nu sunt doar cu sammy] ma intorc acasa si n-am chef de nimic. ma pun pe citit, scris, desenat sau compus. sau doar imi iau telefonu si-l sun pe denis. nu, nu-l pot exclude din autoportretul meu, pentru ca e un om care mi-a spart toate mastile, si doar el stie cat de puternica sau slaba sunt. e singurul care ma cunoaste, si asa va ramane. si ca sa fiu sincera, e omul care imi face ziua perfecta[sincer, fetelor ma doare in pula cat salivati dupa el sau daca va roadeti unghiile de ciuda]. il iubesc enorm, si m-am cam saturat sa ma ascund cu asta [da andrei, aveai dreptate. il iubesc mai mult decat o sa te iubesc pe tine sau pe oricine altcineva. ti-am zis ca o sa dau la teatru si nu ma credeai buna. acum o crezi pe pielea ta].asa ca denis, fiiiiiiiiiii soooooooooocat pentru miiiiiine, ok? nu de alta, dar restu lumii e. dupa ce vorbesc cu el, meditez. sau pur si simplu adorm cu el la telefon. visez. ma trezesc. imi aprind tigara. e o noua zi.
-de unde te cunosc? -dintr-o alta viata, dragul meu.
mai aveam 10 minute si ajungea si trenul nostru in gara de nord bucuresti. -mada... mada, trezeste-te. -ha? am dormit? cat? -pai de la brasov la bucuresti ai dormit ceva vreme. -si de ce nu m-ai trezit? -da esti asa scumpa cand dormi. -da tu ai stat singura... nu e corect. am stat cu tine, nu singura. si in plus, mai ieseam la o tigara. controlorul a zis ca e ok. a si inca ceva, ne-a zis sa nu ne luam bilet maine pana la brasov. -de ce? -pentru ca e tot tura lui si a zis sa-i dam lui 20 de lei sau 30 si e ok. -uau. te descurci. -pai avand in vedere ca mi-a cam fumat tigarile, cred si eu. tipu din compartimentul nostru s-a bagat si el in seama. ca deh, e bucurestean. -pentru ce veniti la bucuresti? -canta niste prieteni de-ai nostrii. adica acum se lanseaza si am venit sa-i incurajam. -unde o sa cante? -err, inca nu stim exact. ne asteapta un prieten de-al lor in gara. si mergem cu el. -eu sunt cosmin. -lara. -mada. -incantat. -si noi. -uh, am ajuns! ieeeei! -lara, esti tare entuziasmata. ce ai? -nu stiu. am osenzatie ciudata, ma simt fericita. -fericita? cu bucurestiu? iti bati joc de mine! -nu tu! nu stiu ce am. dar am senzatia ca o sa fie ceva superb azi. sunt sigura. -daca tu zici. -lara? -da? -uite, iti dau numarul meu de telefon, si suna-ma daca aflii unde se tine concertu. -uhm. mada noteaza-l tu. eu nu mai am baterie la telefon. -ok. mada isi notase numarul, cat timp eu ma chinuiam sa trag jos ditamai ghiozdanul. aveam in el o sticla de vin si o sticla de nestea, niste biscuiti cu ciocolata si hainele mele. era atat de grea, ca nici nu-mi dadusem seama pana in momentul impactului cu fata mea. am cazut pe mada si am inceput sa radem. cosmin ne-a ajutat sa ne ridicam. am coborat din tren si eu ma uitam dupa tipu de care ne zicea hori. -cica e brunet, cu paru mai lung si e imbracat in negru. -mda. hori n-avea ce face, nu? -adica? -adica sa ma faca pe mine sa-mi belesc ochii dupa tipi normali. uite,un peltos, alt pletos, inca unu... -hahaha. daca il vezi spune-mi. -cum il cheama? -ceva cu ... am uitat. -eh. bravo. oare el stie cum aratam? -nu stiu. da cred ca i-a zis hori. -sper. -si eu. ne indreptam spre mcdonaldsu din gara. -lara! m-am intors. nu vedeam pe nimeni cunoscut. -mada, ai auzit? -da. dar poate o fi coincidenta. -mda. cred. -lara! mada! -asta nu-i coincidenta. cand m-am intors, am simtit cum cad de sub picioare, cu tot cu persoana care cadea peste mine. am simtit forma sticlei de vin, perfect conturata pe coastele mele si ma bucuram ca am infasurat-o in doua tricouri si un hanorac gros. -imi pare rau. n-am vrut. am alunecat. -nu... nu face nimic. -ahahahahaha. ai venit perfect. e a doua tranta care o ia azi, lara. in mai putin de 15 minute! inca nu vedeam bine si mada nu se obosea sa ma ridice, sau sa se opreasca din facut misto. radea si tipu, si trebuie sa spun ca vocea lui era perfecta. si-mi era atat de cunoscuta... -pot sa te ajut? -da' nu vad nimic, numa cerculete. am simtit doua brate smulgandu-ma de pe jos. erau calde. m-a luat in brate si mi-a soptit: -te-am gasit. -ce? -ce ce? -ce-ai spus? -nimic. -mi s-a parut ca ai zis ceva. -nu. apropo, eu sunt denis. -mada. -ehm. ma lasi din brate, te rog? -da, scuze. -eu sunt lara. -da, stiu. -normal ca stii. doar m-ai strigat, ai cazut peste mine si mna... -da. scuze pentru asta. -e ok. stai linistit. -hori unde e? -la fabrica. -ok. unde-i aia? -hai ca va duc eu. mada se tot holba undeva spre iesire. -uite-l pe marius! -ce cauta el aici? -canta in formatie, lara. ai uitat? -nu la asta ma refer. ce cauta aici, in gara? -i-am trimis mesaj sa vina si el. -de ce? -pai daca nu dadeam de denis... -stii ca ma enerveaza pr... -salut! a venit, m-a intrerupt [ca deobicei] si m-a luat in brate. apoi pe mada. a dat mana cu denis. -na, mergem? -eh, marius? -da? -eu vreau sa mai fut putin buha prin bucuresti. -pai n-avem timp. trebuie sa repetam. -mada? -merg cu marius. -denis? -eu nu trebuie sa repet. -deci ramai cu mine? -aha. marius m-a luat de mana si m-a tras putin mai incolo. -esti sigura ca vrei sa ramai cu ciudatu asta aici? -stai linistit, ca "ciudatu asta" nu e mai ciudat ca tine. -da dar... -nu-mi spune ca esti gelos. -nu sunt. -bun. atunci am stabilit. eu cu denis, tu dispari cu mada. da? mada se baga repede in seama. -si sclifosita aia e aici? -cine? -prietena ta, marius. -ah. err, da. e la fabrica. -atunci eu... -tu mergi cu marius. -ce-ai de gand? -nimic mada. ti-am zis ce presimtire am, da? -da. -eh, acum stiu de ce. -ahaaaa. vreau detalii dupa. -despre ce naiba vorbiti? m-am intins spre mada, am sarutat-o si m-am intors la denis. -paaa. ne vedem mai incolo. inca il auzeam ep marius cum o batea la cap pe mada sa afle ce se intampla. iar ea radea... -care-i faza cu voi doi? -am fost impreuna mai demult. -mai demult insemnand? -acu un an jumate. -ah... si el... -el e marius. si atat. ok? -ok. a inceput sa rada. brusc toti nervii mei si toata confuzia creata de marius a disparut. ma simteam bine, fericita, din nou. -ce-i cu tine? -ce sa fie? -zambesti asa... fara motiv. ce pui la cale, lara? -mai nimic...
mi-am luat creionul si-am inceput sa schitez o lacrima.
eram in ora de religie si tot ce facea ea, era sa deseneze. o durea undeva de ce tot mormaia tampitu ala la catedra. adevarul e ca nici pe mine nu ma interesa ce zicea ala, voiam sa vad ce deseneaza lara. -termina. -da nu ma uit. -ba da. termina. -da de unde stii ca ma uit? -pentru ca nu clipesti, nu respiri, nu nimic. si te chinui sa te intinzi ca sa vezi. -nu-i adevarat. si-a ridicat privirea din desen. stiam ca o enervam cand faceam asta. nu-i placea s-o privesc desenand, nu-i placea sa-i vad desenele pana nu prindeau viata. a clipit. s-a uitat dincolo de mine, spre geam, prin geam, printre acele de pin, printre nori. si-a arcuit sprancenele alea subtiri [care mie mi se pareau oribil de subtiri] si-a oftat. si-a inchis ochii si-a ramas asa cateva clipe. -bianca! bianca! -da? -spune-mi cine a fost... si nu-l mai auzeam. chiar nu-l auzeam pe automatu ala ambulant de scuipat [tot timpu imi uda banca cand venea langa noi]. lara si-a deschis ochii. avea unu verde spre galben si unul gri spre albastru. cel verde arata ca o flacara de pe paharul de absinth, iar cel gri ca fumul. -lara? nu mi-a raspuns. -lara? plangea neutru. ceva nu era in regula. -lara? -nu pot. nu pot sa respir.
ma uitam la bianca si nu puteam sa mamisc, sa respir. nimic.ma intepa inima si nu stiam de ce. viata mea era curata. nu fumam, nu beam, nu ma drogam, nu nimic. eram curata...
m-a disperat in ultimul hal, cand a plecat cu fostul ei prieten si un cuplu sa fumeze rahaturi. pana s-a intors am scris ceva pentru ea si sper sa nu uite asta niciodata. -alex? -lara, esti ok? -alex? -lara? a fugit spre mine si mi-a alunecat in brate. era 20 februarie. lara era beata, fumata si in despresie de o saptamana. stiu ca nu mancase mai nimic, pentru ca statea la mine de cand, de cand idiotu ala , mda... -alex, esti suparata pe mine? -da. -nu mai fac. -nu ajunge cu nu mai fac. fapte nu vorbe. -musca non capit vrabia. -ce dumnezeu vorbesti acolo? s-a desprins de mine razand. -je ne sais pas! -lara... -what do you do when? -laaaaaaara. termina. a inceput sa topaie in fata mea. era draguta si fericita... dar fericirea aia avea sa se opreasca in seara asta, la un moment dat. cand trip-ul lua sfarsit. s-a rasucit, a facut o semi-piruieta si-a cazut pe spate. -lara! avea ochii inchisi si nu respira. o tot plesenam, dar nu-si revenea. am frecat-o cu zapada pe fata si nimic. -alex, ce-a patit? era bogdan. doamne cat ma bucuram sa-l vad. -a cazut pe spate. -a dat cu capu? -nu stiu. bogdan o lovea usor peste fata, apoi a prins-o de nas. -ce naiba faci? o sufoci? i-a ridicat capu spre el si-a urlat la ea. lara a deschis ochii. fumul, drogurile si alcoolul i se scurgeau in lacrimi pe obraz.
am vazut-o pe alex plangand langa bogdan. plangea din cauza mea. voiam sa se opreasca tot. lacrimile ei, nervii lui bogdan, durerea ce-mi pulsa in ceafa, depresia, trip-ul, fumul si alcoolul. inima mea. tot.
intrasem in sala. erau o gramada de oameni, antrenori, concurenti antrenandu-se. ma uitam dupa ea. o zarisem. nu voiam sa o deranjez. s-a intors, m-a vazut si-a inlemnit. a luat-o la fuga printre colegii ei. s-a oprit in fata mea la doi pasi. gafaia. o suvita din parul ei blond i se lipise de fruntea transpirata. -nu credeam ca o sa vii. -nu voiai sa vin. -nu. -nu voiai sa te vad luptand. -nu. nu-mi place sa lupt stiind ca cei pe care ii iubesc, ma vad. -stiu. marina... -nu-mi spune asa. -o sa-ti spun cum simt, nu cum vrei tu. -nu-mi place numele meu. -mie imi place. -tie... -marina? o luasem de mana. nu mi-am dat seama ca ii strangem palma la pieptul meu. pulsa. -ce e? -vrei sa plec? -da... nu. vreau sa pleci cand lupt. -nu. vreau sa raman sa te vad. -daca ramai ma retrag. -daca te retragi, eu pierd. -ce pierzi? -fericirea. -poftim? -vreau sa intri pe teren, sa-ti privesti adversarul in ochi. sa uiti ca sunt in public si te privesc. -nu... nu pot. stiu ca esti aici si nu vreau sa te dezamagesc. -nu ma dezamagesti draga mea. niciodata nu m-ai dezamagit. -ba da. n-am fost langa tine cand nu erai bine, n-am putut sa fiu acolo, sa te iau in brate. -marina... -nu! lara nu intelegi? -marina, ma iubesti? -eu... -nu? -te iubesc mai mult ca orice. lara, mi-ai intrat in sange din prima clipa in care ne-am apucat de vorbit. -atunci urca pe teren si bate-ti adversarul. -nu pot. -marina, adversarul tau e durerea mea. durerea, ura ce mi-a distrus viata, tot ce m-a incuiat in lumea mea, tot ce te-a aruncat afara din mine. distruge-o. avea lacrimi in ochi. nu-mi imaginam c-am s-o vad vreodata plangand. ea... luptatoarea mea, artistul meu... -poti sa faci asta? -am sa intru si-am sa ies zambind de pe teren. am sa inving pentru tine. am sa te vad zambind din toata inima. am sa distrug tot ce te-a omorat, picatura cu picatura.
un zid din notele unui nebun, al unui pian bătrân... aud zăpada cântând la prima ninsoare a verii. oh, ce durere cântă, cât frig, îngheţ şi moarte... în soare te văd tremurând şi nu pot, nu pot s-ajung.
distanţa a crescut. şi-o tot laşi să crească cum inima mea...
ea...
ea nebuna, bate şi-mi sare-n piept şi nu-ncetează să-mi spună, iertare să-şi ceară că n-a vrut să te iubească. dar te-a iubit, te-a iubit din clipa în care a-nceput să bată
iar eu? iar eu nu-ţi pot spune cât o urăsc. nu-ţi pot spune cum o rog să te urască... cât o rog să nu-nceteze să mai bată... nu vreau să moară azi.
azi, când cerul s-a despicat din noapte şi stelele au devenit jar încins pe orizont...
rugam soarele să îmi topească: tot. să topească iarna ce te-a făcut s-o-nduri, şi frigul din căpruiul stins în smoală...
să-mi aducă iar acordurile plăcute al morţilor din frunze, din toamne apuse-n noroi.
e undeva acolo şi n-o găsesc. ştii? poezia aia a ta, fragmentată din a mea viaţă. nu. n-are sens. n-avea nici cotidianul meu... şi azi încă mă întreb: a avut vreodată?
dar nu, nu. nu! e poezia aia, care mi-ai scris-o când ştiai c-am să cad... să cad. cad. în gol. e poezia pe care eu am citit-o sacadat, cu lacrimi şi nodul din gât, tremurat. am citit-o. am recitit-o. şi-aş mai citi-o. dar n-o găsesc... nu... am pierdut-o şi tot ce ştiu c-a mai rămas era... era versu ăla în care mă descriai că o hoaţă. o hoaţă. o hoaţă ce fură cărţi. o hoaţă ce fură cărţi şi se droghează că să scape de durere. ştii? ştii poezia? mai ştii anul trecut? anul trecut ... când... nu. anul trecut pe vremea asta, când... atunci s-a rupt, nu? da. atunci am pierdut poezia. când s-a rupt... s-a rupt, îţi vine să crezi? s-a rupt... din vina mea.
trantise usa in urma ei. trecutul ramase in spatele ei.
-mama? -da? -vreau sa merg la bucuresti. -nu merita. -ce? -el. nu merita. -poftim?! -ai si tu putina demnitate! -poftim? mama ticaia mouse-ul ala nenorocit, de la laptopul meu. se juca iar rahaturi si-mi afuma camera cu tigarile alea nenorocite. nu le suport nici mirosu, nici gustu... doar pentru ca stiu ca ei ii plac. da... ei ii plac, fir-ar sa fie. vreau sa dispara! sa plece! -nu te merita. a zis de atatea ori ca are sa vina si n-a venit. deci nu e serios. nu te vrea cu adevarat. vrea doar sa se foloseasca de tine. cum au facut ceilalti. -NU-I ADEVARAT! tu esti cea care n-are pic de demnitate in ea! tu! ordinaro! mi-ai distrus viata si te dai mare ca mi-ai dat-o? da, mi-ai dat viata ca sa te razbuni pe tot ce tu n-ai avut! sa imi dai ceva, sa ma bucur si dupaia sa-mi reprosezi ca ai lucrat mult pentru lucrul ala. niciodata nu mi-ai dat ceva din inima! niciodata nu ti-a pasat decat de bani! de banii tai fututi! esti bolnava! nebuna. numa bani ai in cap. mama! tu ai impresia ca spunand "te iubesc" rezolvi totul?!? afla ca eu nu sunt tu! iar tu nu esti tata! eu nu sunt atat de proasta precum esti tu, nu atat de naiva! si inceteaza sa te milogesti altora cat te chinui cu mine! pentru ca nu te chinui! deloc! -nu-ti permit sa-mi vorbesti asa! stai sub acoperisul meu! -stau sub acoperisu' ma-tii! du-te naibii. ma duc sa stau sub clar de luna atunci. e mai bine decat aici! -lara! -nu! ia-ti mana de pe mine. si asigura-te ca nu ma mai atingi niciodata. nici din greseala! -de ce faci asta? -pentru ca mereu zici cat de tare te doare cand dau eu cu capu. nu mama. nu te doare. ca nici nu simti. habar nu ai ca nu regret nimic in viata mea, decat noaptea aia de februarie. decat noaptea aia in care ma chinuiam sa ma decid: viata sau moarte? dar n-am facut-o pt tine. a fost o greseala. n-am stiut sa mor. n-am stiut. iar daca zici ca te doare cand dau cu capu, te invit sa-ti pui palma pe fruntea mea. o sa dau cu capu unde sunt si cuie. sa simti. sa simti tu prima! sau doar sa simti tu. singurul zid de care am dat mereu cu capu, a fost cand incercam sa intru in sufletul tau. -nu. nu e adevarat. -ba da, mama. ba da. iar eu m-am saturat. azi e ultimul cucui pe care mi-l fac. ultimul. -lara! nu!nu pleca te rog! -plec. plec la bucuresti. -dar nu-ti place locul ala. -oriunde mi-e mai bine decat aici. un loc numit acasa. cliseu. kitsch. nu-mi trebuie familie. imi ajunge un creion, o foaie si-o radiera. oricum, ele mi-au fost "familia" toata viata mea. -nu. te rog.
ieri am iubit. si n-am sa uit asta. nu. niciodata.
azi iubesc. maine voi face ce-am facut si azi. si n-am sa uit... depresia. depresia e mereu acolo. in umbra, asteapta. ataca. nu ma poate desparti nimeni de ea. iubesc depresia si te iubesc pe tine.
lumea. mereu m-a facut sa fiu rea, egoista. mereu a fost rea. urasc lumea, dar te iubesc pe tine.
imi doresc sa fiu doar un fluture. sa-mi traiesc toata viata in 24 de ore.
stau intinsa pe ceva din metal. e rece, seamana cu o masa. e intuneric si e o atmosfera morbida, funebra. simt miros de mort, de putrefactie amestecate cu formol, amoniac. ma pisca nasul si imi simt plamanii inundati de durere. apoi inima. ma simt goala, trupul meu e gol si simt asta. imi aud inima ticaind atat de incet. se stinge... ma lasa aici, intre morti, intinsa pe o targa. aud pasi. tot mai aproape. se face lumina si vad un material subtire si albastru asupra-mi. pasii se apropie. valul a fost ridicat. nu clipesc, nu respir. inima bate ca nebuna si doar eu o aud. e un barbat. nu-i vad fata, nu stiu cine e. are o camasa rosie in carouri si manecile rupte. ma ridica, ma intoarce cu fata spre pamant. aud taisul lamei, cand iese din teaca. durerea era deja instalata in mine, iar acum imi vine sa urlu. lama intra sub ceafa, in gat, pe partea dreapta a coloanei. coboara incet, apoi repede spre coccis. vreau sa tip! vreau sa urlu de durere. vreau sa traiesc! partea stanga a coloanei, de la gat la coccis. vreau sa mor! te rog, lasa-ma sa mor odata. vreau sa mor fir-ar sa fie! il rog in gand, tipand in mine sa ma lase sa mor. m-as pune si in genunchi, doar sa ma omoare odata. imi taie vertebra cu vertebra. ma intoarce cu fata spre el si-mi spune ca eram frumoasa si ca n-ar fi trebuit sa mor. capul imi cade pe mana lui, iar buzele mi se deschid. incerc sa-mi misc limba, incerc sa gust aerul, dar nu pot. infinge lama in mijlocul inimii. bataile o iau razna. ca bataile aripilor unui fluture pe moarte. repede. repede. repede. se opresc. lumina devine gri, asemeni norilor de furtuna. sunt intr-un fum gri. imi ineaca plamanii si simt amoniacul. simt palmele lui pe corpul meu. capul imi cade spre podea. simt picuri reci pe obraji si ma rog sa fie lacrimi. deschid ochii. e doar sange.
bun, deci, ca sa fiu sincera: am avut o groaza de "relatii". din care sa zicem ca m-au marcat cea cu marc, vlad, adi, marius si spit :))
marc... hmm prima dragoste sa zicem. ma bucur ca am ramas prieteni, chiar daca ne ardem tot timpu cu vorbe urate si ne muscam de fiecare data cand avem ocazia. daca ne-am intalni face to face, ar fi vai si amar de locu in care ne-am intalni=)) desigur intalnirea ar decurge asa: o imbratisare, vorbim, eventual incearca sa ma sarute, ma feresc. ne certam. incepem sa ne injuram, o sa ajungem sa ne luam la pumni, si dupaia sa ne cerem scuze, si hop top de la inceput.
vlad. cu vlad nu regret nimic, mai putin partea in care ma descaram pe el pt nimic, si ca i-am futut relatia cu naidra. [la 9 luni dupa ce ne-am despartit. yes yes i know. i'm such a bitch] dar ma bucur ca e cu teo si ma bucur ca sunt fericiti impreuna^^ astept the big step guys:D
adi. AUCH! totul dragut la inceput, realtie deschisa fiecare face ce vrea etc. apoi relatie pe bune. la un moment dat a calcat stramb, iar cu "te iubesc" ca scuza, a pus capac. n-am vrut sa fiu eu cea care se desparte de el, asta pt ca nu-mi place sa[-mi] dau papucii. a fost o prostie sa ma sarut cu marius, ca scuza sa-mi dea el papucii. dar avand in vedere ca dupa trei zile cand ne-am intalnit m-a luat in brate, m-a sarutat si a zis "te iert" [desi eu nu mi-am cerut iertare, si n-am s-o fac in fata unui baiat nici sa ma calce trenu], am pus tot eu capacul la relatie. am discutat ca doi oameni, niste lacrimi ici pe colo si voila. still friends.
marius. mna fuck it. de el chiar mi-a pasat. ba chiar mai mult decat trebuia. dar fie. a fost ok cat a fost, imi pare rau ca inca l-am cautat mult timp dupa ce ne-am despartit, but hey. i'm over him! so let's party![chiar nu credeam ca o sa fiu over him vreodata:))]
spit. oh my god! deci aici chiar o sa spuneti ca sunt o scorpie fara inima! azi am intrat pe devu lui, si am realizat ca ii citisem o lucare care a scris-o cand eram impreuna. mna, bun ok. no problem. dar acum am vazut ca a mai scris inca doua de care eu ori am uitat ori n-am avut chef sa le citesc. disperarea cu care s-a tinut de mine m-a facut sa vomit[la propiu]. nu-mi place sa fiu tinuta in lesa, cu atat mai putin sa fiu innecata cu dulcegarii. ma cam enerveaza ca mi-a folosit numele, si e publica lucrarea, ma cam enerveaza tot ce-a fost. de fapt ma enervez numa gandindu-ma prin ce m-a facut sa trec! adica pula mea! sa-ti franjurezi o mana si un picior cu cutitu sau cu ce pula mea s-a taiat, doar pt ca nu i-am raspuns la telefon, pai altceva decat ba frate esti mai prost decat permite legea, nu pot sa zic. de fapt daca stau bine si ma gandesc esti cam naspet cu mine. am incercat sa ramanem prieteni dar avand in vedere scarba cu care imi vorbesti pe mess si pupincurismu care mi-l dai cand ne vedem, ma lasa rece. de ce nu poti fi normal? asa cum eram cand ne-am cunoscut? da ok, erai drogat, but man i liked you so much more! iar faptul ca m-ai santajat a fost tampit de-a dreptu. am trecut peste si am ramasa asa santajata impreuna cu tine. dar dupaia chiar ai intrecut masura. mai ales cand imi futeai prietenii la icre ca te sinucizi daca nu ma conving sa ne impacam! get a fuckin' life! nu o sa uit niciodata cum plangea mokio, sau ce speriata era serby! ai profitat la maxim de bunatatea lor. si ca sa fiu sincera sper ca durerea care ti-ai provocat-o singur a fost mai mica ca aia care ti-am provocat-o eu.
okay. n-am primit prea multe de la viata, si nici n-am exagerat cand am cerut. sunt o persoana materialista si recunosc! dar cand cer, cer cu cap. [desi in cazu lu spit, nu stiu unde-mi era capu] e ciudat sa-mi amintesc ca ba, ala mi-a scris ceva, ala a plans pt mine, pe alalalt la durut in pula [de fapt nici acolo], altu m-a vorbit ca si cum as fi fost ultima taratura, etc. poate din cauza asta uit de voi asa lejer. ba chiar uit de fiecare moment petrecut impreuna. devin deja-vu-uri fara sens. si rad de ele, sau ma enervez. nu stiu de ce public asta. dar mi se pare haios prin tot ce-am trecut. ba chiar penibil! ba nu! patetic! sau haios ajunge. sper sa cititi fiecare dintre voi asta. nu-mi pasa:)) deci cred ca doar vlad a fost un dragut cu mine in toate sensurile cuvantului^^ ai o bila alba:>
alte relatii demne de a fi tinute minte: lentzy, tomi, cristi, S. [in sensul bun al cuvantului]
continuă să vorbeşti, dragul meu. vreau să adorm cu tine-ntr-o ureche.
auzeam trenul apropiandu-se. stăteam singură în gară şi era iarnă. zăpada peste tot. eu purtam blugii ăia scurţi, care mi tăiasem acu' o săptămână, un maieu negru şi bocancii. aveam eşarfa cea roşie în jurul gâtului şi fumam o ţigară. nu-mi era frig. tot auzeam trenul, iar eu aşteptam. nu-l vedeam şi nu ştiu pe cine aşteptam. trenul fluiera. o rafală de vânt îmi luase ţigara din gură. s-au deschis uşile. trenul albastru stătea în faţa mea, cu feţe necunoscute, transparente. am simţit nişte braţe în jurul meu, iar feţele din tren au început să plângă. m-am întors. am început şi eu să plâng. l-am luat în braţe şi-am inhalat mirosul sărat al mării. eşarfa mi-a zburat de la gât. am simţit nicotina mentolată şi-am deschis ochii. eram la mare. stăteam singură pe faleză şi mă bucuram de soare. hainele erau aceleaşi, fără eşarfă. -de data asta voi pleca. -de ce? -pentru că-ţi fac prea mult rău. a trecut un an şi tu încă nu ai uitat. -au trecut doi ani iar tu ai uitat asta. se certa un cuplu lângă mine. m-am întristat. apoi am zâmbit şi un tip mi-a întins o ţigară. am aprins-o. o tipa mi-a întins o halbă de bere. -neeee. mersi. nu mai beau. -e tuborg. -nee doar timişoreana. -ai pretenţii pentru vama veche. m-am ridicat de pe nisip şi-am plecat să mă plimb pe alee. mergeam spre expirat, când l-am auzit strigându-mă. când m-am întors eram în teatrul 74. cu el la masă. mă privea cu o uşoară agonie în ochi. -sper că n-ai de gând să faci ce cred că vrei să faci. -eu... îţi fac prea mult rău. -ăăă poftim? stai... stai să înţeleg: nu eşti cu nimic mai diferit decât ceilalţi? îmi arunci aceeaşi scuză tâmpită? "nu e vina ta, e a mea!", "îţi fac prea mult rău, tre să ne despărţim", "te iubesc prea mult şi mi-e frică de ce o să se întâmple", etc. ! ce pula mea? bă, deci femeile au mai mult tupeu ca voi în ziua de azi! -lara... -nu mă întrerupe în pizda mă-sii de treabă! de fapt ştii ce? nu-mi mai bat capu cu tine. m-am săturat. eşti ultima picătură şi m-am săturat! n-ai decât să faci ce vrei! n-ai decât să mă laşi singură cum au făcut toţi. toţi prietenii mei! hai fă-o! fii tare! loveşte-mă. hai! loveşte! ăsta e punctu slab! aici! hai! dă ooooodata! te provoc! -lara... eu... -da tu fir-ai să fii! tu! TU! dă-i! loveşte fraiere! -LARA! m-a prins de umeri şi m-a scuturat. i-am prins privirea şi-am legat-o de a mea. -dă-i... dă odată. plângeam. nu voiam să-l pierd. de data asta chiar nu-mi mai permiteam să pierd. el avea biletul meu spre fericire. trebuia să fugim să prindem trenul... împreună. -lara, nu am de gând să-ţi dau drumu. n-ai să scapi de mine niciodată! te iubesc şi asta n-o s-o schimbe nimeni! înţelegi? n-am să te las să cazi cum au făcut ceilalţi, am să te prind mereu. iar dacă vreodată ai să cazi înainte să ajung la tine, lasă-mă să te ridic. te iubesc puiule, chiar te iubesc... mă privea în ochi. vorbea serios. nu mă mai strângea în palme, ci în braţe. îmi puse capul pe pieptul lui cald. simţeam, auzeam cum inima lui bate pe acelaşi ritm cu a mea. am rămas cu mâinile adunate la piept, în braţele lui. priveam stâlpul de susţinere al localului. mă uitam la pahare şi la scrumiere. mă uitam la fumul adunat în local. mă uitam la oamenii care nu ne vedeau. mă uitam la şuviţa de păr, ce-i cădea pe umăr. m-am întors, voiam să mă uit la el. avea lacrimi în ochi... -chiar te iubesc... auzeam trenul şi simţeam cum podeaua se mişcă, pleacă.
am deschis ochii. eram în camera mea. trenul fluiera.
stii, unii oameni mi-au zis ca sunt slaba, pentru ca inca plang... dar altii mi-au zis ca sunt puternica si nu isi dau seama cum am trecut peste. le zambesc si le zic adevarul: nu am trecut peste moartea ta. chiar n-am facut-o si nu pot. nu sunt o persoana care plange des, dar moartea ta a stors mult prea multe lacrimi. am incercat sa nu mai plang, dar uneori pur si simplu simt un gol mic in mine, care devine urias si apoi urca spre ochi si impinge lacrimile afara. ieri a fost ziua ta si eu sunt o fraiera. anul trecut mi-am adus aminte dupa doua zile ca fusese ziua ta, si am zis ca ne vedem la peninsula. dar n-am facut-o. se apropie ziua in care ti-am auzit ultima data vocea, ziua in care am vorbit ultima data facand un mic plan pentru intalnirea noastra: eu fac cinste cu un pet de timisoreana si tu cu niste povesti filozofice sau coplaresti...
"[...] -cand vii in vama? -pe 12 sau pe 18. -no bine. stii unde ma gasesti. -aha. -te pup zano. -si eu!"
ultimile vorbe schimbate... uneori am impresia ca nici n-ai existat in viata mea, ca totul a fost un vis si tu esti doar un alt personaj al imaginatiei mele. ma trezesc si ma bucur ca totul e ok, adorm la loc si ma trezesc cu golul din mine, cu senzatia aia gen "ba, am pierdut ceva... l-am pierdut". si stiu ca visu nu exista, toul e realitate... uneori stau si zambesc gandindu-ma la vara aia, la alea 5 zile, la alea nici 2 ore de vorbit la telefon, sunt fericita. sunt fericita ca te-am cunoscut. sunt fericita pt fiecare lacrima care am varsat-o pentru ca tu chiar ai insemnat ceva pentru mine. ma bucur ca [si da, sunt sigura de asta] ai ajuns intr-un loc mai bun. am sa te rog sa ma astepti... o sa ne reintalnim candva.
ah si... multumesc pentru tot. stii tu la ce ma refer.
nu mai am cuvinte si nu stiu unde mi-am uitat agenda cu sentimentele. cred ca am imprastiat-o peste tot, pentru ca in momentu asta tin in mana o foaie cu ce am de facut azi:
-suna-l si trezeste-l. -intalneste-te cu el. -urla la parintii tai si nu te intelege cu ei -mediteaza -bea o cafea -iesi cu fetele la o barfa -simte-te bine!
p.s. nu uita sa fumezi exact 25 de tigari.
nu ma uit la data. mototolesc foaia si o bag in buzunar. nu-l trezesc, ar trebui sa se odihneasca. nu ma intalnesc cu el azi, pentru ca n-am cum. ce-i asta? inca o foaie?
-uraste tot ce te inconjoara si mai ales pe tine -provoaca-ti durere -urla atat de tare inauntrul tau incat fiecare rana sa-si deschida ochii. au dormit destul.
p.s. azi bei si alcool, stomacul tau nu rezista prea mult, dar cu putin noroc ajungi la urgente p.s. [2] si nu uita sa-ti reamintesti cat de inutila esti in fiecare zi
inutila? stiam deja,chiar nu mai trebuie sa scriu. n-am chef de alcool. cred ca o sa cresc numarul tigarilor si atat. durere? in mine? ahahahaha, am devenit imuna de la atatea doze de depresie.
-foloseste-ti imaginatia -creeaza din durere ceva frumos. -gandeste pozitiv
p.s. nu-ti murdri hainele
pfff. stupid. n-am chef de desenat, scris, citit, nimic.
-zambeste -lasa-l sa te vindece -asculta-i vocea -absoarbe-l in tine cu fiecare cuvant grait -gandeste-te la el prin fiecare lucru care il faci
p.s. o sa-ti lipseasca.
mie... mie mi-e dor de el. chiar mi-e dor de el. sper ca asta e ultima foaie...
agitatie. umezeala. ploaie. duhoare. tigari, transpiratie si alcool.
lumina albastra imi irita privirea la maxim! ma mananca ochii in ultimu hal si nu pot sa ma scarpin. e exact ca atunci cand ai varicela si n-ai voie sa te scarpini ca ramai cu gauri. ei bine, mi-as scarpina ochii pana la alea doua gauri. scaaaaar-pin. scar si pin. adica cicatrice si codul pin. ma pufneste rasu si urlu la tipu de la tejghea.
-barman! mai vreau un rom cu cola! si o bere! -ai 18 ani? -de cate ori tre sa-ti mai arat buletinu? -pana aflu unde stai. -pfff. ma faci sa pfff-ai! -esti beata. -ti se pare. imi dai romu ala? -daca tre sa te car acasa... da. -ce naiba? da-mi romu!
mi-am luat paharu si mi-am repetat "la naiba cu stomacu meu! e timpul sa beau!". m-am indreptat de spate, mi-am sorbit paharu si m-am dus in fata platanelor. tipa [adica dj-ul] m-a lasat masca din prima. deci era p-e-r-f-e-c-t-a! tot timpu am avut o slabiciune pentru fetele ca ea, dar ea e... vai de capu meu. ma simt ca o lezbiana.
continui sa beau. imi aprind tigara dupa tigara si dansez pe muzica ei. nu... nu bob marley, ci pe muzica ei. pe mixul ei. ma intalnesc cu niste cunoscuti, dar necunoscuti. ei ma cunosc, eu nu mai stiu cine sunt ei... sau eu.
imi doresc un joint. imi doresc sa ma fac praf si pulbere. vreau sa-mi fac rau. vreau depresia mea draga inapoi. sunt prea fericita. o sa ma doara. o sa ma doara.
-tu zana? zana rosie? -ha? -alooo! tu femeie? -ce-i tu? -esti bine? -da. de ce? -ai fumat sau ai baut ceva inainte? mi-am intors fata si-am inlemnit. nu cunosteam vocea, dar cunosteam fata. se apleaca si ma saruta. simt gustul sarat pe buze, in gura. imi place. simt beat-ul in venele ei cum il mixeaza cu al meu. stam amandoua pe o banca si zambim. zambetul ei devine ceata... se contopeste cu al tau. muzica ma impinge din spate si ma trezesc. perfectiunea e in spatele meu, mixeaza. nu vreau s-o vad. vreau sa plec acasa. acasa. a-ca-sa! acasa teve. la naiba sa povestim. la naiba sunt beata. imi privesc prietena mea draga, foarte ametita simtindu-se bine. imi doresc sa fiu in pielea ei si sa ma bucur. nu pot. nu pot...
imi aduc aminte de moartea lui. de moartea ta. de tine imi aduce aminte, "miss perfectiune"... daca iti dau 50 de bani, te intorci? te rog cere-mi bani, pentru ca faci cheta. te rog respira. te rog fa-ma sa uit.
-mi-e teama sa mor. -tie? nu se poate. ce-ai patit? nu ti-a fost niciodata frica de moarte. -n-am zis ca mi-e frica de moarte, ci ca mi-e teama sa mor. -de ce? -pentru ca am pentru ce trai. -aha, pentru ce? -pentru cineva mai exact. -pentru ... -da. pentru... -tu chiar il iubesti, nu? -nici n-ai idee. -eh si tu. -eh si eu. -stii, se vede... -ce se vede? -cat de mult il iubesti. -adica? -adica iti pasa de viata ta. pana acum nu dadeai doi bani pe ea. putea sa te trasneasca, sa te loveasca masina, sa nu stiu... orice. nu-ti pasa. voiai doar sa mori dracului si eu nu stiam cum sa te impiedic. -eu... -mereu ai fost asa. de cand eram micute amandoua. mi se parea ca esti nebuna la un moment dat. -n-am realizat asta... -niciodata n-ai fost fericita aici, parca nu-ti gas... -nu-mi gaseam locul. -dar acum... -acum l-am gasit. nu vreau sa plec. nu vreau sa-l las aici, sa suporte singur totul. nu vreau sa mai treaca printr-o singura depresie, nici macar sa atinga tristetea daca nu sunt langa el. nu vreau sa scuture o singura lacrima din el, daca nu sunt acolo sa o prind, sa o sterg. nu vreau sa-l dezamagesc si mai ales nu vreau sa nu-l iubeasca nimeni. -dar il iubesc multi oameni. -il iubesc in felul lor, dar niciodata asa cum vrea el. eu pot sa-l iubesc asa cum vrea fara sa-mi spuna, fara sa ceara. stiu. pur si simplu stiu cand vrea ceva, sau cand nu e bine, cand vrea sa ramana singur... si atunci ma tem... -de ce te temi? -de singuratatea lui. stii, in singuratate totul o ia razna. parca definitia singuratatii cuprinde cuvintele "depresie", "durere", "ura", "lacrimi" si tot ce nu-ti face bine. -delirezi. -tot timpul. nu vreau sa-l las in pace si vreau sa vorbesc tot timpul cu el ca sa-i demonstrez ca nu urmaresc ceva la el, nu vreau placere carnala, sau alte rahaturi. daca as petrece o singura zi, doar cu el, fara nimic altceva, nici macar sa-l ating, doar sa stam intre patru pereti sa ne uitam unu la altu, sa nu ne vorbim, as fi fericita. iar daca l-as prinde de mana, m-as numi primul om care a atins perfectiunea, primul om cu adevarat fericit. -m-au trecut fiorii. -de ce? -cine esti? -ce? -unde-i sora mea? unde-i nebuna cu dorinte suicidale? ce-ai facut cu ea? -termina... -nici nu stii cat il iubesc! -poftim?! -e pentru prima data cand te vad fericita, pentru prima data cand razi din suflet fara sa te prefaci. pentru prima data cand viata ta are un rost. stiu ca ma iubesti si pe mine si pe ceilalti, dar... noi nu valoram mai nimic in fata lui. -nu-i adevarat. -ba da. stii cand nu esti cu el, te gandesti la el. iar cand vorbesti cu el, parca toata camera se umple cu lumina. radiezi. intelegi? ra-di-ezi! -nu... -ba da... -eu doar il iubesc...
