be the first one to know.

vineri, 31 decembrie 2010

de anul nou va urez

LA MULTI ANI!
va multumesc ca mi-ati unrmarit blogul si sper sa continuati sa faceti asta, iar eu , eu sper sa nu va dezamagesc:)

uite, piesa asta o ascult de fiecare revelion. poate ca e efectul placebo, dar de fiecare data cand am ascultat-o am avut un an superb. [mai putin trecerea 2008-2009, cand eram prea ocupata sa sparg o sticla de sampanie. anul 2009, va spun sncer, a fost ORIBIL, dar 2010 a fost superb^^]




iar cei cu care"m-am dusmanit" well, e timpul pt un nou inceput:) asa ca eu o sa inghit, prima, cacat si-am sa va spun "imi pare rau pt ce-a spus.", de obicei arunc cu vorbe cand sunt nervoasa:)

un an nou fericit:*

ne vedem la sibiu in cateva ore>:D<

duminică, 26 decembrie 2010

de revelion 2011

PETREC IN SIBIU LA DEABEANCEPE!


FACEBOOK:

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=164167450266617&set=a.108686479148048.16181.100000200904955&ref=notif&notif_t=photo_comment#!/event.php?eid=140678652652297

YOUTUBE:

http://www.youtube.com/watch?v=uODaw8Tq5Ns

SAU BLOGSPOT:

http://deabeancepe.blogspot.com/


BE THERE!

joi, 16 decembrie 2010

azi nu

mi-a intins o bacnota, apoi a aranjat visele pe masa.
-alege.


norii se impingeau unu in altu, lovindu-se, miscandu-se prea repede pentru mine.
lumea alerga, la fel ca norii, impingandu-se, lovindu-se. alergau.
telefonu suna ca un nebun, iar eu... eu stateam.
opream timpul pentru mine, luptam cu el...
-nu vreau sa inaintez in viata.
-am exact ce-ti trebuie pentru asta.
un tanar ciudat s-a oprit in fata mea. nu era ca ceilalti. nu se grabea, se ferea de loviturile altora, ramanand in perfect balans. l-am studiat pret de o clipa.
-poti clipi. nu sunt ca ceilalti.
-observ.
-am s-o iau ca pe un compliment.
-asa sa faci.
-totusi, nici tu nu pari a fi ca restu. de ce te impotrivesti timpului?
-cred ca am un motiv asemanator tie.
a inceput sa rada, spunandu-si niste cuvinte doar pentru urechea lui.
-crezi ca stii de ce sunt eu asa?
-un ciudat? da.
-un ciudat?
-da. in momentul in care ne impotrivim normalitatii, devenim ciudati. uita-te la noi: suntem singurii care nu alearga.
-dar totusi suntem normali. niste ciudati normali.
-diferiti...
-cam asa ceva. si totusi imbatranim.
-hahahaha crezi ca de riduri imi pasa mie?
-cum te numesti?
-larisa.
a ramas putin gandit, uitandu-se la mine.
-cati ani ai?
-19.
a tacut. m-a studiat. eu am inceput sa rad.
-de ce ma studiezi?
-imi aduci aminte de cineva.
-de cine?
-tot o larisa. doar ca avea 16 ani. arata ca tine.
-dintr-o alta viata, poate.
-se poate.
s-a aruncat asupra mea si m-a strans tare la piept.
-vrei sa mori?
-da.
a mutit. m-a privit cu ochii lui mari si caprui.
imi parea cunosut.
-tu nu ma intrebi cum ma cheama, cati ani am?
-nu.
-de ce?
-poate te stiu si eu dintr-o alta viata. nu vreau sa-mi amintesc de tine. poate m-ai impiedicat sa mor, poate ai sa ma impiedici s-o fac.
-poate. auzi, n-ai cumva o tigara?
-ba da.
imi cautam pachetu de lucky strike prin geanta, pe pipaite. am simtit un pachet de tigari si l-am scos. continuam sa ma uit in ochii lui. am deschis pachetu si i l-am intins.
-LM menthol?
-poftim?
am incetat sa mai fumez tigarile alea de vreo 3 ani.
-si ea fuma LM menthol.
-mmmmbine. eu nu fumez LM menthol, ci lucky strike. fumam tigarile astea pe la 16 a...
am simtit cum bratele lui ma strang mai tare la piept.
corpul meu devenea cald, topindu-se, lipindu-se de al lui.
-ce faci?
-te iau cu mine, larisa.
-nu. nu!
-ai zis ca vrei sa mori, nu?
-dar nu vreau sa vin cu tine!
m-am desprins de el, agresiv. l-am impins.
am ramas doar noi pe o bucata de asfalt, in spatiu. el cadea.
-larisa!
vocea lui... el e...
-NU! tu, nu...
m-am aruncat dupa mana lui. s-a ferit.
-ramai cu bine, draga mea.
-nu te mai pierd inca o data. ieri a fost ultima data cand te-am pierdut. azi nu!
mi-am luat avant si-am sarit dupa el.
l-am prins. m-a luat in brate si mi-a sarutat fruntea.
-o sa ne revedem, dar...
nu-i mai auzeam vocea. pentru un moment, m-am bucurat atat de tare incat am atins fericirea pura. uitam de viata mea, mergem acolo unde voiam.
-tu nu stii ce a insemnat pentru mine sa te pierd.
-tu nu trebuie sa...
a disparut. eu am orbit. ii cautam bratele in jurul meu. vocea, rasuflarea, mirosul... toate dispareau.
-nu... nu din nou.
am deschis ochii.
stateam pe nisipul cald.
norii alergau, oamenii se loveau.
am cazut in mine.
din nou...

marți, 14 decembrie 2010

tu dormi

sub pleoapele grele-ti inchizi capruiul deschis
iar limba sub buze o ascunzi
orbind in nestire, tacand pe vecie,
sub apa sarata
dispari.

degetele lungi si subtiri,
le-ascunzi in parul incurcat,
iar alge si valuri te-arunca
in plasa de nisip.

si inca o data
as vrea sa-ti mai spun,
as vrea sa-mi zambesti
as vrea sa respiri,
as vrea sa nu-mi mai lipsesti
niciodata.

in bratele tale
sa m-ascund, ca un copil ce eram
iar tu sa-mi zambesti ca un adolescent
ce traia.

tu dormi
sub
plapuma de tarana.