be the first one to know.

marți, 29 decembrie 2009

zapada

mi-am aprins ultima tigara, si-am iesit din bloc. ma grabeam sa prind autobusul. nu aveam de gand sa stau inca o jumatate de ora aici. n-avea rost. am fugit spre statie, iar autobusul trecu pe langa mine, si nici nu opri in statie.
-in pizda ma-tii! asa-mi areti mie ca e craciunul?

asa-s oamenii de craciun... falsi, prosti, egoisti, ipocriti. si se dau mari cu faptelelor bune.
care fapte bune? mersul la biserica de doua ori pe an [de paste si de craciun], isi spun rugaciunile tot de doua ori pe an, cumpara cadouri scumpe ca sa se dea mari la prieteni ce cadou i-a luat iubitei, iubitului, sotiei, sotului, copiilor etc. stupid.

am hotarat sa merg pe jos doua statii, pana la urmatorul autobus. am gasit un magazin deschis si mi-am mai luat un pachet de tigari. am mai aprins una, si m-am asezat pe un leagan, in parcul de langa statie. chiar n-aveam chef sa mai merg pe jos.
a aparut o fetita, cu un par saten deschis, lung pana la mijlocul ei. avea ochii albastru deschis si purta o caciulita de o culoare asemanatoare. a venit in fata mea si a ramas acolo, uitandu-se la mine pana mi-am terminat tigara.

-vreau ceva de la tine. imi dai?
-poftim?
-imi dai?
-ce sa-ti dau?
-ceva ce-ti place tie foarte mult si ai putea sa imparti si cu altii.

am stat si m-am uitat la ea ca la felul doi. apoi am inceput sa procesez ce naiba indruga acolo. m-am aplecat si-am luat un pumn de zapada. iar ea mi-a retezat vorbele...

-stiam ca-ti place zapada. si mie imi place.
-poftim? de unde stiai?
-sunt ca tine. tu esti ca mine.
-nu inteleg...

mi-a zambit, in timp ce expresia mea era probabil una tampa. s-a uitat la zapada din palmele ei mici. se topea.
am continuat sa ma uit si eu la palmele ei.

-nu ti-e frig?

si n-a zis nimic. a continuat sa se uite pana la ultima bucatica de zapada. cand totul s-a transformat in apa, a inceput sa planga.

-doamne. nu plange. puiule. nu plange. mai este zapada. vezi?
-nu. nu mai este. asta era de la tine. era speciala.
-dar tot eu ti-o dau.
-nu. nu vreau!

plangea si sughita langa mine. imi frangea sufletul. continuam sa ma uit la ea si sa-i vorbesc, dar nu ma asculta.
privea la apa din palmele ei, plangand. vroia ce i-a fost daruit atat de tare, incat nimic nu mai conta.

-n-ai inteles! nici tu n-ai inteles.
-poftim? ce sa inteleg?
-atunci cand ai ceva vrei sa pastrezi ceea ce ai. nu vrei nimic mai mult. e clipa in care viata e cel mai bun lucru care il simti, ca mai apoi sa clipesti si sa dispara totul. cand realizezi ca a disparut, te prinzi cu ghearele, cu dintii de ce-ai avut. dar...
-... nu mai ai. nici n-o sa ai.

zambi printre lacrimile grele. s-a intorse cu palmele inclestate, tinand probabil ultimile picaturi din ceva ce-a fost candva frumos. a plecat plangand...

sâmbătă, 19 decembrie 2009

coaja de fistic

-intinde palma si inchide ochii. sunt sigura ca o sa-ti placa.



am deschis ochii, cuprinsa de o spaima neprevazuta. un alt cosmar se termina.
i-am inchis la loc. incepu altul.
i-am deschis si i-am inchis pana mi-au dat lacrimile. cosmarurile nu se termina niciodata, ar fi trebuit sa stiu asta.
i-am deschis pentru ultima data. s-a facut lumina. si frig.
m-am ridicat de pe podeaua rece si umeda, fugind catre acea mica raza de speranta. talpile mele se spargeau peste coji de fistic. raza devenea tot mai mica, iar eu nu ma mai aveam putere din cauza durerii. am continuat sa fug, dar am cazut foarte departe de raza. fisticul imi sparse palmile si talpile, facandu-le sa sangereze abundent. ma dureau ingrozitor de tare.
am inchis ochii.
i-am deschis.
i-am inchis.
degeaba.
acesta nu mai era un vis. era realitate.
ma pierdeam in mine, cadeam in interiorul meu, tot mai departe de lumina, fericire. cadeam in neant, pe coji de fistic, in durere.
eram constienta ca nu pot vorbi. puteam doar sa gandesc pentru a ma auzi.


o lovitura zdravana direct in cap.
ceafa imi pulseaza si ea de durere.
totul devine alb.
fata imi radiaza de caldura, durere. obrajii imi pusca din cauza febrei.
frisoane.
atat de puternice, ca scurt-circuitele pe pielea umeda. vreau sa ma trezesc. vreau sa se termine totul! totul!


-deschide ochii. uita-te. iti place?



am deschis ochii. fetele voastre stand in fata mea. unele cerandu-si iertare, altele scuturandu-ma si lovindu-ma peste fata.
miros de droguri, de alcool, tigari.
i-am inchis la loc .un alt cosmar.
eu nu sunt asa. nu vreau sa fiu asa.
nu vreau, nu vreau.

lovituri puternice si totusi, relaxante. in spate, in rinichi, un pumn in piept.
zambesc.
cineva ma trage de par, si incep sa rad.
vreau mai mult.
o alta lovitura in cap.
negru.
nu mai deschid ochii.
ma las in cosmarul meu, urat.
ma asez inapoi pe podeaua rece si umeda, intre cojile de fistic.


-da imi place. multumesc.
-vezi? fisticul e ca tine. greu de spart, cu o coaja dura, dar bun in interior.

ma uit la cojile din palmele mele, de sub pielea mea.
sunt insangerate.
frisoanele ma fac sa le scap din palme. raman cu cele de sub piele... sunt calde.

vineri, 11 decembrie 2009

tigare

stai si razi in oglinda.
ti-ai adus aminte ce-ai visat, nu?


apoi erai la mare...
si a-ti inceput sa radeti.
toti trei.
fericiti.
soare.
mare.
nisip.
iubire.
prieteni.
lumea la picioare.

hai sa aprindem o lumanare.
azi l-am cunoscut.
terminati! nu-s mort.
da-ti dai seama?

hai, iesi din cort,
ca duci o viata tare.
vreau si eu o tigare.
mai stai si tu la rand.

e un apus de soare,
nu.
e rasaritul.
da astazi,
nu-i pe seara?

te asfintesc in mare.
mai taci.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

poveste

in urma cu 2 ani, pe data de 15 august 2012, o femeie din romania mi-a dat inima ei. eu aveam probleme cu a mea, iar ea m-a gasit pe lista cu transplanturi si mi-a asigurat inima ei. era compatibila cu mine. parca stia ca va muri curand. dupa semnarea actelor a murit la 2 zile. in urmatoarea zi, m-am bucurat de o inima noua.
nu stiu cum sa-i multumesc pentru ceea ce a facut, dar...


totul e confuz.
eram pe motor, cand o masina s-a gasit sa depaseasca un camion si sa ma loveasca. apoi am vazut o lumina puternica si-am fugit de ea.stateam in lanul de grau si vedeam cum soferului i se pun catusele, iar de pe motocicleta mea oamenii puneau un trup pe targa. m-am uitat spre luna, am ridicat mana si... vedeam prin ea. vroiam sa plang, dar...



in urma cu 2 ani, o femeie din romania, mi-a donat coneea ei. eu nu puteam sa vad. eram oarba.
uneori, vad imagini din camera ei, din viata ei. vad mereu, dar vag, un baiat, ascuns in ceata. totusi, e soare, si e undeva la mare. rade, ceea ce ma face sa zambesc, apoi dispare si totul devine negru. atunci incep sa plang. desi nu simt nicio durere incep sa plang atat de tare incat nu ma mai pot opri cam o jumatate de ora.
ma gandesc mereu la familia femeii, dar ea nu avea familie. parintii ei au dat-o afara din viata lor. adevarul e ca nici macar la incinerarea ei n-au fost.
prietena ei mi-a spus tot ce si-ar dori dupa moarte: sa doneze toate organele care pot fi donate, sa fie incinerata si cenusa sa-i fie aruncata in mare.
parintii mei au platit o parte din incinerare.
eu sunt deodata cu ea. da, azi am implinit 20 de ani. ceea ce e ciudat e ca eram nascute pe aceeasi data, deci e o aniversare dubla. dar...


nu ma simt bine. vreau sa ma intorc in trupul meu. sa urc pe motor si sa fug departe. sa las totul in urma si sa nu-mi pese de nimeni si nimic. vreau ca mai apoi sa ma intorc de unde am plecat. sa ma ascund in camera mea si sa fumez, sa scriu, sa desenez. vreau...


merg la mare saptamana viitoare. o sa merg unde mergea ea. am contactat-o pe prietena ei si mi-a zis ca ar fi incantata sa vin si eu, si cealalta fata careia i-a fost donata corneea. era foarte fericita ca putin din prietena ei inca traieste, si vrea sa imparta macar putin cu ea.
simt ca o iubesc foarte mult pe prietena ei. cred ca si ea o iubea mult.
ma apuc sa-mi fac bagajele de pe acuma...


am sa plec sa-l caut. stiu ca e inca aici. daca exista rai sau iad, am sa merg si acolo dupa el, si-am sa cer concediu de la oricine trebuie, de la orice naiba ar face. sper doar ca nu canta la harpa sau face baie intr-un cazan.o sa-l iau cu mine la mare...


am cerut un aparat foto de ziua mea, si l-am primit. ai mei nu inteleg de ce vroiam modelul asta vechi, pentru ca isi permit unul mult mai performant. le-am zis ca nu vreau unu mai performant. il vreau pe asta.
in sfarsit merg la mare. o voi cunosate pe prietena ei,si cealalta fata careia i-a fost donata inima.
deabea astept sa...


il caut de ceva vreme. si nu-l gasesc. cu cine trebuie sa vorbesc ca sa-l gasesc?
nu vreau sa merg fara el...



am ajuns la mare. merg pe plaja si ma bucur de nisipul fin, de apa pura si sarata. e prima data cand vin la mare si e foarte frumos. as vrea sa nu mai plec de aici niciodata.
peste cateva minute, voi merge la o terasa sa beau o cafea si sa ma intalnesc cu fetele. ar trebui sa-mi cumpar tigari...


vreau... vreau sa-l gasesc. sa fumez o tigara...


ma duc sa ma intalnesc cu fetele. deabea astept sa le intlanesc.
locul asta e genial, si muzica, si oamenii, si totul.


o sa merg fara tine.
trebuie sa ajung in acel loc...


nu-mi vine sa cred. fata cu corneea, arata exact ca mine. are aceeasi tunsoare, se machiaza la fel, e ca un indigo...ce se intampla?


trebuie sa ajung... acum.

fata caruia i-a fost donata inima, seamana leit cu mine. arata la fel. la fel...

fetele carora le-au fost donate organele, arata exact ca ea. felul de a vorbi, de a se imbraca, de a se machia. totul. leit ca tine draga mea...


ea... o cunosc. e prietena mea. cu doua fete pe care nu le cunosc, dar arata exact ca mine.
-te-am gasit. te-am asteptat mult timp.
-tu... tu... nici nu stii cat de dor mi-a fost...



-de ce plangi?
-nu stiu.mereu patesc asa ceva. iar il vad. e in fata mea si vorbste cu mine, cu ea. nu stiu. e fercita.
-tu esti bine?
-da. simt o durere mica in piept, dar cred ca ecea mai frumoasa senzatie pe care am simtit-o in ultimii doi ani. ma simt fericita.
-cum arata el?
-nu pot sa-ti spun. e o lumina mare si alba.
-ce e cu tine?
-astm. in-ha-la-to-rul.

-hai sa plecam.

joi, 3 decembrie 2009

s-aspart.nu pot vorbi.

s-a spart. intr-o mie de bucatele, in nisip... in apa.
te-am rugat sa nu pleci.
te-am rugat sa nu pleci maine. nu maine. nu de ziua mea.

nu ai plecat maine, ai plecat alaltaieri si m-ai lasat in fata cioburilor de la usa
cea mai fina otrava, cel mai dulce gust, cel mai letal venin.
moartea ta, pentru o secunda.
suficient cat sa te pierd.
destul timp cat sa scap globul din mana, sa-l sparg intr-o mie de farame, in nisip, in apa.
suficient timp cat sa dispari din viata oamenilor. a mea, a lor, a tuturor.


am ramas muta in fata cioburilor si-am incercat sa le adun, sa le lipesc, sa le repar.
sa le lipesc.
sa le adun.
speram doar sa visez, sa ma trezesc, si-apoi sa intreb strainii daca am trait moartea ta.
as vrea sa-i intreb zambind, cu o durere de piept ingrozitoare, cu lacrimi reci in ochi, cu dureri psihice insuportabile.

de fapt, as vrea sa nu te fi intalnit vreodata. sa nu insemni deloc ce insemni. sa fii nimic. intelegi? nimic?
sau poate doar nisip. si soare. caldura. mare, apa, scoici... vant, bere, tigari, tigari mentolate, desene animate, actori si un apart cu bateriile descarcate.
injuraturi, promisiuni, saruturi, zambete, lacrimi, sarut, adio, alte promisiuni.

niciuna respectate...
nu mai vorbim...
nu mai zambim.
nu mai fumam impreuna.
nu mai bem bere impreuna.
e iarna.
e frig.
bateriile sunt descarcate, si chiar uitate la tine.
injuraturile se sting si ele...
saruturi... doar amintiri.
adio... permanent.
lacrimi, tot mai multe.
alte promisiuni incalcate.

patru sute nouazeci de zile.


eu te-am cunoscut azi.
tu ai murit tot azi.