be the first one to know.

marți, 23 februarie 2010

chiar crezi?

tu chiar crezi ca ma poti schimba?


-nu-mi mai zambi. intoarce-te cu fata la perete si taci.nu-mi mai spune ca sunt a ta. n-am fost a ta niciodata. nu sunt un obiect, stii?
-dar esti a mea pentru cateva ore, stii?
-nu sunt. nici n-am fost. tu esti doar o distractie pentru mine si atat.
-deocamdata. dar...
-ba nu. nu deocamdata. n-am sa te iubesc, stai linistit. n-am chef de iubit acuma.
-acuma...
-nu mai insista.
-stai! unde pleci?
-departe de tine. iti faci iluzii degeaba. eu sunt a mea si ma iubesc doar pe mine.
-nu-mi pasa ca esti narcisista...
-hahahaha, buna asta. da-o in pula mea. n-am chef acuma.
-te rog asculta-ma.
-esti patetic! ai ajuns sa ma rogi...
-nu-mi pasa.
-treaba ta. am plecat.
-nu pleci nicaieri.
a prins-o de mana si-a tras-o inapoi in pat. a luat-o in brate si i-a sarutat fruntea.

ma simteam acasa. aveam pe cineva care tinea la mine mai mult decat o preietena, ma iubea. am ramas ascunsa in bratele lui, la pieptul sau. brusc nu vroiam sa mai plec.

-de ce plangi?
-nu plang.
-ti-am zis ca o sa te fac sa ma iubesti.
-nu te iubesc.
-ba da, dar inca nu stii asta.
-taci.
-nu ripostezi fizic doar verbal. stiu ca nu vrei sa pleci.
-priveste-ma doar.
-stai!
-nu. tu chiar crezi ca ma poti schimba?
-incerc...

m-am ridicat, m-am imbracat si-am plecat. mi-am aprins o tigara si-am inchis ochii. sunt bine. nu te iubesc...
m-ai schimbat deja de prea multe ori. m-ai schimbat ca om, dar m-ai si inlocuit de prea multe ori.


ai vrut sa ma schimbi. ai reusit.

miercuri, 17 februarie 2010

ikar

incearca doar sa-ti imaginezi prin ce trec...



o carare printre haine murdare, foi iscalite de pix... chistoace de tigari moarte intinse in ordine crescatoare langa trei cesti triste de cafea. ea ascunsa intre paturi si perne, cu ultima tigara pe buze.
-nu mai vreau. gata. o sa-mi rearanjez viata. o sa fiu propiul meu arhitect, designer interior si vestimentar. o sa-mi bag picioarele in ei si nu o sa-mi mai pese. o sa te uit, la fel cum tu m-ai uitat. n-am sa te mai recunosc si totul o sa se intoarca la vremea in care tu erai doar strainul de la masa alaturata.
a inceput sa isi stranga lucrurile, sa le puna in ordine cum ii placea ei mai demult. a inceput sa sorteze hainele curate, hainele care ii mai erau bune si hainele de dat saracilor. ii placea sa-i ajute cand veneau la usa ei...
a pus mana pe un maieu mov pe care il purtase ultima data acu' cateva luni. nu parea murdar si nici sifonat. l-a mototolit in palme si l-a dus la nas. a inspirat adanc...
-nu... nu pot.
mirosul lui era impregnat atat de perfect ca si cum ar fi fost acolo. s-a asezat pe pat, cu maieul mototolit la piept, ochii la fereastra. i s-a parut ca-l vede venind spre casa ei...
-nu. n-ai voie aici. e teritoriul meu, iar tu esti un strain, un intrus. nu ai voie! NU AI VOIE!
a continuat sa tipe pana n-a mai avut voce. si-a ascuns fata in maieu si-a plans pana i-a spalat mirosul lui...
-nu te mai vreau aici...niciodata.
s-a intins pe podea, intre lucrurile ei sortate. le-a imprasiteat pe toate, a rupt pozele cu ei doi si-a pastrat o bucatica cu zambetul lui.
-soare... asta erai tu... un soare dupa care multi tanjesc. eu... eu eram ikar. singurul tau ikar. nu-i asa?
o supradoza de durere numai buna pentru un somn lung si greu.
-nu mai am aripi...mi le-ai ars.

marți, 16 februarie 2010

azi nu am chef de tine

-imi pare rau, azi nu am chef de tine...



totul devine obisnuinta, deja vu, habar n-am. deci tot tot tot e confuz, plictisitor si monoton.
paharul de vin rosu dulce care il beau zilnic devine ambiguu, iar sexul cu tine devine... ciudat, anemic.
sentimentele mele ma storc de viata zilnic si nu fac altceva decat sa beau, sa fumez, sa ascult piese care imi fut starea si mai tare sau sa caut senzatii tari la orice ora. ma enervez din orice, iar cand refuzi sa ma saruti imi vine sa te omor din bataie.
ma enerveaza cand ma suna el si ma cheama la bere, desi stiu ca tocmai a terminat de futut o nesatula si are chef de mine in pat sau barfe, ca deh n-a prins demult la mine. ma enerveaza ca minte si ma minte.
ignoranta e cheia succesului.

da-o dracului de treaba. nu mai am chef de nimic. nici sa sciu, nici sa desenez, nici nimic. azi nu iubesc nimic. azi nu vreau nimic. de fapt vreau sa cad intr-o coma alcoolica si sa mor dracului. mai vreau un singur lucru [mai am un singur dor]:
un pet de timisoreana si un pachet de lucky strike rosu, mare nisip august. atata vreau.

duminică, 14 februarie 2010

aripi de sulf

camera goala, intuneric, umezeala. aprinde un chibrit. sulful iti taie respiratia pentru un moment. te ustura. lumina scurta. se stinge. ramai fara oxigen si totusi traiesti. mai incerci cu chibritele, dar degeaba... doar sulful produce un miros usurator, fara lumina sau caldura.
ascunde-te de ei.
fugi si ascunde-te.
simti cum vin si se urca pe tine. te doboara. te arunca jos si-ti invadeaza narile, urechile, gura, creierul, stomacul, inima.
fluturi.
durere.
intuneric.
umezeala.
sulf.
fluturi.
te ridici si fugi.
vrei lumina, culori, o raza. orice...
nu.
cazi jos si incerci sa-i indepartezi. mai ai putin si-ti smulgi pielea si carnea de pe tine. inima te doare cel mai tare. acolo au distrus deja tot.
inchizi ochii si incerci sa respiri.
oxigen.
albastru.
o flacara albastra palpaie in fata ochilor tai. indeparteaza fluturii si reda-ti portia de oxigen.
dar poate e prea mica portia asta...
asfixiere.
claustrofobie.
flacara dispare.
aerul dispare.
fluturii revin.
continua sa macine tot ce prind in tine. te fac sa plangi, sa zbieri, sa zdrobesti, sa rupi, sa omori, sa distrugi tot ce gasesti. sa-ti pierzi mintile...
aripile lor suflate cu sulf, produc scantei micute dar puternice,suficient pentru a te distruge.
batai de aripi.
batai de inima.
batai de pleoape.
aprinde un chibrit.
sulf.

joi, 11 februarie 2010

sa-mi aduci o tigara

sa nu ma uiti, te rog...

sa ma vezi macar odata pe saptamana, plimbandu-ma cu ceasca de cafea in mana dreapta si tigara in stanga. imbracata cu camasa ta sifonata si chilotii mei negrii dantelati, incaltata in papucii mei labute de tigru. sa vezi cum trag jaluzelele ca sa-ti luminez ziua... vin si ma asez deasupra ta ca sa-ti sarut buzele uscate. iti mangai fata umflata de somn si-ti sarut pleoapele grele.
urmareste-ma spre bucatarie, unde te asteapta o cana de cafea goala si doua scaune triste. sa te infioare mirosul chistoacelor din scrumiera folosita de mine,ultima data. sa-ti para rau cand vezi mormanul de vase din chiuveta.
priveste-ma buimacit cand dispar spre lumina de la geamul crapat.
intoarce-te si atinge poza noastra. sa-ti amintesti cand am inramat-o si sa zambesti.
sa nu ma uiti dragul meu...
du-te la dus si aseaza-te jos. lasa apa sa-ti spele urmele de vise si cosmaruri. uita-te spre pragul usii deschise. stau goala si rad de prostiile noastre nesimnificative. sa razi cu mine... de mine. de felul in care rad...
aruca-te in pat si trage-ti plapuma in cap. am s-o trag jos de pe tine si-am sa-ti cer sa ne distram si noi putin. ia perna in brate si arunc-o pe jos. nu sunt eu... simte cum imi lipesc pielea mea rece de tine, respirand sacadat pe pieptul tau. doreste-ti cu toata fiinta ta sa fiu acolo si sa-ti spun cat imi place timpul petrecut cu tine.
lasa-ma sa te sarut inca odata si inca odata. lasa-ma sa te plictisesc.
n-am vrut sa te cunosc si nici tu n-ai vrut. dar s-a intamplat...
sa-mi aduci o tigara si-o floare, te rog...

marți, 9 februarie 2010

azi voi fi doar eu

totul se rula ca un film de scurt metraj, pe o scena parasita... in camera ta. fara spectatori, cu aplauzele inimilor noastre, cu zambete si lacrimi.
mi-ai luat mana intr-a ta si mi-ai lipit-o de pieptul tau...
-simti?
-ce?
am inchis ochii,in speranta ca voi simti ceva. dar am inceput sa vad...
am trei usi incuiate. un bas infundat, o toba, un ceas.
ti-ai pus mana peste pieptul meu.
-iti simt inima. bate foarte tare.
ce inima? a cui? a mea? a mea?
ce inima? a mea?
ce inima...
eu nu...
-de ce razi?
-scuza-ma. e ironic.
-ce e ironic?
-nimic. nu conteaza.
-nu. imi place...
-ce-ti place?
-totul. cum iti pulseaza sanul sub mana mea, iti simt bataile inimii pana in pieptul meu.
-sunt sigura.
apoi greseala majora. m-am intors spre tine si-am deschis ochii. mi-ai fixat privirea din prima, ca si cand as fi prada ideala, cina perfecta. m-am simtit mica, ca un soricel pus la colt de un motan infometat.
as fi putut sa inchid ochii, dar de ce sa scap asa usor?
de ce sa nu te infrunt?
de ce sa nu castig si eu o batalie?
de ce sa nu fiu vanatorul, de ce sa fiu prada?
aplauze.
aplauze puternice.
bas, tobe, ticait, aplauze.
toate deodata, pe acelasi ritm, pe aceeasi bataie. toate in capul meu, in pieptul tau, sub mana ta, sub palma mea, in venele tale, sub sanul meu...
m-am ridicat si mi-am schimbat costumul. azi voi fi doar un om, cu o inima ce ticaie, bubuie, canta, aplauda, zambeste si plange...
azi voi fi doar eu.

luni, 8 februarie 2010

clepsidra





stii, eu n-am luat totul ca pe o joaca.
de ce as face asta? adica la urma urmei era vorba de sentimentele noastre. chiar tu mi-ai zis asta. mi-ai zis ca n-ai sa renunti la noi pentru nimic. dar...dar ai facut-o. si m-ai lovit cu varf si indesat din toate partile. cu vorbe, cu indiferenta...
m-ai aruncat intr-o prapastie a durerii si m-ai uitat acolo. dar am ramas suspendata de craca sperantei si-am asteptat sa-mi creasca aripi. in coconul meu n-aveam suficienta caldura si dragoste pentru a ma dezvolta. nu m-am trezit cu aripi pe spate, ci cu ramuri pline de spini.
tu cu asta m-ai hranit. cu ura.
dar asa mi-ai dat putere. m-ai facut sa merg mai departe in acelasi trup, dar cu o alta fiinta.
nu mai sunt ce-ai cautat.
nu mai sunt ce-ai iubit candva.
nu mai sunt eu...
sunt un alt prost visator dornic de a zbura.
nu sunt ikar, ci mai degraba cain.
nu sunt un fluture, ci o zburatoare neevoluata.
nu mai sunt a ta, sunt a tuturor si a nimanui acum.
n-am sa ma mai trezec langa tine in pat, n-am sa-mi mai ascund degetele in parul tau, n-am sa-ti mai sarut obrazul si buzele.
nu mai pot.
simt cum fiecare picatura de dragoste cade. trece printr-un proces de purificare, dar devine ura.
ura... e cerul ala rosu de februarie si frigul indurat in prapastia mea.
dar timpul...
mai stii clepsidra noastra? cu praful ala rosu?
praful nostru de stele, gasit pe drum.
am pierdut sirul soselelor... nu gasesc drumul.
tu ai intors clepsidra... mi-ai aruncat harta.
praful de stele si-a pierdut efectul.

luni, 1 februarie 2010

ruleta ruseasca


primavara.
vara.
toamna.
iarna.

primavara.

zapada se topeste sub talpile mele goale si calde.
pamantul e moale, noroios si rece, sub genunchii mei.
iarba nu incolteste inca.
raman moarta si calda,cu talpile spre cer, genunchii in noroi, abdomenul pe zapada inghetata, sanii pe manunchii de iarba uscata, cu fata pe pietre reci.
palmele mele tin arma tatalui meu, langa tampla.
inchid ochii.
apas pe tragaci...


vara.

calc pe scoicile colturoase. imi sparg talpile in ele. le tarasc prin nisip si apa sarata.
apa e pana la genunchi, continui sa merg.
apa e pana la brau. continui.
apa e pana la sani.
ma intorc.
tu zambesti, ai arma in maini. o indrepti spre tine. astepti.
fug spre tine.
clipesc.
tu apesi tragaci...


toamna.

calc pe frunzele moarte.
calc pe coroane vechi, pe ace de pin.
ma asez intre pietrele noastre funerare.
ploua.
sunt goala atat pe dinafara cat si pe dinauntru.
gasesc arma noastra ingropata in pamant.
o ridic si-o curat de noroi.
are un singur glont.
o indrept spre gura.
inchid ochii.
apas pe tragaci.


iarna.

imi deschid cadourile.
primesc o arma noua.
ma uit la ea si rad.
imi aduc aminte de arma noastra.
stiu un joc nou...
sunt legata la ochi.
zambesc.
imi iei mainile intr-ale tale.
imi asezi dragostea in palme si-i lipesti teava sub barbie.
e rece.
1...
2...
3...
apas pe tragaci...


primavara.

ma urc pe acoperisul nostru.
e frig si inca ninge.
ma uit la mainile mele.
ma iei in brate.
buzele tale reci sunt pe gatul meu si urca.
buzele noastre se lipesc pentru o fractiune de secunda.
ne luam armele si ni le lipim reciproc de frunte.
hohote de ras.
apasam pe tragaci...


vara.

ne plimbam pe nisipul zgrumturos.
ne aprindem o tigara si bem cate un shot de vodka.
scoatem armele.
ne intindem peste masa si ne sarutam.
tevile sunt in drept cu inima noastra.
apasam pe tragaci...