11:56

i thought I understood it, but I didn’t… Not really. 

I knew the smudgeness of it. 

The eagerness of it. 

The idea of it. 

Of a “you and me.”

e 49. 

simplu. 13.

4.

2.

noi doi.

voi bate de doua ori, sau patru?

de trei, ca-n bazme.

o femeie bruneta cam de statura mea, deschise usa. ma privea nedumerita.

-va pot ajuta cu ceva?

m-am uitat la ea si-ncercam sa-mi dau seama de ce nu ma recunoaste. am privit usa, in speranta unui numar sub vizor, dar degeaba. 

nu-i raspund imediat. ridic un deget in semn de asteptare si ma intorc in jur. 

ii vorbesc cand sunt cu spatele la ea.

-credeam... nu. nu. nu! stiam ca asta e usa. e etajul 8, nu? 

-draga mea...

la auzul acestor cuvinte, mi-am pirdut toata frica, intorcandu-ma intr-un zambet spre ea.

-pe cine cauti?

am simtit cum ma prabusesc. 

e ea. sunt sigura.

asta e usa. sunt sigura.

a uitat de mine. sunt sigura.

vreau s-o intreb de ce m-a uitat. vreau s-o intreb daca ma uraste. vreau s-o intreb daca mai are aranjamentul floral de la mine sau daca mai stie cand am servit o savarina si-un pahar de vin impreuna. vreau s-o intreb daca mai stie cat de mult ii iubeam fiul...

am privit-o in continuare, tacand din gura, torturandu-mi sufletul. am inceput sa plang. imi simteam picioarele fugind de sub mine.

liftul pornise in dreapta mea.

-mama, vezi ca vine ...

s-a oprit in spatele ei, inghitindu-si cuvintele. 

-de ce? de ce n-ai zis nimic?

se intoarse spre mine, fiind mai nedumerita.

-e? e ea? s-a... s-a intors?

a dat-o la o parte si m-a luat in brate.

n-am realizat ca ma strangea la piept. 
tremuram amandoi, iar eu inca o priveam pe mama sa, peste umarul sau. nu eram capabila sa clipesc sau sa vorbesc.
-shhh. calmeaza-te. e ok acum, da? nu mai plange. esti aici.
imi lipisem obrazul stang de urechea lui dreapta, simtindu-i cei doi cercei adancindu-se in piele...


de aici va las sa va imaginati fiecare ce vreti. devine mult prea personal pentru mine, asa ca nu voi continua.
momentan sunt prea instabila pe fiece plan, so bare with me.