tigara mi-am uitat-o-n cui,
si geaca sta-n scrumiera.
nici n-am inchis bine usa, cand tu m-ai luat in brate si m-ai sarutat. intr-o clipa m-ai lasat fara zidurile de aparare, ai distrus toate barierele ce mi te interziceau, mi-ai distrus micul meu castel din fortareata. m-ai lasat goala ca sa poti patrunde in mine, mai tare, sa poti acoperi golul care l-ai facut cand ai plecat.
de ce ai facut asta?
am ramas acolo cu o mana in aer si una in parul tau lung, cu ochii inchisi, savurand un sarut pe care buzele mele l-au asteptat de prea mult timp, prea multe luni. corpul meu o lua razna. nu mai aveam sange-n vene, era doar adrenalina, doar nevoia de a te absorbi in mine pana la ultima picatura.
pana la ultima, ultima picatura.
nu stiu cum am ajuns in camera ta, pentru ca n-am avut curajul sa deschid ochii. mi-era frica sa-i deschid. daca era un vis? daca aveam sa ma trezesc iar plangand, singura, in patul meu blestemat? nu vroiam asta. era prea adevarat ca sa fie un vis. fiecare miscare a mainilor tale, spatele tau spargandu-se sub unghiile mele, buzele tale reci si moi. totul era adevarat.
trebuia sa fie adevarat.
parul tau se lipea de buzele mele, de fata mea, gatul meu, sanii mei, in picuri grei de transpiratie. mainile mele erau pe cont propiu, si picioarele, si fiecare organ. nici creierul nu mai functiona cum trebuie. era electrocutat de dragoste, tentatie, implinire. simteam cum mor sub tine, cum tansferul de inimi se termina. ne lipeam unul de altul, intrand intr-un singur corp.
am devenit un singur suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu