be the first one to know.

joi, 1 septembrie 2011

curand...

o vedeam plangand de fericire. restu erau toti pe filmul lor fericit.
voiam si eu atat de mult sa ma simt fericita, in schimb mie-mi venea sa omor un om. imi venea sa urlu, sa plang, sa ma razbun, sa omor... voiam sa vars toata furia afara.
mi-am aprins o tigara si-am ramas agatata cu privirea in gol. sunetul valurilor ma deranja, caldura si lumina soarelui imi sufoca si ardea pielea, narile mele usturau din cauza prafului si a aerului sarat.

as vrea sa se termine tot... acum.

mi-am ridicat privirea si-am privit valurile.

ce-ar fi sa uit totul? cum ar fi sa te uit, sa te alung si pe tine in valurile alea?

-lara? esti ok?
-uhm... da.
un strain pe nume alex, ma tinea de mana. priveam mainile noastre si nu intelegeam cand, ce si cum s-a intamplat de ma tinea de mana.
-lasa-ma sa intru.
-nu pricep.
-deschide-ti portile.
-ce naiba vorbesti?
un curent electric si rece mi-a patruns corpul. il priveam pe alex, zambind.
-aaaaaa. am inteles. tot ce-ai spus pana acum suna foarte aiurea. ma intelegi? gen, conotatii sexuale.
-hahaha. nu nu nu! stiu ca si tu esti la fel.
strainul, nu mai era strain. era deja in capul meu, privind trecutul.
zambetul i-a pierit.
-alex, nu face asta...
-lara, cum poti...
-pot si atat.
-dar nu-ti face bine. trebuie sa-i dai drumul.
-nu.
-de ce?
-mi-e frica.
-ti-e frica? te voi ajuta.
-nu esti primul care incearca sa ma ajute.
l-am privitin ochi, apoi mi-am inchis ochii. am derulat in mintea mea, imagini cu oamenii care incercasera sa ma ajute pana acum.
-nu pot sa cred.
-e greu de crezut.
-esti incapatanata. atatia oameni?
-da.
mi-a sarutat fruntea.
toata furia, toata ura disparea.
zambeam.
-imi place mai mult cand zambesti. iti sta mai bine.
-eu...
-hai cu mine.
m-a luat de mana. nisipul imi mangaia talpile, arzandu-le in acelasi timp.
m-a strans in brate.
-uite alex, eu nu pot. de fapt nu vreau... stii? chiar nu...
-shhh. inteleg.
-trebuie sa plec.
-ne vom revedea?
am zambit. m-am intors si-am pornit spre casa...
m-am uitat in urma mea. statea acolo, facandu-mi cu mana.
am strigat dupa el:
-nu pune intrebari carora le stii raspunsul!
am putut deslusi un zambet, din departare.
pot sa jur, c-am murmurat amandoi in acelasi timp...

-curand...

2 comentarii:

Dianette spunea...

Frumoasa postare.Are si partea a doua?:)

Lara D'art spunea...

posibil. dupa reaintalnirea cu alex^^