-mai stii cum strigau picurii de ploaie cand se izbeau de geamul nostru?
-nu mai stiu. nu auzeam. eram surd si orb in fata ta. eram neputincios.
-erai la picioarele mele...
-nu voiam nimic altceva.
-erai prost. erai un tampit si jumatate. erai al meu si doar al meu. eu eram a tuturor, dar niciodata, asculta-ma bine, niciodata ...
-... a mea.
-niciodata. ai fost mereu atat de egoist sa fiu doar a ta. sa nu ma imparti cu nimeni, dar eu nu sunt asa. eu impart. impart totul cu toti. te-am impartit si pe tine in mii de cuvinte, tuturor.
-m-ai impartit tuturor.
-te-am impartit pana n-am mai ramas cu aproape nimic. am ramas cu un singur cuvant. unul singur.
-unul singur?
-unul singur...
-care?
-numele tau.
-care e numele meu?
-nu mai stiu. dar stiu ca e singurul lucru care il mai am din tine.
-numele meu... cine sunt eu?
-numele tau nu-l stiu. dar stiu ca atunci cand am sa-mi reamintesc si-am sa te strig...
-ma voi aduna de pe fetele tuturor, din inimile lor, din mintile lor si voi...
-vei veni la mine.
-intreg.
-intotdeauna?
-mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu