be the first one to know.

sâmbătă, 10 octombrie 2009

asteapta anonim

-ce-a mers rau intre noi? cu ce-am gresit de-am sfarsit amandoua pe un alt drum?
-n-am gresit cu nimic. n-am stricat nimic.
-da. ai dreptate, totul e acolo. cu jarul inca aprins. ce zici de-un foc de tabara?

-doar daca e unu al dracului de mare.

-s-a facut!

imi aduc aminte de prima zi de scoala. bunicu ma tragea dupa el la scoala, incercand sa-mi tina ditamai ghiozdanul, florile pentru invatatoare si umbrela.
ploua.
era miercuri, 15 septembrie 1998.
atunci am inceput eu scoala.

ii cunosteam pe vladut, alin si roxi. nu stiam cine sunt restu. erau multi, galagiosi si enervanti. dar bruneta de la masa din fata ma fermeca. mica, cu o voce ragusita, ochi mari caprui spre verde.
n-am sa zic ce-a fost intre noi pana in a 5a, dar trebuie sa recunosc ca avea sa devina cel mai bun lucru din viata mea.
desi se mutase la o alta scoala, relatia noastra era inca fierbinte. ne vedeam mai rarut, dar bineinteles s-a inventat telefonul si internetul.

din nu stiu ce motiv totul s-a racit doi ani mai tarziu, adica in a 7a. pe langa faptul ca imi pierdusem colegii de clasa, simteam ca o pierdusem pe teodora a mea. a fost ultima picatura.

o mica tentativa esuata de sinucidere. mi-am revenit repede si n-am mai vrut prieteni. n-am mai vrut nimic altceva inafara de muzica si carti. m-am ascuns intre foi albe si le-am murdarit cu vise si speranta. mi-am facut tuburi de oxigen din castile cu muzica, si mi-am facut prieteni printe paginile cartilor.

am inceput liceul, si mi-am facut o alta "cea mai buna prietena". credeam ca va fi cea fost teo: totul. si cred ca am fost in stare sa renunt la tot ce n-am avut, doar pentru ea. n-am mai folosit tuburile de oxgien, ci imi foloseam plamanii. nu m-am mai ascuns printre foi, ci in bratele ei. nu mai aveam nevoie de carti, o aveam pe ea. apoi au venit tigarile. am provocat-o si pe ea sa se apuce si a facut-o. asta demonstreaza foarte frumos, ce influenta negativa pot avea asupra organismului uman [viu]. ne-am apucat frumos de bautura, desi, intotdeauna am baut cu masura. si in final, drogurile. ei bine, ele au cam pus capac. desi le doream mai mult ca orice, am reusit sa-mi infranez pofta la mai putin, si niciodata la mai mult. am ramas la jointurile visatoare.

am ajuns unde mi-a zis teodora... n-am sa uit niciodata ce mi-a zis. imi ceruse webcamul sa ma vada, iar eu fumam o tigara.
-arunca tigara aia din gura. ce-ai devenit? am auzit ca ajungi beata acasa, ca-ti bati joc de tine! nu te mai recunosc! unde e prietena aia a mea, care era impotriva viciilor astea ieftine? unde? nu m-as mira sa te droghezi.

nu, puiul meu. doar fumam. fumam de foarte putin timp, iar drogurile erau inca un secret inchis dupa gratii. alcoolul nu era in meniul meu. devenisem vegetariana, asa ca tigarile erau destul de distructive pentru organismul meu. imi ajungea.

"stii, am fost intotdeauna in spatele tau, sa te pot prinde cand cazi, sa te pot ridica, cand ai cazut. voi mai fi o perioada... dupaia dispar. ai putea sa-ti cumperi un prieten, dar stai! banii se vor termina candva si acel prieten te va lasa sa cazi. sa cazi in noroi. sa cazi si sa-ti rupi oasele. nu-i va pasa. de ce? pentru ca niciodata nu vezi cine se foloseste de tine si cine te iubeste cu adevarat. iar cei care nu-ti gresesc, pe ei ii murdaresti cu noroiul in care trebuia sa cazi.
te prind si te ridica, iar tu-i impingi sa-si rupa oasele.
nu, draga mea. eu, ei... niciodata nu-ti vom cere mai mult. doar sa-ti amintesti c-am fost candva acolo si ti-a fost bine.
si apropo, m-ai judecat gresit. chiar daca n-ai puterea de a judeca, iti dau voie sa ma consideri ce vrei tu. doar ca n-am fost eu."

da. asta vroiam sa-i trantesc prietenei mele in fata.
poate asta mi-ar spune si teodora, cel putin o parte din idee.
desi stau sa mestec aceasta idee, cred ca ea a fost mereu in spatele meu, asteptand undeva in intuneric, ridicandu-ma anonim cand cadeam. chiar daca ea suferea de n ori mai mult ca mine, nu-i pasa. era acolo... si cred ca inca e.
cat am putut fi de egoista? de ce alergam dupa bomboane roz, cand ea era cea mai buna dintre toate?

imi pare rau.

pentru V.T.

Niciun comentariu: