9:36

nu stiu...
nu mai inteleg aproape nimic. timpul zboara si eu stau pe loc. ma mut de pe un picior pealtu, ridic o mana, ma frec la ochii legati cu panza. e uda si rece. imi apas peoapele cu podul palmii ca sa ma asigur ca inca sunt acolo.
sunt muta.
as vrea sa fiu surda. astept doar sa se opreasca ticaitul enervant al ceasului.

zambesc. aud rasul acela care m-a dat viata peste cap.
rasul lui.
mi-l imaginez stand acolo langa mine, incercand sa ma gadile fara vreo sansa... se enerveaza, apoi imi ia fata in palme si imi spune incet "ooo tu! te iubesc!". apoi ma saruta. sunt foarte fericita.
simt aroma lui vaga de bere, si parca vad sticla stand pe masuta din fata noastra. langa ea sta scrumiera plina cu chistoace lucky strike, o tinta de la cureaua mea, bricheta si telefonul meu. e si cana mea acolo, si in ea mai stau trei inghitituri de cafea cu aroma de alune. cei de la Urma imi incata auzul din boxe, iar eu ma relaxez. e cald, sunt in bratele lui, ma simt acasa...
ii spun "ma intorc imediat, vreau sa ma duc pana afara.". cu ochii mari, el tace. nu zice nimic. aproba plecarea mea uitandu-se in scrumiera. e 9:36.
eu plec. deschid usa. el urca scarile de mana cu o alta ea. nu mai inteleg nimic. ma intorc si ma uit la masa noastra. sunt doar eu si lucrurile mele. ma uit la ceas si realizez c-a trecut un an de cand am plecat... pana afara. iar el m-a lasat sa plec...
vine spre mine, vrea sa ma ia in brate.
sunt speriata.
nu vreau.
nu vreau sa ma mai atinga daca nu e al meu.
nu vreau sa-mi mai vorbesca daca nu il aud doar eu.
nu vreau sa ma mai privesca, daca nu mai vad in ochii lui doar reflexia mea...
nu vreau sa-i simt buzele pe obrazul meu, daca e tot ce voi primi de la ele...
nu vreau.
nu vreau!
nu accept asta...
ma uit la ceas si e 9:36.
ma trag in spate si dau cu capul de poarta neagra si rece.
ma doare...

imi aduc palmele pe fata si incep sa plang. nu mai vad nimic.
simt panza umeda si rece... nu mai vorbesc. sunt muta.
tic-tac-tic-tac...
nu se mai opreste. dac-as putea sa vad, as opri ceasul, timpul in loc.
de-as putea vorbi, l-as ruga sa-l opreasca el pentru amandoi...

ai face asta?

deschid ochii.
sunt rezemata de poarta neagra si rece. ninge.
azi e ziua mea.
el iese din incapere si vine spre mine.
zambeste si-si deschide bratele.
ma lipesc de poarta si n-am unde sa fug.
nu il vreau daca...
ma ia in brate si ma saruta. ma uit la el si nu inteleg ce se intampla.
ma uit la ceas. e 9:36.

ai putea sa-mi explici?

e 9:36.
trebuie sa fug...

imi rup panza de la ochi.
in fata mea e un ceas ce ticaie.
e ora 9:36.
secundarul se invarte, inca odata, si inca odata, inca odata, inca odata, inca odata...
inchid ochii. era mai bine cand nu puteam sa vad.
9:36...

ninge. mie mi-e frig. tremur si am frisoane de frig. imi aseaza jacheta greoaie pe umeri si ma saruta pe obraz. imi sopteste inca odata la ureche cele doua cuvinte magice.
te iubesc...
zambesc.

9:36. eu vad. panza sta langa mine si ma implora s-o pun la loc. se usca, ea vrea sa fie umeda... o iau si-mi sterg ochii.
eu te iubesc...

tu?

e 9:36 si inca astept raspunsul tau...
e 9:36 si imi doresc sa am frisoane de frig, sa te ascunzi in spatele meu, cu jacheta ta grea.
e 9:36 si-a mai trecut un an. e tot iarna, dar stau singura pe scari...
si-astept raspunsul tau.

e 9:36...