cum sa-mi zici ca te inspir, prin simplul fapt ca exist?
cum sa ma iubesti, doar ca ma iubesti si atat?
"te iubesc si punct."
virgula, dragul meu. nu e punct. acum te corectez.
vine virgula si cuvintele mele:
"eu te iubesc mai mult."
[care ar deveni "tu ma iubesti mai mult"]
recita-mi iarasi poezii marunte, scrise de genii nebuni,
de morti al caror cuvinte au trait mai mult decat ei.
eu iti voi canta cand stelele cad,
cand un nou suflet se stinge.
ma vei ajuta sa adun sufletele si fum,
in sticlutele noastre imbacsite cu parfum de moarte.
imi vei colora visele, cand inspiratia va disparea,
iar eu te voi ajuta sa vezi lumea in alb si negru.
voi fi grafitul tau si radiera din mana stanga,
pe foaia din fata ta.
vom trage linii impreuna si vom coopera,
ca romeo si julieta.
vom desena o viata mai buna, in care insectele nu exista,
cerul e mereu intunecat, iar florile n-au miros.
vom crea muzica plina cu dezacorduri si vom ruina planeta.
vom instala depresia si ura in inimile tuturor,
iar noi ne vom imbata cu suferinta lor, iubindu-ne.
dupa ce vom cuceri lumea noastra imaginara,
vom dori ceva mai mult. dar eu...
eu voi trai cu teama in suflet.
imi vei fi furat.
imi vei fura si inima, si dragostea.
ma vei lasa secata, trista, suferind.
voi deveni un locuitor al lumii noastre,
a lumii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu