radio whisper

la ora asta ascult RADIO WHISPER!
ascultati si voi:


momentan e o emisiune pt bloggeri! face-ti-va cunoscuti dragii mei! :*

o piesa din camera colorata

e innorat... e inca octombrie. tu pleci... eu raman. uit sa zambesc.
bine te-am regasit, singuratate.
nu mai vreau asta. nu mai vreau nimic...
n-ai sa stii niciodata cat de mult tin la tine. tu n-ai sa stii...


cain, motanul sau ii mieuna la picioare.
-tu ce vrei? ce vrei?
se uita la el printre lacrimi, stergandu-si ochii cu manecile bluzei.
-doar tu stii. doar tu...
l-a luat in brate si-a pasit in intuneric.
urmatorul pas a fost in lumina reflectoarelor.
aplauze.
licairile din ochii spectatorilor erau colorate.
ridica tigara de pe podea si cere un pachet de chibrituri.
un necunoscut ii intinde o bricheta. il refuza.
-am cerut un chibrit.
o adolescenta cu parul mov ii intinde rusinata, un pachet de chibrituri. il ia zambind si-l deschide.
-e ultimul tau chibrit, esti sigura ca pot sa-l iau?
-da...
isi aprinde tigara. se uita la flacara chibritului si ezita. inchide ochii, zambeste, sufla. il pune la loc in pachet. pachetul il baga in buzunarul stang, al blugilor.
se intoarce la lumina. sta cu spatele la ochii ce-o urmaresc.
-eu... eu sunt doar a mea, iar voi... voi cine sunteti? de ce ati venit aici? de ce ati platit pentru o poveste tipica unei adolescente? de ce?
strangea coltul maieului in mana. nu avea emotii, stia ca scena nu exista. stia ca spectatorii sunt doar efectele iubirii ei... stia ca totul e imaginatia ei, un trip complex, o noua provocare.

pentru tine...

pentru toti anii in care te-am lasat sa pleci si sa revii cand ai vrut...
pentru tot timpul in care am sperat sa te intorci...
pentru toate emotiile care le-am trait din cauza ta...


n-am stiut ce sa spun. niciodata n-am stiut. ti-am ascultat fiecare fraza,cum asculta credinciosii slujba, am fost ascultatoare si-am pastrat fiecare "sa nu faci" si fiecare "ar trebui sa faci", in minte. nu... nu ti-am dat mereu dreptate, desi inauntrul meu stiam ca ai.
te-am lasat sa pleci, atunci, fara explicatie. te-am cautat, dar vorbeam singura. m-ai pandit din intuneric si m-ai lasat sa te caut. te trezeai precum un vampir insetat,cand eu nu te voiam aici. dar te primeam mereu cu bratele deschise, inapoi...
amsperat mereu ca lucrurile vor merge intre noi, si nu vom fi doar prieteni. stii, sunt prietena ta de mult timp, dar totusi... uneori imi doresc mai mult, stii?
atunci nu-mi permiteam nici sa ma gandesc c-am sa te sarut. as fi dat orice doar ca sa te tin acolo, oricum, ca prieten, ca iubit, ca orice... intelegi?
nu... nu cred. sau deja ti-ai dat seama si pastrezi totul pentru tine?
probabil.
uite, tot ce vreau e sa incercam ceva mai mult, intelegi?
adica primul nostru sarut... stii am innebunit in clipa in care buzele mele s-au contopit cu a tale. mi-am pierdut controlul instant, puteai sa faci ce vrei, intelegi? acceptam orice...
nu-mi imaginam nici sarutul ala, dar tot ce-a urmat?! nu... nu... chiar nu puteam sa-mi imaginez asa ceva.
iar e toamna, stii? e octombrie... curand incepe noiembrie, iar pleci, nu-i asa?

simteam cum tremur din tot corpul. voiam sa te sarut si sa nu vorbesc deloc...
voiam sa-ti spun tot ce n-am curaj sa-ti spun.
voiam sa-ti spun tot si sa plec.

auzem sunetul viorilor in urechi.
mi-am deschis ochii si-am inhalat adrenalina. miros rece, electric, sfarsitul toamnei...
veneam spre tine.


adio...
sunt o lasa.