miercuri, 27 octombrie 2010

o piesa din camera colorata

e innorat... e inca octombrie. tu pleci... eu raman. uit sa zambesc.
bine te-am regasit, singuratate.
nu mai vreau asta. nu mai vreau nimic...
n-ai sa stii niciodata cat de mult tin la tine. tu n-ai sa stii...


cain, motanul sau ii mieuna la picioare.
-tu ce vrei? ce vrei?
se uita la el printre lacrimi, stergandu-si ochii cu manecile bluzei.
-doar tu stii. doar tu...
l-a luat in brate si-a pasit in intuneric.
urmatorul pas a fost in lumina reflectoarelor.
aplauze.
licairile din ochii spectatorilor erau colorate.
ridica tigara de pe podea si cere un pachet de chibrituri.
un necunoscut ii intinde o bricheta. il refuza.
-am cerut un chibrit.
o adolescenta cu parul mov ii intinde rusinata, un pachet de chibrituri. il ia zambind si-l deschide.
-e ultimul tau chibrit, esti sigura ca pot sa-l iau?
-da...
isi aprinde tigara. se uita la flacara chibritului si ezita. inchide ochii, zambeste, sufla. il pune la loc in pachet. pachetul il baga in buzunarul stang, al blugilor.
se intoarce la lumina. sta cu spatele la ochii ce-o urmaresc.
-eu... eu sunt doar a mea, iar voi... voi cine sunteti? de ce ati venit aici? de ce ati platit pentru o poveste tipica unei adolescente? de ce?
strangea coltul maieului in mana. nu avea emotii, stia ca scena nu exista. stia ca spectatorii sunt doar efectele iubirii ei... stia ca totul e imaginatia ei, un trip complex, o noua provocare.


Niciun comentariu: