pentru tine...

pentru toti anii in care te-am lasat sa pleci si sa revii cand ai vrut...
pentru tot timpul in care am sperat sa te intorci...
pentru toate emotiile care le-am trait din cauza ta...


n-am stiut ce sa spun. niciodata n-am stiut. ti-am ascultat fiecare fraza,cum asculta credinciosii slujba, am fost ascultatoare si-am pastrat fiecare "sa nu faci" si fiecare "ar trebui sa faci", in minte. nu... nu ti-am dat mereu dreptate, desi inauntrul meu stiam ca ai.
te-am lasat sa pleci, atunci, fara explicatie. te-am cautat, dar vorbeam singura. m-ai pandit din intuneric si m-ai lasat sa te caut. te trezeai precum un vampir insetat,cand eu nu te voiam aici. dar te primeam mereu cu bratele deschise, inapoi...
amsperat mereu ca lucrurile vor merge intre noi, si nu vom fi doar prieteni. stii, sunt prietena ta de mult timp, dar totusi... uneori imi doresc mai mult, stii?
atunci nu-mi permiteam nici sa ma gandesc c-am sa te sarut. as fi dat orice doar ca sa te tin acolo, oricum, ca prieten, ca iubit, ca orice... intelegi?
nu... nu cred. sau deja ti-ai dat seama si pastrezi totul pentru tine?
probabil.
uite, tot ce vreau e sa incercam ceva mai mult, intelegi?
adica primul nostru sarut... stii am innebunit in clipa in care buzele mele s-au contopit cu a tale. mi-am pierdut controlul instant, puteai sa faci ce vrei, intelegi? acceptam orice...
nu-mi imaginam nici sarutul ala, dar tot ce-a urmat?! nu... nu... chiar nu puteam sa-mi imaginez asa ceva.
iar e toamna, stii? e octombrie... curand incepe noiembrie, iar pleci, nu-i asa?

simteam cum tremur din tot corpul. voiam sa te sarut si sa nu vorbesc deloc...
voiam sa-ti spun tot ce n-am curaj sa-ti spun.
voiam sa-ti spun tot si sa plec.

auzem sunetul viorilor in urechi.
mi-am deschis ochii si-am inhalat adrenalina. miros rece, electric, sfarsitul toamnei...
veneam spre tine.


adio...
sunt o lasa.