da nu nu te iubesc

.

this picture

am inceput sa vad abia dupa ce mi-am inchis ochii.


vocea lui molko imi rasuna in urechi. ma chinuiam sa-mi fac proiectul pentru a doua zi, la arhitectura. apoi mi-am adus aminte ca ai fi stat acolo, in camera cu mine pana mi-as fi terminat proiectul, doar ca sa-mi zici ca e total gresit.
am privit desenul si-am oftat.
tu n-ai fi vrut sa ascultam Placebo, dar ai fi ascultat pentru ca imi plac mie. tu mi-ai fi spus ca lucrarile mele nu sunt bune si ca pot mai mult, iar eu m-as fi enervat. tu m-ai fi luat in brate si eu as fi sperat sa te aud spunandu-mi acele cuvinte, uitand ca m-ai scos din sarite.
m-am intins dupa tutun si-am inceput sa-mi rulez o tigara. am tras primul fum in piept. are un gust absolut groaznic. am inchis ochii si-am inceput sa-ti reascult vocea. pentru o clipa, eram acasa.
am simtit doua brate incolacindu-se in jurul umerilor mei si abia atunci,m-am rupt din trecut. mi-am dat capul pe spate si m-am uitat in ochii lui fara sa spun un cuvant. a ramas asa, cercetandu-mi privirea, incercand sa desluseasca ce-mi trece prin minte.
n-a vorbit.
n-am vorbit, dar i-am citit nevoia de a sti.


dragul meu, TU nu vei fi niciodata EL. niciodata...


am privit-o stand pe patul meu. purta o pereche de chiloti alb cu mov si tricoul meu in dungi alb-negru. fuma o tigara si se temea de privirea mea. se juca cu un fir de-al ei de par, cazut pe asternut.
-stii, imaginea asta am s-o tin minte toata viata...
s-a intors spre mine cu ochii mari, incercand sa-mi ceara mai multe detalii fara a vorbi. dar eu, eu voiam s-o aud vorbind.
-asa cum?
-asa cum esti acum: in tricoul meu, fumand o tigara, cu lumina pala venind in spate, cu fumul din camera, stii? asa... asa, cum esti tu.
-ce-ti veni?
-nimic. voiam doar sa stii.
apoi i-am sarutat genunchiul drept.
nu si-a dezlipit privirea de la mine. mi-a pus palma pe obraz, apoi mi-a desenat conturul tamplei cu buricele degetului. s-a aplecat si mi-a sarutat buzele, inchizandu-si ochii. m-am intrebat pe cine vedea cand ii inchidea...


mi-a sarutat fruntea apasat, apoi varful nasului usor. s-a tras inapoi si m-a privit inca o data. de data asta, avea privirea unui copil. a zambit.
-mi-a fost dor de tine.
am inchis ochii si l-am sarutat, iar tu, n-ai mai existat in prezentul meu.

un proces din sticla

eu am mintit o data, iar tu tot timpul.

iesisem de la biblioteca.

m-am izbit de zidul de frig dinafara cladirii. m-am asezat pe bordura de langa scarile din fata facultatii de psihologie.

mi-am scos tutunul, foitele si filtrele. mi-am rulat doua tigari: una pentru acum si una pentru urmatorul loc care avea sa-mi aduca aminte de tine.

-aici a inceput totul. pe scarile astea te-am cunoscut. aceasta e ultima cladire in care am intrat ca un cuplu, tinandu-ne de maini, mintindu-ne frumos.

mi-am aprins prima tigara si mi-am luat blocul de desen sub brat. apoi am pornit spre casa.

tigara mi se stinse in locul in care ne oprisem o data, ca sa ne rulam cate-o tigara. mi-am reaprins tigara si mi-am vazut de drum.

am trecut pe langa pizzeria in care ma asteptai intr-o seara, pe cand eu eram intr-un magazin incercand sa-mi fac curaj pentru a vorbi cu mama ta.

un tip de culoare ma oprise sa-mi ceara un foc. incerca sa inceapa o conversatie cu mine, dar l-am lasat vorbind. probabil m-a injurat, dar vocea ta rasuna mult mai tare in capul meu.

am ajuns langa parcul in care aveam sa-ti scriu, candva, din biscuiti si alune, ca te iubesc. veveritele aveau sa culeaga literele si sa pastreze secretul nostru peste iarna.

-n-a fost. nici nu va fi.

m-am decis s-o iau pe scurtatura. trecusem de fosta mea locuinta, acolo unde ne-am sarutat prima data, unde ne-am tras-o prima data, unde ti-am spus prima data "te iubesc", unde ne-am facut planuri de a ne muta impreuna, unde ne-am facut planuri pentru un viitor scurt impreuna. acolo unde au inceput toate minciunile.

am ajuns la intersectia de la care m-am intors intr-o seara, speriata. te cautam. ai intarziat aproape o ora, iar eu ma panicasem. m-am intors smiorcaindu-ma, gandindu-ma la ce-a fost mai rau. te-am vazut la coltul strazii si-am luat-o la fuga spre tine. ai ras, m-ai strans in brate si te-ai bucurat ca mi-am facut griji pentru tine. apoi mi-ai sarutat fruntea si mi-ai spus ca n-am de ce sa-mi fac griji. vei fi mereu acolo.

-o alta minciuna.

imi doream atat de mult sa ma intorc si sa te vad acolo. m-am oprit si mi-am ridicat privirea din pamant. m-am uitat in fata si-am scrasnit din dinti.

-a fost ultima data cand mi-am facut griji pentru tine iar acum e ultima data cand imi va trece prin cap sa ma intorc spre tine. daca ma intorc acum, ma voi uita mereu la ce-a fost intre noi, la... noi.

mi-am scos a doua tigara si am aprins-o.

mi-am continuat drumul zambind.

-mi-ai reprosat ca te-am mintit, cand tu aveai nevoie doar de un motiv pentru a-ti termina jocul. nu se pune problema minciunii mele puerile, ci a lipsei tale de curaj. te-am lasat sa ma calci in picioare si sa faci ce vrei din mine. ai fost prima persoana careia i-am permis asta, prima persoana cu care am facut atat de multe lucruri pentru prima data, incat acum, sincer, stau si ma gandesc, dracului, UNDE MI-A FOST CAPUL? dar dragul meu, esti si ultima persoana care a facut ce-a facut. problema e ca nu ma cunosti si nici nu te-ai sinchisit in a ma cunoaste cu adevarat. daca ai fi incercat, acum ai fi stiut ce gandesc si unde ti-e locul.

tigara mi se stinse in dreptul unei intersectii oribile.am reaprins-o inainte de a traversa. ideea e ca la intersectia asta, nu stii niciodata de unde vine sau merge o masina. am pus piciorul pe sosea, apoi am auzit motorul masinii de dupa colt. m-am tras inapoi si-am asteptat sa treaca. am ramas acolo, pana cand jarul tigarii mi-a ars degetele. te-am privit tinandu-ma de mana, mergand spre taraba cu legume. m-am trezit ca mergeam in spatele nostru, urmarind povestea noastra.

tipul de la taraba imi spulberase visul.

-unde e prietenul tau? intotdeauna veneati impreuna aici.

l-am privit tampa, incercand sa-mi caut cuvintele.

-nu mai e.

-dar ce s-a intamplat?

-ah nu. nu. dumnezeule. nu. pai, nu mai e aici. atata tot.

-si cum merge relatia?

-nu mai merge. atat tot.

apoi am plecat, lasandu-l sa-mi vorbeasca.

ajunsa in fata casei, mi-am propus sa nu mai fiu cine am fost.

niciodata.

-priveste ciuburile din portofelul tau. sper sa te tai in ele.

azi voi fi tu

radea.
tipa.
canta.
dansa venind spre mine, in rochia ei alba patata cu sange.
zambea.
-bine te-am regasit. la fel ca si aseara, ca si alaltaseara, si ca in celalalte seri, in care el n-a fost acolo sa te mai protejeze. mi-a fost dor sa te tarasc prin chin si haos. uite, stiu un joc nou...
m-a prins de maini si m-a murdarit de sange.
-ah, stai linistita, e sangele tau. porti o gaura in piept, nu o inima.


Shawn ma prinse de umeri.
-trezeste-te! trezeste-te! ninge!
am deschis ochii brusc. il priveam buimacita, uitand ca mi-am petrecut cel putin ultimile 30 de ore in casa lui.
-poftim? cum sa ninga? aici nu ninge.
-ba daaaaaa! ninge!
il priveam, uitand de ultimile ore pline de tortura. zambea, din ochi, din buze. mi-a sarutat fruntea si s-a uitat lung in ochii mei.
-vrei cafea?
-n-nu.
-ti-e foamne?
-nu.
-esti bine?
-da...
-vrei sa mai dormi?
-putin.
-eu ma duc pana la...
-nu! ramai aici. stai pe pat pana adorm. te rog.
-dar trebuie sa... hai nu fii copil!
mi-am tras plapuma in cap, sperand sa intre in joc. sperand sa fie si el copil.
am auzit usa inchizandu-se.
-eu sunt un copil... cu nevoi.
am privit tavanul sperand sa se deformeze, devenind cerul de afara. sa ninga. sa ninga peste noul pat strain. sa ninga si sa-mi fie frig si pe dinafara.
am auzit-o strigandu-ma inapoi pe campul ei de joaca. ea voia sa se joace cu mine.
m-am ridicat si mi-am tras tenisii jerpeliti in picioare. apoi mi-am adus aminte ca afara ninge, iar mie imi va fi frig.
m-am gandit la mama. oare ei ii e rusine de mine?
am zambit si m-am gandit ca mama, e tot mama.
ma indreptam spre baie. am trecut prin sufrageria plina de mizerii si m-am uitat spre masa, sperand sa gasesc o tigara, sau putin tutun ca sa-mi rulez una. n-am gasit.
ajunsa in baie, m-am gandit la ceva pastile, pentru durerea mea de cap. in baie nu era niciun dulap. m-am lipit de usa si m-am privit in oglinda.
aveam parul lipit de fata, iar cearcanele erau ascunse sub pungile de sub ochi. toata fata imi era umflata de somn.
-oare cate ore am dormit?
m-am prins de ghiuveta murdara si m-am uita spre scurgere. era pasta de dinti si sange si nu vreau sa stiu de la ce erau celalte pete. am prins robinetul pentru apa rece cu doua degete si l-am invartit depunand un efort mare. apa incepuse sa curga.
am ridicat ochii, spre oglinda.
-nu mai vreau asta. nu mai vreau nimic. vreau sa ma intorc acasa stiind ca ma astepti, stiind ca ma vei ierta o singura data, fara sa-mi ceri detalii. sa ma ierti pentru ce n-am facut. sa nu ma mai ierti a doua oara, ca sa nu mai trebuiasca sa-ti cer iertare. ca sa nu-mi mai cer iertare in fata nimanui, de acum incolo. niciodata. ni ci o da ta. nici-o-da-ta.
am luat apa rece in palme. mi-am lins buza sparta si-am simtit usurimea patrunzand in tot corpul. mi-am tras nasul si-am simtit un gust amarui alunecandu-mi pe gat. am inceput sa transpir. mi-am spalat fata cu apa rece si-am simtit cum intra frigul in mine.
am iesit din baie fara a ma mai privi in oglinda.
am pasit hotarata si goala pe dinauntru, stiind ca acasa nu ma asteapta nimeni. nimeni inafara de tricoul tau, uitat pe perna mea.
shawn intrase in casa.
-vrei sa ne plimbam?
-nu.
-stam aici?
-nu.
-dar?
-merg acasa.
-atunci ne vedem maine.
-desigur.
i-am luat un hanorac, apoi mi-am tras haina pe mine. m-a condus pana la usa. am pasit in zapada, apoi mi-am bagat mainile in neaua asezata pe masina din fata casei. m-am intors si-am aruncat in el, razand.
-ai sa mi-o platesti.
-maine.
am plecat, uitandu-ma inapoi abia la coltul strazii. nu mai era acolo.
poate ca toate se intampla cu un motiv.

ti-am luat tricoul in palme.
azi nu voi mai dormi cu el in brate.
azi il voi imbraca.
azi voi fi tu.
azi voi fi si eu libera.
azi voi cauta geniul din mine si voi uita ca pot iubi.
azi ma intorc la cine nu am fost niciodata.

intre zero virgula cinci si unu

tu esti adevarul, nu eu.

mi-am ridicat picioarele pe perete si ma uitam la tapetul kitschos de un roz spalacit imbibat cu nicotina si modele florale prost structurate.

au dat boxele mai tare, apoi s-au intins si ei langa mine in pat.

mi-am intors fata spre persoana din stanga mea. un tip tuns scurt, brunet, cu buze carnoase, trasaturi fine si frumos conturate. s-a intors si el spre mine.

parea un om frumos. apoi l-am privit pret de cateva clipe incercand sa-mi dau seama ce anume il face frumos.
si-a apropiat fata de a mea. eram constienta de ce va urma, dar spre surprinderea mea a ezitat. si-a lasat barbia in jos si mi-a sarutat umarul, privindu-ma in ochi. am uitat sa clipesc, privindu-l.

piesa se terminase. toti stateam in liniste pana cand el si ea din partea mea dreapta, au inceput sa susoteasca povesti despre oameni celebrii care au murit din cauza supradozelor.
am ras.
m-am ridicat si-am mai pus o piesa, apoi am iesit din camera. am traversat cei doi metri de hol si m-am trantit pe canapeaua din sufragerie. pielea crem al canapelei se lipea de pielea mea olivie. am auzit pasi, dar nu mi-am ridicat fata din perna.

-de ce trebuie sa ajunga o alta persoana decat Acea persoana, sa tina la tine incat Acea persoana sa inteleaga ce are de pierdut?

-p-p-poftim?

- nimic. lasa.

am simtit ca s-a asezat pe canapea, in dreptul picioarelor mele. mi-am ridicat fata de pe pielea lipicioasa. m-am asezat turceste, iar el si-a ridicat un picior peste genunchi.

-spune-mi.

-nu. lasa. o sa-ti explic intr-o zi si o sa intelegi tu.

-bine.
m-a privit curios cu ochii lui mari. caprui spre verde. a zambit, apoi s-a uitat spre masuta din fata noastra.

-ti-as mai spune ceva, dar suna prea siropos, prea pueril.

-spune-mi.

-nu! nu. iti voi spune, dar nu acum.

-hai, te rog, spune-mi. tot asa incepi. ma faci curioasa apoi ma lasi suspendata-n aer.

a ras si s-a uitat spre tavan. chiar nu voia sa-mi spuna. apoi m-a privit cu un aer serios.
-stii, te-am vazut aseara.
-normal ca m-ai vazut. am iesit toti impreuna.
-nu. nu despre asta vorbeam.
-dar?
-cand credeai ca toti dormim, ei bine, eu... eu nu dormeam. te-am vazut atat de fericita zilele astea, apoi dintr-o data totul a fost altfel. totul incepand de aseara.
-nu inteleg la ce te referi. sunt exact la fel ca si ieri.
-nu! tocmai asta e. nu esti. aseara te-ai ridicat din pat si te-ai pus la calculator. n-ai mai respirat. pana si dupa muschii spatelui ti-am vazut reactia. apoi te-ai lasat dusa de val...
-nu. nu, nu ma asteptam la asa ceva. atata tot.
-deci e adevarat, nu? s-a terminat?
-nu stiu.
si-a intins bratele spre mine, ca un copil.
-haide! ai nevoie de o imbratisare.
n-am putut ezita. aveam nevoie de acea imbratisare mai mult decat aerul care-l respiram.
mi-am ascuns fata in pieptul lui si l-am strans tare in brate, cateva clipe.
-doare?
-da.
-il iubeai?
-da.
-nu vrei sa vorbim despre cele intamplate?
-nu.
a oftat si m-a strans mai tare in brate. atunci am realizat ce-l facea atat de frumos.
mi-era frica, dar i-as fi urlat in urechi toata povestea, tot basmul acela nenorocit cu un final prost.
thea intrase in casa, trantind usa zgomotos. si-a bagat capul in sufragerie si a inceput sa chicoteasca.
-chiar ma intrebam cand se va intampla. hai! dincolo.
-la ce se refera?
-pai, stii la ce se refera.
-nu. eu ma refer la prima parte.
-ah. pai nu stiu. oricum hai sa mergem dincolo.
m-a prins de mana si-am mers intr-o calatorie lunga, pana in cealalta camera.
m-am uitat la ceilalti. m-am uitat la el. m-am uitat la mana mea ce se agata de a lui.
s-a uitat la ei. s-a uitat la mine. s-a uitat la mana lui pe care o tineam cu atata nevoie.
-hai. o sa fie bine, o mica perioada de timp. dar o putem prelungi, cat de cat. mi-e dor sa te vad zambind cu adevarat.
m-am uitat spre masa si-am pornit spre ea.
am privit jumatatile care imi vor reintregi fericirea... pentru un timp.

e i .
v i s e l e .
s i u n a l t e l.

apoi am cazut...