nu. nu pot

nu. nu. nu pot. nu pot respira.
imi caut glasul, imi caut cuvintele potrivite pentru a-ti putea explica, dar n-am aer.
nu pot. ma doare. ma doare tot pieptul de dragostea care o simt pentru tine, si simt c-ar putea exploda din clipa in clipa.

"n-ai sa ma pierzi niciodata"

eu am tacut din gura, de fapt n-am putut vorbi deloc. de ce stii ce gandesc? de ce stii ca nu vreau sa te pierd? oare stii ca esti tot ce am? tot ce pot iubi, in clipa asta?
am sa-ti vorbesc! trebuie sa-ti explic...

"nu mai plange... te rog!"

nu. eu te rog! nu pot! ma doare si sunt muta. trebuie sa indur durerea asta. imi pare atat de rau. te iubesc atat de mult.

"calmeaza-te. te rog! respira"

nu pot! nu pot! NU POT! sunt al dracului de fricoasa! sunt o lasa!
nu. nu mi-e frica de nimeni si nimic, nici de zei, nici de moarte, nici de ai mei.
ba da... mi-e frica de ceva. mi-e frica c-am sa te pierd intr-o buna zi, la fel ca-n alte zile. si nu mai vreau, pentru ca singurul mod de a deveni imuna la dragostea care ti-o port, e sa ma ascund, sa fug departe. si-am sa fiu prea departe pentru a-mi aduce aminte de tine. am sa fiu in bratele altcuiva, admirandu-i perfectiunea.
nu vreau sa uit.
nu vreau sa fug!
te iubesc!
te rog intelege-ma!

"te inteleg... te iubesc"