be the first one to know.

marți, 15 septembrie 2009

albastru

in statie, apare un alt suflet fugarit.
tremura din tot corpul, isi scoate tigarile din genata, si-si aprinde una norocoasa. trage cu atata forta incat tigara se termina mai repede, decat ii era destinul. n-a savurat niciun fum.
a inceput sa bata vantul, si ei nu-i pasa. i-a plecat si busu demult, dar nu l-a vazut. a ramas acolo, cu privirea agata-n gol, privind cerul. vantul o orbea. muzica din casti o calmau. sunetele acelea usoare ale pianului, niste sunete ale albului. calm, dispret, tristete, dragoste, totul.


vreau sa ma trezesc cu un zambet idiot pe fata. vreau sa ma trezesc si sa te vad in aceeasi camera cu mine. sa ma uit la parul tau ciudat, sa-ti analizez gaurile alea mari din lobul urechilor, sa nu inteleg de ce iubesti si tu pierce-urile atat de mult. vreau sa inteleg de ce am atatea in comun cu tine, si de ce-mi pasa atat de mult de tine. cine esti?

tot oarba. tot sunete albe. alta tigara.

vreau sa stam pana cadem pe jos de somn. vreau sa fie fiecare clipa ca in seara aia, a doua zi a anului nou. mai stii, oare? cand eram atat de nervoasa pe X, iar tu te-ai apucat sa aberezi, sa ma faci sa rad.
te stiam din vedere, nu eram prieteni, nici macar amici, si sincer, nici nu stiu cum ai ajuns in camera mea. tot ce stiu e ca prietena mea si prietena ta, au inceput sa vorbeasca de literatura, bloguri, si alte rahaturi. noi ne-am apucat sa vorbim despre sporturi extreme, si-am ajuns sa vorbim despre cai. cum? nu stiu...


un zambet usor, dar greu... un alt fum. alte sunete albe.

stii, in seara aia m-am urat din tot sufletul...
in alea doua paturi, erau ele doua. eu m-am bagat intre ele, si tu te-ai pus la margine. ai luat-o in brate si mi-ai zis noapte buna. am inceput sa radem din senin, apoi am adormit.
ultimul chip inainte de somn. a fost prima noapte in care am dormit bine si m-am simtit bine in prezenta unei fiinte.
as fi vrut sa te iau eu in brate, si doar sa adorm asa. sa ma simt protejata, sa stiu ca exista o singura persoana care nu e dispusa sa renunte la mine. am stiut ca tu esti aceea... sa nu ma intrebi niciodata de ce...

o lacrima. masini, prea multe masini. s-a intunecat afara. sunetele albe isi continua simfonia...

ai fost primul soare dupa furtuna...
apoi furtuna s-a intetit. am continuat sa cred ca am prieteni, ca ma iubesc cum ii iubesc si eu, am continuat sa ma mint. si mi-a fost bine. suficient cat sa nu rascolesc trecutul.
am ramas goala pe dinauntru. de fapt, goala am fost mereu. prietenii mei erau doar caldura ce se ascundea in golul meu. dar flacara a devenit tot mai mica, pana a disparut.
apoi ai reaparut tu. soarele meu de dupa furtuna.

a urcat intr-un autobus. desi se aseaza langa o alta persoana, azi, in tot autobusul a gasit doua locuri goale. s-a asezat acolo si-a privit in gol...

de ce simt ca nu-ti pot da drumul? de ce nu vreau asta? in mod normal, n-as da doi bani pe oameni, dar tu... tu cine esti?
vreau sa vorbesc tot timpul cu tine, sa te iau in brate, sa fiu langa tine, sa-ti aud vocea non stop. vreau sa ma pierd in albastrul tau...
vreau sa adorm in fiecare noapte, sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa vorbesc pana ma doare gura, sa fumez, sa beau cafea, sa gatesc, sa fac ce-mi place. cu tine. atat. as vrea sa pot doar atat. nimic mai mult.
stiu ca ai trait deja asta, si mai stiu ca nu mai vrei nimic. dar vreau doar sa fiu acolo tot timpul.
eu am nevoie de tine, pentru ca esti tot ce mi-a ramas...

ajunge la destinatie. privirea atintita-n gol. se ridica, iese din autobus. trece strada printr-un loc nemarcat. n-a patit nimic, desi privirea ei minte.
ajunge in casa. monotonie. acelasi circ, aceleasi cuvinte, aceeasi invizibilitate.
e tot oarba, sunetele albe continua s-o incante, durerea e in crestere.

nu mai suport...

**********************

pentru A

Niciun comentariu: