copil cu zambet tamp

oare sunt doar eu, sau chiar sunt cea mai norocoasa persoana din lume?
cred ca m-ai intreba de ce, dar nu ti-as putea raspunde... dar iti pot scrie!

stii ca afisez zambetul ala tamp, de fiecare data cand te vad? sau de foarte multe ori raman cu privirea lipita de fata ta, de parca acolo as vedea lumea, globul, galaxia... sincer, cred ca vad ceva mult mai frumos. vad doar un om. un om adevarat. primul om pe care il respect din tot sufletul, si pentru care as fi in stare sa-mi dau viata in orice moment.

deci ma simt speciala, cand te astept in statie sau in parc, cand dintr-o data imi suna telefonul, si esti tu. cand imi spui ca intarzi, ca mai apoi sa intorc capul si sa te vad la marginea strazii venind spre mine, cu o fata goala, lipsita de expresii, sentimente, totul. te apropii, zambesti. eu raman in aer cu zambetul meu cretin...

sincer, imi cer iertare ca te iau in brate aproape non-stop, dar e atat de bine. ma simt atat de bine. cred ca incerc sa-ti fur putin din miros, sa-l am macar peste noapte, pana a doua zi cand ne revedem, desi, tu nu ma lasi sa-l fur... da' asa nu-mi pasa!

cred ca am trecut la un pas important in relatia noastra [de prietenie]. sunt tare mandra de asta! adica am ajuns sa impartim mere! sa impartim un mar. doamne, stiu ca suna cretin, dar totul e atat de copilaresc incat ma simt ca un copil. si-mi place atat de mult incat te-as lua frumos de mana si te-as duce unde mergeam eu cand traia bunicu'.

ooooff. sincer te-as plesni! deci asa m-am saturat sa nu mai mai satur de tine! da ma simt atat de bine! si nu vreau sa renunt! nu ca nu pot, NU VREAU! ba', poate-s dependenta de tine.

stii ca ieri m-ai rugat sa ascult o piesa la castile tale, ma rog, eu una, tu una.
incercam sa ma abtin de la a-mi iesi din minti si a face ceva stupid, asa ca ma uitam in jos. ce vedeam acolo? pai o pereche de blugi lalai, niste sk8 shoes, chistoace, alte chistoace, paharul tau de cafea, geanta mea, apoi niste bocancii.
am ridicat privirea si-am privit dincolo de tine: strada, masini, oameni grabiti, o femeie plangand, toamna.
m-am uitat la tine: un zambet, niste ochi albastrii, niste pierce-uri.
am simtit cel mai tare miros, de care am parte de vreo doua saptamani, de care nu mai mai satur, sincer!
brusc, n-am mai simtit nevoia de a face ceva stupid. vroiam doar sa te iau in brate, da cred ca te-ai saturat, asa ca mi-am infranat si impulsul ala.

sincer, nu stiu cum sa inchei chestia asta, asa ca devine pagina de jurnal.