ikar

incearca doar sa-ti imaginezi prin ce trec...



o carare printre haine murdare, foi iscalite de pix... chistoace de tigari moarte intinse in ordine crescatoare langa trei cesti triste de cafea. ea ascunsa intre paturi si perne, cu ultima tigara pe buze.
-nu mai vreau. gata. o sa-mi rearanjez viata. o sa fiu propiul meu arhitect, designer interior si vestimentar. o sa-mi bag picioarele in ei si nu o sa-mi mai pese. o sa te uit, la fel cum tu m-ai uitat. n-am sa te mai recunosc si totul o sa se intoarca la vremea in care tu erai doar strainul de la masa alaturata.
a inceput sa isi stranga lucrurile, sa le puna in ordine cum ii placea ei mai demult. a inceput sa sorteze hainele curate, hainele care ii mai erau bune si hainele de dat saracilor. ii placea sa-i ajute cand veneau la usa ei...
a pus mana pe un maieu mov pe care il purtase ultima data acu' cateva luni. nu parea murdar si nici sifonat. l-a mototolit in palme si l-a dus la nas. a inspirat adanc...
-nu... nu pot.
mirosul lui era impregnat atat de perfect ca si cum ar fi fost acolo. s-a asezat pe pat, cu maieul mototolit la piept, ochii la fereastra. i s-a parut ca-l vede venind spre casa ei...
-nu. n-ai voie aici. e teritoriul meu, iar tu esti un strain, un intrus. nu ai voie! NU AI VOIE!
a continuat sa tipe pana n-a mai avut voce. si-a ascuns fata in maieu si-a plans pana i-a spalat mirosul lui...
-nu te mai vreau aici...niciodata.
s-a intins pe podea, intre lucrurile ei sortate. le-a imprasiteat pe toate, a rupt pozele cu ei doi si-a pastrat o bucatica cu zambetul lui.
-soare... asta erai tu... un soare dupa care multi tanjesc. eu... eu eram ikar. singurul tau ikar. nu-i asa?
o supradoza de durere numai buna pentru un somn lung si greu.
-nu mai am aripi...mi le-ai ars.