be the first one to know.

marți, 9 februarie 2010

azi voi fi doar eu

totul se rula ca un film de scurt metraj, pe o scena parasita... in camera ta. fara spectatori, cu aplauzele inimilor noastre, cu zambete si lacrimi.
mi-ai luat mana intr-a ta si mi-ai lipit-o de pieptul tau...
-simti?
-ce?
am inchis ochii,in speranta ca voi simti ceva. dar am inceput sa vad...
am trei usi incuiate. un bas infundat, o toba, un ceas.
ti-ai pus mana peste pieptul meu.
-iti simt inima. bate foarte tare.
ce inima? a cui? a mea? a mea?
ce inima? a mea?
ce inima...
eu nu...
-de ce razi?
-scuza-ma. e ironic.
-ce e ironic?
-nimic. nu conteaza.
-nu. imi place...
-ce-ti place?
-totul. cum iti pulseaza sanul sub mana mea, iti simt bataile inimii pana in pieptul meu.
-sunt sigura.
apoi greseala majora. m-am intors spre tine si-am deschis ochii. mi-ai fixat privirea din prima, ca si cand as fi prada ideala, cina perfecta. m-am simtit mica, ca un soricel pus la colt de un motan infometat.
as fi putut sa inchid ochii, dar de ce sa scap asa usor?
de ce sa nu te infrunt?
de ce sa nu castig si eu o batalie?
de ce sa nu fiu vanatorul, de ce sa fiu prada?
aplauze.
aplauze puternice.
bas, tobe, ticait, aplauze.
toate deodata, pe acelasi ritm, pe aceeasi bataie. toate in capul meu, in pieptul tau, sub mana ta, sub palma mea, in venele tale, sub sanul meu...
m-am ridicat si mi-am schimbat costumul. azi voi fi doar un om, cu o inima ce ticaie, bubuie, canta, aplauda, zambeste si plange...
azi voi fi doar eu.

Un comentariu:

Anita spunea...

poti sa fii un simplu om in circul asta de zi cu zi? totul e o succesiune de scene. doar sarim dintr-un costum in altul. prea rar suntem doar oameni...din pacate.