ar trebui sa stii ca si eu pot lua decizii de una singura.
sunt propiul meu judecator.
-nu stiu. m-as bucura.
ma tineai in brate de ceva timp, de parca asta ar fi sters tot ce s-a intamplat inainte.
mi-era greu sa-ti recunosc. [sau nu]
ti-am simtit nasul ascunzandu-se dupa urechea mea stanga.
-atunci... bucura-te.
daca te-ai intrebat cum am ajuns la asta, e simplu: mi-ai cerut, ti-am dat.
mi-ai cerut sa fiu 100% cu tine. am fost, ca sa ce?
poate de data asta vei asculta, vei intelege, acum ca totul s-a terminat.
da. ai citit bine, s-a terminat.
nu mai vreau motive care nu exista pentru simplul fapt ca esti atat las [cand te credeam total opusul]. nu pot sa cred asta, dar mi-ai facut atatea chestii la care nu m-as fi asteptat pentru nimic in lume, in special venind din partea ta.
din partea prietenilor mei, ai tai, ai nostri, poate. dar nu a ta.
mi-ai demonstrat cat potential ai, mi-ai demonstrat ca n-am nevoie de altcineva, mi-ai demonstrat atatea lucruri de care am fost atat de placut surprinsa sa le gasesc in cineva care nu-i de nasul meu.
mi-a placut ce-am gasit in tine.
inca imi place ce stiu si ce-am gasit in tine.
in acel TU pe care il cunosc eu, fara ca ceilalti sa stie ca existi.
in acel TU cu care am mers la muzeu. in acea zi ploioasa si friguroasa, in care m-ai facut sa ma simt atat de bine.
stii, n-am sa uit ziua aia, ti-o spun ca sa stii...
purtai geaca ta groasa de iarna, o pereche de pantaloni de trening gri si niste bocanci.
"-hai sa mergem la muzeu.
-cum sa mergem la muzeu? eu nu merg la muzeu cu tine imbracat asa"
am ras putin in ziua aceea. am ras mai mult...
cred, cred ca atunci m-am indragostit de tine.
aha.
atunci. in ziua aia.
atunci cand m-ai asteptat pe bancuta din muzeu, mi-ai sarutat fruntea si-apoi buzele.
ti-ai inchis ochii cand m-ai sarutat. nu obisnuiai sa faci asta.
cred... cred c-ai uitat de ziua aia, nu?
stii, de fiecare data cand faceai vreo tampenie, ma gandeam la ziua aceea, sperand sa-l mai vad pe acel TU, dupa toate certile noastre. cred ca de-asta acceptam fiecare cearta, stiind ca ne vom impaca de fiecare data si voi putea sa te am din nou, pentru o seara, sau uneori chiar o zi sau doua, asa ca-n ziua petrecuta la muzeu.
patetic, dar asa e.
as mai scrie, as mai avea multe de scris, de spus, de a-ti explica de ce n-am plecat pana ieri.
ti-as spune si de ce-am ales sa renunt, dar nu vei intelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu