Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările

joi, 22 martie 2012

ce tot atata?

mi-era putin dor de ei.
cred ca de fiecare data cand trec prin momente nasoale ma ascund intre metale. oricat de punk, dnb, dubstep sau ce pana mea mai ascult, am fost, sunt si voi ramane a metal head.
nimic nu ma calmeaza mai bine decat o muzica buna [prin muzica buna ma refer la toate ramurile rock-ului] :)

so my personal favs [mint, toate sunt]:




[nu. nu se putea fara asta ]


fuck!


vineri, 28 octombrie 2011

soare


mi-am adus aminte de piesa asta, si simteam nevoia sa o impart cu voi.
am niste ups-and-downs foarte violente din punct de vedere psihic.
dar, de fapt cred doar ca mi-e dor de casa, din moment ce m-am apucat sa ascult sistem si praf in ochi. nu?

miercuri, 16 februarie 2011

Remind me why we decided this was for the best


I've run out of complicated theories
So now I'm taking back my words
and I'm preparing for the breakdown
Your t-shirt's lost its smell of you
And the bathroom's still a mess
Remind me why we decided this was for the best

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
Love..

I know the distance is a factor
But I stretch as often as I can
My goal's to reach your hands any day now
Please don't blame me for trying
To fix this one last time
I have a hard time as it is

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love

Don't act like you don't know me
It's still me I never changed
I'll be here when you come back

And I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
love..

joi, 4 noiembrie 2010

ne intoarcem in gara... in trecut

azi iau trenul spre trecut.
te chem si te rog sa ma astepti in gara...


eram asa buimacita cand ai acceptat sa ne revedem, incat nu stiam incotro s-o iau.
dar m-am decis. mi-am luat geanta, am indesat in ea un caiet, o carte, un pix, cheile de la casa si portofelul.

azi vreau sa te vad, sa fiu cu tine.

am urcat in autobus. am fugit spre gara. am ajuns cu trei ore, inaintea trenului. injuram. inima mea depindea de venirea lui, iar fiecare bataie a ei scurgea o farama de viata din mine.
asteptam pe peron de una singura, de parca trenul mi-era special destinat. frigul de afara ma salva, incetinindu-mi bataile inimii, intr-un final oprindu-le. am ramas inghetata in spatiu, iar timpul fugea pe langa mine.
un tipat. locomotiva imi trezea inima, facand-o sa bata ca o nebuna. tot ce voiam era sa te vad, sa fiu acolo cu tine.
am urcat scarile zambind. eram atat de fericita si sentimentul era atat de pur. m-am asezat pe scaunul rece, langa geam, langa calorifer. caldura nu-si mai avea rostul. inima-mi batea.
sinele cantau ca nebunele, un cantec enervant, cu aceleasi versuri stupide. injuram. timpul nu mai trecea, iar viata mea era pe sfarsitul clepsidrei...
am deschis cartea si-am inceput sa citesc. sick boy avea ceva cu rent. apoi nu mai stiu...
m-am trezit din cauza frigului si a luminii de afara.

am ajuns.

m-am tarait afara din tren cu ultimile farame de luciditate, inca somnoroasa. te cautam.
zeci de oameni se impingeau in mine, in ei. voiam sa ajung la tine... sa ajung odata.
-copil?
inima mi s-a oprit. clepsidra s-a spart. cioburile erau peste tot in mine, iar eu zambeam.
ti-am sarit in brate. mirosul, pielea, parul, privrea ta... nu s-au schimbat deloc. dragul meu...
ma abtineam sa nu plang.
trecutul, totul se derula inapoi.

15 martie 2008. primul sarut. un copil indragostit de tine, si cat te iubeam...
16 martie 2008. ultimul sarut, ultima imbratisare. momente dureroase, perfecte, inca asteptate depe atunci.
3 noiembrie 2010. degetele mele incolacite cu ale tale. tu dragul meu, tu...

urcam in metrou.

deja-vu...

tu te ti de tavan cu trei degete, iar cu o mana ma cuprinzi la piept. te tin strans si ma dezechilibrez cand porneste. raman cu fata ascunsa la gatul tau. inima-mi ticaie ca nebuna, sfaramand doi ani nenorociti.
-copilul meu...

intotdeauna. iti promit...

coboram. ni se face frig. ne ancoram mainile intre noi, impreunate.

sa nu-mi mai dai drumul...

urcam trei etaje. intram in casa. ne asezam pe pat si ne privim. vorbele nu-si au sensul, iar eu am atatea sa-ti spun. cioburile-mi intrau adanc in carne, implorandu-ma sa-ti vorbesc.
nu pot. sunt muta, fascinata de omul pe care l-am iubit enorm.
incerc. deschid gura si oftez. imi pun capul pe pieptul tau si tac. inima ta e muzica pentru auzul meu.
astept sa-mi fac curaj.
astept.
-copil?
imi ridic ochii spre tne si tac. te joci cu varful nasului, pe fata mea. ma tachinezi. tac si indur. o merit. nu ma astept nicio clipa sama saruti... ar trebui sa ma certi.
ma saruti.
cioburile se aduna, se lipesc, un puzzle perfect de dureros, atat de dulce.
uit sa mai gandesc. corpul meu refuza ganduri, iar pieptul ma doare. am o greutate pe el si nu o pot ridica. sunt o lasa prea egoista.
sarutul ia sfarsit. raman cu tine pe buze.
ne tinem in brate, de maini. imi saruti fruntea si ma cutremur.

sunt un copil... al tau.

uitasem cat de fericita sunt in preajma ta si-mi pare rau ca mi-am permis sa uit.
-uite ce e...
-shhh, taci copil.
-nu. nu pot. imi pare rau pentru...
-sttt copil. te rog.
-nu! asculta-ma. imi pare rau pentru tot. eu...
-copil...
-eu inca tin la tine, intelegi? adica...
-sttt...
-te iubesc.
ti-ai ridicat ochii spre mine. mi-ai prins fata in maini si m-ai sarutat.
-si eu copil.
ma simteam ingrozitor. imi doream sa mor. nu... de fapt imi doream sa nu-ti mai dau drumul niciodata.
incepe o noua piesa.
tu ai capul pe pieptul meu. eu oftez.
-imi vine sa plang...
-copil... nu.
raman agatata de trupul tau. plang. de data asta nu ma mai pot abtine.
adormim asa, imbratisati, tinandu-ne de mana.


-sa te astept?
-nu...
tu pleci. vreau sa vin cu tine.
ajung in gara. ma intorc in prezent. clepsidra e intreaga. urc scarile, nisipul se scurge.
nu vreau sa mai astept... te iubesc.


marți, 2 noiembrie 2010

chill mornin'

a little bit of dubstep, a sweet lucky strike cig, a big glass of cocoa-milk, a few minutes till school starts.
ooooh. i love my life!

sâmbătă, 7 august 2010

buna dimineata moby

cand m-am trezit, mi-am luat mp4-ul in mana. aveam chef sa ascult muzica. aveam doar un titlu de piesa, fara trupa. imediat ce a inceput sa cante, am stiut ca era moby.
wow, adica nu am mai ascultat piesa asta de ani buni. mai ales ca mie nu-mi place moby, piesa asta mi-a placut enorm in clasa a 9a. imi doream sa o pot imparti cu cineva, dar nu "traisem cu nimeni versurile".
acum le-am trait.
iti dedic piesa, dragul meu... desi probabil nu asculti moby.



lyrics:

So we sleep in beds
We´ve never made
Holding close to love
When love should fade
Holding on to this is the best thing we´ll ever do

Morning sun is sweet and soft on your eyes
Oh my love,you always leave me surprised
Before my heart starts to burst
With all my love for you

And know how it rains
And know how it pours
I never could feel this way
For anyone but you (2x)

So it takes some time
And slip away
Holding on to love
When love should stay
Holding on to you is the best thing I´ll ever do

Evening sun is sweet and soft in your face
So I´ll never ever leave this place
I feel my heart start to burst
With all my love for you

And know how it rains
And know how it pours
I never could feel this way
For anyone but you (2x)

vineri, 9 iulie 2010

un creion, o foaie si-o radiera

trantise usa in urma ei. trecutul ramase in spatele ei.



-mama?
-da?
-vreau sa merg la bucuresti.
-nu merita.
-ce?
-el. nu merita.
-poftim?!
-ai si tu putina demnitate!
-poftim?
mama ticaia mouse-ul ala nenorocit, de la laptopul meu. se juca iar rahaturi si-mi afuma camera cu tigarile alea nenorocite. nu le suport nici mirosu, nici gustu... doar pentru ca stiu ca ei ii plac. da... ei ii plac, fir-ar sa fie. vreau sa dispara! sa plece!
-nu te merita. a zis de atatea ori ca are sa vina si n-a venit. deci nu e serios. nu te vrea cu adevarat. vrea doar sa se foloseasca de tine. cum au facut ceilalti.
-NU-I ADEVARAT! tu esti cea care n-are pic de demnitate in ea! tu! ordinaro! mi-ai distrus viata si te dai mare ca mi-ai dat-o? da, mi-ai dat viata ca sa te razbuni pe tot ce tu n-ai avut! sa imi dai ceva, sa ma bucur si dupaia sa-mi reprosezi ca ai lucrat mult pentru lucrul ala. niciodata nu mi-ai dat ceva din inima! niciodata nu ti-a pasat decat de bani! de banii tai fututi! esti bolnava! nebuna. numa bani ai in cap. mama! tu ai impresia ca spunand "te iubesc" rezolvi totul?!? afla ca eu nu sunt tu! iar tu nu esti tata! eu nu sunt atat de proasta precum esti tu, nu atat de naiva! si inceteaza sa te milogesti altora cat te chinui cu mine! pentru ca nu te chinui! deloc!
-nu-ti permit sa-mi vorbesti asa! stai sub acoperisul meu!
-stau sub acoperisu' ma-tii! du-te naibii. ma duc sa stau sub clar de luna atunci. e mai bine decat aici!
-lara!
-nu! ia-ti mana de pe mine. si asigura-te ca nu ma mai atingi niciodata. nici din greseala!
-de ce faci asta?
-pentru ca mereu zici cat de tare te doare cand dau eu cu capu. nu mama. nu te doare. ca nici nu simti. habar nu ai ca nu regret nimic in viata mea, decat noaptea aia de februarie. decat noaptea aia in care ma chinuiam sa ma decid: viata sau moarte? dar n-am facut-o pt tine. a fost o greseala. n-am stiut sa mor. n-am stiut. iar daca zici ca te doare cand dau cu capu, te invit sa-ti pui palma pe fruntea mea. o sa dau cu capu unde sunt si cuie. sa simti. sa simti tu prima! sau doar sa simti tu. singurul zid de care am dat mereu cu capu, a fost cand incercam sa intru in sufletul tau.
-nu. nu e adevarat.
-ba da, mama. ba da. iar eu m-am saturat. azi e ultimul cucui pe care mi-l fac. ultimul.
-lara! nu!nu pleca te rog!
-plec. plec la bucuresti.
-dar nu-ti place locul ala.
-oriunde mi-e mai bine decat aici. un loc numit acasa. cliseu. kitsch. nu-mi trebuie familie. imi ajunge un creion, o foaie si-o radiera. oricum, ele mi-au fost "familia" toata viata mea.
-nu. te rog.


joi, 1 iulie 2010

o alta scrisoare catre necunoscut

stii, unii oameni mi-au zis ca sunt slaba, pentru ca inca plang... dar altii mi-au zis ca sunt puternica si nu isi dau seama cum am trecut peste. le zambesc si le zic adevarul: nu am trecut peste moartea ta. chiar n-am facut-o si nu pot.
nu sunt o persoana care plange des, dar moartea ta a stors mult prea multe lacrimi. am incercat sa nu mai plang, dar uneori pur si simplu simt un gol mic in mine, care devine urias si apoi urca spre ochi si impinge lacrimile afara.
ieri a fost ziua ta si eu sunt o fraiera.
anul trecut mi-am adus aminte dupa doua zile ca fusese ziua ta, si am zis ca ne vedem la peninsula.
dar n-am facut-o. se apropie ziua in care ti-am auzit ultima data vocea, ziua in care am vorbit ultima data facand un mic plan pentru intalnirea noastra: eu fac cinste cu un pet de timisoreana si tu cu niste povesti filozofice sau coplaresti...


"[...]
-cand vii in vama?
-pe 12 sau pe 18.
-no bine. stii unde ma gasesti.
-aha.
-te pup zano.
-si eu!"


ultimile vorbe schimbate...
uneori am impresia ca nici n-ai existat in viata mea, ca totul a fost un vis si tu esti doar un alt personaj al imaginatiei mele. ma trezesc si ma bucur ca totul e ok, adorm la loc si ma trezesc cu golul din mine, cu senzatia aia gen "ba, am pierdut ceva... l-am pierdut".
si stiu ca visu nu exista, toul e realitate...
uneori stau si zambesc gandindu-ma la vara aia, la alea 5 zile, la alea nici 2 ore de vorbit la telefon, sunt fericita. sunt fericita ca te-am cunoscut.
sunt fericita pt fiecare lacrima care am varsat-o pentru ca tu chiar ai insemnat ceva pentru mine. ma bucur ca [si da, sunt sigura de asta] ai ajuns intr-un loc mai bun.
am sa te rog sa ma astepti... o sa ne reintalnim candva.

ah si... multumesc pentru tot. stii tu la ce ma refer.

duminică, 20 iunie 2010

in capul meu

agitatie.
umezeala.
ploaie.
duhoare.
tigari, transpiratie si alcool.


lumina albastra imi irita privirea la maxim! ma mananca ochii in ultimu hal si nu pot sa ma scarpin. e exact ca atunci cand ai varicela si n-ai voie sa te scarpini ca ramai cu gauri. ei bine, mi-as scarpina ochii pana la alea doua gauri.
scaaaaar-pin. scar si pin. adica cicatrice si codul pin.
ma pufneste rasu si urlu la tipu de la tejghea.


-barman! mai vreau un rom cu cola! si o bere!
-ai 18 ani?
-de cate ori tre sa-ti mai arat buletinu?
-pana aflu unde stai.
-pfff. ma faci sa pfff-ai!
-esti beata.
-ti se pare. imi dai romu ala?
-daca tre sa te car acasa... da.
-ce naiba? da-mi romu!

mi-am luat paharu si mi-am repetat "la naiba cu stomacu meu! e timpul sa beau!".
m-am indreptat de spate, mi-am sorbit paharu si m-am dus in fata platanelor.
tipa [adica dj-ul] m-a lasat masca din prima. deci era p-e-r-f-e-c-t-a! tot timpu am avut o slabiciune pentru fetele ca ea, dar ea e... vai de capu meu.
ma simt ca o lezbiana.


continui sa beau. imi aprind tigara dupa tigara si dansez pe muzica ei. nu... nu bob marley, ci pe muzica ei. pe mixul ei.
ma intalnesc cu niste cunoscuti, dar necunoscuti. ei ma cunosc, eu nu mai stiu cine sunt ei...
sau eu.

imi doresc un joint.
imi doresc sa ma fac praf si pulbere.
vreau sa-mi fac rau.
vreau depresia mea draga inapoi.
sunt prea fericita.
o sa ma doara.
o sa ma doara.

-tu zana? zana rosie?
-ha?
-alooo! tu femeie?
-ce-i tu?
-esti bine?
-da. de ce?
-ai fumat sau ai baut ceva inainte?
mi-am intors fata si-am inlemnit. nu cunosteam vocea, dar cunosteam fata.
se apleaca si ma saruta.
simt gustul sarat pe buze, in gura. imi place.
simt beat-ul in venele ei cum il mixeaza cu al meu.
stam amandoua pe o banca si zambim.
zambetul ei devine ceata... se contopeste cu al tau.
muzica ma impinge din spate si ma trezesc.
perfectiunea e in spatele meu, mixeaza.
nu vreau s-o vad. vreau sa plec acasa.
acasa.
a-ca-sa!
acasa teve. la naiba sa povestim.
la naiba sunt beata.
imi privesc prietena mea draga, foarte ametita simtindu-se bine.
imi doresc sa fiu in pielea ei si sa ma bucur.
nu pot.
nu pot...

imi aduc aminte de moartea lui.
de moartea ta.
de tine imi aduce aminte, "miss perfectiune"...
daca iti dau 50 de bani, te intorci?
te rog cere-mi bani, pentru ca faci cheta.
te rog respira.
te rog fa-ma sa uit.


ma duc acasa.
ploua.
eu plang.