Se afișează postările cu eticheta ceva. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ceva. Afișați toate postările

vineri, 6 ianuarie 2012

doar doua cuvinte

mi-am aprins tigara si-am urmarit fumul alergand grabit spre tavan.
am stranutat.

din somnul lui adanc, m-a luat in brate cu putere si m-a tras spre el, impingandu-ma in el, spunandu-mi cat ii sunt de draga.
nu stiam ce se intampla.
simteam puterea bratelor lui in jurul meu, la fel cum strangeam si eu tigara intre degetele mainii stangi.
i-am spus ce mi-a venit in minte.
a fost greu.
mai puternic decat stransoarea bratelor lui.

m-a sarutat dupa ureche si-a adormit zambind.

marți, 27 decembrie 2011

cand trecutul trecutului te-ndeamna la viitor

il auzisem in scoica de langa perna. am luat-o-n palma stanga, si-am lipit-o de ureche.
l-am ascultat.
mi-a spus sa nu ma mai lovesc de valuri, ci sa stau pe mal, doar cu picioarele-n apa, ca in ultima zi in care ne-am mai cunoscut.
sa fumez prezentul si sa arunc chistocul in viitor.
sa joc trecutul la poker.


citeam un blog.
am realizat tarziu ca ascultam aceeasi piesa la nesfarsit, fara sa citesc un cuvant de pe acel blog. doar stateam si priveam ecranul.
o fraza imi trezise inima "sa-i pot cuprinde zambetul cu ochii"...
apoi disperarea de a reciti postul, ca sa ma asigur ca l-am inteles pe deplin.
"ma saturasem". am recitit fraza aceea de 13 ori, ca sa ma asigur ca e acolo, ca sa o memorez in carne.
m-a intristat.
am oftat si mi-am aprins o tigara. poate ca asa ar trebui sa fac si eu. sa ma satur de tristete, doar sunt fericita acum, nu?
"asadar... sunt aici"
da, sunt aici. dar mi-as dori sa nu fiu. mi-as dori sa fiu intr-un alt loc, departe de viata asta. undeva unde pot gandi fara sa-mi pot auzi gandurile tipand printre ecouri.
sunt aici...
mereu voi fi aici.
stii si tu, nu?
"acum trebuie sa plec"
plecasem de suficient timp dintr-o poveste, calcand in picioare eternitatea promisa intre sufletele pereche. mi-am permis sa-mi bat joc de teoria noastra intr-un scop caritabil pentru sufletul meu bolnav.
mi s-a cerut a promite, ca nu voi iubi vreodata o alta rasuflare. si-am promis. si sunt sigura c-am mai promis, in alte vremuri, dar azi... azi sunt si eu grabita. ma mangaie trecutul pe obrazul stang si sfarsitul pe cel drept. iar eu, eu vreau sa traiesc putinul prezent, iubind.
vreau sa iubesc, intelegi?
vreau sa iubesc.
m-am saturat sa te iubesc doar pe tine. te-am iubit mereu, fara sa mi-o ceri, neconditionat... iar tu, tie, tu, eu, naiva de mine, eu... tie ti-a pasat suficient de mult, incat sa-ti pastrezi toata dragostea fata de mine, inchisa in tine.
si-a durut...

acum, nu mai doare.



"cu bine, candva, o cafea si noi."


m-am trezit facand bagaje.
voiam sa plec cu cea mai mare disperare care am simtit-o in viata mea.
plangeam.
voi fi acolo sarutandu-l, iubindu-l, implorandu-l din priviri sa-mi zambeasca.
voi fi acolo, tremurand de frig, incalzindu-ma la caldura privirii sale.
voi fi acolo batandu-mi joc de teoriile mele cretine, devenind o femeie, oprind sfidarea intregii lumi.
voi fi acolo, cedandu-i tot ce-a mai ramas uman din mine.

duminică, 30 octombrie 2011

sufletul ca pasarea pheonix

* cu siguranta ma voi contrazice in urmatorul post, so please, bare with me.


toti ne nastem ca niste pasari pheonix: frumosi, puri si plini de sentimente.
prima renastere din propia noastra cenusa, apare in timpul adolescentei pe la 13-14 anisori, cand ne indragostim prima data. desigur e o dragoste platonica. pe la varsta aia ne gandim ca vrem o familie cu acea persoana si avem multe alte vise, care evident mor dupa cel putin 3 luni de relatie. acum, fie esti tu sau cealalta persoana, unul din acea relatie devine cu siguranta cenusa. ii trebuie cateva luni pentru a renaste, dar o face cand apare "altcineva".
e interesant cum ne petrecem o mare parte din adolescenta bagandu-ne in relatii platonice, care nu ne fac cenusa, dar nici departe nu sunt, pana apare "cineva"-ul suprem.
iubesti acea persoana cu toata fiinta, pentru ca e ca tine: impartiti aceleasi hobby-uri ciudate, iubiti aceleasi filme si carti, ascultati aceleasi genuri muzicale, etc. practic acea persoana e aproximativ 80% ca tine. incetezi sa te mai gandesti ca vor exista alte relatii, cu alte persoane, pentru ca nu mai vrei altele. vrei sa devii un intreg cu persoana iubita, un 100% perfect.
prietene, traiesti un vis frumos, dar nu tine.
se intampla ceva, un "nimic" mai exact si relatia sare in aer. iei foc in interiorul tau si atunci realizezi ca va fi cea mai violenta renastere a ta, dupa care nu vei mai deveni niciodata cine ai fost. iti lasa rani adanci, care nu se cicatrizeaza, "te iubesc"-ul aruncat atat de mult, devine cenusa. acel "te iubesc" nu mai renaste pentru altcineva. moare. moare acolo, in tine, alaturi de tot ceea ce-ai vrea sa ingropi. pentru ca asa e: vrei sa ingropi tot ce-ai trait cu acea persoana, dar stii ca e nevoie de un simplu "salut", o simpla privire sau imbratisarei totul e dezgropat. toata fortareata in care ai inchis amintirile si sentimentele, devine praf intr-o secunda, si rabufneste acel "te iubesc" din tine. apoi nu-l mai zici, aproape deloc, nici macar prietenilor tai.
si trec mai multe luni, sau cativa ani, si incepi sa-ti fortezi renasterea aia blestemata, pentru ca vrei sa devii iar intreg.
te rasfeti cu tot ce-i interzis [pentru ca-i mai palpitant], bagi in tine tot ce te distruge, pentru ca durerea aia e singura dovada ca totul e o realitate crunta, nu un cosmar. atunci iti deschizi ochii si intr-o zi realizezi ce faci, dupa care te opresti.
devii un "sfant" ipocrit.
oftezi cand cineva e indragostit si arunci cu "dragostea nu exista". dar stii ca sunt doar vorbe in vant, pentru ca inauntrul tau inca mai exista dragoste, pentru acea persoana care ti-a distrus toate visele.
si acum, serios, nu e patetic? cum inca mai poti sa iubesti acea persoana, care te-a distrus, care poate sa te reintregeasca, care la fel de simplu poate sa-ti sufle iar toate visele?
stai departe de persona aceea, te muti, faci orice. apare altcineva si mereu speri ca acel cineva va fi mai bun. poate ca e, poate ca nu e, oricum esti prea orb, prea distrus ca sa mai faci diferenta.

intr-o zi, ai sa-ti dai seama ca pasesti din adolescenta spre lumea adultilor, [care mie, personal mi se pare ingrozitoare] si ca trebuie sa lasi totul in trecut. toate renasterile prin care ai trecut, sa ramana doar o amintire vaga. iti dai seama ca esti pe cont propriu si ca nu te mai poti smiorcai oricand.
esti gol, fiecare sentiment e ascuns intr-o fortareata. te intrebi ce scop ai in viata, sau de ce mai traiesti, sau cat vei mai trai.
ai nevoie de un scop pentru a trage ca boul la jug.

eu, vorbeam aseara cu un prieten despre chestiile astea, asa ca din cauza asta m-am decis sa scriu porcaria asta.
la un moment dat m-a intrebat care e scopul meu in viata si am realizat ca NU am unul. stiu ca pot avea orice, oricand, daca pun osul la miscare. dar nu vreau. ceva pur si simplu ma opreste. oamenii, prietenii mei, anumite locuri sau animale, ei bine ele imi dau mici scopuri pe care sa le ating, pe care in final le ating si devin plictisita.
ma plictiseste realitatea.
ma plictiseste viata mea.
am nevoie de scopuri mici, insimnificative ca sa mai traiesc.
mi-e lene sa-mi fac unul propriu, asa ca astept ca scopurile faurite mie ce roiesc in jurul oamenilor de langa mine, sa ajunga in mainile mele.
cand nu am un mic scop, stau intr-o balta numita "depresie", care mai degraba a devenit habitatul meu natural, o monotonie infinita. mai exista oameni ce ma scot din balta asta, dar pe termen scurt.

m-am indragostit de un pusti [nu stiu de ce-l fac pusti, doar e de-odata cu mine], cu care impart o gramada de hobby-uri comune, ascultam aceeasi muzica si nu stiu, poate mai avem multe in comun, dar ca sa fiu sincera mi-e frica sa-l descopar, pentru ca va gasi cu siguranta, chei catre fortaretele din sufletul meu.
mi-e frica sa mai iubesc, mi-e frica sa ma mai deschid cuiva, cum m-am deschis unei singure persoane, toata viata mea. nu mai vreau sa renasc, de fapt nu mai vreau sa devin cenusa. nu... chiar nu mai vreau. inca nu m-am vindecat complet, dupa ultima renastere. inca vad cenusa sub talpile mele.
dar totusi, asta e un strigat de ajutor, pentru ca sunt constienta ca vreau sa merg mai departe, dar in acelasi timp ceva ma opreste. sunt o ciudata greu de citit, greu de inteles.
nici eu nu ma cunosc deplin si reusesc sa ma surpind mereu cu cate ceva.

in fine. sa nu va aud cu "fa-ti un scop", ca n-amchef de deastea. numa ma enervati degeaba, iar nervii mei nu-s tocmai la locul lor momentan. sunt intinsi la maxim, ca niste elastice gata sa puste.

joi, 21 aprilie 2011

si j'étais toi

si j'étais toi, nous ne serions pas séparés... parce que je t'aime, mon soleil.

duminică, 17 aprilie 2011

miercuri, 6 aprilie 2011

fericiti

daca eu as fi fericita, cei din jurul meu s-ar simti mizerabil.

e frumos sa auzi oamenii care tin la tine, razand.
e frumos cand suni un prieten doar sa-i spui ca-l iubesti, sa-i spui cat inseamna pentru tine.
e ciudat cum starea mea ramane neschimbata, ba chiar devine mai mizerabila, cand realizez cati oameni tin la mine, iar eu sunt legata la ochi.
e deprimanta fiinta mea.
e deprimant sa fii eu.
tie, cititorule, nu ti-as recomanda sa traiesti o singura zi in persoana mea, cu toate aminitrile, toate sentimentele si toate obilgatiile mele.

si totusi, e ciudat sa vad/aud oameni fericiti, din cauza mea.

miercuri, 16 februarie 2011

Remind me why we decided this was for the best


I've run out of complicated theories
So now I'm taking back my words
and I'm preparing for the breakdown
Your t-shirt's lost its smell of you
And the bathroom's still a mess
Remind me why we decided this was for the best

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
Love..

I know the distance is a factor
But I stretch as often as I can
My goal's to reach your hands any day now
Please don't blame me for trying
To fix this one last time
I have a hard time as it is

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love

Don't act like you don't know me
It's still me I never changed
I'll be here when you come back

And I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
love..

joi, 10 februarie 2011

preteni'

stiti ce e ciudat?

ca exista oameni care te iubesc si-ti spun asta sau iti arata, dar tu esti prea prost ca sa-i auzi sau sa-i observi.

si in momentu in care ai nevoie de afectiunea aia, iti aduci aminte ca cineva ti-a spus candva ca tine la tine. si stai si cauti, dau un search prin creier, si gasesti.

"oh, ea era"

si stai si rumegi ideea... si nu intelegi de ce dracu tine omu ala la tine. si-l suni sau il intrebi pe mess de ce. si-ti raspunde simplu "doar asa."

de ce doar asa? adica ce ti-am dat eu bun de inghitit inafara de ignoranta? ha?

"nimic. asa simt. "

si-ti inchide gura. si probabil ca nu-i mai scrii sau ii inchizi in nas si nu-i mai vorbesti o perioada, cum n-o faceai, de altfel.

apoi incepi sa te simti ca un rahat. "ce i-am dat eu omului asta?"

apoi iti suna brusc telefonu si te uiti tampit ca nu cunosti numaru. e una dintre aceleasi persoane care te suna sa te intrebe care mai e viata ta, daca esti bine,daca ti-ai tras gagica noua, cu ce ti-ai vopsit paru, ce-ti mai face pisica, etc. intr-un cuvant ii pasa.

cati dintre prietenii tai te suna sa vada ce faci?

nu, nu asa "salut, ce faci?", urmat de un sa vezi ce-am facut azi, sa-mi aduci aia, sa-mi imprumuti chestia cealalta, sa ma ajuti sa fac ceva. ci un fuckin'pur si simplu " ce mai faci?"

va scriu asta pt ca o tipa continua sa ma intrebe ce mai fac, iar eu i-am dat ignoranta in supradoze. si ma simt nasol fata de ea, pt ca nu-i raspund la telefon, si nu o fac intentionat. dar pur si simplu cand suna, nu pot raspunde sau nu-mi aud telefonu. apoi ii ascult mesaju vocal si-mi vine sa-mi dau pumni in cap. si nu-mi vine s-o mai sun inapoi pt ca mi-e rusine fata de ea.

in fine, ati prins ideea.

vineri, 24 septembrie 2010

in toamna lui iulie

mi-e teama c-ai uitat...
ca voi fi ramas uitata, acolo,
in adancul tau,
pe fundul unei sticle de vin
sau pe pervaz, cand fumezi.

mi-e teama c-ai uitat de noi.
mi-e teama ca vom fi ramas acolo,
pe pervazul tau,
in sticla de vin,
sau pe fotoliu.

dar toamna a venit...
mai stii visul ala?
mai stii visul tau?
mai stii?
cand ne plimbam de mana,
si frunze omoram la fiecare pas...
mai stii?

mi-e teama ca toamna ne-a uitat.
ne-a lasat intr-o zi de iulie fierbinte,
intr-o cana de cafea cu zahar,
si-o tigara postita.

mi-e teama c-am sa te arunc, acolo unde m-ai uitat.
sa ramai cu mine, pe fundul unei sticle de vin,
pe pervaz, unde-ti fumezi tigara.
am sa te uit langa mine...
am sa te uit in toamna lui iulie.

luni, 5 iulie 2010

bahahahahaha! drop it!

bun, deci, ca sa fiu sincera: am avut o groaza de "relatii".
din care sa zicem ca m-au marcat cea cu marc, vlad, adi, marius si spit :))

marc...
hmm prima dragoste sa zicem. ma bucur ca am ramas prieteni, chiar daca ne ardem tot timpu cu vorbe urate si ne muscam de fiecare data cand avem ocazia. daca ne-am intalni face to face, ar fi vai si amar de locu in care ne-am intalni=))
desigur intalnirea ar decurge asa: o imbratisare, vorbim, eventual incearca sa ma sarute, ma feresc. ne certam. incepem sa ne injuram, o sa ajungem sa ne luam la pumni, si dupaia sa ne cerem scuze, si hop top de la inceput.

vlad.
cu vlad nu regret nimic, mai putin partea in care ma descaram pe el pt nimic, si ca i-am futut relatia cu naidra. [la 9 luni dupa ce ne-am despartit. yes yes i know. i'm such a bitch] dar ma bucur ca e cu teo si ma bucur ca sunt fericiti impreuna^^ astept the big step guys:D

adi.
AUCH! totul dragut la inceput, realtie deschisa fiecare face ce vrea etc. apoi relatie pe bune. la un moment dat a calcat stramb, iar cu "te iubesc" ca scuza, a pus capac. n-am vrut sa fiu eu cea care se desparte de el, asta pt ca nu-mi place sa[-mi] dau papucii. a fost o prostie sa ma sarut cu marius, ca scuza sa-mi dea el papucii. dar avand in vedere ca dupa trei zile cand ne-am intalnit m-a luat in brate, m-a sarutat si a zis "te iert" [desi eu nu mi-am cerut iertare, si n-am s-o fac in fata unui baiat nici sa ma calce trenu], am pus tot eu capacul la relatie. am discutat ca doi oameni, niste lacrimi ici pe colo si voila. still friends.

marius.
mna fuck it. de el chiar mi-a pasat. ba chiar mai mult decat trebuia. dar fie. a fost ok cat a fost, imi pare rau ca inca l-am cautat mult timp dupa ce ne-am despartit, but hey. i'm over him! so let's party![chiar nu credeam ca o sa fiu over him vreodata:))]


spit.
oh my god!
deci aici chiar o sa spuneti ca sunt o scorpie fara inima! azi am intrat pe devu lui, si am realizat ca ii citisem o lucare care a scris-o cand eram impreuna. mna, bun ok. no problem. dar acum am vazut ca a mai scris inca doua de care eu ori am uitat ori n-am avut chef sa le citesc.
disperarea cu care s-a tinut de mine m-a facut sa vomit[la propiu]. nu-mi place sa fiu tinuta in lesa, cu atat mai putin sa fiu innecata cu dulcegarii. ma cam enerveaza ca mi-a folosit numele, si e publica lucrarea, ma cam enerveaza tot ce-a fost. de fapt ma enervez numa gandindu-ma prin ce m-a facut sa trec!
adica pula mea! sa-ti franjurezi o mana si un picior cu cutitu sau cu ce pula mea s-a taiat, doar pt ca nu i-am raspuns la telefon, pai altceva decat ba frate esti mai prost decat permite legea, nu pot sa zic.
de fapt daca stau bine si ma gandesc esti cam naspet cu mine. am incercat sa ramanem prieteni dar avand in vedere scarba cu care imi vorbesti pe mess si pupincurismu care mi-l dai cand ne vedem, ma lasa rece. de ce nu poti fi normal? asa cum eram cand ne-am cunoscut? da ok, erai drogat, but man i liked you so much more!
iar faptul ca m-ai santajat a fost tampit de-a dreptu. am trecut peste si am ramasa asa santajata impreuna cu tine. dar dupaia chiar ai intrecut masura. mai ales cand imi futeai prietenii la icre ca te sinucizi daca nu ma conving sa ne impacam! get a fuckin' life!
nu o sa uit niciodata cum plangea mokio, sau ce speriata era serby! ai profitat la maxim de bunatatea lor. si ca sa fiu sincera sper ca durerea care ti-ai provocat-o singur a fost mai mica ca aia care ti-am provocat-o eu.


okay. n-am primit prea multe de la viata, si nici n-am exagerat cand am cerut. sunt o persoana materialista si recunosc! dar cand cer, cer cu cap. [desi in cazu lu spit, nu stiu unde-mi era capu]
e ciudat sa-mi amintesc ca ba, ala mi-a scris ceva, ala a plans pt mine, pe alalalt la durut in pula [de fapt nici acolo], altu m-a vorbit ca si cum as fi fost ultima taratura, etc.
poate din cauza asta uit de voi asa lejer. ba chiar uit de fiecare moment petrecut impreuna. devin deja-vu-uri fara sens. si rad de ele, sau ma enervez.
nu stiu de ce public asta. dar mi se pare haios prin tot ce-am trecut. ba chiar penibil! ba nu! patetic!
sau haios ajunge. sper sa cititi fiecare dintre voi asta. nu-mi pasa:))
deci cred ca doar vlad a fost un dragut cu mine in toate sensurile cuvantului^^ ai o bila alba:>

alte relatii demne de a fi tinute minte: lentzy, tomi, cristi, S. [in sensul bun al cuvantului]

duminică, 16 mai 2010

bloodstream

okay, cel mai probabil am luat-o pe ulei in ultimu hal.
sunt atat de fericita uneori, incat ma loveste depresia [evident fiindca sunt o pesimista si jumatate]. oricum nu tine mult:)))
dar e ciudat, pt ca sunt fericita si imi vine sa sar in sus in fiecare clipa, si nu ma mai enervez chiar din orice, si daca o fac am cu cine sa vorbesc si... si e ciudat ca vocea aia nu mi-o pot scoate din cap. ma simt atat de bine vorbind cu el. si totusi e un an jumate... mai sunt doua [fuckin'] saptamani pana ne vedem. deci nu cred ca imi doresc sa traiesc ceva mai intens, mai...maxim [am spus] decat prima imbratisare.
am fluturi in stomac si... si eeeee aiureaaaaaaaa. nu mai vreau asta. am zis ca nu mai vreau, dar pentru dumnezeu,vreau atat de mult sa continue totul, sa nu se termine totul brusc. vreau sa dureze o eternitate, pana si acel "hey" la telefon. pana si " bine ba, te pup". deci frate am luat-o razna rau de tot. vreau totul:|


ok, nu ma bagati in seama,dar sunt hiper mega super extra ultra fericitaaaaaaaaa!

i love you honey:*

marți, 6 aprilie 2010

in mii de cuvinte

-mai stii cum strigau picurii de ploaie cand se izbeau de geamul nostru?
-nu mai stiu. nu auzeam. eram surd si orb in fata ta. eram neputincios.
-erai la picioarele mele...
-nu voiam nimic altceva.
-erai prost. erai un tampit si jumatate. erai al meu si doar al meu. eu eram a tuturor, dar niciodata, asculta-ma bine, niciodata ...
-... a mea.
-niciodata. ai fost mereu atat de egoist sa fiu doar a ta. sa nu ma imparti cu nimeni, dar eu nu sunt asa. eu impart. impart totul cu toti. te-am impartit si pe tine in mii de cuvinte, tuturor.
-m-ai impartit tuturor.
-te-am impartit pana n-am mai ramas cu aproape nimic. am ramas cu un singur cuvant. unul singur.
-unul singur?
-unul singur...
-care?
-numele tau.
-care e numele meu?
-nu mai stiu. dar stiu ca e singurul lucru care il mai am din tine.
-numele meu... cine sunt eu?
-numele tau nu-l stiu. dar stiu ca atunci cand am sa-mi reamintesc si-am sa te strig...
-ma voi aduna de pe fetele tuturor, din inimile lor, din mintile lor si voi...
-vei veni la mine.
-intreg.
-intotdeauna?
-mereu.




sâmbătă, 13 martie 2010

eu vreau ce tu nu-mi dai

uneori vreau sa fiu suficient de buna doar pentru mine.


nu ti-am cerut sfaturi [si nici n-am s-o fac de altfel] cum sa fiu, cum sa ma comport, cum sa desenez, cum sa scriu. nu ti-am cerut sa-mi ceri ceva. nu te-am rugat niciodata sa-mi trimiti scrisori sau sa-mi scrii versuri.
intelege ca nu vreau nimic de la tine.
tot ce crezi ca vreau de la tine, vreau de fapt de la mine. vreau sa ma iubesc eu, nu tu pe mine. vreau sa ma vad eu frumoasa, nu tu. vreau sa fiu eu perfecta pentru mine, sa ma satur de imperfectiunile care mi le gasesc zilnic intr-o bucata de sticla. nu vreau sa-mi spui ce "nasuc" am, ce gene lungi sau ce buze carnoase am. nu. nu vreau sa-mi mai bagi replici dragute, nu vreau flori si nici bomboane. nu vreau sa scoti o piesa pentru mine si sa-l faci hit. eu vreau sa cant. eu vreau sa scriu. eu vreau sa fac de toate si nimic. eu vreau sa fiu doar a mea si doaaaar a mea.
nu vreau sa ma mai impart cu tine sau cu ei... si nici cu ea.

ma lasi sa fiu doar a mea astazi?

marți, 9 martie 2010

golul din noi

gol.
gol.
gol.
totul e prea gol. prea rece. mult prea gol si rece.
un gol in care fluturii zboara cum vor si lovesc ce vor. se inmultesc cand clipesti si te lovesc cand respiri.
te lovesc pana simti ca o sa pocnesti de la durere. e un abuz fizic si psihic adunat pe plan sentimental. iti ataca fiecare gand, fiecare cuvant.
durerea te face sa mutesti, sa inchizi ochii si sa nu mai respiri. te face sa mori, sa cazi in golul ala adanc dinauntru. te face sa vrei sa tipi dar in acelasi timp sa taci si sa cazi in continuare.
te face sa vrei sa faci si tu abuz de durere, dar nu poti.
nu te misca.
nu clipi.
nu respira.
taci.
cazi.
gol.

nu tipa.
nu vorbi.
nu deschide ochii.

iti ingheata degetele. frigul te face sa vrei sa-ti lipesti mainile de alte maini. nu vrei calorifere, manusi, paturi, haine. vrei o alta pereche de maini si nu una oarecare. doar una singura.
una.
una pentru tine.
doar pentru tine.
taci.
nu te misca.
nu respira.
nu deschide ochii.
cazi.
indura.


iti vine sa plangi. stii ca nu poti, nu? daca deschizi ochii te loveste durerea, dar stai... nu poti sa plangi. golul din tine absoarbe tot.
n-ai lacrimi, nu poti sa plangi.
cazi jos si incepi sa gemi de durere, fara sa respiri. vrei sa tipi afara toata durerea. toata.
incearca doar...
nu respira.
nu deschide ochii.
taci.
cazi.
indura.

deschide ochii.
trage aer adanc in piept.
ridica-te si mergi mai departe.
totul va fi bine.
totul e ok.
totul a trecut.


golul e la locul lui.
in tine.
in mine.
in noi doi.

sevraj de februarie

cred ca aveam nevoie prea tare de asta. lovitura sub centura perfecta.
cum de mi-am permis?
cum de mi-am permis sa cred ca va fi mai bine, acum?
niciodata nu e mai bine, doar mai rau. niciodata mai bine...

cum am putut sa cred asta? adica mi-a fost greu sapte luni sa cred ca totul a disparut intre noi. stii bine cat am luptat. stii bine cat de mult tineam la tine... am avut nevoie de o nenorocire ca sa te uit. nenorocirea aia a venit.
m-a nenorocit cu totul.
nu mai stiam nimic de mine. nu mai intelegeam nimic. nu-mi mai pasa de tine, de mine, de noi. vroiam doar sa mor. nimic mai mult. doar sa mor.

dar am continuat sa zambesc si sa rad. sa par fericita. dar nu eram. nici n-am incercat sa fiu. n-am vrut. deloc. n-am putut.
acum... ma intorc la luna februarie. luna pe care o urasc cu toata fiinta mea.am prea multe, de fapt mult prea multe probleme luna asta. intotdeauna sarbatoresc problemele vechi cu o depresie ca la carte.

adormeam in lacrimi si sughituri.
ma trezeam cu capul pe wc dandu-mi afara stomcaul si fierea.
ma trezeam ca desenez acelasi lucru in diferite variante.
tot ce ziceam se invartea in jurul subiectului din ziua aia.

anu asta a fost altfel. m-am chinuit doar trei zile. atunci a aparut... ei bine, a aparut cineva. cineva care te-a inlocuit pe tine, cineva care m-a facut sa uit de nenorocire, cineva care mi-a redat zambetul pe buze.
un cineva anonim.
totul se intorcea la vremurile de demult, la vremurile bune, cand asteptam cu nerabdare soarele si iarba. primavara, vara...

imi vine sa-mi dau pumni in cap cand ma gandesc ca n-avea niciun rost sa cred ca-mi va fi mai bine. nu mi-e. tot eu inghit cacat. tot eu pic in starea de sevraj. de luna februarie.


e aprilie, dar eu inca am ramas in februarie.

miercuri, 17 februarie 2010

ikar

incearca doar sa-ti imaginezi prin ce trec...



o carare printre haine murdare, foi iscalite de pix... chistoace de tigari moarte intinse in ordine crescatoare langa trei cesti triste de cafea. ea ascunsa intre paturi si perne, cu ultima tigara pe buze.
-nu mai vreau. gata. o sa-mi rearanjez viata. o sa fiu propiul meu arhitect, designer interior si vestimentar. o sa-mi bag picioarele in ei si nu o sa-mi mai pese. o sa te uit, la fel cum tu m-ai uitat. n-am sa te mai recunosc si totul o sa se intoarca la vremea in care tu erai doar strainul de la masa alaturata.
a inceput sa isi stranga lucrurile, sa le puna in ordine cum ii placea ei mai demult. a inceput sa sorteze hainele curate, hainele care ii mai erau bune si hainele de dat saracilor. ii placea sa-i ajute cand veneau la usa ei...
a pus mana pe un maieu mov pe care il purtase ultima data acu' cateva luni. nu parea murdar si nici sifonat. l-a mototolit in palme si l-a dus la nas. a inspirat adanc...
-nu... nu pot.
mirosul lui era impregnat atat de perfect ca si cum ar fi fost acolo. s-a asezat pe pat, cu maieul mototolit la piept, ochii la fereastra. i s-a parut ca-l vede venind spre casa ei...
-nu. n-ai voie aici. e teritoriul meu, iar tu esti un strain, un intrus. nu ai voie! NU AI VOIE!
a continuat sa tipe pana n-a mai avut voce. si-a ascuns fata in maieu si-a plans pana i-a spalat mirosul lui...
-nu te mai vreau aici...niciodata.
s-a intins pe podea, intre lucrurile ei sortate. le-a imprasiteat pe toate, a rupt pozele cu ei doi si-a pastrat o bucatica cu zambetul lui.
-soare... asta erai tu... un soare dupa care multi tanjesc. eu... eu eram ikar. singurul tau ikar. nu-i asa?
o supradoza de durere numai buna pentru un somn lung si greu.
-nu mai am aripi...mi le-ai ars.

marți, 16 februarie 2010

azi nu am chef de tine

-imi pare rau, azi nu am chef de tine...



totul devine obisnuinta, deja vu, habar n-am. deci tot tot tot e confuz, plictisitor si monoton.
paharul de vin rosu dulce care il beau zilnic devine ambiguu, iar sexul cu tine devine... ciudat, anemic.
sentimentele mele ma storc de viata zilnic si nu fac altceva decat sa beau, sa fumez, sa ascult piese care imi fut starea si mai tare sau sa caut senzatii tari la orice ora. ma enervez din orice, iar cand refuzi sa ma saruti imi vine sa te omor din bataie.
ma enerveaza cand ma suna el si ma cheama la bere, desi stiu ca tocmai a terminat de futut o nesatula si are chef de mine in pat sau barfe, ca deh n-a prins demult la mine. ma enerveaza ca minte si ma minte.
ignoranta e cheia succesului.

da-o dracului de treaba. nu mai am chef de nimic. nici sa sciu, nici sa desenez, nici nimic. azi nu iubesc nimic. azi nu vreau nimic. de fapt vreau sa cad intr-o coma alcoolica si sa mor dracului. mai vreau un singur lucru [mai am un singur dor]:
un pet de timisoreana si un pachet de lucky strike rosu, mare nisip august. atata vreau.

luni, 18 ianuarie 2010

a doua zi a lui mai

e indicat sa ascultati aceasta melodie in timp ce cititi:)

Urma - Slide



stii cand m-am apucat sa cant, n-am realizat ca tu esti cel ce ma face sa imi inving frica de scena, de microfon, de public...
n-am realizat multe la varsta aia. aveam doar 16 ani, sau 15. nu stiu. eram un copil indragostit de-un tip de la faculta... pueril din partea mea. dar asta eram, un copil.
stii acum nu mai am 15 ani. sunt mai mare. si vad cate am pierdut, si regret. regret ca totul s-a terminat din cauza mea. stii, daca as putea sa dau timpul inapoi la a doua zi a lui mai... n-as face ce-am facut. poate azi eram inca impreuna, iar eu nu-mi distrugeam viata in halu asta. poate ma lasam de fumat pentru tine, poate nu gustam din viata vicioasa. sau poate tu erai ultimul si singurul meu viciu.
sau poate sunt egoista si ma gandesc doar la mine.

ieri cand auzeam sunetele de chitara, acordate pe muzica inimii noastre, am realizat ca iubesc luna mai. tu la chitara, razand, cantand cu mine. prindeam forta, curaj, ma simteam o super-woman. ca o zeita langa zeul sau...
hai sa cantam...

iti mai aduci aminte cand m-ai prins de mana, si...

si ti-am zis ca viata mea, tocmai a inceput...

dar cuvintele tale au devenit nisip...

ti-am promis ca n-am sa plec niciodata...

dar promisiunile noastre s-au innecat in mare.

dar, dac-ai sa te intorci,
vreau sa vezi,
c-am cazut in cuvintele tale,
iar dac-ai sa te intorci,
vreau sa simti,
cat mi-ai lipsit...

chiatara, cuvinte, tigara...
hai sa radem.
chitara.
ras.
tigara.
acorduri desirate.
zambet.
hai sa cantam.
acorduri.
imbratisare.
chiatara.
hai sa cantam punk.
ras.
hohote de ras.
nervi.
dezamagire...

eu plec.


e ianuarie.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

9:36

nu stiu...
nu mai inteleg aproape nimic. timpul zboara si eu stau pe loc. ma mut de pe un picior pealtu, ridic o mana, ma frec la ochii legati cu panza. e uda si rece. imi apas peoapele cu podul palmii ca sa ma asigur ca inca sunt acolo.
sunt muta.
as vrea sa fiu surda. astept doar sa se opreasca ticaitul enervant al ceasului.

zambesc. aud rasul acela care m-a dat viata peste cap.
rasul lui.
mi-l imaginez stand acolo langa mine, incercand sa ma gadile fara vreo sansa... se enerveaza, apoi imi ia fata in palme si imi spune incet "ooo tu! te iubesc!". apoi ma saruta. sunt foarte fericita.
simt aroma lui vaga de bere, si parca vad sticla stand pe masuta din fata noastra. langa ea sta scrumiera plina cu chistoace lucky strike, o tinta de la cureaua mea, bricheta si telefonul meu. e si cana mea acolo, si in ea mai stau trei inghitituri de cafea cu aroma de alune. cei de la Urma imi incata auzul din boxe, iar eu ma relaxez. e cald, sunt in bratele lui, ma simt acasa...
ii spun "ma intorc imediat, vreau sa ma duc pana afara.". cu ochii mari, el tace. nu zice nimic. aproba plecarea mea uitandu-se in scrumiera. e 9:36.
eu plec. deschid usa. el urca scarile de mana cu o alta ea. nu mai inteleg nimic. ma intorc si ma uit la masa noastra. sunt doar eu si lucrurile mele. ma uit la ceas si realizez c-a trecut un an de cand am plecat... pana afara. iar el m-a lasat sa plec...
vine spre mine, vrea sa ma ia in brate.
sunt speriata.
nu vreau.
nu vreau sa ma mai atinga daca nu e al meu.
nu vreau sa-mi mai vorbesca daca nu il aud doar eu.
nu vreau sa ma mai privesca, daca nu mai vad in ochii lui doar reflexia mea...
nu vreau sa-i simt buzele pe obrazul meu, daca e tot ce voi primi de la ele...
nu vreau.
nu vreau!
nu accept asta...
ma uit la ceas si e 9:36.
ma trag in spate si dau cu capul de poarta neagra si rece.
ma doare...

imi aduc palmele pe fata si incep sa plang. nu mai vad nimic.
simt panza umeda si rece... nu mai vorbesc. sunt muta.
tic-tac-tic-tac...
nu se mai opreste. dac-as putea sa vad, as opri ceasul, timpul in loc.
de-as putea vorbi, l-as ruga sa-l opreasca el pentru amandoi...

ai face asta?

deschid ochii.
sunt rezemata de poarta neagra si rece. ninge.
azi e ziua mea.
el iese din incapere si vine spre mine.
zambeste si-si deschide bratele.
ma lipesc de poarta si n-am unde sa fug.
nu il vreau daca...
ma ia in brate si ma saruta. ma uit la el si nu inteleg ce se intampla.
ma uit la ceas. e 9:36.

ai putea sa-mi explici?

e 9:36.
trebuie sa fug...

imi rup panza de la ochi.
in fata mea e un ceas ce ticaie.
e ora 9:36.
secundarul se invarte, inca odata, si inca odata, inca odata, inca odata, inca odata...
inchid ochii. era mai bine cand nu puteam sa vad.
9:36...

ninge. mie mi-e frig. tremur si am frisoane de frig. imi aseaza jacheta greoaie pe umeri si ma saruta pe obraz. imi sopteste inca odata la ureche cele doua cuvinte magice.
te iubesc...
zambesc.

9:36. eu vad. panza sta langa mine si ma implora s-o pun la loc. se usca, ea vrea sa fie umeda... o iau si-mi sterg ochii.
eu te iubesc...

tu?

e 9:36 si inca astept raspunsul tau...
e 9:36 si imi doresc sa am frisoane de frig, sa te ascunzi in spatele meu, cu jacheta ta grea.
e 9:36 si-a mai trecut un an. e tot iarna, dar stau singura pe scari...
si-astept raspunsul tau.

e 9:36...

vineri, 11 decembrie 2009

tigare

stai si razi in oglinda.
ti-ai adus aminte ce-ai visat, nu?


apoi erai la mare...
si a-ti inceput sa radeti.
toti trei.
fericiti.
soare.
mare.
nisip.
iubire.
prieteni.
lumea la picioare.

hai sa aprindem o lumanare.
azi l-am cunoscut.
terminati! nu-s mort.
da-ti dai seama?

hai, iesi din cort,
ca duci o viata tare.
vreau si eu o tigare.
mai stai si tu la rand.

e un apus de soare,
nu.
e rasaritul.
da astazi,
nu-i pe seara?

te asfintesc in mare.
mai taci.