nu stiu cum te simti tu, dar eu sunt epuizata. nu din cauza sexului, ci pentru fortareata mintala pe care o ridic de fiecare data. nu stii cat de greu mi-e sa te iubesc doar pe tine, de fapt nu stiu nici eu daca mai stiu sa te iubesc.
mi-e frica.
pur si simplu mi-e frica.
-te iubesc.
nu-l asculta!
-si eu...
minti...
-hai sa mergem in '74.
eram in cafeneaua Teatrului 74, o a doua casa pentru mine. Domnul Nicu Mihoc statea la o masa, unde niste tineri studenti la actorie, ii ascultau sfaturile si povestile.
-mi-as dori sa fiu si eu acolo.
-cat de interesanti ti se par tie actorii.
-mi-ar place sa joc! daca ar fi sa-mi fac debutul vreodata, pe vreo scena, vreau sa fie aici.
-in teatru' 74?
-da.
-de ce?
-iubesc locul asta. uitate la pereti. sunt curioasa cate povesti ascunde, cati oameni s-au sarutat aici pentru prima data, cati actori si-au implinit visul pe scena asta micuta, si totusi atat de mare.
-ce vrei sa spui?
-vreau sa spun ca... pai... eu m-am indragostit de locul asta. prima data cand am intrat aici, intrasem cu fratele Anei. stiu ca Ana insista sa ies cu fratele sau, cum ca ne-am potrivi, si alte prostii de-ale ei. adevarul e ca nu ma supara ideea. fratele ei era chiar dragut.
-hei!
-of termina. iar esti gelos?
-nu...
-asa. tin sa-ti spun ca m-a fascinat cand mi-a aprins tigara si-a inceput sa-mi povesteasca in piesele in care jucase, cartile care le citise, chiulurile de la scoala [terminase liceul de arta, la care invat eu, momentan], intr-un cuvant imi povestise aproape tot ce facuse din clasa a 12a pana la faculta.
-hah. chiar iti place de el, ha?
-pai nu stiu. nu prea. ma fascineaza ca om, dar nu ca prieten... cred. tin sa-ti spun ca m-am simtit de-a dreptu idioata in fata lui.
-de ce?
-pai stia ataaaatea! ma intreba ceva iar eu il luam pe "nu" in brate. "nu, n-am vazut", "nu, n-am ascultat", "nu, n-am citit". cred ca din cauza lui m-am apucat de citit. imi doream o doua intalnire cu tipu' asta ca sa pot sa-i raspund cu un "da, am citit cartea aceea. si mi s-a parut geniala!", sau pur si simplu sa-i recomand o carte pe care as crede ca i-ar face placere s-o citeasca.
-tie chiar iti place tipu'!
-nu! ce nu intelegi?
-asa mi se pare. pentru ca vorbesti cu mult respect fata de el.
-daca vorbesc cu respect de cineva nu inseamna ca sunt indragostita.
-hmm... da. asa e.
cafea cu aroma de alune. patru plicuri de zahar. o cutiuta de cafea. asa imi beau eu cafeaua, sau cel putin asa faceam pana acu' o saptamana. acum e doar cafea cu lapte, fara zahar.
sorbisem o inghititura. cafeaua era fierbinte si dulce. poate prea dulce pentru papilele mele. nu indrasnisem sa mai beau cafeaua asta din februarie. ma oprisem brusc. ajunsesem sa beau cate 5-6 cafele pe zi, reducandu-le la una la 3-4 zile.
acum, gustul alunelor de padure imi provoca o melancolie ucigatoare, lovindu-mi ochii pana la lacrimi.
-esti bine?
-da. desigur. de ce n-as fi?
prietenul meu continua sa palavrageasca amintiri din copilarie si basme nemuritoare, netacandu-i gura un minut. oricum, nu-l auzeam. eram in fortareata mea, cu usile ferecate, cu geamurile inchise, cu perdelele trase. il auzeam pe domnul Mihoc rostind clar si raspicat "EU M-AM NASCUT ACTOR! ASA-I RASPUNDEAM PROFESOAREI MELE DE..." apoi totul se pierdu in liniste. gustul cafelei imi provoca dureri sentimentale si psihice, prea mari, prea dureroase. imi amintea de el. un "el" interzis mie, prin puterea mintii. degeaba incercam sa caut o imagine al lui, prin sertarele mintii, caci nu-l gaseam. el ar fi fost totul candva, iar acum totul era gol.
-off! ce-i cu tine. areti de parca ai fi undeva departe, departe de mine si de locul asta.
-sunt bine. scuza-ma. il ascultam pe domnul Mihoc.
-mai asculta-ma si pe mine.
-incerc.
nu sunt departe de locul asta. sunt tot aici, in fortareata, sorbind din cafeaua mea, pufaind dintr-o tigara, stand in bratele lui, gustand primul sarut, dupa o gura de cafea, ascultand "ai un gust dulce, ciudat. de alune"
sunt tot aici, pe locul nostru, dorindu-mi sa dau timpul inapoi, pentru un prim sarut. pentru "el" care nu-mi era interzis, atunci.
sâmbătă, 30 mai 2009
miercuri, 20 mai 2009
cioburi 2
e dimineata. lara nu s-a intors.
ma simt goala si rece. refuz sa cred ca nu mai exista. o vreau inapoi. o vreau! o vreau aici sa imi urle in cap, sa ma bazaie facandu-ma sa cant pentru a o ignora. o vreau aici sa fumam tigara asta impreuna. vreau sa-mi vorbeasca de andrei, cum face de cateva saptamani. vreau sa-mi povesteasca unde a calatorit peste noapte in taramul viselor.
ma uit in oglinda, sperand s-o gasesc. dar ea nu s-a intors.
sunt doar eu. eu si imaginea mea urata. e tipa aia simpla si proasta, soarecele de biblioteca. fata cu cearcane, fata umflata de somn si par jegos. lara nu e.
am inceput sa plang, si-am uitat sa ma controlez.
am dat drumul la muzica, incercand sa ascult ceva ce-mi amintea de ea. in zadar. tot ce auzeam erau niste zgomote urate, ce-mi zgariau timpanele.
ma suna EL. n-am de gand sa-i raspund. nu stiu daca are rost. si l-am lasat sa sune. stiu ca lara ar inebuni daca i-ar auzi vocea.
m-am bagat sub dus. telefonul continua sa sune. apa impiedica orice motiv de a-i raspunde. picurii imi spargeau pielea provocandu-mi dureri.
-ce bine e...
telefonul suna.
n-am sa raspund.
primesc un mesaj. il citesc.
"LARI, STII CA TE IUBESC MAI MULT CA ORICINE! IMI PARE RAU!"
am simtit ceva zdrobindu-mi capul. un zgomot puteric. : "NU E ADEVARAT!
lara?
daca te-ar iubi nu ti-ar fi facut asta! n-ar fi indraznit!
lara, te-ai intors!
nu te merita... nu ne merita... intelegi?
lara, eu il iubesc. si tu il iubesti."
era acolo. se intoarse. era bine.
o priveam in oglinda cum se infurie. stia ca am dreptate. stia! totusi imi doream sa-l sun pe andrei, pentru a o calma. stiam ca vocea lui ne calmeaza pe amandoua. cel putin mie imi placea latura "urata" a lui andrei. partea a doua, partea omeneasca.
lara zambea. radea din inima. o vedeam si-mi parea bine. ma facea sa par frumoasa, si-mi ascundea defectele. era acolo si-mi citea gandurile. stia ce-am de gand sa fac.
astepta sa-l sun pe andrei, si sa uit de EL.
ma simt goala si rece. refuz sa cred ca nu mai exista. o vreau inapoi. o vreau! o vreau aici sa imi urle in cap, sa ma bazaie facandu-ma sa cant pentru a o ignora. o vreau aici sa fumam tigara asta impreuna. vreau sa-mi vorbeasca de andrei, cum face de cateva saptamani. vreau sa-mi povesteasca unde a calatorit peste noapte in taramul viselor.
ma uit in oglinda, sperand s-o gasesc. dar ea nu s-a intors.
sunt doar eu. eu si imaginea mea urata. e tipa aia simpla si proasta, soarecele de biblioteca. fata cu cearcane, fata umflata de somn si par jegos. lara nu e.
am inceput sa plang, si-am uitat sa ma controlez.
am dat drumul la muzica, incercand sa ascult ceva ce-mi amintea de ea. in zadar. tot ce auzeam erau niste zgomote urate, ce-mi zgariau timpanele.
ma suna EL. n-am de gand sa-i raspund. nu stiu daca are rost. si l-am lasat sa sune. stiu ca lara ar inebuni daca i-ar auzi vocea.
m-am bagat sub dus. telefonul continua sa sune. apa impiedica orice motiv de a-i raspunde. picurii imi spargeau pielea provocandu-mi dureri.
-ce bine e...
telefonul suna.
n-am sa raspund.
primesc un mesaj. il citesc.
"LARI, STII CA TE IUBESC MAI MULT CA ORICINE! IMI PARE RAU!"
am simtit ceva zdrobindu-mi capul. un zgomot puteric. : "NU E ADEVARAT!
lara?
daca te-ar iubi nu ti-ar fi facut asta! n-ar fi indraznit!
lara, te-ai intors!
nu te merita... nu ne merita... intelegi?
lara, eu il iubesc. si tu il iubesti."
era acolo. se intoarse. era bine.
o priveam in oglinda cum se infurie. stia ca am dreptate. stia! totusi imi doream sa-l sun pe andrei, pentru a o calma. stiam ca vocea lui ne calmeaza pe amandoua. cel putin mie imi placea latura "urata" a lui andrei. partea a doua, partea omeneasca.
lara zambea. radea din inima. o vedeam si-mi parea bine. ma facea sa par frumoasa, si-mi ascundea defectele. era acolo si-mi citea gandurile. stia ce-am de gand sa fac.
astepta sa-l sun pe andrei, si sa uit de EL.
cioburi 1
NU vreau, NU pot... NU mai pot sa fac asta...
o priveam in oglinda si era goala. privirea larei ma speria, ma facea sa tremur.
Vroiam s-o iau in brate sa-i spun: "totul va fi bine! nu s-a intamplat nimic. inchide ochii si uita. nu s-a intamplat!".
dar ar fi fost degeaba... chiar daca as fi putut sa-i mangai obrazul palid, sa-i sarut fruntea acoperita de bretonul ei jegos, ar fi fost degeaba. stiam deja ce simte. tremura odata cu mine, era la fel de naiva ca mine, orbea odata cu mine.
ma fixa cu privirea dincolo de sticla rece, cu ochii plini de lacrimi.
-lara! te rog nu plange. rezista! n-are ro...
dar deja plangea. cu toate ca lacrimile nu-i udau cearcanele, obrajii, buzele, gatul sau tricoul, plangea. lacrimile ei pareau inghetate, inundandu-i abisul irisului, stergand verdele-albastrui, facandu-l sa para gri. n-o mai vedeam bine, asa ca am inchis ochii. ma ardeau. picuri mari fierbinti imi ardeau obrajii, buzele, transformandu-se in gheata odata ajunsi pe gat.
"nu merita, lara! nu merita! eu te iubesc! EU te iubesc! si andrei te iubeste, chiar daca e la o distanta mult prea mare de tine, chiar daca nu te-a atins vreodata, stiu ca si el te iubeste, in felul lui. noi te iubim!"
degeaba vorbeam cu ea si-o rugatm sa inceteze. lara cadea. cadea intr-o prapastie adanca, atat de familiara mie.
nu aveam cu cine sa vorbesc, asa ca am luat doua tigari si-am fugit pe balcon.
"prima e pentru tine, draga mea lara"
simteam cum absoarbe toata otrava din tigara, direct in plamanii mei. simteam cum se omoara singura, incercand sa strige dupa moarte. dar stia... stia ca azi moare.
tremuram cu totul: fizic, psihic, sentimental. o vedeam cum cade in mine si se sparge. o simteam disparand, varsandu-mi agonie in vene. ma durea fiecare strapungere. cioburile mici si ascutite curgeau prin vene, omorandu-mi pulsul, distrugand inima si creierul.
"asta-i pentru mine..."
am aprinso pe a doua. nu mai tremuram. pielea imi ardea, facandu-mi porii sa explodeze, stomacul o lua razna, dar il controlam. invatasem sa-l controlez acu' doua luni. si totusi instinctul urla in mine dupa autodistrugere.
mi-am muscat obrajii strans, puternic. pocniturile si gustul sangelui m-au trezit.
m-am dus sa ma spal pe dinti.
periuta imi strapungea usor, gratios, gingiile. simteam cioburile zgariindu-mi buzele, iesind odata cu lichidul rosu si rece. le auzeam cazand in chiuveta.
"va fi bine... maine ma voi trezi, iar lara va fi aici, in patul meu, in pieptul meu, in capul meu, trupul meu."
o priveam in oglinda si era goala. privirea larei ma speria, ma facea sa tremur.
Vroiam s-o iau in brate sa-i spun: "totul va fi bine! nu s-a intamplat nimic. inchide ochii si uita. nu s-a intamplat!".
dar ar fi fost degeaba... chiar daca as fi putut sa-i mangai obrazul palid, sa-i sarut fruntea acoperita de bretonul ei jegos, ar fi fost degeaba. stiam deja ce simte. tremura odata cu mine, era la fel de naiva ca mine, orbea odata cu mine.
ma fixa cu privirea dincolo de sticla rece, cu ochii plini de lacrimi.
-lara! te rog nu plange. rezista! n-are ro...
dar deja plangea. cu toate ca lacrimile nu-i udau cearcanele, obrajii, buzele, gatul sau tricoul, plangea. lacrimile ei pareau inghetate, inundandu-i abisul irisului, stergand verdele-albastrui, facandu-l sa para gri. n-o mai vedeam bine, asa ca am inchis ochii. ma ardeau. picuri mari fierbinti imi ardeau obrajii, buzele, transformandu-se in gheata odata ajunsi pe gat.
"nu merita, lara! nu merita! eu te iubesc! EU te iubesc! si andrei te iubeste, chiar daca e la o distanta mult prea mare de tine, chiar daca nu te-a atins vreodata, stiu ca si el te iubeste, in felul lui. noi te iubim!"
degeaba vorbeam cu ea si-o rugatm sa inceteze. lara cadea. cadea intr-o prapastie adanca, atat de familiara mie.
nu aveam cu cine sa vorbesc, asa ca am luat doua tigari si-am fugit pe balcon.
"prima e pentru tine, draga mea lara"
simteam cum absoarbe toata otrava din tigara, direct in plamanii mei. simteam cum se omoara singura, incercand sa strige dupa moarte. dar stia... stia ca azi moare.
tremuram cu totul: fizic, psihic, sentimental. o vedeam cum cade in mine si se sparge. o simteam disparand, varsandu-mi agonie in vene. ma durea fiecare strapungere. cioburile mici si ascutite curgeau prin vene, omorandu-mi pulsul, distrugand inima si creierul.
"asta-i pentru mine..."
am aprinso pe a doua. nu mai tremuram. pielea imi ardea, facandu-mi porii sa explodeze, stomacul o lua razna, dar il controlam. invatasem sa-l controlez acu' doua luni. si totusi instinctul urla in mine dupa autodistrugere.
mi-am muscat obrajii strans, puternic. pocniturile si gustul sangelui m-au trezit.
m-am dus sa ma spal pe dinti.
periuta imi strapungea usor, gratios, gingiile. simteam cioburile zgariindu-mi buzele, iesind odata cu lichidul rosu si rece. le auzeam cazand in chiuveta.
"va fi bine... maine ma voi trezi, iar lara va fi aici, in patul meu, in pieptul meu, in capul meu, trupul meu."
miercuri, 6 mai 2009
furtuna de aseara
e miezul noptii.
eu numar strazile pustii.
am sarit pe geam, stiind ca se apropie o ploaie calda de vara. imi place ploaia.
am la mine o tigara, un chibrit si caderea-n gol.
ploaia de vara e furtuna. vantul ma palmuieste cu picurii grei si reci de ploaie. ma ustura fata.
tigara s-a udat, chibritul l-am pierdut, caderea continua.
furtuna-i tot mai deasa, am pierdut numaratoarea, sunt oarba, surda, muta. sunt uda leoarca.
caderea continua.
"o iubesc. de ce nu intelege ca e singura pe care o iubesc?"
sunt oarba.
"maine va fi mai bine"
sunt muta.
"de ce nu-mi raspunde la telefon?"
sunt surda.
masinile trec cu viteza.
eu cad in gol.
"n-am vrut sa ne certam. sper ca esti bine"
caderea continua.
nu sunt buna de nimic si totusi ploaia ma accepta asa cum sunt. ea ma vrea indiferent, pamantul ma vrea cu orice pret: muta, sudra, oarba, in caderea continua.
simt mirosul ploii, ii simt gustul. atat.
vad vag trei umbre albe in fata mea. imi ajung pana la genunchi. latra si maraie.
e catelul care l-am crescut de cand era cat un sobolan. in spate e cateaua lui si-un mascul mai tanar. ea indrasneste sa se apropie de mine. ma miroase, maraie. cainele meu latra, ea scheauna. se retrage. al meu se apropie, m-aplec la el.
"ce faci puiul meu?"
el scheauna si-mi linge ochii.
ma vindeca: vad, aud, vorbesc, viteza scade.
ceilalti doi pleaca, el ramane. vorbesc cu el ca si cand m-ar intelege. el scheauna, eu plang.
-puiule, mi-e frig...
isi baga botul sub mainile mele incolacite, dupa care isi urca capul pe umarul meu.
scheauna atat de tare, incat ii aud ecoul zdrobindu-mi timpanul. sparge caderea si-o ucide cu un singur sunet.
trag aer in piept. suspin.
el scheauna.
eu plang.
el latra.
eu rad.
el sare si da din coada.
eu ma ridic si ii zambesc.
"te iubesc"
eu numar strazile pustii.
am sarit pe geam, stiind ca se apropie o ploaie calda de vara. imi place ploaia.
am la mine o tigara, un chibrit si caderea-n gol.
ploaia de vara e furtuna. vantul ma palmuieste cu picurii grei si reci de ploaie. ma ustura fata.
tigara s-a udat, chibritul l-am pierdut, caderea continua.
furtuna-i tot mai deasa, am pierdut numaratoarea, sunt oarba, surda, muta. sunt uda leoarca.
caderea continua.
"o iubesc. de ce nu intelege ca e singura pe care o iubesc?"
sunt oarba.
"maine va fi mai bine"
sunt muta.
"de ce nu-mi raspunde la telefon?"
sunt surda.
masinile trec cu viteza.
eu cad in gol.
"n-am vrut sa ne certam. sper ca esti bine"
caderea continua.
nu sunt buna de nimic si totusi ploaia ma accepta asa cum sunt. ea ma vrea indiferent, pamantul ma vrea cu orice pret: muta, sudra, oarba, in caderea continua.
simt mirosul ploii, ii simt gustul. atat.
vad vag trei umbre albe in fata mea. imi ajung pana la genunchi. latra si maraie.
e catelul care l-am crescut de cand era cat un sobolan. in spate e cateaua lui si-un mascul mai tanar. ea indrasneste sa se apropie de mine. ma miroase, maraie. cainele meu latra, ea scheauna. se retrage. al meu se apropie, m-aplec la el.
"ce faci puiul meu?"
el scheauna si-mi linge ochii.
ma vindeca: vad, aud, vorbesc, viteza scade.
ceilalti doi pleaca, el ramane. vorbesc cu el ca si cand m-ar intelege. el scheauna, eu plang.
-puiule, mi-e frig...
isi baga botul sub mainile mele incolacite, dupa care isi urca capul pe umarul meu.
scheauna atat de tare, incat ii aud ecoul zdrobindu-mi timpanul. sparge caderea si-o ucide cu un singur sunet.
trag aer in piept. suspin.
el scheauna.
eu plang.
el latra.
eu rad.
el sare si da din coada.
eu ma ridic si ii zambesc.
"te iubesc"
duminică, 3 mai 2009
discutie online: femeia
"il cunosc" pe C de vreo 4 zile. a dat de mine pe vreo pagina de internet si-am inceput sa palavragim nimicuri si de toate.
C e un artist al literelor, un tip dragut pe care il imbolnavesc cu narcisism. sunt contagioasa rau.
avem multe in comun si probabil si mai multe despre care n-am vorbit, inca.
deviem de la un subiect la altul, revenind la primul apoi la al patrulea, la al doilea. e o harababura amuzanta si interesanta.
ma rog, ideea e ca, avem niste "musafiri nepoftiti" in noi. pe al lui il cheama "andrei" pe al meu "lara". faza e caaaa andrei i-a picat cu tronc larei. as vrea sa taca si sa nu-mi mai vorbeasca de el. e tare enervanta cand imi bazaie intr-una, in capul meu plin de ea.
"-stii. ma intreb uneori daca andrei ar deveni femeie, oare cum ar fi?
-acum il travestesti? lasa-l acolo, barbat. femeia nu e interesanta.
-ba da e. ma inspira.
-ete na! femeia e o fiinta oribila.
-nu-i adevarat.
-lasa-ma sa termin! stiu ce vorbesc.
-da, tu! artisto!
-da eu, artista. mna lasa-ma.
-continua.
-d-d-d-deci... iar ma bal-bal-balbai!
-vezi ca o iau ca apropo.
-ia-o cum vrei! femeia n-are cu ce sa fie mai speciala! adica uita-te la ea. o pereche de sani, uneori prea mari, alteori prea mici, alteori nedoriti. celulita gratuita fara sa o ceri si de care nu poti scapa. ascunde imperfectiunea sub fondul de ten si alte cacaturi de genu. se hraneste cu invidia altora.
-lasa sanii aia. femeia e...
-taci. deci femeia se streseaza sa ajunga in top si odata ajunsa acolo nu vrea sa mai plece. se hraneste cu, caderea altor femei. se foloseste de frumusete si de toate armele ascunse, pentru a distruge...
-da' si tu esti femeie. si tu esti in top.
-ete fas. eu n-am cerut sa fiu femeie, cu atat mai mult sa urc in topul ala nenorocit. n-am cerut sa fiu frumoasa, populara sau narcisista.
-tu esti intr-un alt fel de top.
-adica?
-topul tau e acolo printre cartile lui cartarescu, printre paginile murdarite de creioane, printre liniile ce sublineaza frazele interesante pentru tine. esti cea care iubeste cartea, o traieste s-apoi ascunde o parte din ea in carte."
am tacut din gura.
sincer ma bucuram ca nu putea sa vada cum sangele mi-a indundat obrajii, ca n-a putut sa vada cum fiorii mi-au electrocutat trupul. ma bucur ca am tacut un timp, altfel ajungeam sa ma balbai iar.
e asa de enervant! cand ma rusinez, cand imi place de cineva, automat incep sa ma balbai si sa-mi pierd echilibru. asta, de cand lara traieste.
totusi, in ochii mei femeia e doar un doggerman ascuns in spatele unui pui de caine, mic si dragalas. e gata sa te sfasaie in bucati la cea mai mica greseala.
C e un artist al literelor, un tip dragut pe care il imbolnavesc cu narcisism. sunt contagioasa rau.
avem multe in comun si probabil si mai multe despre care n-am vorbit, inca.
deviem de la un subiect la altul, revenind la primul apoi la al patrulea, la al doilea. e o harababura amuzanta si interesanta.
ma rog, ideea e ca, avem niste "musafiri nepoftiti" in noi. pe al lui il cheama "andrei" pe al meu "lara". faza e caaaa andrei i-a picat cu tronc larei. as vrea sa taca si sa nu-mi mai vorbeasca de el. e tare enervanta cand imi bazaie intr-una, in capul meu plin de ea.
"-stii. ma intreb uneori daca andrei ar deveni femeie, oare cum ar fi?
-acum il travestesti? lasa-l acolo, barbat. femeia nu e interesanta.
-ba da e. ma inspira.
-ete na! femeia e o fiinta oribila.
-nu-i adevarat.
-lasa-ma sa termin! stiu ce vorbesc.
-da, tu! artisto!
-da eu, artista. mna lasa-ma.
-continua.
-d-d-d-deci... iar ma bal-bal-balbai!
-vezi ca o iau ca apropo.
-ia-o cum vrei! femeia n-are cu ce sa fie mai speciala! adica uita-te la ea. o pereche de sani, uneori prea mari, alteori prea mici, alteori nedoriti. celulita gratuita fara sa o ceri si de care nu poti scapa. ascunde imperfectiunea sub fondul de ten si alte cacaturi de genu. se hraneste cu invidia altora.
-lasa sanii aia. femeia e...
-taci. deci femeia se streseaza sa ajunga in top si odata ajunsa acolo nu vrea sa mai plece. se hraneste cu, caderea altor femei. se foloseste de frumusete si de toate armele ascunse, pentru a distruge...
-da' si tu esti femeie. si tu esti in top.
-ete fas. eu n-am cerut sa fiu femeie, cu atat mai mult sa urc in topul ala nenorocit. n-am cerut sa fiu frumoasa, populara sau narcisista.
-tu esti intr-un alt fel de top.
-adica?
-topul tau e acolo printre cartile lui cartarescu, printre paginile murdarite de creioane, printre liniile ce sublineaza frazele interesante pentru tine. esti cea care iubeste cartea, o traieste s-apoi ascunde o parte din ea in carte."
am tacut din gura.
sincer ma bucuram ca nu putea sa vada cum sangele mi-a indundat obrajii, ca n-a putut sa vada cum fiorii mi-au electrocutat trupul. ma bucur ca am tacut un timp, altfel ajungeam sa ma balbai iar.
e asa de enervant! cand ma rusinez, cand imi place de cineva, automat incep sa ma balbai si sa-mi pierd echilibru. asta, de cand lara traieste.
totusi, in ochii mei femeia e doar un doggerman ascuns in spatele unui pui de caine, mic si dragalas. e gata sa te sfasaie in bucati la cea mai mica greseala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)