marți, 3 august 2010

cafea

m-am trezit bulversata, intr-un alt vis. imi mangaia fata si-mi spunea ca ma iubeste.
m-am intins si-am zambit.
-visez?
-nu...


-uite, eu dorm cu mama si tu dormi in camera mea.
-nu.
-ce nu?
-nu dorm in camera ta.
-de ce?
-nu dorm in camera ta, daca nu dormi cu mine.
-da o sa se supere mama.
-pai fa cumva sa nu se supere. eu vreau sa dorm cu tine.
-da nu incapem.
-ba da.
si ne-am intins amandoi pe un fotoliu, cu latimea de un metru [daca nu mai putin]. chiar nu-mi pasa ca aveam sa ma plang de fiecare os, nerv, muschi si ce altceva mai functioneaza in corpu meu. voiam sa dorm cu el. acolo. in patu ala.
-lara?
-da?
-vrei sa ne culcam?
-nu ne uitam la jeux d'enfants?
-ba da.
-l-ai scos?
-da.
-mersi.
-n-ai pentru ce.
i-am tras capul pe spate, m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat.
sunt mai mica ca el cu vreo 15 cm daca nu mai mult. imi face placere sa ma intind de fiecare data, pe varfuri doar ca sa-l sarut.
am adormit in timpul filmului.

-rahaaaaaaat! e 10 fara 15 minute. pierd trenu.
desi eram constienta de faptul ca trebuia sa plec acasa, inca nu eram constienta ca totul e real. ca eu chiar am dormit in bratele lui toata noaptea, intr-o pereche de chiloti si bluza lui. inca nu-mi venea sa cred ca m-am trezit cu buzele lui la un centimetru de ale mele.
n-aveam curaj sa ma ciupesc, sa vad daca e real totul. nu voiam sa ma trezesc in caz ca nu era.
m-am ridicat in coate, m-am uitat la el ceva timp, apoi l-am sarutat.
-pui...
-mhm...
-te iubesc.
-mmm si eu mhmm...
cand si-a deschis ochii, puteam sa-mi dau seama ca nu eram singura zapacita care credea ca totul e un vis. se uita la mine si se chinuia sa nu se trezeasca.
-pui, sunt aici.
m-a strans in brate si m-a tras sub el. am ramas amandoi tacuti, uitandu-ne unul la celalalt.
-nu visez?
-nu.
-chiar sunt fericit?
-sper.
-tu esti?
-putin spus.
-chiar ma iubesti?
-da.
a zambit. i-am tras capul pe pieptul meu. imi placea atat de mult sa-l tin la piept, sa pot sa inspir mirosul lui.
-lara?
-da pui?
-vrei cafea?
-da. dar dupa ce ies de la dus.
-ok.
am fugit la dus. am dat drumul la apa rece. voiam sa ma trezesc.
nu e real. nu e real. nu poate fi real. iar visez. iar ma ia schizofrenia. il iubesc atat de mult incat incep sa-i formez o imagine, un miros, o casa, o familie... il fac iubitul meu, dragul meu, puiul meu. innebunesc. nu e adevarat. o sa mor dupa ce ma trezesc. o sa mor... o sa mor stiind ca nu e aici cu adevarat, ca e totul in mintea mea. ca are voce, si gust, si o inima, si un corp, si miros, si, si, si e al meu. e al meu. fir-ar sa fie. sunt nebuna.
m-am bagat sub dusul rece si m-am ghemuit in cada. imi venea sa plang.
degetele incepeau sa ma doara din cauza frigului.
dumnezeule. nu visez? adica totul e adevarat?
am tasnit din cada, m-am sters repede cu un prosop si am fugit in camera lui.
statea pe pervaz cu o cana in palme si una langa el. fuma o tigara.
-esti ok?
-d-da.
-sigur?
-da.
mi-a intins cana care statea langa el.
-fara zahar, cu lapte, nu?
-da.
a tinut minte.
a tinut minte.
asa imi beau cafeaua.
am luat-o in palme si-am sorbit din ea. era fierbinte si simteam aroma laptelui, perfect imbinata cu cea a cafelei. cea mai buna [perfecta, de fapt] cafea care am baut-o in viata mea... as putea zice asta. da... as putea.
m-am intins spre el si l-am sarutat.
simteam zaharul din cafeaua lui, pe buzele mele.
cafea... cu zahar. am si uitat gustul. am si uitat ca viata poate fi dulce...
m-am imbracat si-am plecat.
am lasat cana, pe jumatate plina pe biroul lui. cafeaua era mai buna cu zahar.
cafeaua si viata aveau un alt gust...

2 comentarii:

. spunea...

Placere reziduala precum urma amara a cafelei anuntandu-si lipsa viitoare.Atat de multe umbre pastrand caldura trupurilor ca aburul,aici la tine..dezgropi un trup dorului cu litera ta,si i dai suflare de viata,din cafea :)
Ma bucur sa vad ca unii inca mai pot pastra amintirea atingerii,si nu sunt niste biete cadavre racindu-se.

Lara D'art spunea...

multumesc. din suflet.