II.sunt aici

nu l-am sunat. a mai trecut o luna de cand ar fi trebuit sa-l sun.

am continuat sa iesim ca prieteni. sa ne intalnim toti la un film, sa iesim la concerte si toate rahaturile care le facem ca prieteni.

eram ok. ma simteam mai bine in prezenta lor. mai... mai usurata de tot ce mi se intampla noaptea.

ajunsesem in stadiul in care mi-era frica sa mai dorm. trecuse 3 zile, in care n-am avut curajul sa pun pleoapa pe pleoapa si-am atipit la facultate pentru o secunda. am vazut-o stand in mijlocul clasei, ranjind.

m-am ridicat si m-am uitat la colegi.

lucia radea.

-ai atipit. ce-i cu tine? esti bolnava?

-bolnava is de cateva luni... psihic.

radea si mai tare.

-ai visat ceva nasol?

-ceva de genu.

-toata ai transpirat. si ai atipit doar doua minute.

-da. stiu. deaia nu dorm.

fata ei devenise brusc serioasa.

-cum adica nu dormi?

-ti se par normale pungile de sub ochii mei? sau pielea mea palida? is mai alba ca tine, desi pielea mea e olivie.

-rahat. ai dreptate. am ceva somnifere, mai slabe ce-i drept, dar ti le pot da tie.

-nu! nu vreau sa dorm.

-o sa-ti pici exemenele.

-atata timp cat nu dorm, nu mi le pic.

-te droghezi?

-nu. dumnezeule! nu!

-ar trebui.

ma uitam la ea ca la felul doi. tipa care urlase la mine pentru ca am fumat iarba in fata unei crasme, imi spunea sa ma droghez.

-nu.

-cum vrei.

plecasem de la scoala, inca socata de propunerea luciei.

am ajuns acasa.

m-am trantit pe pat.

-o sa-l sun intr-un final... nu?

ma uitam la telefon.

-dar poate ar fi mai simplu sa-i scriu un mesaj. nu. il sun.

il sunam...

-da?

-vii la mine?

-da sigur, da nu maine trebuia sa venim la tine?

-ba da. dar hai si azi.

-bine stai sa-i sun pe ceilalti.

-nu! doar tu.

-facem sex?

ma pufnea rasu de la intrebarea lui directa. i-am raspuns afirmativ pe un ton ironic.

gluma e gluma, dar incepe de la un adevar.

dupa 10 minute aud batai in usa.

si iata-l. statea in fata usii cu fata umflata de somn.

-esti okay?

-da. dormeam. sper ca e la fel de important ca sexul.

-ce?

-motivul pentru care m-ai chemat aici.

-desigur: droguri.

-hmm, nu la fel de important. dar merge.

stateam rezemati umar la umar, de-o perna.

ne jucam cu degetele.

imi plac mainile lui. sunt ingrijite. sunt frumoase...

-imi plac mainile tale.

-haha, de ce?

-sunt ingrijite.

-cred ca esti prima care observa asta. imi place sa am grija de mainile mele.

-imi plac mainile oamenilor. imi place sa le studiez, sa le desenez.

-ciudat. esti ciudata. postim o tigara?

-aha.

se ridicase, fara sa-si despleteasca degetele dintr-ale mele.

aveam si eu de gand sa ma ridic, dar se intoarse spre mine. am inchis ochii si i-am strans degetele-ntra-le mele. ne sarutam deja.

simteam cum toata caldura buzelor lui se raspandea in tot corpul meu.

n-am deschis ochii mult timp. ma simteam ca un copil.

ca atunci, cand am primit un biletel in clasa intai, de la un baiat din clasa a treia, in care imi spunea ca ma iubeste.

ma simteam rusinata, usurata si in acelasi timp fericita.

eram emotionata de fiecare atingere a mainilor lui frumoase.

ma indragosteam cu fiecare sarut.

totul era atat de intens, ca si cum as fi pe toate drogurile din lume, inainte de colapsul total.

prinsesem ideea luciei, cand se referea la droguri. desteapta fata.

am adormit in bratele lui.

era cald.

transpiram.

eram pe hol, goala. lumina palpaia. m-am uitat spre tavan. vedeam cerul intunecat. stiam ca trebuie sa fug.

din nou. am inchis ochii. nu voiam sa-l vad transformandu-se in ceva ce-mi va face rau.

am simtit-o in spatele meu. ii simteam respiratia rece intre omoplati.

-a trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut. stiam c-ai sa cedezi curand.

am luat-o la fuga spre usa. era incuiata.

m-am intors sprea ea. calca incet, calma spre mine.

am simtit doua brate calde in jurul meu si-o respiratie calda in urechea dreapta.

-sunt aici. shhh, gata. nu-ti face nimeni rau.

fata ei a devenit grava, speriata. eram la fel de speriata ca ea.

peretii se spargeau. ieseau toate fiinetele hibride din crapaturile peretilor si-i rupeau pielea, luand-o cu ei, intre crapaturi.

visul s-a spart.

-gata. gata. sunt aici. gata.

am deschis ochii. m-a sarutat pe frunte, pe nas, apoi pe buze.

-gata. sunt aici.

I.sunt aici

sunt aici, shhh... nu-ti face nimeni rau.

alergam intre ziduri inalte. scari fara balustrazi, abrupte. lifturi ce se deschid si se inchid de fiecare data cand clipesc. tare, zgomotos. urat.

neoanele palpaie din cer.

se face ceata. simt fiecare ciob si fiecare carlig cum imi intra in carne, in talpi, in maini.

sunt goala si fug.

nu vad nimic, dar simt tot de cel putin zece ori mai puternic.

ma opresc pe marginea unei prapastii. simt golul dinaintea mea cu degetele picioarelor.

ma intorc si vreau sa fug, dar o simt. ii simt respiratia rece sub sani si ma infioara.

-vrei sa te trezesti, nu-i asa?

inghet.

stiu ca ma controloeaza. sunt in lumea ei acum.

incerc sa ma trezesc, realizez ca strang marginile patului cu unghiile. simt aschiile sunt unghii. ma dor, dar visul e prea real, prea puternic ca sa ma pot trezi.

inchid ochii si-i redeschid.

sunt in camera mea. pisica imi sare in pat. ma intorc cu fata spre usa.

-nu scapi atat de usor.

e in fata mea.

ii vad dintii mici si perfecti de sub buzele insangerate si mov. are fata patata de sange. e palida ca varul iar parul ei se pierde in intunericul din camera. sar din pat si-o ocolesc.

fug sa-i trezesc pe ai mei. vreau sa fugim.

pisica e cu mine.

intru in dormitor. mama nu e acolo.

-tata. tata! tresezte-te.

il pisc de maini, de fata. il musc de umar.

-treseste-te! vine! TATA!

o vad in dreptul usii.

trag plapuma de pe el. e sfasiat.

renunt. o las sa castige...

-trezeste-te! gata. a fost doar un vis.

deschid ochii. tata e deasupra mea. ma tine de umeri si pare ingrijorat.

-nu mai plange. ce-ai visat?

nu stiam ca plang. nu simteam ca plang.

-p-p-poftim?

-urlai foarte tare. te-am auzit din dormitor. vrei sa dormi cu noi?

-nu. nu. e bine. sunt bine. mama unde e?

-in pat. doarme.

trecuse in jur de 5 luni de la visul acela. ma simteam in siguranta dormind in camera mea, stiind ca mama sau tata e mereu acolo, gata sa ma trezeasca din cosmarurile in care ma urmarea fata aceea.

dar... venise vremea sa ma mut.

tata dormise la mine in prima seara. am dormit linistita.

a doua seara am simtit-o in camera inainte sa adorm. de data aceasta eram singura. fara tata, fara mama, fara pisica.

am adormit fara sa-mi dau seama.

i-am simtit respiratia in ceafa, apoi palmele reci.

-doar nu credeai c-o sa scapi, nu?

-nu.

si-am lasat-o sa ma tarasca prin cele mai oribile cotloane ale mintii mele.

am lasat-o sa-mi distruga visele.

am lasat-o sa ma faca sa devin neutra sentimentelor pozitive.

vorbisem cu colega de apartament sa-si lase pisicile sa doarma in camera mea. rezultatul era acelasi, cu sau fara pisici, ea tot aparea.

dormise un prieten la mine. a fost si mai oribil.

il vedeam transformandu-se in ea, strangandu-ma de gat. soptindu-mi toate regretele in urechea stanga. ii simteam sudoarea amestecata cu sange curgadu-mi pe fata, intrandu-mi in ochi.

ma rugam sa ma trezesc, ma rugam sa tip in realitate, sa-l fac sa se trezeasca, sa ma trezeasca, sa-mi spuna ca e bine, ca totul a fost un vis.

dar nu s-a intamplat. m-a trezit dimineata, dupa ore sau mai bine zis, zile intregi de tortura.

-tot radeai aseara. ce-ai visat?

-p-p-poftim?

-erai tare fericita. si nu voiam sa te trezesc.

stateam si ma uitam la el, si-mi venea sa-l pocnesc si sa-l strangulez si sa-i fac tot ce mi-a facut in cosmarul ala oribil.

-nu. nu stiu. poate ca sunt fericita.

m-am intins dupa tigari si m-am rezemat de peretele rece. simteam inca cioburile intrandu-mi in carne, pe coloana. m-am strambat.

-esti bine?

-da da...

-bine, eu trebuie sa plec la...

nu-l mai auzeam.

m-am prins in vraja fumului. stateam si-l priveam. e albastru de la tigara si gri din plamanii mei. nu inteleg de ce.

el pleaca.

ma simt usurata. ii zambesc si ii urez zile in iadul prin care am trecut si eu.

inchid usa.

ma intalnesc cu prietenii mei. sunt indragostita de unul dintre ei...

visele mele prind alta forma: sunt fericita, iubesc si sunt iubita. apare ea si-mi distruge fiecare speranta. o simt, ii simt dorinta de a-mi face rau.

o aud clar si raspicat de fiecare data.

ma trezesc si-mi sun cel mai bun prieten.

-o visez incontinuu. nu o mai suport. nu mai pot.

-uite, stiu ca nu sunt acolo si nu te pot ajuta. ai nevoie de ceva fizic. spiritual, suntem prea slabi amandoi. nu ne-am mai controlat visele unul altuia de mult timp. s-a pierdut tot antrenamentul.

-da. dar nu inteleg. puteam sa-mi controlez visele inainte.

-uite, de cand am fost noi impreuna, eu nu le mai pot controla. de cand ne-am despartit totul a disparut.

-asa e si la mine.

-stiu, doar suntem unul si acelasi. apropo, el ce mai face? ai incercat sa faci un pas?

-n-nu.

-de ce?

-mi-e frica.

-termina. n-ai ce pierde.ai fost ranita de atatea ori, ce mai conteaza inca o data? e ca si cum ai mai adaoga o boaba de mac la cana ta plina.

-mda. frumos.

rade.

-vorbesc serios. suna-l si spune-i sa vina la tine.

-nu pot ma. nu pot.

-o fac eu!

-n-ai numarul lui.

-nu, dar pot da altfel de el.

-n-ai face-o.

-de parca nu m-ai cunoaste. nu-ti aduci aminte cand ti-am zis ca-mi place tipa aia?

-care dintre ele?

-da. fa pe desteapta. atunci cand nu ti-am raspuns la telefon si nu puteai da nicicum de mine. si-ai sunat-o si i-ai dat adresa mea. nu vrei sa stii ce fata i-am bagat cand am vazut-o in fata usii.

-cum ar zice sammy: sunt o teroristaaaaaaa!

-da da. nu face pe smechera pe mine. inchide telefonu si suna-l pe el. acum.

-mmmbine.

ratusca cea urata

heh, banuiesc ca toti stiti povestea asta.

de ce aduc in discutie aceasta poveste?

simplu: nu-mi pot stapani satisfactia care o am fata de corpul meu in comparatie cu fostele colege[una, mai exact] din scoala generala. [evil, nu?]

inca din clasa 1, eu am fost aia mica si grasa, baietoasa si urata.

asa e. recunosc! preferam sa-mi petrec timpul cu baietii povestind meciul de aseara sau jucand fotbal, baseball si alte rahaturi.

ma imbracam baieteste! blugii mei erau intotdeauna de baieti, pt ca aia de fete mi se pareau oribili [floricele, paiete etc]. bluze? simple, albastre/ negre.

sutien? neeeeah. n-am purtat sutien pana n-am ajuns la liceu.

imi aduc aminte de "fetele supreme" din scoala. aratau bine, imbracate mereu in pas cu moda, fardate, preferatele profesorilor.[ mai putin preferatele profilor de desen si istorie, profelor de muzica, biologie si engleza. acolo era teritoriul meu. punctul meu forte, la care nu ma batea nimeni.]

imi doream sa fiu ca ele. mi-am dezamagit profii incercand sa fiu ca ele. incercam sa slabesc, sa arat ca ele.

superficiala in ultimul hal. sincer mi-e oarecum rusine de asta, dar e un zid de care am dat cu capul, un semnal gen "trezeste-te".

ba, stau de cateva zile si-mi studiez fostele colege. "bunaciunile" au devenit... ei bine hai sa zicem ca eu sunt slaba la cele 70 de kg ale mele. fata mea, arata muuuuuult mai tanara ca a lor, fara riduri, fara cearcane. mai exact ma comparam cu una singura, care mereu imi dadea peste bot, spunandu-mi ca sunt urata si grasa [si eu o credeam].

dar ma gandesc oare, daca eu ii voi spune acum ca e urata, grasa si o taranca care nu stie sa lege doua fraze in romana, sa nu mai zic ca foloseste gugal translate ca sa-si traduca "sentimentele" fata de izbirea vietii ei, oare cum va reactiona?

oare cum ar fi sa ma "fotosopez" ca sa arat mai slaba? sau sa-mi fac ochii albastrii [in cazul meu caprui], sau sa port extensii cu 3 lei, din plastic spunand ca-s naturale?:))

da stiu, sunt lame. ma cobor la nivelul ei. dar chiar simteam nevoia sa fiu evil cu ea, ma rog, indirect.

pentru ca numai eu stiu cat mi-a futut creierii. si pentru ca stiu cum i-as fute eu creierii, si totusi, tac. n-o fac, pentru ca mi-e mila de ea.

dar port aceasta ura in suflet fata de toate proastele care mi-au facut viata mai "amara" si totodata satisfactia ca ratusca aia urata, a devenit lebada.

da, imi permit sa fac aceasta comparatie, imi permit sa fiu al nabii de narcisista, pentru ca pot. pentru ca stiu ca sunt frumoasa si pentru ca exista mereu o persoana care sa-mi reaminteasca asta zilnic.

pentru ca nu sunt proasta: am ajuns unde-am ajuns, fara sa sug p*la, ci prin capacitatea mea mintala.

pentru ca nu-s o pitipoanca cu bot de rata, si n-o ard pe manele si ma-mbat cu rachiu de sfecla, ci o ard lejer pe rock sau ambiental, intr-o cafenea/ceainarie.

pentru ca nu mi-e rusine cu mine insumi si pentru ca nu ma cred buricul pamantului, ci doar un artist care spera ca viata asta va fi mai buna ca cea anterioara.

pentru ca n-am un dumnezeu de care sa abuzez, si pe care sa-l chem si sa-l las cand ma taie capul,ci pentru ca-mi asum responsabilitatea pentru fiecare rahat care il fac.

pentru ca sunt eu, nu altcineva.

un regret intr-o alta lume

tu esti cel care poate opri ce-a inceput prin sfarsitul tau.

am muscat perna si mi-am innecat plansul. am ramas sufocata cu fata in perna. simteam cum perna devine rece si umeda. speram sa fie doar un vis, sincer. m-am ridicat in genunchi.

eram tot in camera mea.

-opreste totul. te rog. opreste toata durerea asta, pentru ca eu n-o mai pot duce. fa-ma sa uit.

am inchis ochii si m-am trantit inapoi, intre perne.

am deschis ochii.

soare, cald.

-hei! ai adormit, zano.

-cum?

recunosteam vocea, recunosteam si locul.

-cum? cum am ajuns aici?

-hai termina. erai terminata aseara. ai dormit la mine in cort si tipai ca e rulota ta. erai tare dusa. ce-ai bagat?

-nu inteleg. sunt curata. nu mai iau nimic de mult timp.

-sigur ca da. mie mi se parea ca esti pe acid, keta, saaaaaaau?

-poftim?

-hai. spune-mi. stii ca nu te voi judeca. niciodata nu te-am judecat. nu te-am judecat nici pentru ca ai plans atata.

-eu nu mai inteleg nimic. tu trebuia sa fii mort.

-da. asta imi repetai intr-una si aseara. nu sunt mort. sunt aici.

ma uitam in ochii lui caprui si nu mai intelegeam nimic.

-haide, imi spui?

-ce sa-ti spun? ai murit acu doi ani, te-am sunat de la un concert si ti-am spus ca vin in vama, apoi m-a sunat mada sa-mi spuna ca ti-au gasit cadavrul.

-da. buna gluma, nu?

-nu chiar. i-am zis ca e cea mai proasta gluma posibila.

-de ce?

-pentru ca te iubeam.

-tu si multe altele.

-da. stiu si asta. dar nu ma deranjeaza. nu-ti pot porunci sa ma iubesti, doar pentru ca te iubesc eu.

-asa. spune-mi ce-ai facut in astia "doi ani de cand sunt mort".

ridicase degetele in aer, zambind.

-am... am terminat liceul. am mers la faculta in strainatate si am realizat ca nu-ti mai simt prezenta. a fost deprimant. m-am imbolnavit urat apoi trebuia sa iau calmante sa pot face fata vietii si somnifere ca sa pot adormi.

-glumesti, nu?

expresia fetei lui devenise serioasa.

-da.

am ridicat petu' de bere si-am baut.

-ai o tigara?

-doar pe ale tale.

-oh perfect. mai am tigari? chiar mi-ar prinde bine un lucky.

-tu fumezi lucky?

-erm...da?

-ca ai ceva tigari mentolate.

-poftim?

-uite.

scoase din buzunarul pantalonilor sai gri, un pachet de LM menthol.

-mai ai 6 tigari. am fumat si eu una, aseara. sper ca nu te superi.

-nu-i nimic.

ne-am ridicat din fata cortului si-am mers sa stam pe bancile de la masa.

andrei trecuse pe langa mine.

-salut!

-uhm...hey.

nu prea inteleg de ce se uita la mine ca la o straina. doar eram prieteni de cel putin 2 ani.

-il stii pe pusti?

-da. de vreo 2 ani. nu stiu de ce se uita asa la mine.

-ciudat.

m-am ridicat si m-am dus dupa andrei. se urca intr-un hamac, nu departe de noi. era si razvan pe acolo, aburea o tipa.

-tipic tie, razvane. salut! ce mai faci?

-uhm. salut. te rog spune-mi ca nu te-am combinat si dupaia am plecat cu alta.

-haha. nu nu. e ok. nu prinzi tu asa usor la mine.

-andrei, care-i faza? am facut ceva aseara? esti suparat pe mine?

-uhm, roscato, nu te cunosc. adica te-am vazut pe aici, dar nu te cunosc. n-am facut cunostinta si sincer nu stiu de unde ma cunosti tu.

m-am intors spre razvan.

-nici cu mine n-ai facut cunostinta.

m-am intors la EL. i-am prins tristetea din ochi. isi muta privirea in pamant.

m-am dus la oglinda.

-flash de 8 albastru, un pierce, roscata, tricou korn. ce se intampla?

-stii, si mortii viseaza...

m-am asezat langa el.

-nu inteleg... iar visez?

-da. doar ca m-ai strigat atat de tare aseara, incat imi era imposibil sa nu-ti raspund. te-am privit muscand din perna. te-am vazut tipand cand ai realizat ca sunt mort. te-am auzit de fiecare data cand m-ai strigat. am fost langa tine cand fugeai spre tipul care semana cu mine, strigandu-l pe numele meu. am fost langa tine cand voiai sa te sinucizi si-am facut tot posibilul sa vina cineva dupa tine exact inainte de punctul culminant. tu nu-mi faci viata mai usoara, chiar daca sunt mort. nu inteleg de ce te-ai atasat atat de mult de mine. partea nasoala e ca te pot vedea doar cand...

in timp ce-mi vorbea, andrei, razvan, cortul lui, totul disparea. imi ridicam parul blond de pe palton. ma jucam cu bocancii in apa de sub banca noastra. ploua.

-asta e realitatea ta. nu-ti mai face rau. nu ma mai lasa sa-ti fac rau, gandindu-te la mine.

-stiam ca visez. stiam. stiam ca tu esti mort, iar visul asta e o alta dezamagire. stiu ca ma voi trezi si voi plange. stiu ca ma voi trezi si voi simti ca am uitat tot. stiu ca imi suna alarma si ca trebuie sa merg la scoala. dar nu ma voi trezi. nu voi merge la scoala. nu voi iesi in ploaie ca sa-mi camuflez lacrimile. nu te voi uita pentru ca-mi ceri asta. nu voi adormi zambind, din moment ce stiu ca totul e o realitate oribila. nu. chiar nu.

-tu ai impresia ca viata e roz?

-nu. eu am impresia ca mor de fiecare data cand ma trezesc.

-imi pare rau ca m-am bagat intr-un vis pamantesc. dar era singura mea cale de a-ti vorbi.

-nu. taci. imi spui ce vrea subconstinetul meu sa auda. eu pot sa-ti vorbesc, pentru ca tot eu aud. tot mie imi vorbesc. tu esti doar o amintire vie in mine, tu inca traiesti aici, in sufletul meu, in mintea mea. totul se agata de tine involuntar. refuz sa-ti dau drumul. sunt constienta de asta. sincer. sunt. si mai stiu ca incerc sa zambesc cand ma gandesc la tine, dar mi-e mai usor sa plang.

-zano, ascula-ma: eu plec. chiar voi pleca. nu-ti voi mai aparea in vise, nu-ti voi mai raspunde chemarilor tale. vorbesc serios.

-nu. ai sa te intorci cand imi doresc sa te intorci. si vei aparea pentru o fractiune de secunda, ca sa ma faci sa zambesc din inima. pentru ca tu m-ai invatat sa transform tot ce-i urat din mine, in arta. tu m-ai invatat sa scriu si tu mi-ai dat puterea de a infrunta viata. tu crezi ca la 16 ani nu pricepeam nimic?

m-am intors spre el. se uita la mine, trist.

-ma intristezi, zano.

-imi pare rau.

m-am ridicat de pe banca.

-uite, o sa modelez visul, inapoi la vama. ramai acolo si asteapta-ma. ok?

-nu. eu modelez visul acesta. e al meu, nu al tau. tu te vei trezi acum.

m-am trezit in camera mea, din cauza caldurii. am deschis geamul.

ploua.

-ce vis ciudat.

am coborat in bucatarie.

am calcat intr-o scoica. m-am taiat. am tipat.

gafaiam si ma chinuiam sa respir. eram toata transpirata, ascunsa sub plapuma, intre perne.

ceva lipsea.

m-am uitat in camera.

totul era intr-o dezordine perfecta. nu lipsea nimic.

am deschis calcu. aveam un mail nou, de la un necunoscut.

"el [din vis] regreta ca a avut un vis pamantesc"

saturatie mintala

mi-e bine, nu mi-e bine, ups and downs care nu se mai termina.

glume proaste...

satula de toate.

satula de toti.

satula de minciuni.

satula de oameni.

satula de ploaie.

satula de frig.

satula de iarba.

satula de dor.

satula de engleza pizdii ma-sii!

satula de accentu lor.

satula de viata, pana la epuizare.

slabita de puteri si mi se rupe de toti si toate.

devin... numb.

ma prostesc de cap, doar m-am facut blonda. acum am o scuza.

mi se rupe. mi-se-rupista:))

mai putin de-un om...

da, denis.

ca de obicei.

minunatul si inegalabilul D.

e incredibil cat de mult il pot iubi pe omu asta!

fuckin incredibl!

dar sa revenim:

hai sa ne lovim iar cu "te iubesc"-uri.