be the first one to know.

duminică, 13 noiembrie 2011

ratusca cea urata

heh, banuiesc ca toti stiti povestea asta.

de ce aduc in discutie aceasta poveste?
simplu: nu-mi pot stapani satisfactia care o am fata de corpul meu in comparatie cu fostele colege[una, mai exact] din scoala generala. [evil, nu?]
inca din clasa 1, eu am fost aia mica si grasa, baietoasa si urata.
asa e. recunosc! preferam sa-mi petrec timpul cu baietii povestind meciul de aseara sau jucand fotbal, baseball si alte rahaturi.
ma imbracam baieteste! blugii mei erau intotdeauna de baieti, pt ca aia de fete mi se pareau oribili [floricele, paiete etc]. bluze? simple, albastre/ negre.
sutien? neeeeah. n-am purtat sutien pana n-am ajuns la liceu.
imi aduc aminte de "fetele supreme" din scoala. aratau bine, imbracate mereu in pas cu moda, fardate, preferatele profesorilor.[ mai putin preferatele profilor de desen si istorie, profelor de muzica, biologie si engleza. acolo era teritoriul meu. punctul meu forte, la care nu ma batea nimeni.]
imi doream sa fiu ca ele. mi-am dezamagit profii incercand sa fiu ca ele. incercam sa slabesc, sa arat ca ele.
superficiala in ultimul hal. sincer mi-e oarecum rusine de asta, dar e un zid de care am dat cu capul, un semnal gen "trezeste-te".
ba, stau de cateva zile si-mi studiez fostele colege. "bunaciunile" au devenit... ei bine hai sa zicem ca eu sunt slaba la cele 70 de kg ale mele. fata mea, arata muuuuuult mai tanara ca a lor, fara riduri, fara cearcane. mai exact ma comparam cu una singura, care mereu imi dadea peste bot, spunandu-mi ca sunt urata si grasa [si eu o credeam].
dar ma gandesc oare, daca eu ii voi spune acum ca e urata, grasa si o taranca care nu stie sa lege doua fraze in romana, sa nu mai zic ca foloseste gugal translate ca sa-si traduca "sentimentele" fata de izbirea vietii ei, oare cum va reactiona?
oare cum ar fi sa ma "fotosopez" ca sa arat mai slaba? sau sa-mi fac ochii albastrii [in cazul meu caprui], sau sa port extensii cu 3 lei, din plastic spunand ca-s naturale?:))
da stiu, sunt lame. ma cobor la nivelul ei. dar chiar simteam nevoia sa fiu evil cu ea, ma rog, indirect.
pentru ca numai eu stiu cat mi-a futut creierii. si pentru ca stiu cum i-as fute eu creierii, si totusi, tac. n-o fac, pentru ca mi-e mila de ea.
dar port aceasta ura in suflet fata de toate proastele care mi-au facut viata mai "amara" si totodata satisfactia ca ratusca aia urata, a devenit lebada.
da, imi permit sa fac aceasta comparatie, imi permit sa fiu al nabii de narcisista, pentru ca pot. pentru ca stiu ca sunt frumoasa si pentru ca exista mereu o persoana care sa-mi reaminteasca asta zilnic.
pentru ca nu sunt proasta: am ajuns unde-am ajuns, fara sa sug p*la, ci prin capacitatea mea mintala.
pentru ca nu-s o pitipoanca cu bot de rata, si n-o ard pe manele si ma-mbat cu rachiu de sfecla, ci o ard lejer pe rock sau ambiental, intr-o cafenea/ceainarie.
pentru ca nu mi-e rusine cu mine insumi si pentru ca nu ma cred buricul pamantului, ci doar un artist care spera ca viata asta va fi mai buna ca cea anterioara.
pentru ca n-am un dumnezeu de care sa abuzez, si pe care sa-l chem si sa-l las cand ma taie capul,ci pentru ca-mi asum responsabilitatea pentru fiecare rahat care il fac.
pentru ca sunt eu, nu altcineva.

3 comentarii:

Sappho spunea...

absolut genial ce ai scris aici. e sincer si e adevarat.
ni se spune mereu ca suntem diferiti,ca trebuie sa fim diferiti,dar atunci cand incercam cu adevarat sa facem asta,lumea se retrage si se comporta ciudat..
eu numai inteleg multe lucruri,iar cat despre pitzipoancele si tocilarele din liceu...acum aceste lucruri imi sunt indiferente! :)
din pacate e greu sa lupti cu astfel de lucruri cand esti in "miezul" actiunii,cand trebuie sa te confrunti cu ele zi de zi..

Lara D'art spunea...

mi-a trecut dupa ce m-am batut cu doua colege. si am preferat sa stau in "mizeria" scolii. ideea e ca eram prietena cu ungurii, cu colegii cu care nu se discuta niciodata, pana si cu tiganii[era o adevarata dinastie "gossip girl" in generala].anyway no offence tiganilor alora le pasa mai mult de mine decat alea doua pe care le numeam "prietene". si azi cand ii vad pe strada ii salut, ma saluta. fostii colegi ma opresc sa ma intrebe daca am o tigara sau daca le pot da 10 lei.

nu stiu ce mi-a venit sa intru pe pagina acelei colege, dar nu pot exprima in cuvinte cand am vazut ca e de doua ori cat mine. eu am crezut ca e insarcinata [si-am si intrebat-o x_X]

SpiritNightwing spunea...

Stii, cum zicea Kurt: I'd rather be hated for what I am, than to be loved for what I'm not