be the first one to know.

miercuri, 23 noiembrie 2011

I.sunt aici

sunt aici, shhh... nu-ti face nimeni rau.


alergam intre ziduri inalte. scari fara balustrazi, abrupte. lifturi ce se deschid si se inchid de fiecare data cand clipesc. tare, zgomotos. urat.
neoanele palpaie din cer.
se face ceata. simt fiecare ciob si fiecare carlig cum imi intra in carne, in talpi, in maini.
sunt goala si fug.
nu vad nimic, dar simt tot de cel putin zece ori mai puternic.
ma opresc pe marginea unei prapastii. simt golul dinaintea mea cu degetele picioarelor.
ma intorc si vreau sa fug, dar o simt. ii simt respiratia rece sub sani si ma infioara.
-vrei sa te trezesti, nu-i asa?
inghet.
stiu ca ma controloeaza. sunt in lumea ei acum.
incerc sa ma trezesc, realizez ca strang marginile patului cu unghiile. simt aschiile sunt unghii. ma dor, dar visul e prea real, prea puternic ca sa ma pot trezi.
inchid ochii si-i redeschid.
sunt in camera mea. pisica imi sare in pat. ma intorc cu fata spre usa.
-nu scapi atat de usor.
e in fata mea.
ii vad dintii mici si perfecti de sub buzele insangerate si mov. are fata patata de sange. e palida ca varul iar parul ei se pierde in intunericul din camera. sar din pat si-o ocolesc.
fug sa-i trezesc pe ai mei. vreau sa fugim.
pisica e cu mine.
intru in dormitor. mama nu e acolo.
-tata. tata! tresezte-te.
il pisc de maini, de fata. il musc de umar.
-treseste-te! vine! TATA!
o vad in dreptul usii.
trag plapuma de pe el. e sfasiat.
renunt. o las sa castige...
-trezeste-te! gata. a fost doar un vis.
deschid ochii. tata e deasupra mea. ma tine de umeri si pare ingrijorat.
-nu mai plange. ce-ai visat?
nu stiam ca plang. nu simteam ca plang.
-p-p-poftim?
-urlai foarte tare. te-am auzit din dormitor. vrei sa dormi cu noi?
-nu. nu. e bine. sunt bine. mama unde e?
-in pat. doarme.

trecuse in jur de 5 luni de la visul acela. ma simteam in siguranta dormind in camera mea, stiind ca mama sau tata e mereu acolo, gata sa ma trezeasca din cosmarurile in care ma urmarea fata aceea.
dar... venise vremea sa ma mut.
tata dormise la mine in prima seara. am dormit linistita.
a doua seara am simtit-o in camera inainte sa adorm. de data aceasta eram singura. fara tata, fara mama, fara pisica.
am adormit fara sa-mi dau seama.
i-am simtit respiratia in ceafa, apoi palmele reci.
-doar nu credeai c-o sa scapi, nu?
-nu.
si-am lasat-o sa ma tarasca prin cele mai oribile cotloane ale mintii mele.
am lasat-o sa-mi distruga visele.
am lasat-o sa ma faca sa devin neutra sentimentelor pozitive.

vorbisem cu colega de apartament sa-si lase pisicile sa doarma in camera mea. rezultatul era acelasi, cu sau fara pisici, ea tot aparea.
dormise un prieten la mine. a fost si mai oribil.
il vedeam transformandu-se in ea, strangandu-ma de gat. soptindu-mi toate regretele in urechea stanga. ii simteam sudoarea amestecata cu sange curgadu-mi pe fata, intrandu-mi in ochi.
ma rugam sa ma trezesc, ma rugam sa tip in realitate, sa-l fac sa se trezeasca, sa ma trezeasca, sa-mi spuna ca e bine, ca totul a fost un vis.
dar nu s-a intamplat. m-a trezit dimineata, dupa ore sau mai bine zis, zile intregi de tortura.
-tot radeai aseara. ce-ai visat?
-p-p-poftim?
-erai tare fericita. si nu voiam sa te trezesc.
stateam si ma uitam la el, si-mi venea sa-l pocnesc si sa-l strangulez si sa-i fac tot ce mi-a facut in cosmarul ala oribil.
-nu. nu stiu. poate ca sunt fericita.
m-am intins dupa tigari si m-am rezemat de peretele rece. simteam inca cioburile intrandu-mi in carne, pe coloana. m-am strambat.
-esti bine?
-da da...
-bine, eu trebuie sa plec la...
nu-l mai auzeam.
m-am prins in vraja fumului. stateam si-l priveam. e albastru de la tigara si gri din plamanii mei. nu inteleg de ce.
el pleaca.
ma simt usurata. ii zambesc si ii urez zile in iadul prin care am trecut si eu.
inchid usa.
ma intalnesc cu prietenii mei. sunt indragostita de unul dintre ei...
visele mele prind alta forma: sunt fericita, iubesc si sunt iubita. apare ea si-mi distruge fiecare speranta. o simt, ii simt dorinta de a-mi face rau.
o aud clar si raspicat de fiecare data.
ma trezesc si-mi sun cel mai bun prieten.
-o visez incontinuu. nu o mai suport. nu mai pot.
-uite, stiu ca nu sunt acolo si nu te pot ajuta. ai nevoie de ceva fizic. spiritual, suntem prea slabi amandoi. nu ne-am mai controlat visele unul altuia de mult timp. s-a pierdut tot antrenamentul.
-da. dar nu inteleg. puteam sa-mi controlez visele inainte.
-uite, de cand am fost noi impreuna, eu nu le mai pot controla. de cand ne-am despartit totul a disparut.
-asa e si la mine.
-stiu, doar suntem unul si acelasi. apropo, el ce mai face? ai incercat sa faci un pas?
-n-nu.
-de ce?
-mi-e frica.
-termina. n-ai ce pierde.ai fost ranita de atatea ori, ce mai conteaza inca o data? e ca si cum ai mai adaoga o boaba de mac la cana ta plina.
-mda. frumos.
rade.
-vorbesc serios. suna-l si spune-i sa vina la tine.
-nu pot ma. nu pot.
-o fac eu!
-n-ai numarul lui.
-nu, dar pot da altfel de el.
-n-ai face-o.
-de parca nu m-ai cunoaste. nu-ti aduci aminte cand ti-am zis ca-mi place tipa aia?
-care dintre ele?
-da. fa pe desteapta. atunci cand nu ti-am raspuns la telefon si nu puteai da nicicum de mine. si-ai sunat-o si i-ai dat adresa mea. nu vrei sa stii ce fata i-am bagat cand am vazut-o in fata usii.
-cum ar zice sammy: sunt o teroristaaaaaaa!
-da da. nu face pe smechera pe mine. inchide telefonu si suna-l pe el. acum.
-mmmbine.