be the first one to know.

vineri, 4 noiembrie 2011

un regret intr-o alta lume

tu esti cel care poate opri ce-a inceput prin sfarsitul tau.


am muscat perna si mi-am innecat plansul. am ramas sufocata cu fata in perna. simteam cum perna devine rece si umeda. speram sa fie doar un vis, sincer. m-am ridicat in genunchi.
eram tot in camera mea.
-opreste totul. te rog. opreste toata durerea asta, pentru ca eu n-o mai pot duce. fa-ma sa uit.
am inchis ochii si m-am trantit inapoi, intre perne.
am deschis ochii.
soare, cald.
-hei! ai adormit, zano.
-cum?
recunosteam vocea, recunosteam si locul.
-cum? cum am ajuns aici?
-hai termina. erai terminata aseara. ai dormit la mine in cort si tipai ca e rulota ta. erai tare dusa. ce-ai bagat?
-nu inteleg. sunt curata. nu mai iau nimic de mult timp.
-sigur ca da. mie mi se parea ca esti pe acid, keta, saaaaaaau?
-poftim?
-hai. spune-mi. stii ca nu te voi judeca. niciodata nu te-am judecat. nu te-am judecat nici pentru ca ai plans atata.
-eu nu mai inteleg nimic. tu trebuia sa fii mort.
-da. asta imi repetai intr-una si aseara. nu sunt mort. sunt aici.
ma uitam in ochii lui caprui si nu mai intelegeam nimic.
-haide, imi spui?
-ce sa-ti spun? ai murit acu doi ani, te-am sunat de la un concert si ti-am spus ca vin in vama, apoi m-a sunat mada sa-mi spuna ca ti-au gasit cadavrul.
-da. buna gluma, nu?
-nu chiar. i-am zis ca e cea mai proasta gluma posibila.
-de ce?
-pentru ca te iubeam.
-tu si multe altele.
-da. stiu si asta. dar nu ma deranjeaza. nu-ti pot porunci sa ma iubesti, doar pentru ca te iubesc eu.
-asa. spune-mi ce-ai facut in astia "doi ani de cand sunt mort".
ridicase degetele in aer, zambind.
-am... am terminat liceul. am mers la faculta in strainatate si am realizat ca nu-ti mai simt prezenta. a fost deprimant. m-am imbolnavit urat apoi trebuia sa iau calmante sa pot face fata vietii si somnifere ca sa pot adormi.
-glumesti, nu?
expresia fetei lui devenise serioasa.
-da.
am ridicat petu' de bere si-am baut.
-ai o tigara?
-doar pe ale tale.
-oh perfect. mai am tigari? chiar mi-ar prinde bine un lucky.
-tu fumezi lucky?
-erm...da?
-ca ai ceva tigari mentolate.
-poftim?
-uite.
scoase din buzunarul pantalonilor sai gri, un pachet de LM menthol.
-mai ai 6 tigari. am fumat si eu una, aseara. sper ca nu te superi.
-nu-i nimic.
ne-am ridicat din fata cortului si-am mers sa stam pe bancile de la masa.
andrei trecuse pe langa mine.
-salut!
-uhm...hey.
nu prea inteleg de ce se uita la mine ca la o straina. doar eram prieteni de cel putin 2 ani.
-il stii pe pusti?
-da. de vreo 2 ani. nu stiu de ce se uita asa la mine.
-ciudat.
m-am ridicat si m-am dus dupa andrei. se urca intr-un hamac, nu departe de noi. era si razvan pe acolo, aburea o tipa.
-tipic tie, razvane. salut! ce mai faci?
-uhm. salut. te rog spune-mi ca nu te-am combinat si dupaia am plecat cu alta.
-haha. nu nu. e ok. nu prinzi tu asa usor la mine.
-andrei, care-i faza? am facut ceva aseara? esti suparat pe mine?
-uhm, roscato, nu te cunosc. adica te-am vazut pe aici, dar nu te cunosc. n-am facut cunostinta si sincer nu stiu de unde ma cunosti tu.
m-am intors spre razvan.
-nici cu mine n-ai facut cunostinta.
m-am intors la EL. i-am prins tristetea din ochi. isi muta privirea in pamant.
m-am dus la oglinda.
-flash de 8 albastru, un pierce, roscata, tricou korn. ce se intampla?
-stii, si mortii viseaza...
m-am asezat langa el.
-nu inteleg... iar visez?
-da. doar ca m-ai strigat atat de tare aseara, incat imi era imposibil sa nu-ti raspund. te-am privit muscand din perna. te-am vazut tipand cand ai realizat ca sunt mort. te-am auzit de fiecare data cand m-ai strigat. am fost langa tine cand fugeai spre tipul care semana cu mine, strigandu-l pe numele meu. am fost langa tine cand voiai sa te sinucizi si-am facut tot posibilul sa vina cineva dupa tine exact inainte de punctul culminant. tu nu-mi faci viata mai usoara, chiar daca sunt mort. nu inteleg de ce te-ai atasat atat de mult de mine. partea nasoala e ca te pot vedea doar cand...
in timp ce-mi vorbea, andrei, razvan, cortul lui, totul disparea. imi ridicam parul blond de pe palton. ma jucam cu bocancii in apa de sub banca noastra. ploua.
-asta e realitatea ta. nu-ti mai face rau. nu ma mai lasa sa-ti fac rau, gandindu-te la mine.
-stiam ca visez. stiam. stiam ca tu esti mort, iar visul asta e o alta dezamagire. stiu ca ma voi trezi si voi plange. stiu ca ma voi trezi si voi simti ca am uitat tot. stiu ca imi suna alarma si ca trebuie sa merg la scoala. dar nu ma voi trezi. nu voi merge la scoala. nu voi iesi in ploaie ca sa-mi camuflez lacrimile. nu te voi uita pentru ca-mi ceri asta. nu voi adormi zambind, din moment ce stiu ca totul e o realitate oribila. nu. chiar nu.
-tu ai impresia ca viata e roz?
-nu. eu am impresia ca mor de fiecare data cand ma trezesc.
-imi pare rau ca m-am bagat intr-un vis pamantesc. dar era singura mea cale de a-ti vorbi.
-nu. taci. imi spui ce vrea subconstinetul meu sa auda. eu pot sa-ti vorbesc, pentru ca tot eu aud. tot mie imi vorbesc. tu esti doar o amintire vie in mine, tu inca traiesti aici, in sufletul meu, in mintea mea. totul se agata de tine involuntar. refuz sa-ti dau drumul. sunt constienta de asta. sincer. sunt. si mai stiu ca incerc sa zambesc cand ma gandesc la tine, dar mi-e mai usor sa plang.
-zano, ascula-ma: eu plec. chiar voi pleca. nu-ti voi mai aparea in vise, nu-ti voi mai raspunde chemarilor tale. vorbesc serios.
-nu. ai sa te intorci cand imi doresc sa te intorci. si vei aparea pentru o fractiune de secunda, ca sa ma faci sa zambesc din inima. pentru ca tu m-ai invatat sa transform tot ce-i urat din mine, in arta. tu m-ai invatat sa scriu si tu mi-ai dat puterea de a infrunta viata. tu crezi ca la 16 ani nu pricepeam nimic?
m-am intors spre el. se uita la mine, trist.
-ma intristezi, zano.
-imi pare rau.
m-am ridicat de pe banca.
-uite, o sa modelez visul, inapoi la vama. ramai acolo si asteapta-ma. ok?
-nu. eu modelez visul acesta. e al meu, nu al tau. tu te vei trezi acum.

m-am trezit in camera mea, din cauza caldurii. am deschis geamul.
ploua.
-ce vis ciudat.
am coborat in bucatarie.
am calcat intr-o scoica. m-am taiat. am tipat.

gafaiam si ma chinuiam sa respir. eram toata transpirata, ascunsa sub plapuma, intre perne.
ceva lipsea.
m-am uitat in camera.
totul era intr-o dezordine perfecta. nu lipsea nimic.
am deschis calcu. aveam un mail nou, de la un necunoscut.
"el [din vis] regreta ca a avut un vis pamantesc"

2 comentarii:

samantha mulder spunea...

:) asta mi-a adus aminte de 'a fine and private place' a lui beagle...

Lara D'art spunea...

nu stiu. am sa caut:D