intre zero virgula cinci si unu

tu esti adevarul, nu eu.

mi-am ridicat picioarele pe perete si ma uitam la tapetul kitschos de un roz spalacit imbibat cu nicotina si modele florale prost structurate.

au dat boxele mai tare, apoi s-au intins si ei langa mine in pat.

mi-am intors fata spre persoana din stanga mea. un tip tuns scurt, brunet, cu buze carnoase, trasaturi fine si frumos conturate. s-a intors si el spre mine.

parea un om frumos. apoi l-am privit pret de cateva clipe incercand sa-mi dau seama ce anume il face frumos.
si-a apropiat fata de a mea. eram constienta de ce va urma, dar spre surprinderea mea a ezitat. si-a lasat barbia in jos si mi-a sarutat umarul, privindu-ma in ochi. am uitat sa clipesc, privindu-l.

piesa se terminase. toti stateam in liniste pana cand el si ea din partea mea dreapta, au inceput sa susoteasca povesti despre oameni celebrii care au murit din cauza supradozelor.
am ras.
m-am ridicat si-am mai pus o piesa, apoi am iesit din camera. am traversat cei doi metri de hol si m-am trantit pe canapeaua din sufragerie. pielea crem al canapelei se lipea de pielea mea olivie. am auzit pasi, dar nu mi-am ridicat fata din perna.

-de ce trebuie sa ajunga o alta persoana decat Acea persoana, sa tina la tine incat Acea persoana sa inteleaga ce are de pierdut?

-p-p-poftim?

- nimic. lasa.

am simtit ca s-a asezat pe canapea, in dreptul picioarelor mele. mi-am ridicat fata de pe pielea lipicioasa. m-am asezat turceste, iar el si-a ridicat un picior peste genunchi.

-spune-mi.

-nu. lasa. o sa-ti explic intr-o zi si o sa intelegi tu.

-bine.
m-a privit curios cu ochii lui mari. caprui spre verde. a zambit, apoi s-a uitat spre masuta din fata noastra.

-ti-as mai spune ceva, dar suna prea siropos, prea pueril.

-spune-mi.

-nu! nu. iti voi spune, dar nu acum.

-hai, te rog, spune-mi. tot asa incepi. ma faci curioasa apoi ma lasi suspendata-n aer.

a ras si s-a uitat spre tavan. chiar nu voia sa-mi spuna. apoi m-a privit cu un aer serios.
-stii, te-am vazut aseara.
-normal ca m-ai vazut. am iesit toti impreuna.
-nu. nu despre asta vorbeam.
-dar?
-cand credeai ca toti dormim, ei bine, eu... eu nu dormeam. te-am vazut atat de fericita zilele astea, apoi dintr-o data totul a fost altfel. totul incepand de aseara.
-nu inteleg la ce te referi. sunt exact la fel ca si ieri.
-nu! tocmai asta e. nu esti. aseara te-ai ridicat din pat si te-ai pus la calculator. n-ai mai respirat. pana si dupa muschii spatelui ti-am vazut reactia. apoi te-ai lasat dusa de val...
-nu. nu, nu ma asteptam la asa ceva. atata tot.
-deci e adevarat, nu? s-a terminat?
-nu stiu.
si-a intins bratele spre mine, ca un copil.
-haide! ai nevoie de o imbratisare.
n-am putut ezita. aveam nevoie de acea imbratisare mai mult decat aerul care-l respiram.
mi-am ascuns fata in pieptul lui si l-am strans tare in brate, cateva clipe.
-doare?
-da.
-il iubeai?
-da.
-nu vrei sa vorbim despre cele intamplate?
-nu.
a oftat si m-a strans mai tare in brate. atunci am realizat ce-l facea atat de frumos.
mi-era frica, dar i-as fi urlat in urechi toata povestea, tot basmul acela nenorocit cu un final prost.
thea intrase in casa, trantind usa zgomotos. si-a bagat capul in sufragerie si a inceput sa chicoteasca.
-chiar ma intrebam cand se va intampla. hai! dincolo.
-la ce se refera?
-pai, stii la ce se refera.
-nu. eu ma refer la prima parte.
-ah. pai nu stiu. oricum hai sa mergem dincolo.
m-a prins de mana si-am mers intr-o calatorie lunga, pana in cealalta camera.
m-am uitat la ceilalti. m-am uitat la el. m-am uitat la mana mea ce se agata de a lui.
s-a uitat la ei. s-a uitat la mine. s-a uitat la mana lui pe care o tineam cu atata nevoie.
-hai. o sa fie bine, o mica perioada de timp. dar o putem prelungi, cat de cat. mi-e dor sa te vad zambind cu adevarat.
m-am uitat spre masa si-am pornit spre ea.
am privit jumatatile care imi vor reintregi fericirea... pentru un timp.

e i .
v i s e l e .
s i u n a l t e l.

apoi am cazut...

II.sunt aici

nu l-am sunat. a mai trecut o luna de cand ar fi trebuit sa-l sun.

am continuat sa iesim ca prieteni. sa ne intalnim toti la un film, sa iesim la concerte si toate rahaturile care le facem ca prieteni.

eram ok. ma simteam mai bine in prezenta lor. mai... mai usurata de tot ce mi se intampla noaptea.

ajunsesem in stadiul in care mi-era frica sa mai dorm. trecuse 3 zile, in care n-am avut curajul sa pun pleoapa pe pleoapa si-am atipit la facultate pentru o secunda. am vazut-o stand in mijlocul clasei, ranjind.

m-am ridicat si m-am uitat la colegi.

lucia radea.

-ai atipit. ce-i cu tine? esti bolnava?

-bolnava is de cateva luni... psihic.

radea si mai tare.

-ai visat ceva nasol?

-ceva de genu.

-toata ai transpirat. si ai atipit doar doua minute.

-da. stiu. deaia nu dorm.

fata ei devenise brusc serioasa.

-cum adica nu dormi?

-ti se par normale pungile de sub ochii mei? sau pielea mea palida? is mai alba ca tine, desi pielea mea e olivie.

-rahat. ai dreptate. am ceva somnifere, mai slabe ce-i drept, dar ti le pot da tie.

-nu! nu vreau sa dorm.

-o sa-ti pici exemenele.

-atata timp cat nu dorm, nu mi le pic.

-te droghezi?

-nu. dumnezeule! nu!

-ar trebui.

ma uitam la ea ca la felul doi. tipa care urlase la mine pentru ca am fumat iarba in fata unei crasme, imi spunea sa ma droghez.

-nu.

-cum vrei.

plecasem de la scoala, inca socata de propunerea luciei.

am ajuns acasa.

m-am trantit pe pat.

-o sa-l sun intr-un final... nu?

ma uitam la telefon.

-dar poate ar fi mai simplu sa-i scriu un mesaj. nu. il sun.

il sunam...

-da?

-vii la mine?

-da sigur, da nu maine trebuia sa venim la tine?

-ba da. dar hai si azi.

-bine stai sa-i sun pe ceilalti.

-nu! doar tu.

-facem sex?

ma pufnea rasu de la intrebarea lui directa. i-am raspuns afirmativ pe un ton ironic.

gluma e gluma, dar incepe de la un adevar.

dupa 10 minute aud batai in usa.

si iata-l. statea in fata usii cu fata umflata de somn.

-esti okay?

-da. dormeam. sper ca e la fel de important ca sexul.

-ce?

-motivul pentru care m-ai chemat aici.

-desigur: droguri.

-hmm, nu la fel de important. dar merge.

stateam rezemati umar la umar, de-o perna.

ne jucam cu degetele.

imi plac mainile lui. sunt ingrijite. sunt frumoase...

-imi plac mainile tale.

-haha, de ce?

-sunt ingrijite.

-cred ca esti prima care observa asta. imi place sa am grija de mainile mele.

-imi plac mainile oamenilor. imi place sa le studiez, sa le desenez.

-ciudat. esti ciudata. postim o tigara?

-aha.

se ridicase, fara sa-si despleteasca degetele dintr-ale mele.

aveam si eu de gand sa ma ridic, dar se intoarse spre mine. am inchis ochii si i-am strans degetele-ntra-le mele. ne sarutam deja.

simteam cum toata caldura buzelor lui se raspandea in tot corpul meu.

n-am deschis ochii mult timp. ma simteam ca un copil.

ca atunci, cand am primit un biletel in clasa intai, de la un baiat din clasa a treia, in care imi spunea ca ma iubeste.

ma simteam rusinata, usurata si in acelasi timp fericita.

eram emotionata de fiecare atingere a mainilor lui frumoase.

ma indragosteam cu fiecare sarut.

totul era atat de intens, ca si cum as fi pe toate drogurile din lume, inainte de colapsul total.

prinsesem ideea luciei, cand se referea la droguri. desteapta fata.

am adormit in bratele lui.

era cald.

transpiram.

eram pe hol, goala. lumina palpaia. m-am uitat spre tavan. vedeam cerul intunecat. stiam ca trebuie sa fug.

din nou. am inchis ochii. nu voiam sa-l vad transformandu-se in ceva ce-mi va face rau.

am simtit-o in spatele meu. ii simteam respiratia rece intre omoplati.

-a trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut. stiam c-ai sa cedezi curand.

am luat-o la fuga spre usa. era incuiata.

m-am intors sprea ea. calca incet, calma spre mine.

am simtit doua brate calde in jurul meu si-o respiratie calda in urechea dreapta.

-sunt aici. shhh, gata. nu-ti face nimeni rau.

fata ei a devenit grava, speriata. eram la fel de speriata ca ea.

peretii se spargeau. ieseau toate fiinetele hibride din crapaturile peretilor si-i rupeau pielea, luand-o cu ei, intre crapaturi.

visul s-a spart.

-gata. gata. sunt aici. gata.

am deschis ochii. m-a sarutat pe frunte, pe nas, apoi pe buze.

-gata. sunt aici.

I.sunt aici

sunt aici, shhh... nu-ti face nimeni rau.

alergam intre ziduri inalte. scari fara balustrazi, abrupte. lifturi ce se deschid si se inchid de fiecare data cand clipesc. tare, zgomotos. urat.

neoanele palpaie din cer.

se face ceata. simt fiecare ciob si fiecare carlig cum imi intra in carne, in talpi, in maini.

sunt goala si fug.

nu vad nimic, dar simt tot de cel putin zece ori mai puternic.

ma opresc pe marginea unei prapastii. simt golul dinaintea mea cu degetele picioarelor.

ma intorc si vreau sa fug, dar o simt. ii simt respiratia rece sub sani si ma infioara.

-vrei sa te trezesti, nu-i asa?

inghet.

stiu ca ma controloeaza. sunt in lumea ei acum.

incerc sa ma trezesc, realizez ca strang marginile patului cu unghiile. simt aschiile sunt unghii. ma dor, dar visul e prea real, prea puternic ca sa ma pot trezi.

inchid ochii si-i redeschid.

sunt in camera mea. pisica imi sare in pat. ma intorc cu fata spre usa.

-nu scapi atat de usor.

e in fata mea.

ii vad dintii mici si perfecti de sub buzele insangerate si mov. are fata patata de sange. e palida ca varul iar parul ei se pierde in intunericul din camera. sar din pat si-o ocolesc.

fug sa-i trezesc pe ai mei. vreau sa fugim.

pisica e cu mine.

intru in dormitor. mama nu e acolo.

-tata. tata! tresezte-te.

il pisc de maini, de fata. il musc de umar.

-treseste-te! vine! TATA!

o vad in dreptul usii.

trag plapuma de pe el. e sfasiat.

renunt. o las sa castige...

-trezeste-te! gata. a fost doar un vis.

deschid ochii. tata e deasupra mea. ma tine de umeri si pare ingrijorat.

-nu mai plange. ce-ai visat?

nu stiam ca plang. nu simteam ca plang.

-p-p-poftim?

-urlai foarte tare. te-am auzit din dormitor. vrei sa dormi cu noi?

-nu. nu. e bine. sunt bine. mama unde e?

-in pat. doarme.

trecuse in jur de 5 luni de la visul acela. ma simteam in siguranta dormind in camera mea, stiind ca mama sau tata e mereu acolo, gata sa ma trezeasca din cosmarurile in care ma urmarea fata aceea.

dar... venise vremea sa ma mut.

tata dormise la mine in prima seara. am dormit linistita.

a doua seara am simtit-o in camera inainte sa adorm. de data aceasta eram singura. fara tata, fara mama, fara pisica.

am adormit fara sa-mi dau seama.

i-am simtit respiratia in ceafa, apoi palmele reci.

-doar nu credeai c-o sa scapi, nu?

-nu.

si-am lasat-o sa ma tarasca prin cele mai oribile cotloane ale mintii mele.

am lasat-o sa-mi distruga visele.

am lasat-o sa ma faca sa devin neutra sentimentelor pozitive.

vorbisem cu colega de apartament sa-si lase pisicile sa doarma in camera mea. rezultatul era acelasi, cu sau fara pisici, ea tot aparea.

dormise un prieten la mine. a fost si mai oribil.

il vedeam transformandu-se in ea, strangandu-ma de gat. soptindu-mi toate regretele in urechea stanga. ii simteam sudoarea amestecata cu sange curgadu-mi pe fata, intrandu-mi in ochi.

ma rugam sa ma trezesc, ma rugam sa tip in realitate, sa-l fac sa se trezeasca, sa ma trezeasca, sa-mi spuna ca e bine, ca totul a fost un vis.

dar nu s-a intamplat. m-a trezit dimineata, dupa ore sau mai bine zis, zile intregi de tortura.

-tot radeai aseara. ce-ai visat?

-p-p-poftim?

-erai tare fericita. si nu voiam sa te trezesc.

stateam si ma uitam la el, si-mi venea sa-l pocnesc si sa-l strangulez si sa-i fac tot ce mi-a facut in cosmarul ala oribil.

-nu. nu stiu. poate ca sunt fericita.

m-am intins dupa tigari si m-am rezemat de peretele rece. simteam inca cioburile intrandu-mi in carne, pe coloana. m-am strambat.

-esti bine?

-da da...

-bine, eu trebuie sa plec la...

nu-l mai auzeam.

m-am prins in vraja fumului. stateam si-l priveam. e albastru de la tigara si gri din plamanii mei. nu inteleg de ce.

el pleaca.

ma simt usurata. ii zambesc si ii urez zile in iadul prin care am trecut si eu.

inchid usa.

ma intalnesc cu prietenii mei. sunt indragostita de unul dintre ei...

visele mele prind alta forma: sunt fericita, iubesc si sunt iubita. apare ea si-mi distruge fiecare speranta. o simt, ii simt dorinta de a-mi face rau.

o aud clar si raspicat de fiecare data.

ma trezesc si-mi sun cel mai bun prieten.

-o visez incontinuu. nu o mai suport. nu mai pot.

-uite, stiu ca nu sunt acolo si nu te pot ajuta. ai nevoie de ceva fizic. spiritual, suntem prea slabi amandoi. nu ne-am mai controlat visele unul altuia de mult timp. s-a pierdut tot antrenamentul.

-da. dar nu inteleg. puteam sa-mi controlez visele inainte.

-uite, de cand am fost noi impreuna, eu nu le mai pot controla. de cand ne-am despartit totul a disparut.

-asa e si la mine.

-stiu, doar suntem unul si acelasi. apropo, el ce mai face? ai incercat sa faci un pas?

-n-nu.

-de ce?

-mi-e frica.

-termina. n-ai ce pierde.ai fost ranita de atatea ori, ce mai conteaza inca o data? e ca si cum ai mai adaoga o boaba de mac la cana ta plina.

-mda. frumos.

rade.

-vorbesc serios. suna-l si spune-i sa vina la tine.

-nu pot ma. nu pot.

-o fac eu!

-n-ai numarul lui.

-nu, dar pot da altfel de el.

-n-ai face-o.

-de parca nu m-ai cunoaste. nu-ti aduci aminte cand ti-am zis ca-mi place tipa aia?

-care dintre ele?

-da. fa pe desteapta. atunci cand nu ti-am raspuns la telefon si nu puteai da nicicum de mine. si-ai sunat-o si i-ai dat adresa mea. nu vrei sa stii ce fata i-am bagat cand am vazut-o in fata usii.

-cum ar zice sammy: sunt o teroristaaaaaaa!

-da da. nu face pe smechera pe mine. inchide telefonu si suna-l pe el. acum.

-mmmbine.

un regret intr-o alta lume

tu esti cel care poate opri ce-a inceput prin sfarsitul tau.

am muscat perna si mi-am innecat plansul. am ramas sufocata cu fata in perna. simteam cum perna devine rece si umeda. speram sa fie doar un vis, sincer. m-am ridicat in genunchi.

eram tot in camera mea.

-opreste totul. te rog. opreste toata durerea asta, pentru ca eu n-o mai pot duce. fa-ma sa uit.

am inchis ochii si m-am trantit inapoi, intre perne.

am deschis ochii.

soare, cald.

-hei! ai adormit, zano.

-cum?

recunosteam vocea, recunosteam si locul.

-cum? cum am ajuns aici?

-hai termina. erai terminata aseara. ai dormit la mine in cort si tipai ca e rulota ta. erai tare dusa. ce-ai bagat?

-nu inteleg. sunt curata. nu mai iau nimic de mult timp.

-sigur ca da. mie mi se parea ca esti pe acid, keta, saaaaaaau?

-poftim?

-hai. spune-mi. stii ca nu te voi judeca. niciodata nu te-am judecat. nu te-am judecat nici pentru ca ai plans atata.

-eu nu mai inteleg nimic. tu trebuia sa fii mort.

-da. asta imi repetai intr-una si aseara. nu sunt mort. sunt aici.

ma uitam in ochii lui caprui si nu mai intelegeam nimic.

-haide, imi spui?

-ce sa-ti spun? ai murit acu doi ani, te-am sunat de la un concert si ti-am spus ca vin in vama, apoi m-a sunat mada sa-mi spuna ca ti-au gasit cadavrul.

-da. buna gluma, nu?

-nu chiar. i-am zis ca e cea mai proasta gluma posibila.

-de ce?

-pentru ca te iubeam.

-tu si multe altele.

-da. stiu si asta. dar nu ma deranjeaza. nu-ti pot porunci sa ma iubesti, doar pentru ca te iubesc eu.

-asa. spune-mi ce-ai facut in astia "doi ani de cand sunt mort".

ridicase degetele in aer, zambind.

-am... am terminat liceul. am mers la faculta in strainatate si am realizat ca nu-ti mai simt prezenta. a fost deprimant. m-am imbolnavit urat apoi trebuia sa iau calmante sa pot face fata vietii si somnifere ca sa pot adormi.

-glumesti, nu?

expresia fetei lui devenise serioasa.

-da.

am ridicat petu' de bere si-am baut.

-ai o tigara?

-doar pe ale tale.

-oh perfect. mai am tigari? chiar mi-ar prinde bine un lucky.

-tu fumezi lucky?

-erm...da?

-ca ai ceva tigari mentolate.

-poftim?

-uite.

scoase din buzunarul pantalonilor sai gri, un pachet de LM menthol.

-mai ai 6 tigari. am fumat si eu una, aseara. sper ca nu te superi.

-nu-i nimic.

ne-am ridicat din fata cortului si-am mers sa stam pe bancile de la masa.

andrei trecuse pe langa mine.

-salut!

-uhm...hey.

nu prea inteleg de ce se uita la mine ca la o straina. doar eram prieteni de cel putin 2 ani.

-il stii pe pusti?

-da. de vreo 2 ani. nu stiu de ce se uita asa la mine.

-ciudat.

m-am ridicat si m-am dus dupa andrei. se urca intr-un hamac, nu departe de noi. era si razvan pe acolo, aburea o tipa.

-tipic tie, razvane. salut! ce mai faci?

-uhm. salut. te rog spune-mi ca nu te-am combinat si dupaia am plecat cu alta.

-haha. nu nu. e ok. nu prinzi tu asa usor la mine.

-andrei, care-i faza? am facut ceva aseara? esti suparat pe mine?

-uhm, roscato, nu te cunosc. adica te-am vazut pe aici, dar nu te cunosc. n-am facut cunostinta si sincer nu stiu de unde ma cunosti tu.

m-am intors spre razvan.

-nici cu mine n-ai facut cunostinta.

m-am intors la EL. i-am prins tristetea din ochi. isi muta privirea in pamant.

m-am dus la oglinda.

-flash de 8 albastru, un pierce, roscata, tricou korn. ce se intampla?

-stii, si mortii viseaza...

m-am asezat langa el.

-nu inteleg... iar visez?

-da. doar ca m-ai strigat atat de tare aseara, incat imi era imposibil sa nu-ti raspund. te-am privit muscand din perna. te-am vazut tipand cand ai realizat ca sunt mort. te-am auzit de fiecare data cand m-ai strigat. am fost langa tine cand fugeai spre tipul care semana cu mine, strigandu-l pe numele meu. am fost langa tine cand voiai sa te sinucizi si-am facut tot posibilul sa vina cineva dupa tine exact inainte de punctul culminant. tu nu-mi faci viata mai usoara, chiar daca sunt mort. nu inteleg de ce te-ai atasat atat de mult de mine. partea nasoala e ca te pot vedea doar cand...

in timp ce-mi vorbea, andrei, razvan, cortul lui, totul disparea. imi ridicam parul blond de pe palton. ma jucam cu bocancii in apa de sub banca noastra. ploua.

-asta e realitatea ta. nu-ti mai face rau. nu ma mai lasa sa-ti fac rau, gandindu-te la mine.

-stiam ca visez. stiam. stiam ca tu esti mort, iar visul asta e o alta dezamagire. stiu ca ma voi trezi si voi plange. stiu ca ma voi trezi si voi simti ca am uitat tot. stiu ca imi suna alarma si ca trebuie sa merg la scoala. dar nu ma voi trezi. nu voi merge la scoala. nu voi iesi in ploaie ca sa-mi camuflez lacrimile. nu te voi uita pentru ca-mi ceri asta. nu voi adormi zambind, din moment ce stiu ca totul e o realitate oribila. nu. chiar nu.

-tu ai impresia ca viata e roz?

-nu. eu am impresia ca mor de fiecare data cand ma trezesc.

-imi pare rau ca m-am bagat intr-un vis pamantesc. dar era singura mea cale de a-ti vorbi.

-nu. taci. imi spui ce vrea subconstinetul meu sa auda. eu pot sa-ti vorbesc, pentru ca tot eu aud. tot mie imi vorbesc. tu esti doar o amintire vie in mine, tu inca traiesti aici, in sufletul meu, in mintea mea. totul se agata de tine involuntar. refuz sa-ti dau drumul. sunt constienta de asta. sincer. sunt. si mai stiu ca incerc sa zambesc cand ma gandesc la tine, dar mi-e mai usor sa plang.

-zano, ascula-ma: eu plec. chiar voi pleca. nu-ti voi mai aparea in vise, nu-ti voi mai raspunde chemarilor tale. vorbesc serios.

-nu. ai sa te intorci cand imi doresc sa te intorci. si vei aparea pentru o fractiune de secunda, ca sa ma faci sa zambesc din inima. pentru ca tu m-ai invatat sa transform tot ce-i urat din mine, in arta. tu m-ai invatat sa scriu si tu mi-ai dat puterea de a infrunta viata. tu crezi ca la 16 ani nu pricepeam nimic?

m-am intors spre el. se uita la mine, trist.

-ma intristezi, zano.

-imi pare rau.

m-am ridicat de pe banca.

-uite, o sa modelez visul, inapoi la vama. ramai acolo si asteapta-ma. ok?

-nu. eu modelez visul acesta. e al meu, nu al tau. tu te vei trezi acum.

m-am trezit in camera mea, din cauza caldurii. am deschis geamul.

ploua.

-ce vis ciudat.

am coborat in bucatarie.

am calcat intr-o scoica. m-am taiat. am tipat.

gafaiam si ma chinuiam sa respir. eram toata transpirata, ascunsa sub plapuma, intre perne.

ceva lipsea.

m-am uitat in camera.

totul era intr-o dezordine perfecta. nu lipsea nimic.

am deschis calcu. aveam un mail nou, de la un necunoscut.

"el [din vis] regreta ca a avut un vis pamantesc"

simfonia neterminata.

m-am apropiat de ei doi. se tineau de mana, uitandu-se in jos. nu stiam ce se intampla, apoi o lumina puternica ma orbise.
continuam sa merg spre ei, acolo unde stiam ca se afla. simteam atat de multa durere, apoi am auzit o soapta purtata de vant...
"te voi iubi mereu... sa nu uiti asta"
ea tipase, de parca ar fi fost arsa pe rug, precum o vrajitoare.
m-am trezit.






eram departe de casa, de el...
ma uitam zilnic la pozele noastre, la biletele, la scrisori... la tot ce-mi aducea aminte de el.
se racea totul datorita distantei...


-promite-mi ca vei fi fericit, dar nu vei iubi pe nimeni atat de mult cat ma iubesti pe mine. indragosteste-te, iubeste, dar nu la fel de mult. te rog. promite-mi.
-iti promit, dar vreau sa-mi promiti acelasi lucru...
-promit.


treceau minute, ore, zile, toate pareau la fel de lungi ca anii. ne distantam sufletele. il simteam mai departe ca niciodata. parca fugea afara din mine, scurgandu-se pe obrajii mei, furisandu-se printre lacrimi, rupand impregnarea noastra.
cadea pe mocheta, scurgandu-se in podea...
-nu vreau sa pleci. chiar nu vreau. ai zis "pentru totdeauna"... mi-ai promis.


-lidia?
-da?
un coleg de clasa, statea in spatele meu.
-esti ok?
-da.
-nu trebuie sa minti.
-nu mint.
-ba da. stii. te-am observat pana acum. parca ai avea un ritual: stai la ore, te uiti in gol, de parca profii si noi n-am exista. apoi deschizi o agenda la exact aceeasi pagina. jumatate e rupta. apoi iti strangi medalionul de la gat in pumn. scoti aceeasi bucata mototlita de hartie, din portofel si-o ti alaturi de medalion. te prapadesc lacrimile, si oftezi. nu versi o singura lacrima. tremuri, iti iei lucrurile si iesi. stii, nu-s atat de fraier. ti-e dor de casa si de oricine ar fi acea persoana pe care o strangi in pumn, zilnic.
-eu...
-te cam inteleg. sincer.
-eu nici macar nu stiu care e numele tau.
-mda... sunt Ty.
-lidia.
-stiam deja.
-oh da... scuza-ma.
-mneah... e ok. deci. cine e?
-cine?
-cine e acea persoana, pentru ca sunt foarte sigur ca nu-i niciunul dintre parintii tai.
-nu. nu e un parinte. e, e un prieten. e o legatura mai speciala, care...
-se pierde?
-da. dar nu stiu...
-de ce. stiu. am trecut si eu prin asta.
biblioteca se aglomera. ty statea, acum, in fata mea, pe un scaun. nu zicea nimic, doar se uita la mine. zumzauitul celor din jur, rasfoitul cartilor, tastaturile calculatoarelor faceu un zgomot puternic, enervant.
-ty, vrei sa bem o cafea?
-mergem jos la bar?
-neh. cumparam o cafea si ne plimbam prin centru. adica, de cate ori o sa prindem soare in zona asta?
-heh, da ai dreptate.
in drum spre iesire, ty ma luase de mana. voiam sa-mi smulg mana dintr-a lui, dar ceva imi spunea sa n-o fac.
simteam cum greutatile-mi cadeau de pe umeri, lasandu-ma sa respir usor, linistita. imi venea sa plang, dar nu stiu daca as fi plans de fericire sau de frica.
am oftat.
ne-am oprit.
si-a tras mana de sub palma mea.
-lidia, nu-mi place privirea ta. imi cer scuze daca te-am jignit. dar era... nu stiu, te-am luat de mana, in calitate de prieten, nu mai mult, si...
-ty, e ok. inteleg.
l-am luat de mana si i-am zambit.
am strans hartia mototlita in pumn, in buzunarul hanoracului.


"imi pare rau. stiu ce ti-am promis si nu-mi voi incalca promisiunea. pentru totdeauna"

XIII. despre tine, despre mine, despre un "noi"

ai vrut sa fii "eu", femeia care ti-a fost iubita, prietena si sora.

am vrut sa fiu "tu", barbatul care mi-a fost iubit, prieten si frate.

ai vrut sa-ncerci toate prostiile iubite de mine, toate "hobby-urile" murdare de prafuri si chistoace. te-am implorat cu lacrimi in ochi, nu doar o singura data, sa n-o faci.

eu le-am lasat... le-am lasat de dragul tau. le-am lasat sa le prizeze altii, sa le fumeze, sa faca ce vor ei. le-am lasat pentru tine, pentru ca ma iubeai, pentru ca te iubeam, pentru ca aveam incredere in tine si pentru ca numarul 13 a insemnat noroc pentru noi, pana-n luna lui august.

pe 13-le lui august, tu te-ai trezit dintr-un vis monstruos de dulce. ti-au aruncat amintirile noastre, ti-au ascuns dragostea fata de mine si te-au mintit, iubitul meu. te-au mintit in privinta mea si tu i-ai crezut. i-ai crezut pe toti, mai putin pe mine. nu mi-ai dat voie sa-ti spun un cuvant.

dar tu mi-ai spus "adio"...

fizic si psihic am suportat totul cu brio, un timp. dar inauntru, sentimentele mele, erau mancate de ei. devorau tot ce prindeau. au gasit cufarul nostru, ascuns sub fantana cu 13 chipuri. mi-au daramat zidurile, mi-au rupt cirestii, au distrus tot.

stateam in biblioteca noastra, si te vedeam distrugandu-mi lumea.

ii vedeam mintindu-te inca o data, si inca o data.

iar tu-i credeai...

-acum vreau ca "eu" sa fiu "tu".

m-am trezit pe malul marii, alaturi de prietenii mei. mi-era frig, mi-era rau, voiam sa dau afara tot. stomacul ma ardea, aveam frisoane, corpul imi pusca de durere.

-esti bine?

-da.

am tacut si-am indurat. daca vreau sa fiu ca tine, voi indura. mi-am luat vodka si-am fugit de acolo.

m-am oprit pe stanci. am privit soarele, ce imprastia o caldura inexistenta la ora aceea a diminetii.

mi-era frig.

aveam frisoane.

mi-era rau.

beam vodka.

fumam tigari.

voiam sa tip.

dar...

am tacut.

nu m-am oprit la 4 nopti de auto-distrugere. la dracu! normal ca nu! nici tu n-ai facut-o. dar m-am oprit in a 13-a noapte.

ne-am iubit atat de mult incat ne-am distrus vietile, facandu-le mai bune, mai frumoase, mai altfel decat au fost.

am format un "noi", din "eu" si "tu"... care mai apoi a devenit "eu". nu mai vorbeam la plural, devenisem un intreg, pana cand ne-am horatat sa facem schimb de locuri.

te iubeam, dragul meu.

te iubesc pe tine, sau mine, sau noi, sau eu.

sentimente din ploi de vara

trebuie sa asculti piesa in timp ce citesti. [it's a must]

Silent Strike - Blue Whispers

-ai mai fost vreodata aici?

-nu. tu?

-da. dar nu aici. adica am fost si-am vizitat cetatea, dar n-am stat niciodata peste noapte, iar eu urasc hotelurile.

-hmm. ok. deci...

-deci ce?

-nu stiu.

-nici eu. e ciudat. nu-mi imaginam ca o sa innebunim amandoi si-o sa fugim. adica nu acum.

-da. cam ai dreptate. dar am mai facut asta...

-dar separat, eu de una singura, pe drumul meu, iar tu pe al tau...

am ramas pe marginea patului, inca cu paltonul pe mine. nu stiu ce era in capul meu, dar cu siguranta nu prevestea nimic cu final fericit.

el se schimba in fata mea, fara a baga de seama ca sunt si eu acolo. s-a schimbat intr-o pereche de pantaloni trei sferturi si un tricou.

-tu nu te schimbi?

-aaa, ba, ba da.

mi-am dat jos paltonu. mai ramaneau inca 2 bluze si-un maieu.

el s-a intins pe pat, uitandu-se la mine. am ramas in chiloti si-n maieu.

-ma duc sa fac dus.

-pot sa vin si eu?

-pff. nu! stai la rand.

s-a ridicat si mi-a blocat drumul spre baie. mana mea stanga ajungea pe coltul unei perini. am ridicat-o si l-am lovit. s-a uitat la mine, s-a uitat la perna, apoi... apoi am regretat ca l-am lovit cu perna. m-a trantit pe pat si mi-am primit o gramada de perne in cap, ca sa nu mai zic de degetele lui care nu incetau sa ma gadile. mi-au dat lacrimile si-ncepeam sa ma sufoc de la atata ras.

s-a oprit si m-a luat in brate.

mi-am inlaturat orice gand pesimist si am realizat ca, eram oarecum, fericita.

-serios acum. ma duc sa fac un dus.

-vin si eu.

-nu.

am fugit in baie si m-am trantit de usa, apoi am legat clanta cu un prosop, de un suport. a incercat sa deschida usa de doua ori, dar n-a prea reusit.

si uite-ma...

goala.

in fata oglinzii, imi numaram cele 5 cicatrici ce se iveau de sub sanul stang. una se intindea spre inima.

auzeam o piesa pe fundal, si-am ramas tampa, privind in gol, spre oglinda, prin mine. stiam piesa, ma ajuta mereu sa trec prin situatii dificile, ma ajuta sa trec prin linistea dupa care tanjeam.

am dezlegat prosopul si mi l-am pregatit langa cabina de dus. am dat drumu la apa, iar dusul scotea un sunet ciudat, oprind picurii sa cada.

am ramas, asteptand, apa.

m-am intors si l-am vazut stand in fata cabinei, cu usa inchisa in urma sa.

-ce... ce cauti aici?

-ti-am zis ca voi veni si eu.

uitasem ca sunt dezbracata, dar nici nu faceam ceva in privinta asta. ma uitam la el, iar el nu-si dezlipea ochii de la ai mei.

s-a asezat pe jos, in fata cabinei, punandu-si capul in palme, uitandu-se la picioare.

ma simteam goala, stoarsa de orice sentiment. stiam ca simtea ce simt eu, dar nu voiam... nu, azi, nu-l voiam nefericit.

imi venea sa plang si-mi venea sa-l iau in brate.

picurii reci m-au facut sa ma chircesc de frig. am scrasnit din dinti si-am ramas acolo, in picioare.

ma uitam spre dusul care parea nou si ma intrebam cate sute de minute am asteptat acei picuri de apa.

apoi piesa imi rasuna iar in cap.

s-a ridicat si-a intrat asa imbracat, langa mine, sub apa. m-a luat in brate si si-a asezat capul pe umarul meu.

nu stiam ce sa fac, nici ce sa zic. mi-am ridicat palma si am asezat-o pe ceafa lui, incolacindu-mi degetele in parul sau.

am ramas asa, pret de-un moment.

mi-a luat fata in palmele sale si m-a privit in ochi.

-nu m-am simtit atat de gol, niciodata. si...

-eu...

-si nici tu...

apoi buzele noastre s-au luptat cu picurii reci de apa.

mirosea a vara, iar pentru o clipa, credeam ca suntem in mijlocul unui parc, intr-o zi a lui august, fiind singurii care nu se adapostesc de ploaia de afara.

picurii calzi, care ne loveau pielea, imi umpleau golul cu prea multe sentimente, pentru a le putea distinge. dar eram fericiti...

amandoi.

sarutul a luat sfarsit.

am simtit ca ma sufoc, iar cand am deschis ochii, am realizat ca n-am fugit niciodata cu adevarat. visele inca-mi serveau camersei de forta.

plumb si nisip

era rece, iar in jurul meu era doar ceata...

eram pierduta. din nou.

auzeam aceleasi versuri, inca o data.

mi-am deschis ochii. perna alba era iar patata de sange. mi-am dus instinctiv mainile la nas. mi-am privit palmele. erau patate de sange. m-am sters si-am ramas pe spate. am simtit cum mi se umple creierul cu plumb.

am tras aer in piept si-am oftat. am inchis ochii, la loc.

-a reinceput... mult mai devreme.

simteam valul de caldura curgandu-mi pe obraz, alunecand usor printre cercei, intrandu-mi la loc, in corp, prin urechi...

am inceput sa plang fara motiv. lacrimile alea erau singura scapare din iadul in care ma trezeam in ultima perioada. vise cu oameni pe care ii iubeam, murind... acei oameni plecand din viata mea... un singur om plecand la nesfarsit, in fiecare seara.

stiu ca-l intrebasem intr-un vis, daca nu s-a saturat sa moara, dar nu mi-a raspuns. a murit. din nou... iar eu il priveam neputincioasa, paralizata pe asfaltul rece, intr-o balta de sange si o pojghita subtire de gheata.

murea mereu... muream si eu cu el... in fiecare seara.

si stiu... stiu ca n-am sa pot sa-l salvez, niciodata.

niciodata.

va muri mereu... iar eu...

eu...

eu, nu-i sunt de folos.

am deschis ochii si-am privit tavanul slab luminat. continuam sa oftez. am incercat sa ma ridic din pat, dar plumbul imi invadase tot corpul. nu puteam sa ma misc, nici sa vorbesc.

nu mai puteam sa respir.

m-am sufocat printre lacrimi si sange, si-am inchis la loc, pleoapele acoperite de plumb.

stateam in mijlocul unei oaze de lumina. priveam copii fericiti, cupluri.

am auzit valuri in spatele meu si m-am intors. am privit rasaritul si m-am simtit fericita pentru un moment. apoi, goliciunea imi invadase trupul, din nou. cerul se intuneca, prevestind o furtuna pe mare. pescarii veneau la mal, aducand trupuri goale, fara suflet. le aruncau pe mal, iar oamenii mergeau in recunoastere. copiii plangeau.

deasupra unui trup, zbura greu, un fluture galben. m-am apropiat de trup. fluturele mi s-a asezat pe umarul gol. nu indrazneam sa intorc trupul. clipeam repede, pentru ca, un nou val de lacrimi avea sa-mi sape santuri pe obraji. i-am luat mana intr-a mea. primele lacrimi imi ardeau deja fata.

iar am ajuns prea tarziu...

picuri de sange curgeau pe mainile noastre. am dus mana stanga la nas, ca sa ma sterg, sa nu-i mai patez pielea palida. ciudat a fost ca nu aveam nimic pe maini. mi-am sters fata. nu aveam sange pe ea, deloc. am privit in sus, spre cer. era rosu, ca cerul lunii februarie.

ningea.

am ridicat o patura de nisip si i-am luat trupu-n brate. ne-am invelit in firicele de scoici si sticla. lacrimile incetasera sa cada.

capul sau, se odihnea la pieptul meu. i-am privit fata... ochii lui caprui, imi fixau privirea. avea un zambet sters.

pieptu-mi era ud si cald. nu era din cauza apei, nici a ninsorii... o gaura statea in locul inimii. din ea curgea nisip rosu.

i-am incolacit bratele in jurul meu si mi-am ascuns fata in parul lui.

voiam sa plang, dar nu puteam. durerea din piept ma seca... il pierdusem din nou.

ceata se aseza in jurul nostru.

-acum, ai sa dispari, nu?

i-am inchis pleapele si i-am sarutat fruntea, cum obisnuia sa-mi faca el.

am privit cum ceata mi-l ia din brate si-am lasat-o.

mi-am strans genunchii la piept si-am ramas goala sub patura de nisip devenind una si aceeasi...

fluturele galben devenise nisip, pe umarul meu.

cele 24 de ore au luat sfarsit.

azi nu

mi-a intins o bacnota, apoi a aranjat visele pe masa.
-alege.


norii se impingeau unu in altu, lovindu-se, miscandu-se prea repede pentru mine.
lumea alerga, la fel ca norii, impingandu-se, lovindu-se. alergau.
telefonu suna ca un nebun, iar eu... eu stateam.
opream timpul pentru mine, luptam cu el...
-nu vreau sa inaintez in viata.
-am exact ce-ti trebuie pentru asta.
un tanar ciudat s-a oprit in fata mea. nu era ca ceilalti. nu se grabea, se ferea de loviturile altora, ramanand in perfect balans. l-am studiat pret de o clipa.
-poti clipi. nu sunt ca ceilalti.
-observ.
-am s-o iau ca pe un compliment.
-asa sa faci.
-totusi, nici tu nu pari a fi ca restu. de ce te impotrivesti timpului?
-cred ca am un motiv asemanator tie.
a inceput sa rada, spunandu-si niste cuvinte doar pentru urechea lui.
-crezi ca stii de ce sunt eu asa?
-un ciudat? da.
-un ciudat?
-da. in momentul in care ne impotrivim normalitatii, devenim ciudati. uita-te la noi: suntem singurii care nu alearga.
-dar totusi suntem normali. niste ciudati normali.
-diferiti...
-cam asa ceva. si totusi imbatranim.
-hahahaha crezi ca de riduri imi pasa mie?
-cum te numesti?
-larisa.
a ramas putin gandit, uitandu-se la mine.
-cati ani ai?
-19.
a tacut. m-a studiat. eu am inceput sa rad.
-de ce ma studiezi?
-imi aduci aminte de cineva.
-de cine?
-tot o larisa. doar ca avea 16 ani. arata ca tine.
-dintr-o alta viata, poate.
-se poate.
s-a aruncat asupra mea si m-a strans tare la piept.
-vrei sa mori?
-da.
a mutit. m-a privit cu ochii lui mari si caprui.
imi parea cunosut.
-tu nu ma intrebi cum ma cheama, cati ani am?
-nu.
-de ce?
-poate te stiu si eu dintr-o alta viata. nu vreau sa-mi amintesc de tine. poate m-ai impiedicat sa mor, poate ai sa ma impiedici s-o fac.
-poate. auzi, n-ai cumva o tigara?
-ba da.
imi cautam pachetu de lucky strike prin geanta, pe pipaite. am simtit un pachet de tigari si l-am scos. continuam sa ma uit in ochii lui. am deschis pachetu si i l-am intins.
-LM menthol?
-poftim?
am incetat sa mai fumez tigarile alea de vreo 3 ani.
-si ea fuma LM menthol.
-mmmmbine. eu nu fumez LM menthol, ci lucky strike. fumam tigarile astea pe la 16 a...
am simtit cum bratele lui ma strang mai tare la piept.
corpul meu devenea cald, topindu-se, lipindu-se de al lui.
-ce faci?
-te iau cu mine, larisa.
-nu. nu!
-ai zis ca vrei sa mori, nu?
-dar nu vreau sa vin cu tine!
m-am desprins de el, agresiv. l-am impins.
am ramas doar noi pe o bucata de asfalt, in spatiu. el cadea.
-larisa!
vocea lui... el e...
-NU! tu, nu...
m-am aruncat dupa mana lui. s-a ferit.
-ramai cu bine, draga mea.
-nu te mai pierd inca o data. ieri a fost ultima data cand te-am pierdut. azi nu!
mi-am luat avant si-am sarit dupa el.
l-am prins. m-a luat in brate si mi-a sarutat fruntea.
-o sa ne revedem, dar...
nu-i mai auzeam vocea. pentru un moment, m-am bucurat atat de tare incat am atins fericirea pura. uitam de viata mea, mergem acolo unde voiam.
-tu nu stii ce a insemnat pentru mine sa te pierd.
-tu nu trebuie sa...
a disparut. eu am orbit. ii cautam bratele in jurul meu. vocea, rasuflarea, mirosul... toate dispareau.
-nu... nu din nou.
am deschis ochii.
stateam pe nisipul cald.
norii alergau, oamenii se loveau.
am cazut in mine.
din nou...

in toamna lui iulie

mi-e teama c-ai uitat...
ca voi fi ramas uitata, acolo,
in adancul tau,
pe fundul unei sticle de vin
sau pe pervaz, cand fumezi.

mi-e teama c-ai uitat de noi.
mi-e teama ca vom fi ramas acolo,
pe pervazul tau,
in sticla de vin,
sau pe fotoliu.

dar toamna a venit...
mai stii visul ala?
mai stii visul tau?
mai stii?
cand ne plimbam de mana,
si frunze omoram la fiecare pas...
mai stii?

mi-e teama ca toamna ne-a uitat.
ne-a lasat intr-o zi de iulie fierbinte,
intr-o cana de cafea cu zahar,
si-o tigara postita.

mi-e teama c-am sa te arunc, acolo unde m-ai uitat.
sa ramai cu mine, pe fundul unei sticle de vin,
pe pervaz, unde-ti fumezi tigara.
am sa te uit langa mine...
am sa te uit in toamna lui iulie.

ochii gri si pata rosie

mi-am dus mana in dreptu inimii si-am tipat.



mana ta calda se potrivea perfect cu mana mea rece.
buza ta de jos umplea perfect golul dintre buzele mele.
mirosul tau era al meu, iar al meu era al tau.
visele mele incolore se colorau in visele tale.

-lara, trezeste-te.
am deschis ochii. ma priveam pe mine. imi vorbeam mie.
-tu. de ce tu? de ce mereu tu? de ce nu el?
-pentru ca visai. trezeste-te. ai bagaje de facut.


m-am trezit cu pisica langa mine. imi atingea obrazul cu botul ei umed si rece.
-ce e?
a mieunat, s-a arcuit si-a sarit jos din pat.
m-am ridicat din pat si-am cazut la loc.
m-am intins dupa telefon.
08: 12.
ma simteam goala. toate sentimentele, toate amintirile, toate au disparut.
incercam sa ma gandesc la ce-am visat, dar uitasem.
incercam sa-mi aduc aminte de clipele de fericire.
ceata.
-ceata? dupa ceata vine claritate.
ochii mi s-au umplut de lacrimi. ma usturau.
lacrimile erau reci.
am depus un efort mare si-am ajuns in fata oglinzii.
-ce dumnezeu?!
ochii mei erau un gri spalacit, aproape alb. pata de lumina din ei, era mai mare decat pupila.
am simtit cum totul se prabuseste asupra mea.
pulsul o lua razna, iar inima imi batea atat de tare incat simteam ca mai are putin si-mi spage pieptul. mi-am dus mana stanga pe piept.
nicio bataie.
nici una.
am tipat.
am cazut in genunchi.
mi-am bagat unghiile in carne ca sa simt durerea.
durerea nu exista.
degetele imi erau acoperite cu stropi de sange.
ma uitam la gresia alba.
o picatura de sange.
a doua.
a treia.
a patra.
o picatura de apa.
m-am ridicat in picioare. ma uitam in oglinda.
eram aproape normala.
mint.
ochii gri si pata rosie de pe maieu, nu insemnau normal.
eram goala.
ma durea pieptul, dar nu din cauza ranilor... ma durea inauntrul lui.
m-am intins pe spate si mi-am aprins o tigara.


-lara? trezeste-te.
am deschis ochii. imi vorbeai mie, iar eu iti vorbeam tie.
mi-am dus mana stanga in dreptul inimii.
nu mai batea.

cafea

m-am trezit bulversata, intr-un alt vis. imi mangaia fata si-mi spunea ca ma iubeste.
m-am intins si-am zambit.
-visez?
-nu...


-uite, eu dorm cu mama si tu dormi in camera mea.
-nu.
-ce nu?
-nu dorm in camera ta.
-de ce?
-nu dorm in camera ta, daca nu dormi cu mine.
-da o sa se supere mama.
-pai fa cumva sa nu se supere. eu vreau sa dorm cu tine.
-da nu incapem.
-ba da.
si ne-am intins amandoi pe un fotoliu, cu latimea de un metru [daca nu mai putin]. chiar nu-mi pasa ca aveam sa ma plang de fiecare os, nerv, muschi si ce altceva mai functioneaza in corpu meu. voiam sa dorm cu el. acolo. in patu ala.
-lara?
-da?
-vrei sa ne culcam?
-nu ne uitam la jeux d'enfants?
-ba da.
-l-ai scos?
-da.
-mersi.
-n-ai pentru ce.
i-am tras capul pe spate, m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat.
sunt mai mica ca el cu vreo 15 cm daca nu mai mult. imi face placere sa ma intind de fiecare data, pe varfuri doar ca sa-l sarut.
am adormit in timpul filmului.

-rahaaaaaaat! e 10 fara 15 minute. pierd trenu.
desi eram constienta de faptul ca trebuia sa plec acasa, inca nu eram constienta ca totul e real. ca eu chiar am dormit in bratele lui toata noaptea, intr-o pereche de chiloti si bluza lui. inca nu-mi venea sa cred ca m-am trezit cu buzele lui la un centimetru de ale mele.
n-aveam curaj sa ma ciupesc, sa vad daca e real totul. nu voiam sa ma trezesc in caz ca nu era.
m-am ridicat in coate, m-am uitat la el ceva timp, apoi l-am sarutat.
-pui...
-mhm...
-te iubesc.
-mmm si eu mhmm...
cand si-a deschis ochii, puteam sa-mi dau seama ca nu eram singura zapacita care credea ca totul e un vis. se uita la mine si se chinuia sa nu se trezeasca.
-pui, sunt aici.
m-a strans in brate si m-a tras sub el. am ramas amandoi tacuti, uitandu-ne unul la celalalt.
-nu visez?
-nu.
-chiar sunt fericit?
-sper.
-tu esti?
-putin spus.
-chiar ma iubesti?
-da.
a zambit. i-am tras capul pe pieptul meu. imi placea atat de mult sa-l tin la piept, sa pot sa inspir mirosul lui.
-lara?
-da pui?
-vrei cafea?
-da. dar dupa ce ies de la dus.
-ok.
am fugit la dus. am dat drumul la apa rece. voiam sa ma trezesc.
nu e real. nu e real. nu poate fi real. iar visez. iar ma ia schizofrenia. il iubesc atat de mult incat incep sa-i formez o imagine, un miros, o casa, o familie... il fac iubitul meu, dragul meu, puiul meu. innebunesc. nu e adevarat. o sa mor dupa ce ma trezesc. o sa mor... o sa mor stiind ca nu e aici cu adevarat, ca e totul in mintea mea. ca are voce, si gust, si o inima, si un corp, si miros, si, si, si e al meu. e al meu. fir-ar sa fie. sunt nebuna.
m-am bagat sub dusul rece si m-am ghemuit in cada. imi venea sa plang.
degetele incepeau sa ma doara din cauza frigului.
dumnezeule. nu visez? adica totul e adevarat?
am tasnit din cada, m-am sters repede cu un prosop si am fugit in camera lui.
statea pe pervaz cu o cana in palme si una langa el. fuma o tigara.
-esti ok?
-d-da.
-sigur?
-da.
mi-a intins cana care statea langa el.
-fara zahar, cu lapte, nu?
-da.
a tinut minte.
a tinut minte.
asa imi beau cafeaua.
am luat-o in palme si-am sorbit din ea. era fierbinte si simteam aroma laptelui, perfect imbinata cu cea a cafelei. cea mai buna [perfecta, de fapt] cafea care am baut-o in viata mea... as putea zice asta. da... as putea.
m-am intins spre el si l-am sarutat.
simteam zaharul din cafeaua lui, pe buzele mele.
cafea... cu zahar. am si uitat gustul. am si uitat ca viata poate fi dulce...
m-am imbracat si-am plecat.
am lasat cana, pe jumatate plina pe biroul lui. cafeaua era mai buna cu zahar.
cafeaua si viata aveau un alt gust...

lupta continua

intrasem in sala.
erau o gramada de oameni, antrenori, concurenti antrenandu-se. ma uitam dupa ea.
o zarisem. nu voiam sa o deranjez.
s-a intors, m-a vazut si-a inlemnit. a luat-o la fuga printre colegii ei. s-a oprit in fata mea la doi pasi. gafaia. o suvita din parul ei blond i se lipise de fruntea transpirata.
-nu credeam ca o sa vii.
-nu voiai sa vin.
-nu.
-nu voiai sa te vad luptand.
-nu. nu-mi place sa lupt stiind ca cei pe care ii iubesc, ma vad.
-stiu. marina...
-nu-mi spune asa.
-o sa-ti spun cum simt, nu cum vrei tu.
-nu-mi place numele meu.
-mie imi place.
-tie...
-marina?
o luasem de mana. nu mi-am dat seama ca ii strangem palma la pieptul meu. pulsa.
-ce e?
-vrei sa plec?
-da... nu. vreau sa pleci cand lupt.
-nu. vreau sa raman sa te vad.
-daca ramai ma retrag.
-daca te retragi, eu pierd.
-ce pierzi?
-fericirea.
-poftim?
-vreau sa intri pe teren, sa-ti privesti adversarul in ochi. sa uiti ca sunt in public si te privesc.
-nu... nu pot. stiu ca esti aici si nu vreau sa te dezamagesc.
-nu ma dezamagesti draga mea. niciodata nu m-ai dezamagit.
-ba da. n-am fost langa tine cand nu erai bine, n-am putut sa fiu acolo, sa te iau in brate.
-marina...
-nu! lara nu intelegi?
-marina, ma iubesti?
-eu...
-nu?
-te iubesc mai mult ca orice. lara, mi-ai intrat in sange din prima clipa in care ne-am apucat de vorbit.
-atunci urca pe teren si bate-ti adversarul.
-nu pot.
-marina, adversarul tau e durerea mea. durerea, ura ce mi-a distrus viata, tot ce m-a incuiat in lumea mea, tot ce te-a aruncat afara din mine. distruge-o.
avea lacrimi in ochi. nu-mi imaginam c-am s-o vad vreodata plangand. ea... luptatoarea mea, artistul meu...
-poti sa faci asta?
-am sa intru si-am sa ies zambind de pe teren. am sa inving pentru tine. am sa te vad zambind din toata inima. am sa distrug tot ce te-a omorat, picatura cu picatura.

un fluture

imi doresc sa fiu doar un fluture. sa-mi traiesc toata viata in 24 de ore.



stau intinsa pe ceva din metal. e rece, seamana cu o masa.
e intuneric si e o atmosfera morbida, funebra. simt miros de mort, de putrefactie amestecate cu formol, amoniac. ma pisca nasul si imi simt plamanii inundati de durere. apoi inima.
ma simt goala, trupul meu e gol si simt asta. imi aud inima ticaind atat de incet. se stinge... ma lasa aici, intre morti, intinsa pe o targa.
aud pasi. tot mai aproape. se face lumina si vad un material subtire si albastru asupra-mi.
pasii se apropie. valul a fost ridicat.
nu clipesc, nu respir. inima bate ca nebuna si doar eu o aud.
e un barbat. nu-i vad fata, nu stiu cine e. are o camasa rosie in carouri si manecile rupte. ma ridica, ma intoarce cu fata spre pamant.
aud taisul lamei, cand iese din teaca.
durerea era deja instalata in mine, iar acum imi vine sa urlu. lama intra sub ceafa, in gat, pe partea dreapta a coloanei. coboara incet, apoi repede spre coccis.
vreau sa tip! vreau sa urlu de durere. vreau sa traiesc!
partea stanga a coloanei, de la gat la coccis.
vreau sa mor! te rog, lasa-ma sa mor odata. vreau sa mor fir-ar sa fie!
il rog in gand, tipand in mine sa ma lase sa mor. m-as pune si in genunchi, doar sa ma omoare odata.
imi taie vertebra cu vertebra.
ma intoarce cu fata spre el si-mi spune ca eram frumoasa si ca n-ar fi trebuit sa mor. capul imi cade pe mana lui, iar buzele mi se deschid. incerc sa-mi misc limba, incerc sa gust aerul, dar nu pot.
infinge lama in mijlocul inimii.
bataile o iau razna. ca bataile aripilor unui fluture pe moarte.
repede.
repede.
repede.
se opresc.
lumina devine gri, asemeni norilor de furtuna. sunt intr-un fum gri. imi ineaca plamanii si simt amoniacul.
simt palmele lui pe corpul meu. capul imi cade spre podea.
simt picuri reci pe obraji si ma rog sa fie lacrimi.
deschid ochii.
e doar sange.

te provoc

continuă să vorbeşti, dragul meu. vreau să adorm cu tine-ntr-o ureche.


auzeam trenul apropiandu-se. stăteam singură în gară şi era iarnă. zăpada peste tot.
eu purtam blugii ăia scurţi, care mi tăiasem acu' o săptămână, un maieu negru şi bocancii. aveam eşarfa cea roşie în jurul gâtului şi fumam o ţigară.
nu-mi era frig.
tot auzeam trenul, iar eu aşteptam.
nu-l vedeam şi nu ştiu pe cine aşteptam.
trenul fluiera.
o rafală de vânt îmi luase ţigara din gură. s-au deschis uşile. trenul albastru stătea în faţa mea, cu feţe necunoscute, transparente.
am simţit nişte braţe în jurul meu, iar feţele din tren au început să plângă.
m-am întors. am început şi eu să plâng.
l-am luat în braţe şi-am inhalat mirosul sărat al mării. eşarfa mi-a zburat de la gât.
am simţit nicotina mentolată şi-am deschis ochii. eram la mare.
stăteam singură pe faleză şi mă bucuram de soare. hainele erau aceleaşi, fără eşarfă.
-de data asta voi pleca.
-de ce?
-pentru că-ţi fac prea mult rău. a trecut un an şi tu încă nu ai uitat.
-au trecut doi ani iar tu ai uitat asta.
se certa un cuplu lângă mine. m-am întristat. apoi am zâmbit şi un tip mi-a întins o ţigară. am aprins-o. o tipa mi-a întins o halbă de bere.
-neeee. mersi. nu mai beau.
-e tuborg.
-nee doar timişoreana.
-ai pretenţii pentru vama veche.
m-am ridicat de pe nisip şi-am plecat să mă plimb pe alee. mergeam spre expirat, când l-am auzit strigându-mă.
când m-am întors eram în teatrul 74. cu el la masă. mă privea cu o uşoară agonie în ochi.
-sper că n-ai de gând să faci ce cred că vrei să faci.
-eu... îţi fac prea mult rău.
-ăăă poftim? stai... stai să înţeleg: nu eşti cu nimic mai diferit decât ceilalţi? îmi arunci aceeaşi scuză tâmpită? "nu e vina ta, e a mea!", "îţi fac prea mult rău, tre să ne despărţim", "te iubesc prea mult şi mi-e frică de ce o să se întâmple", etc. ! ce pula mea? bă, deci femeile au mai mult tupeu ca voi în ziua de azi!
-lara...
-nu mă întrerupe în pizda mă-sii de treabă! de fapt ştii ce? nu-mi mai bat capu cu tine. m-am săturat. eşti ultima picătură şi m-am săturat! n-ai decât să faci ce vrei! n-ai decât să mă laşi singură cum au făcut toţi. toţi prietenii mei! hai fă-o! fii tare! loveşte-mă. hai! loveşte! ăsta e punctu slab! aici! hai! dă ooooodata! te provoc!
-lara... eu...
-da tu fir-ai să fii! tu! TU! dă-i! loveşte fraiere!
-LARA!
m-a prins de umeri şi m-a scuturat. i-am prins privirea şi-am legat-o de a mea.
-dă-i... dă odată.
plângeam. nu voiam să-l pierd. de data asta chiar nu-mi mai permiteam să pierd. el avea biletul meu spre fericire. trebuia să fugim să prindem trenul... împreună.
-lara, nu am de gând să-ţi dau drumu. n-ai să scapi de mine niciodată! te iubesc şi asta n-o s-o schimbe nimeni! înţelegi? n-am să te las să cazi cum au făcut ceilalţi, am să te prind mereu. iar dacă vreodată ai să cazi înainte să ajung la tine, lasă-mă să te ridic. te iubesc puiule, chiar te iubesc...
mă privea în ochi. vorbea serios. nu mă mai strângea în palme, ci în braţe. îmi puse capul pe pieptul lui cald. simţeam, auzeam cum inima lui bate pe acelaşi ritm cu a mea. am rămas cu mâinile adunate la piept, în braţele lui. priveam stâlpul de susţinere al localului. mă uitam la pahare şi la scrumiere. mă uitam la fumul adunat în local. mă uitam la oamenii care nu ne vedeau. mă uitam la şuviţa de păr, ce-i cădea pe umăr.
m-am întors, voiam să mă uit la el.
avea lacrimi în ochi...
-chiar te iubesc...
auzeam trenul şi simţeam cum podeaua se mişcă, pleacă.

am deschis ochii.
eram în camera mea.
trenul fluiera.

as putea...

totul a fost un vis. tu n-ai uitat de mine, esti aici, ma ti de mana si zambesti.

-mi-a fost dor de tine.
-si mie.
-ma bucur ca in sfarsit ne-am reintalnit.

sunt fericita si te iau in brate. esti aici. imi vine sa plang de fericire. esti aici, intreg, in carne si oase. in bratele mele. viu.

-mai ai tigari?
-uhm... stai sa ma uit. nu. mergi sa cumperi?
-da. de unde?
-de acolo.
-asteapta-ma aici.
-ok.

te privesc indepartandu-te. aproape am uitat...
ce gust au buzele tale, ce piele fina ai, ce frumoase sunt mainile tale. mirosul tau nu l-am uitat. si nici n-am sa-l uit. niciodata!
zambesc.
chiar sunt fericita.

un miros puternic de umezela. ceata. tu iesi din magazin. te uiti la mine. zambesti.
scoati o tigara norocoasa si-o aprinzi cu un chibrit. nu-ti dezlipesti privirea de la mine.

PLEACA DE ACOLO. TE ROG PLEACA DE ACOLO. TE ROOOOOOOG!

nu ma pot misca.
sunt muta.
tot ce-mi pot misca sunt ochii. prea putin ca sa inteleagi.
urlu in mine.
nu ma auzi.
tip.
nu ma auzi.
vreau sa fug spre tine.
cad in genunchi.
cazi in genunchi.
te uiti la mine.

-imi pare rau lara...
-nu...

nu mai pot respira. trebuie sa ajung la tine. te-as putea salva. trebuie.
lovesti pamantul.
te uiti la mine.
nu mai zambesti.
ai ochii deschisi, inlacrimati.
un fir de sange pe buze.

totul se aduna. ma doare.
-NU TE-AI SATURAT SA TOT MORI, IN PIZDA MA-SII DE TREABA!? NU?
cad pe jos.
e rece.
ud.
ma uit la tine.
tu dispari. ceata te inghite. te ia cu ea.
pe mine ma uita. ma lasa sa tremur.
ma lasa sa plang.
asteapta sa mor.

te rog intoarce-te...

ma trezesc. totul a fost un vis... tu esti bine.
apoi totul devine incetosat.
tu ai murit.