colier de sunete

pian.
sunetul clapelor. joase, puternice, grele urechii mele.
vant.
frunzele imi sunt aruncate pe podea. geamul meu continua sa ramana deschis, chemand ploaia, vantul, frunzele si praful sa asiste concertului meu.
te-as ruga sa-mi inchizi geamul, caci mi se face frig, dar nu are rost. te-am strigat deja de prea multe ori... poate ai surzit...
clape...


-inchide geamul, dragul meu.
-lasa-ma sa cant.
-nu faci altceva decat sa canti. toata ziua! exagerezi. am si eu nevoie de tine, stii?
suntete puternice, stridente.
-canta dragul meu... eu n-am sa-ti mai cant.
totul revine la sunetele joase, sumbre...


pianul meu vechi... dragostea mea. mai stii cand l-am cumparat? le-am spus alor mei ca asta vreau sa fie cadoul nostru de nunta, dar ei n-au vrut. iti multumesc ca m-ai ajutat sa il cumparam, sa-l caram in camera noastra.
multumesc...
ah, un corb. oh pentru tine am o alta piesa dragul meu. asculta.
nu! nu zbura...
nu si tu...

iti aud pasii mereu, tot mai apasati, mai apasati, mai apasati, mai apasati pe zi ce trece. aud cum trantesti in cealalta camera, geamurile si uneori te vad plimbandu-te prin camera asta... sau doar mi se pare.

sunete albe. o noua piesa, un nou colier din sunete.

poate ar trebui sa inchid geamul...
sau nu...


vantul pofteste-nauntru prin perdelele rupte...
rafale de vant iti imprastie partiturile, le amesteca cu frunzele toamnei, praful verii si penele mele. pianul, clapele, notele, sunetele tale... tot ce ai.
dragul meu, eu am plecat si tu nici nu stii. m-am stins, ca si tine...
nu mai canta. invata sa mori.