be the first one to know.

luni, 19 iulie 2010

te cunosc de undeva

-de unde te cunosc?
-dintr-o alta viata, dragul meu.


mai aveam 10 minute si ajungea si trenul nostru in gara de nord bucuresti.
-mada... mada, trezeste-te.
-ha? am dormit? cat?
-pai de la brasov la bucuresti ai dormit ceva vreme.
-si de ce nu m-ai trezit?
-da esti asa scumpa cand dormi.
-da tu ai stat singura... nu e corect.
am stat cu tine, nu singura. si in plus, mai ieseam la o tigara. controlorul a zis ca e ok. a si inca ceva, ne-a zis sa nu ne luam bilet maine pana la brasov.
-de ce?
-pentru ca e tot tura lui si a zis sa-i dam lui 20 de lei sau 30 si e ok.
-uau. te descurci.
-pai avand in vedere ca mi-a cam fumat tigarile, cred si eu.
tipu din compartimentul nostru s-a bagat si el in seama. ca deh, e bucurestean.
-pentru ce veniti la bucuresti?
-canta niste prieteni de-ai nostrii. adica acum se lanseaza si am venit sa-i incurajam.
-unde o sa cante?
-err, inca nu stim exact. ne asteapta un prieten de-al lor in gara. si mergem cu el.
-eu sunt cosmin.
-lara.
-mada.
-incantat.
-si noi.
-uh, am ajuns! ieeeei!
-lara, esti tare entuziasmata. ce ai?
-nu stiu. am osenzatie ciudata, ma simt fericita.
-fericita? cu bucurestiu? iti bati joc de mine!
-nu tu! nu stiu ce am. dar am senzatia ca o sa fie ceva superb azi. sunt sigura.
-daca tu zici.
-lara?
-da?
-uite, iti dau numarul meu de telefon, si suna-ma daca aflii unde se tine concertu.
-uhm. mada noteaza-l tu. eu nu mai am baterie la telefon.
-ok.
mada isi notase numarul, cat timp eu ma chinuiam sa trag jos ditamai ghiozdanul. aveam in el o sticla de vin si o sticla de nestea, niste biscuiti cu ciocolata si hainele mele. era atat de grea, ca nici nu-mi dadusem seama pana in momentul impactului cu fata mea.
am cazut pe mada si am inceput sa radem. cosmin ne-a ajutat sa ne ridicam.
am coborat din tren si eu ma uitam dupa tipu de care ne zicea hori.
-cica e brunet, cu paru mai lung si e imbracat in negru.
-mda. hori n-avea ce face, nu?
-adica?
-adica sa ma faca pe mine sa-mi belesc ochii dupa tipi normali. uite,un peltos, alt pletos, inca unu...
-hahaha. daca il vezi spune-mi.
-cum il cheama?
-ceva cu ... am uitat.
-eh. bravo. oare el stie cum aratam?
-nu stiu. da cred ca i-a zis hori.
-sper.
-si eu.
ne indreptam spre mcdonaldsu din gara.
-lara!
m-am intors. nu vedeam pe nimeni cunoscut.
-mada, ai auzit?
-da. dar poate o fi coincidenta.
-mda. cred.
-lara! mada!
-asta nu-i coincidenta.
cand m-am intors, am simtit cum cad de sub picioare, cu tot cu persoana care cadea peste mine.
am simtit forma sticlei de vin, perfect conturata pe coastele mele si ma bucuram ca am infasurat-o in doua tricouri si un hanorac gros.
-imi pare rau. n-am vrut. am alunecat.
-nu... nu face nimic.
-ahahahahaha. ai venit perfect. e a doua tranta care o ia azi, lara. in mai putin de 15 minute!
inca nu vedeam bine si mada nu se obosea sa ma ridice, sau sa se opreasca din facut misto. radea si tipu, si trebuie sa spun ca vocea lui era perfecta. si-mi era atat de cunoscuta...
-pot sa te ajut?
-da' nu vad nimic, numa cerculete.
am simtit doua brate smulgandu-ma de pe jos.
erau calde.
m-a luat in brate si mi-a soptit:
-te-am gasit.
-ce?
-ce ce?
-ce-ai spus?
-nimic.
-mi s-a parut ca ai zis ceva.
-nu. apropo, eu sunt denis.
-mada.
-ehm. ma lasi din brate, te rog?
-da, scuze.
-eu sunt lara.
-da, stiu.
-normal ca stii. doar m-ai strigat, ai cazut peste mine si mna...
-da. scuze pentru asta.
-e ok. stai linistit.
-hori unde e?
-la fabrica.
-ok. unde-i aia?
-hai ca va duc eu.
mada se tot holba undeva spre iesire.
-uite-l pe marius!
-ce cauta el aici?
-canta in formatie, lara. ai uitat?
-nu la asta ma refer. ce cauta aici, in gara?
-i-am trimis mesaj sa vina si el.
-de ce?
-pai daca nu dadeam de denis...
-stii ca ma enerveaza pr...
-salut!
a venit, m-a intrerupt [ca deobicei] si m-a luat in brate. apoi pe mada. a dat mana cu denis.
-na, mergem?
-eh, marius?
-da?
-eu vreau sa mai fut putin buha prin bucuresti.
-pai n-avem timp. trebuie sa repetam.
-mada?
-merg cu marius.
-denis?
-eu nu trebuie sa repet.
-deci ramai cu mine?
-aha.
marius m-a luat de mana si m-a tras putin mai incolo.
-esti sigura ca vrei sa ramai cu ciudatu asta aici?
-stai linistit, ca "ciudatu asta" nu e mai ciudat ca tine.
-da dar...
-nu-mi spune ca esti gelos.
-nu sunt.
-bun. atunci am stabilit. eu cu denis, tu dispari cu mada. da?
mada se baga repede in seama.
-si sclifosita aia e aici?
-cine?
-prietena ta, marius.
-ah. err, da. e la fabrica.
-atunci eu...
-tu mergi cu marius.
-ce-ai de gand?
-nimic mada. ti-am zis ce presimtire am, da?
-da.
-eh, acum stiu de ce.
-ahaaaa. vreau detalii dupa.
-despre ce naiba vorbiti?
m-am intins spre mada, am sarutat-o si m-am intors la denis.
-paaa. ne vedem mai incolo.
inca il auzeam ep marius cum o batea la cap pe mada sa afle ce se intampla. iar ea radea...
-care-i faza cu voi doi?
-am fost impreuna mai demult.
-mai demult insemnand?
-acu un an jumate.
-ah... si el...
-el e marius. si atat. ok?
-ok.
a inceput sa rada. brusc toti nervii mei si toata confuzia creata de marius a disparut. ma simteam bine, fericita, din nou.
-ce-i cu tine?
-ce sa fie?
-zambesti asa... fara motiv. ce pui la cale, lara?
-mai nimic...

[continuarea: in cateva zile;) ]

Niciun comentariu: