oare sunt doar eu, sau chiar sunt cea mai norocoasa persoana din lume?
cred ca m-ai intreba de ce, dar nu ti-as putea raspunde... dar iti pot scrie!
stii ca afisez zambetul ala tamp, de fiecare data cand te vad? sau de foarte multe ori raman cu privirea lipita de fata ta, de parca acolo as vedea lumea, globul, galaxia... sincer, cred ca vad ceva mult mai frumos. vad doar un om. un om adevarat. primul om pe care il respect din tot sufletul, si pentru care as fi in stare sa-mi dau viata in orice moment.
deci ma simt speciala, cand te astept in statie sau in parc, cand dintr-o data imi suna telefonul, si esti tu. cand imi spui ca intarzi, ca mai apoi sa intorc capul si sa te vad la marginea strazii venind spre mine, cu o fata goala, lipsita de expresii, sentimente, totul. te apropii, zambesti. eu raman in aer cu zambetul meu cretin...
sincer, imi cer iertare ca te iau in brate aproape non-stop, dar e atat de bine. ma simt atat de bine. cred ca incerc sa-ti fur putin din miros, sa-l am macar peste noapte, pana a doua zi cand ne revedem, desi, tu nu ma lasi sa-l fur... da' asa nu-mi pasa!
cred ca am trecut la un pas important in relatia noastra [de prietenie]. sunt tare mandra de asta! adica am ajuns sa impartim mere! sa impartim un mar. doamne, stiu ca suna cretin, dar totul e atat de copilaresc incat ma simt ca un copil. si-mi place atat de mult incat te-as lua frumos de mana si te-as duce unde mergeam eu cand traia bunicu'.
ooooff. sincer te-as plesni! deci asa m-am saturat sa nu mai mai satur de tine! da ma simt atat de bine! si nu vreau sa renunt! nu ca nu pot, NU VREAU! ba', poate-s dependenta de tine.
stii ca ieri m-ai rugat sa ascult o piesa la castile tale, ma rog, eu una, tu una.
incercam sa ma abtin de la a-mi iesi din minti si a face ceva stupid, asa ca ma uitam in jos. ce vedeam acolo? pai o pereche de blugi lalai, niste sk8 shoes, chistoace, alte chistoace, paharul tau de cafea, geanta mea, apoi niste bocancii.
am ridicat privirea si-am privit dincolo de tine: strada, masini, oameni grabiti, o femeie plangand, toamna.
m-am uitat la tine: un zambet, niste ochi albastrii, niste pierce-uri.
am simtit cel mai tare miros, de care am parte de vreo doua saptamani, de care nu mai mai satur, sincer!
brusc, n-am mai simtit nevoia de a face ceva stupid. vroiam doar sa te iau in brate, da cred ca te-ai saturat, asa ca mi-am infranat si impulsul ala.
sincer, nu stiu cum sa inchei chestia asta, asa ca devine pagina de jurnal.
marți, 22 septembrie 2009
marți, 15 septembrie 2009
albastru
in statie, apare un alt suflet fugarit.
tremura din tot corpul, isi scoate tigarile din genata, si-si aprinde una norocoasa. trage cu atata forta incat tigara se termina mai repede, decat ii era destinul. n-a savurat niciun fum.
a inceput sa bata vantul, si ei nu-i pasa. i-a plecat si busu demult, dar nu l-a vazut. a ramas acolo, cu privirea agata-n gol, privind cerul. vantul o orbea. muzica din casti o calmau. sunetele acelea usoare ale pianului, niste sunete ale albului. calm, dispret, tristete, dragoste, totul.
vreau sa ma trezesc cu un zambet idiot pe fata. vreau sa ma trezesc si sa te vad in aceeasi camera cu mine. sa ma uit la parul tau ciudat, sa-ti analizez gaurile alea mari din lobul urechilor, sa nu inteleg de ce iubesti si tu pierce-urile atat de mult. vreau sa inteleg de ce am atatea in comun cu tine, si de ce-mi pasa atat de mult de tine. cine esti?
tot oarba. tot sunete albe. alta tigara.
vreau sa stam pana cadem pe jos de somn. vreau sa fie fiecare clipa ca in seara aia, a doua zi a anului nou. mai stii, oare? cand eram atat de nervoasa pe X, iar tu te-ai apucat sa aberezi, sa ma faci sa rad.
te stiam din vedere, nu eram prieteni, nici macar amici, si sincer, nici nu stiu cum ai ajuns in camera mea. tot ce stiu e ca prietena mea si prietena ta, au inceput sa vorbeasca de literatura, bloguri, si alte rahaturi. noi ne-am apucat sa vorbim despre sporturi extreme, si-am ajuns sa vorbim despre cai. cum? nu stiu...
un zambet usor, dar greu... un alt fum. alte sunete albe.
stii, in seara aia m-am urat din tot sufletul...
in alea doua paturi, erau ele doua. eu m-am bagat intre ele, si tu te-ai pus la margine. ai luat-o in brate si mi-ai zis noapte buna. am inceput sa radem din senin, apoi am adormit.
ultimul chip inainte de somn. a fost prima noapte in care am dormit bine si m-am simtit bine in prezenta unei fiinte.
as fi vrut sa te iau eu in brate, si doar sa adorm asa. sa ma simt protejata, sa stiu ca exista o singura persoana care nu e dispusa sa renunte la mine. am stiut ca tu esti aceea... sa nu ma intrebi niciodata de ce...
o lacrima. masini, prea multe masini. s-a intunecat afara. sunetele albe isi continua simfonia...
ai fost primul soare dupa furtuna...
apoi furtuna s-a intetit. am continuat sa cred ca am prieteni, ca ma iubesc cum ii iubesc si eu, am continuat sa ma mint. si mi-a fost bine. suficient cat sa nu rascolesc trecutul.
am ramas goala pe dinauntru. de fapt, goala am fost mereu. prietenii mei erau doar caldura ce se ascundea in golul meu. dar flacara a devenit tot mai mica, pana a disparut.
apoi ai reaparut tu. soarele meu de dupa furtuna.
a urcat intr-un autobus. desi se aseaza langa o alta persoana, azi, in tot autobusul a gasit doua locuri goale. s-a asezat acolo si-a privit in gol...
de ce simt ca nu-ti pot da drumul? de ce nu vreau asta? in mod normal, n-as da doi bani pe oameni, dar tu... tu cine esti?
vreau sa vorbesc tot timpul cu tine, sa te iau in brate, sa fiu langa tine, sa-ti aud vocea non stop. vreau sa ma pierd in albastrul tau...
vreau sa adorm in fiecare noapte, sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa vorbesc pana ma doare gura, sa fumez, sa beau cafea, sa gatesc, sa fac ce-mi place. cu tine. atat. as vrea sa pot doar atat. nimic mai mult.
stiu ca ai trait deja asta, si mai stiu ca nu mai vrei nimic. dar vreau doar sa fiu acolo tot timpul.
eu am nevoie de tine, pentru ca esti tot ce mi-a ramas...
ajunge la destinatie. privirea atintita-n gol. se ridica, iese din autobus. trece strada printr-un loc nemarcat. n-a patit nimic, desi privirea ei minte.
ajunge in casa. monotonie. acelasi circ, aceleasi cuvinte, aceeasi invizibilitate.
e tot oarba, sunetele albe continua s-o incante, durerea e in crestere.
nu mai suport...
**********************
pentru A
tremura din tot corpul, isi scoate tigarile din genata, si-si aprinde una norocoasa. trage cu atata forta incat tigara se termina mai repede, decat ii era destinul. n-a savurat niciun fum.
a inceput sa bata vantul, si ei nu-i pasa. i-a plecat si busu demult, dar nu l-a vazut. a ramas acolo, cu privirea agata-n gol, privind cerul. vantul o orbea. muzica din casti o calmau. sunetele acelea usoare ale pianului, niste sunete ale albului. calm, dispret, tristete, dragoste, totul.
vreau sa ma trezesc cu un zambet idiot pe fata. vreau sa ma trezesc si sa te vad in aceeasi camera cu mine. sa ma uit la parul tau ciudat, sa-ti analizez gaurile alea mari din lobul urechilor, sa nu inteleg de ce iubesti si tu pierce-urile atat de mult. vreau sa inteleg de ce am atatea in comun cu tine, si de ce-mi pasa atat de mult de tine. cine esti?
tot oarba. tot sunete albe. alta tigara.
vreau sa stam pana cadem pe jos de somn. vreau sa fie fiecare clipa ca in seara aia, a doua zi a anului nou. mai stii, oare? cand eram atat de nervoasa pe X, iar tu te-ai apucat sa aberezi, sa ma faci sa rad.
te stiam din vedere, nu eram prieteni, nici macar amici, si sincer, nici nu stiu cum ai ajuns in camera mea. tot ce stiu e ca prietena mea si prietena ta, au inceput sa vorbeasca de literatura, bloguri, si alte rahaturi. noi ne-am apucat sa vorbim despre sporturi extreme, si-am ajuns sa vorbim despre cai. cum? nu stiu...
un zambet usor, dar greu... un alt fum. alte sunete albe.
stii, in seara aia m-am urat din tot sufletul...
in alea doua paturi, erau ele doua. eu m-am bagat intre ele, si tu te-ai pus la margine. ai luat-o in brate si mi-ai zis noapte buna. am inceput sa radem din senin, apoi am adormit.
ultimul chip inainte de somn. a fost prima noapte in care am dormit bine si m-am simtit bine in prezenta unei fiinte.
as fi vrut sa te iau eu in brate, si doar sa adorm asa. sa ma simt protejata, sa stiu ca exista o singura persoana care nu e dispusa sa renunte la mine. am stiut ca tu esti aceea... sa nu ma intrebi niciodata de ce...
o lacrima. masini, prea multe masini. s-a intunecat afara. sunetele albe isi continua simfonia...
ai fost primul soare dupa furtuna...
apoi furtuna s-a intetit. am continuat sa cred ca am prieteni, ca ma iubesc cum ii iubesc si eu, am continuat sa ma mint. si mi-a fost bine. suficient cat sa nu rascolesc trecutul.
am ramas goala pe dinauntru. de fapt, goala am fost mereu. prietenii mei erau doar caldura ce se ascundea in golul meu. dar flacara a devenit tot mai mica, pana a disparut.
apoi ai reaparut tu. soarele meu de dupa furtuna.
a urcat intr-un autobus. desi se aseaza langa o alta persoana, azi, in tot autobusul a gasit doua locuri goale. s-a asezat acolo si-a privit in gol...
de ce simt ca nu-ti pot da drumul? de ce nu vreau asta? in mod normal, n-as da doi bani pe oameni, dar tu... tu cine esti?
vreau sa vorbesc tot timpul cu tine, sa te iau in brate, sa fiu langa tine, sa-ti aud vocea non stop. vreau sa ma pierd in albastrul tau...
vreau sa adorm in fiecare noapte, sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa vorbesc pana ma doare gura, sa fumez, sa beau cafea, sa gatesc, sa fac ce-mi place. cu tine. atat. as vrea sa pot doar atat. nimic mai mult.
stiu ca ai trait deja asta, si mai stiu ca nu mai vrei nimic. dar vreau doar sa fiu acolo tot timpul.
eu am nevoie de tine, pentru ca esti tot ce mi-a ramas...
ajunge la destinatie. privirea atintita-n gol. se ridica, iese din autobus. trece strada printr-un loc nemarcat. n-a patit nimic, desi privirea ei minte.
ajunge in casa. monotonie. acelasi circ, aceleasi cuvinte, aceeasi invizibilitate.
e tot oarba, sunetele albe continua s-o incante, durerea e in crestere.
nu mai suport...
**********************
pentru A
luni, 14 septembrie 2009
acorduri desirate
nu stiu unde sunt.
imi ridic palma in fata ochilor si nu o vad, dar o simt. nu vad nimic, decat negru. nu, nu e intuneric. e negru.
ma uit in stanga, dreapta, fata, spate, in jos, si-n sus. nu e nimic, doar negru, dar sus vad un cer. e negru, dar stiu ca acolo trebuie sa fie un cer.
de unde stiu ca e un cer? exista o singura stea. e mica, nesimnicativa, dar e acolo. o pata alba pe negru.
nu bate vantul, dar mi-e frig. nu mi-e frig, am inghetat. am amortit de frig si de durere. dintii mi s-au sfaramat de la atata clantanit, incat simt un gust puternic de fier, alaturi de un lichid vascos, cum aluneca in mine.
nu e nimeni. nimeni. pot sa tip cat vreau. nu ma aude nimeni. de fapt, nici eu nu ma aud.
incep sa aud voci. multe multe voci. vocea ei, a lui, a prietenilor mei, a tuturor pe care ii cunosc sau au murit. toti. vocea lor... a tuturor.
fug inspre voci.
vreau sa ma scoata de aici. nu stiu de unde am atata putere, dar pot fugi.
fug spre voci.
spre ele.
le aud.
ma striga.
sunt povestile noastre. aminitri, plansete, ramas bun, rasete, injuraturi, chicoteli.
le aud.
pe toate.
ma striga spre ele.
fug.
le voi ajunge.
nuuuuuuuuu! se indeparteaza! ma intorc inapoi, le caut. ele dispar, nu le mai aud. le strig, ii strig pe ei, pe voi, pe toti. nimeni nu ma mai aude.
raman cu ochii atintiti spre stea. doar eu si ea.
ceva m-a lovit cu atata forta, incat am cazut. n-am cazut pe jos, caci nu exista nimic aici. pasesti peste tot, dar nu poti urca.
"si tu ce-ai vrut sa fac daca..."
asta m-a lovit. vocea asta m-a lovit cu atata putere, incat simt toata fraza, toata continuarea ei, sculptata pe fata, pe maini, pe picioare, pe corp, pe inima. simt cum sute de carlige imi smulg pielea si carnea de pe oase.
vroiam sa nu stiu continuarea... dar o stiu. o stiu atat de bine incat o am pe mine, in mine, pentru totdeauna.
n-am fost niciodata suficient de buna pentru cineva, dar tu m-ai facut sa ma simt suficient de buna, cat sa ma iubesti. cat sa ma pretuiesti, sa ma strangi in brate si sa ma rogi sa nu plec niciodata, sa-mi spui ca sunt singura care te iubeste cu adevarat, ca sunt singura ta prietena. m-ai facut sa traiesc. m-ai invatat sa respir acelasi aer, dar cu un alt gust. m-ai invatat sa iubesc, cand eu nu stiam decat sa urasc. m-ai invatat sa pretuiesc totul, pana la cel mai mic fir de iarba, cand eu nu stiam decat sa privesc. acum ma inveti sa raman singura...
steaua.
e tot acolo. mica, singura, goala.
straluceste.
e fericita?
esti fericita?
esti fericita?
cat de fericita esti?
suficient de fericita?
se stinge. usor. paleste. nu mai e.
esti fericita?
esti fericita pentru ce-ai facut?
esti fericita c-ai plecat?
esti fericita ca m-ai lasat fara nimic?
esti fericita...
esti o nenorocita.
sunt singura, iar caut drumul spre voci, dar nu le mai aud. sunt doar eu si totul e negru.
incep sa aud muzica. adica, sunt doar sunete. acorduri desirate. n-au sens. cred ca e muzica. ma incanta. lacrimile mi se sparg in zambete. nu-mi mai pasa. aud muzica.
ma intind, imi pun mainile pe cap, imi strang genunchii la piept.
zambesc.
plang.
mor.
imi ridic palma in fata ochilor si nu o vad, dar o simt. nu vad nimic, decat negru. nu, nu e intuneric. e negru.
ma uit in stanga, dreapta, fata, spate, in jos, si-n sus. nu e nimic, doar negru, dar sus vad un cer. e negru, dar stiu ca acolo trebuie sa fie un cer.
de unde stiu ca e un cer? exista o singura stea. e mica, nesimnicativa, dar e acolo. o pata alba pe negru.
nu bate vantul, dar mi-e frig. nu mi-e frig, am inghetat. am amortit de frig si de durere. dintii mi s-au sfaramat de la atata clantanit, incat simt un gust puternic de fier, alaturi de un lichid vascos, cum aluneca in mine.
nu e nimeni. nimeni. pot sa tip cat vreau. nu ma aude nimeni. de fapt, nici eu nu ma aud.
incep sa aud voci. multe multe voci. vocea ei, a lui, a prietenilor mei, a tuturor pe care ii cunosc sau au murit. toti. vocea lor... a tuturor.
fug inspre voci.
vreau sa ma scoata de aici. nu stiu de unde am atata putere, dar pot fugi.
fug spre voci.
spre ele.
le aud.
ma striga.
sunt povestile noastre. aminitri, plansete, ramas bun, rasete, injuraturi, chicoteli.
le aud.
pe toate.
ma striga spre ele.
fug.
le voi ajunge.
nuuuuuuuuu! se indeparteaza! ma intorc inapoi, le caut. ele dispar, nu le mai aud. le strig, ii strig pe ei, pe voi, pe toti. nimeni nu ma mai aude.
raman cu ochii atintiti spre stea. doar eu si ea.
ceva m-a lovit cu atata forta, incat am cazut. n-am cazut pe jos, caci nu exista nimic aici. pasesti peste tot, dar nu poti urca.
"si tu ce-ai vrut sa fac daca..."
asta m-a lovit. vocea asta m-a lovit cu atata putere, incat simt toata fraza, toata continuarea ei, sculptata pe fata, pe maini, pe picioare, pe corp, pe inima. simt cum sute de carlige imi smulg pielea si carnea de pe oase.
vroiam sa nu stiu continuarea... dar o stiu. o stiu atat de bine incat o am pe mine, in mine, pentru totdeauna.
n-am fost niciodata suficient de buna pentru cineva, dar tu m-ai facut sa ma simt suficient de buna, cat sa ma iubesti. cat sa ma pretuiesti, sa ma strangi in brate si sa ma rogi sa nu plec niciodata, sa-mi spui ca sunt singura care te iubeste cu adevarat, ca sunt singura ta prietena. m-ai facut sa traiesc. m-ai invatat sa respir acelasi aer, dar cu un alt gust. m-ai invatat sa iubesc, cand eu nu stiam decat sa urasc. m-ai invatat sa pretuiesc totul, pana la cel mai mic fir de iarba, cand eu nu stiam decat sa privesc. acum ma inveti sa raman singura...
steaua.
e tot acolo. mica, singura, goala.
straluceste.
e fericita?
esti fericita?
esti fericita?
cat de fericita esti?
suficient de fericita?
se stinge. usor. paleste. nu mai e.
esti fericita?
esti fericita pentru ce-ai facut?
esti fericita c-ai plecat?
esti fericita ca m-ai lasat fara nimic?
esti fericita...
esti o nenorocita.
sunt singura, iar caut drumul spre voci, dar nu le mai aud. sunt doar eu si totul e negru.
incep sa aud muzica. adica, sunt doar sunete. acorduri desirate. n-au sens. cred ca e muzica. ma incanta. lacrimile mi se sparg in zambete. nu-mi mai pasa. aud muzica.
ma intind, imi pun mainile pe cap, imi strang genunchii la piept.
zambesc.
plang.
mor.
miercuri, 2 septembrie 2009
moartea nu cauta eroi
nu, nu cred ca am mai simtit asta pana acum.
nu m-am mai trezit cu o durere fizica atat de insuportabila incat sa incep sa tip. nu... nu s-a mai intamplat.
desi, m-am trezit zilnic cu durere psihica si interioara. dar genul asta de durere... e, nu stiut, te obisnuiesti cu ea. ajungi sa nu o mai simti. face parte din tine de la un moment dat.
cat de oribil poate fi sa ajungi in taramul viselor, sa visezi ce visezi in fiecare seara, apoi sa apara brusc spasme de durere.
monotonia dispare, la un moment dat.
sa simti cum iti bubuie pieptul, spargand extazul muzical al inimii, aruncandu-te in lanturile noptii celei mai intunecate.
sa nu-ti poti deschide ochii, sa nu te poti misca.
brusc picioarele ti se sparg in mii de farame, lovindu-ti trupul cu o durere atat de mare incat sa simti moartea suflandu-ti pe buze.
te face sa-ti doresti sa mori, sa pui capat durerii infernale. te face sa te detasezi de lumea asta, sa o urasti mai mult decat o faci... dar tu nu-ti dai seama ca moartea nu e solutia, nu-ti dai seama ca dorindu-ti sa mori, tu n-ai sa mori.
nu ti-e frica de ea, iar moartea nu vrea eroi... moartea nu cauta eroi, nu cauta viteji, nu cauta neinfricati. ea scobeste in tine dupa frica, disperare, durere...
ascunde-te in negrul cel mai negru, urla de durere, acesta nu-i infernul. aceasta-i camera ta, sufletul tau, mintea ta...
nu m-am mai trezit cu o durere fizica atat de insuportabila incat sa incep sa tip. nu... nu s-a mai intamplat.
desi, m-am trezit zilnic cu durere psihica si interioara. dar genul asta de durere... e, nu stiut, te obisnuiesti cu ea. ajungi sa nu o mai simti. face parte din tine de la un moment dat.
cat de oribil poate fi sa ajungi in taramul viselor, sa visezi ce visezi in fiecare seara, apoi sa apara brusc spasme de durere.
monotonia dispare, la un moment dat.
sa simti cum iti bubuie pieptul, spargand extazul muzical al inimii, aruncandu-te in lanturile noptii celei mai intunecate.
sa nu-ti poti deschide ochii, sa nu te poti misca.
brusc picioarele ti se sparg in mii de farame, lovindu-ti trupul cu o durere atat de mare incat sa simti moartea suflandu-ti pe buze.
te face sa-ti doresti sa mori, sa pui capat durerii infernale. te face sa te detasezi de lumea asta, sa o urasti mai mult decat o faci... dar tu nu-ti dai seama ca moartea nu e solutia, nu-ti dai seama ca dorindu-ti sa mori, tu n-ai sa mori.
nu ti-e frica de ea, iar moartea nu vrea eroi... moartea nu cauta eroi, nu cauta viteji, nu cauta neinfricati. ea scobeste in tine dupa frica, disperare, durere...
ascunde-te in negrul cel mai negru, urla de durere, acesta nu-i infernul. aceasta-i camera ta, sufletul tau, mintea ta...
marți, 1 septembrie 2009
petala cu petala
ascunde-mi plansul
sub un zambet
si fa-ma sa te uit.
alunga rasaritu-n valuri,
ajuta-ma sa rad.
saruta-mi pleopele murdare,
ascunde-ma-n nisip,
arunca-mi lacrimile-amare,
arunca-le-n pamant.
din ele fa ca sa rasara,
o floare dintr-un gand,
apoi, smulge-i pe rand,
petala cu petala...
sub un zambet
si fa-ma sa te uit.
alunga rasaritu-n valuri,
ajuta-ma sa rad.
saruta-mi pleopele murdare,
ascunde-ma-n nisip,
arunca-mi lacrimile-amare,
arunca-le-n pamant.
din ele fa ca sa rasara,
o floare dintr-un gand,
apoi, smulge-i pe rand,
petala cu petala...
rosu stins
impingema-n pamant,
in negrul furios.
in valul rece, fioros,
omoara-ma.
arunca-ma-n albul pufos,
atarna-ma de-un nor.
zambeste cerului frumos,
apare rasaritul.
din negru
in rosu,
neiertator,
in alb.
omoara-ma.
atarna-mi visul in abis,
ingheata-mi trupul meu nestins,
arunca-ma-n rosu aprins,
omoara-ma.
arunca-ma peste un val,
ascunde-ma in larg,
nu fug de tine, esti in alb,
eu intr-un rosu stins...
impinge-ma,
arunca-ma,
ingheata-ma,
ascunde-ma,
omoara-ma...
acum.
in negrul furios.
in valul rece, fioros,
omoara-ma.
arunca-ma-n albul pufos,
atarna-ma de-un nor.
zambeste cerului frumos,
apare rasaritul.
din negru
in rosu,
neiertator,
in alb.
omoara-ma.
atarna-mi visul in abis,
ingheata-mi trupul meu nestins,
arunca-ma-n rosu aprins,
omoara-ma.
arunca-ma peste un val,
ascunde-ma in larg,
nu fug de tine, esti in alb,
eu intr-un rosu stins...
impinge-ma,
arunca-ma,
ingheata-ma,
ascunde-ma,
omoara-ma...
acum.
scrisoare catre necunoscut
stau si-ti recitesc scrierile, de cand ti-am gasit coltul tau virtual.
nu inteleg de ce, dar ma regasesc putin in ele...
stiu cum e sa pierzi acea copilarie scurta, stiu cum e sa nu poti trai fara prietena pe care o iubesti cel mai mult, sa fi in pat cu procust, dar mai ales stiu cum e sa-ti fie frica de tine insuti...
am incetat acu doua zile sa te recitesc... n-am mai putut. imi pare rau, dar imi este prea dor de tine.
azi am facut prostia sa iti recitesc o scriere, parca n-am mai citit-o... am simtit-o pana in maduva oaselor, a durut, si-am zambit. mi-a amortit tot corpul si acum ma doare. cuvintele tale mi-au inghetat sangele-n vene. nu mai circula. mi-e frig.
am flashuri cum ca te-as fi putut salva... sunt prea multe si dor prea tare.
de ce n-am fost acolo?
de ce naiba n-am plecat de acasa asa cum mi-am propus? trebuia sa fug de acasa, sa vin acolo... tu erai acasa pentru mine, tu erai vama veche...
dar esti vama veche. mi te-a luat. de fapt, ni te-a luat...
stiu ca ai fost cu mine pe plaja, in spirit cel putin. stiu ca ai fumat tigarile alea cu mine, si-ai savurat petu' ala de bere. stiu. te-am simtit. nu sunt nebuna, nu? erai acolo... imi pare rau daca te-am intristat a doua noapte... dar te-as fi urmarit in apa.
stii, inca te visez, si lantul ala de la tine, inca poarta mirosul tau. il am intr-o cutie de lemn,veche de vreo 15 ani. mi-a dat-o mama. e a mea acum.
of, mi-ar fi placut sa-mi vezi extensiile. sunt mandra de ele. aratau ca dreadurile tale, si stiam ca o sa-ti placa... peste doua saptamani imi fac si eu din parul meu natural.. o sa ma omoare ai mei, sunt sigura, dar nu ma intereseaza.
ah si uitasem sa-ti spun ultima data, cand vorbeam la telefon, am pisica. stiu ca si tu aveai una. si inca ma uit la scooby doo... si sunt tot la arte, si vreau sa merg si eu la actorie.
m-am apucat de scris, dupa cum vezi. nu stiu daca mi-ai citit vreo lucrare, dar... eh, nu conteaza.
stii, anul asta am urat vama din prima clipa in care am pus piciorul pe aleea aia imputita. era atat de urata, atat de altfel, atat de goala.
eu n-am fost suficient de goala, ca sa ma pierd in peisaj.
sper sa ne revedem curand. ai grija de mama ta, ii este prea dor de tine.
nu inteleg de ce, dar ma regasesc putin in ele...
stiu cum e sa pierzi acea copilarie scurta, stiu cum e sa nu poti trai fara prietena pe care o iubesti cel mai mult, sa fi in pat cu procust, dar mai ales stiu cum e sa-ti fie frica de tine insuti...
am incetat acu doua zile sa te recitesc... n-am mai putut. imi pare rau, dar imi este prea dor de tine.
azi am facut prostia sa iti recitesc o scriere, parca n-am mai citit-o... am simtit-o pana in maduva oaselor, a durut, si-am zambit. mi-a amortit tot corpul si acum ma doare. cuvintele tale mi-au inghetat sangele-n vene. nu mai circula. mi-e frig.
am flashuri cum ca te-as fi putut salva... sunt prea multe si dor prea tare.
de ce n-am fost acolo?
de ce naiba n-am plecat de acasa asa cum mi-am propus? trebuia sa fug de acasa, sa vin acolo... tu erai acasa pentru mine, tu erai vama veche...
dar esti vama veche. mi te-a luat. de fapt, ni te-a luat...
stiu ca ai fost cu mine pe plaja, in spirit cel putin. stiu ca ai fumat tigarile alea cu mine, si-ai savurat petu' ala de bere. stiu. te-am simtit. nu sunt nebuna, nu? erai acolo... imi pare rau daca te-am intristat a doua noapte... dar te-as fi urmarit in apa.
stii, inca te visez, si lantul ala de la tine, inca poarta mirosul tau. il am intr-o cutie de lemn,veche de vreo 15 ani. mi-a dat-o mama. e a mea acum.
of, mi-ar fi placut sa-mi vezi extensiile. sunt mandra de ele. aratau ca dreadurile tale, si stiam ca o sa-ti placa... peste doua saptamani imi fac si eu din parul meu natural.. o sa ma omoare ai mei, sunt sigura, dar nu ma intereseaza.
ah si uitasem sa-ti spun ultima data, cand vorbeam la telefon, am pisica. stiu ca si tu aveai una. si inca ma uit la scooby doo... si sunt tot la arte, si vreau sa merg si eu la actorie.
m-am apucat de scris, dupa cum vezi. nu stiu daca mi-ai citit vreo lucrare, dar... eh, nu conteaza.
stii, anul asta am urat vama din prima clipa in care am pus piciorul pe aleea aia imputita. era atat de urata, atat de altfel, atat de goala.
eu n-am fost suficient de goala, ca sa ma pierd in peisaj.
sper sa ne revedem curand. ai grija de mama ta, ii este prea dor de tine.
duminică, 30 august 2009
din gol in gol
parca ieri zambeam si chicoteam, impachetam bagaje pentru a pleca odata de aici.
parca tot ieri aflasem ce s-a intamplat, si cu bagajele facute, porneam spre marea inspumata.
cred ca tot ieri vroiam sa dau dracului toata bagajele, si sa merg dupa tine. da... cred ca ieri a fost asta.
azi mi-am pierdut sufletul. si cred ca... si zambetul. dar am primit ceva frumos in schimb: un gol. un gol enoooooorm de mare si greu.
cum poate fi un gol enorm si greu? daca e gol nu are cum sa fie greu, dar nici usor nu e...
maine o sa-mi pierd toate sentimentele. le dau la schimb cu niste goluri mai mici. e o afacere buna. eu dau tot ce am mai bun si primesc un gol sau mai multe.
nu, nu e un nimic. adica nimic e nimic, un gol e ceva. nu e cine stie ce, dar nu e nimic. e doar un gol.
poimaine o sa las totul in urma, si-am sa fiu eu golul meu. am sa zambesc cand nu am de ce, si-am sa plang cand nu e cazul. de fapt, n-am sa mai plang. am sa ma mint si-am sa uit.
imi pare rau...
parca tot ieri aflasem ce s-a intamplat, si cu bagajele facute, porneam spre marea inspumata.
cred ca tot ieri vroiam sa dau dracului toata bagajele, si sa merg dupa tine. da... cred ca ieri a fost asta.
azi mi-am pierdut sufletul. si cred ca... si zambetul. dar am primit ceva frumos in schimb: un gol. un gol enoooooorm de mare si greu.
cum poate fi un gol enorm si greu? daca e gol nu are cum sa fie greu, dar nici usor nu e...
maine o sa-mi pierd toate sentimentele. le dau la schimb cu niste goluri mai mici. e o afacere buna. eu dau tot ce am mai bun si primesc un gol sau mai multe.
nu, nu e un nimic. adica nimic e nimic, un gol e ceva. nu e cine stie ce, dar nu e nimic. e doar un gol.
poimaine o sa las totul in urma, si-am sa fiu eu golul meu. am sa zambesc cand nu am de ce, si-am sa plang cand nu e cazul. de fapt, n-am sa mai plang. am sa ma mint si-am sa uit.
imi pare rau...
vineri, 28 august 2009
vama veche 2009
in tren spre casa
cu bloo si vama...
cu romain de la charly fiasco <3
ultimul rasarit in vama... tudor.
si parul lui andrei, baiatu de la codite.anu asta s-a futut totul, dar norocu cu concertele si prietenii mei, in rest imi bag pula in toti cocalarii si toate pitipoancele, si toooooti pustii rock/punk plm.
marți, 18 august 2009
duminică, 16 august 2009
tudor
da, uite ca postez pe toate conturile poza ta, dar nu pentru ca ai murit, ci pentru ca mi-e dor de tine. cum mi-a fost tot anul acesta.
deabea asteptam sa ajung in vama sa ne revedem. miercuri trebuia sa fiu acolo, sa ne intalnim si sa bem o bere. trebuia sa fac o baie cu tine, prima baie din anu asta in vama, pentru ca ultima a fost tot cu tine.
sa stii ca multora ne e dor de tine, si ne-am dori sa nu fi fost tu cadavrul gasit azidimineata. nu mi-ar fi pasat cine ar fi fost, dar nu tu.
am fost foarte socata, cand m-a anuntat mada, astazi, ca ai murit. am crezut ca e o gluma, si inca una extraordinar de proasta, dar nu. a fost adevarul. n-ai vrea sa stii ce e in sufletul ei. te-ar durea prea tare. dar de fapt pe toti ne doare c-ai plecat.
am sunat-o pe mokio ca sa stiu sigur,sperand ca nu erai tu, dar n-a fost sa fie.
"-azidimineata s-a gasit un cadavru?
-da. era ...era tudor. scuza-ma ca nu ti-am zis. n-am vrut sa te ingrijorezi. imi pare rau.
-nu-i nimic. ne vedem miercuri."
da mokio, ne vedem miercuri, dar trebuia sa am vad cu tudor intai.
sper ca ai ajuns intr-un loc mai bun.
l-ati fi gasit aici: http://tudordombicatalin.blogspot.com
vineri, 7 august 2009
sapte zile
"ce-ai face tu, ca femeie, daca intr-o zi, ai afla ca ai sa mori curand?
ai continua sa te bucuri de viata?
ai da cu piciorul in tot ce-ai trait pana acum si ti-ai plange de mila?
ce-ai face, asta te-am intrebat!"
ziua unu
m-am trezit dimineata cu o durere extraordinara de ovare. sangeram ca un robinet, iar patu' mi-era tot patat de sange.
m-am calmat repede zicandu-mi ca e doar prima zi de menstruatie. problema a devenit serioasa cand mi-am amintit ca menstruatia imi trecuse saptamana trecuta... asta e: n-am tinut niciodata cont de zilele astea... cand au venit, au venit, cat au stat, am suportat. s-au gatat si m-am bucurat de fiecare data.
ma, adevaru' e ca sex n-am facut de ha haaaaa, a trecut ceva timp. ar cam trebui sa-mi iau panzele intr-o zi...
dar ce poate fi?
ziua doi
ovarele ma dor la fel de tare, iar sangele curge si mai mult. ma simt super obosita, si n-am chef de absolut nimic. de fapt, am chef sa dorm si sa ma indop cu pastile contra durerii. azi am luat zece si au avut efect doar cate cinspe' minute. a fost super nasol.
de mancat nu prea pot. am vomat totul.
nu pot sa ma pis, ca ma doare tot bazinul.
ma simt ca o baba dinaia jegoasa si comunista. ar trebui sa merg la ginecolog, dar n-am bani de consultatii. de-as fi acasa i-as cere bani lu' mama si m-as duce urgent. n-am s-o sun, ca sigur nu-i nimic grav.
mai am 30 de lei, cu care am sa-mi cumpar tigari. astea-s comestibile, ba' frate.
ziua trei
nu mai suport!
o sa mor de hemoragie daca o tin tot asa.
sunt inchisa in buncaru' asta de apartament si nu ma pot misca din pat. mi s-a terminat "mancarea" si n-are cine sa-mi cumpere tigari.
as suna-o pe alex, dar nebuna, ar fi in stare sa vina cu tot spitalul, toata sectia de ginecologie la mine acasa.
mai rezist inca o zi.
ziua patru
alex si-a dat seama ca ceva nu-i in regula cu mine. azi dimineata a fost prezenta la usa mea, cu un rucsac plin de ciocolata, tigari si alte cacaturi. credea ca-s in depresie. scuza ei perfecta "pai oamenii care nu fac sex mult timp, devin depresivi"
multam' alex draga. multam'. de parca n-aveam destule pe cap, acuma ma gandesc ca redevin virgina. mama ma-sii de treaba.
oricum, ea a insistat sa merg la doctor, si i-am zis ca am sa merg dimineata. si evident, ea mi-a facut programare cand am acceptat, si a zis ca-mi plateste ea totul.
ma simt ca un cacat fata de ea. cand ma gandesc ca e prietena mea cea mai buna de 7 ani, din clasa a 9a, cand eram doar doua copile proaste care visau la cai verzi pe pereti si muste zburatoare. asa a facut intotdeauna cand am avut probleme. ea a fost cea care mi-a aruncat colacu' de fiecare data cand oboseam de una singura in apa. probabil s-ar fi aruncat dupa mine, dar nu-i permiteam.
mi-e rusine de ea. intotdeauna a fost acolo, fizic, psihic si ... din pacate financiar.
nu-i pot oferi acelasi sprijin financiar, dar i-as plati inapoi insutit dac-as putea. pot sa-i fiu aproape cu toata fiinta mea. altceva inafara de dragoste, fraternitate si alea, alea, nu-i pot da. n-am cum...
ziua cinci
sunt oripilata. imi vine sa ma sinucid.
alex nu vrea sa plece de la mine[nu ca m-ar deranja prezenta ei, dar are si ea o viata a ei]. insista sa ramana cu mine toata saptamana, desi nu o inteleg.
am doar cinci chisturi ovariene, care au atacat tot ce-au gasit in uteru meu. faza naspa e ca tot cresc. si mai e o problema: am cancer de col uterin. nu prea am idee ce e ala, daca zboara sau se mananca, dar nu ma deranjeaza. vreau doar sa nu mai sangerez.
as fi programata saptamana viitoare la operatie. au vrut sa ma interneze, dar am refuzat. alex a fost prima care a zis NU. "cori vine cu mine. o sa stau cu ea douaspatru' din douaspatru'. nu ramane aici"
multumesc alex.
ziua sase
nu-mi mai simt picioarele aproape deloc, dar mi-e bine.
o am pe alex langa mine.
azi ne-am uitat la pozele din liceu, si din faculta. sunt super tari. mi-e dor de liceu. cat de fain putea fi: eu, alex, andra, diana, teo, dan, dia. mi-e dor de ei, de party-ruile alea de-o saptamana, de mersul la mare cu cortu', de jointurile sutite de la vreun prostalau, de alcoolul furat din magazine. doamne ce viata am dus. sunt mandra de viata mea.
ziua sapte
cori nu s-a trezit azi. am dormit langa patul ei toata ziua. nu mi-am imaginat ca... a plecat.
n-am vrut sa plece, nu vreau sa plece. as face orice s-o aduc inapoi.
ai continua sa te bucuri de viata?
ai da cu piciorul in tot ce-ai trait pana acum si ti-ai plange de mila?
ce-ai face, asta te-am intrebat!"
ziua unu
m-am trezit dimineata cu o durere extraordinara de ovare. sangeram ca un robinet, iar patu' mi-era tot patat de sange.
m-am calmat repede zicandu-mi ca e doar prima zi de menstruatie. problema a devenit serioasa cand mi-am amintit ca menstruatia imi trecuse saptamana trecuta... asta e: n-am tinut niciodata cont de zilele astea... cand au venit, au venit, cat au stat, am suportat. s-au gatat si m-am bucurat de fiecare data.
ma, adevaru' e ca sex n-am facut de ha haaaaa, a trecut ceva timp. ar cam trebui sa-mi iau panzele intr-o zi...
dar ce poate fi?
ziua doi
ovarele ma dor la fel de tare, iar sangele curge si mai mult. ma simt super obosita, si n-am chef de absolut nimic. de fapt, am chef sa dorm si sa ma indop cu pastile contra durerii. azi am luat zece si au avut efect doar cate cinspe' minute. a fost super nasol.
de mancat nu prea pot. am vomat totul.
nu pot sa ma pis, ca ma doare tot bazinul.
ma simt ca o baba dinaia jegoasa si comunista. ar trebui sa merg la ginecolog, dar n-am bani de consultatii. de-as fi acasa i-as cere bani lu' mama si m-as duce urgent. n-am s-o sun, ca sigur nu-i nimic grav.
mai am 30 de lei, cu care am sa-mi cumpar tigari. astea-s comestibile, ba' frate.
ziua trei
nu mai suport!
o sa mor de hemoragie daca o tin tot asa.
sunt inchisa in buncaru' asta de apartament si nu ma pot misca din pat. mi s-a terminat "mancarea" si n-are cine sa-mi cumpere tigari.
as suna-o pe alex, dar nebuna, ar fi in stare sa vina cu tot spitalul, toata sectia de ginecologie la mine acasa.
mai rezist inca o zi.
ziua patru
alex si-a dat seama ca ceva nu-i in regula cu mine. azi dimineata a fost prezenta la usa mea, cu un rucsac plin de ciocolata, tigari si alte cacaturi. credea ca-s in depresie. scuza ei perfecta "pai oamenii care nu fac sex mult timp, devin depresivi"
multam' alex draga. multam'. de parca n-aveam destule pe cap, acuma ma gandesc ca redevin virgina. mama ma-sii de treaba.
oricum, ea a insistat sa merg la doctor, si i-am zis ca am sa merg dimineata. si evident, ea mi-a facut programare cand am acceptat, si a zis ca-mi plateste ea totul.
ma simt ca un cacat fata de ea. cand ma gandesc ca e prietena mea cea mai buna de 7 ani, din clasa a 9a, cand eram doar doua copile proaste care visau la cai verzi pe pereti si muste zburatoare. asa a facut intotdeauna cand am avut probleme. ea a fost cea care mi-a aruncat colacu' de fiecare data cand oboseam de una singura in apa. probabil s-ar fi aruncat dupa mine, dar nu-i permiteam.
mi-e rusine de ea. intotdeauna a fost acolo, fizic, psihic si ... din pacate financiar.
nu-i pot oferi acelasi sprijin financiar, dar i-as plati inapoi insutit dac-as putea. pot sa-i fiu aproape cu toata fiinta mea. altceva inafara de dragoste, fraternitate si alea, alea, nu-i pot da. n-am cum...
ziua cinci
sunt oripilata. imi vine sa ma sinucid.
alex nu vrea sa plece de la mine[nu ca m-ar deranja prezenta ei, dar are si ea o viata a ei]. insista sa ramana cu mine toata saptamana, desi nu o inteleg.
am doar cinci chisturi ovariene, care au atacat tot ce-au gasit in uteru meu. faza naspa e ca tot cresc. si mai e o problema: am cancer de col uterin. nu prea am idee ce e ala, daca zboara sau se mananca, dar nu ma deranjeaza. vreau doar sa nu mai sangerez.
as fi programata saptamana viitoare la operatie. au vrut sa ma interneze, dar am refuzat. alex a fost prima care a zis NU. "cori vine cu mine. o sa stau cu ea douaspatru' din douaspatru'. nu ramane aici"
multumesc alex.
ziua sase
nu-mi mai simt picioarele aproape deloc, dar mi-e bine.
o am pe alex langa mine.
azi ne-am uitat la pozele din liceu, si din faculta. sunt super tari. mi-e dor de liceu. cat de fain putea fi: eu, alex, andra, diana, teo, dan, dia. mi-e dor de ei, de party-ruile alea de-o saptamana, de mersul la mare cu cortu', de jointurile sutite de la vreun prostalau, de alcoolul furat din magazine. doamne ce viata am dus. sunt mandra de viata mea.
ziua sapte
cori nu s-a trezit azi. am dormit langa patul ei toata ziua. nu mi-am imaginat ca... a plecat.
n-am vrut sa plece, nu vreau sa plece. as face orice s-o aduc inapoi.
joi, 30 iulie 2009
gemeni
tigara mi-am uitat-o-n cui,
si geaca sta-n scrumiera.
nici n-am inchis bine usa, cand tu m-ai luat in brate si m-ai sarutat. intr-o clipa m-ai lasat fara zidurile de aparare, ai distrus toate barierele ce mi te interziceau, mi-ai distrus micul meu castel din fortareata. m-ai lasat goala ca sa poti patrunde in mine, mai tare, sa poti acoperi golul care l-ai facut cand ai plecat.
de ce ai facut asta?
am ramas acolo cu o mana in aer si una in parul tau lung, cu ochii inchisi, savurand un sarut pe care buzele mele l-au asteptat de prea mult timp, prea multe luni. corpul meu o lua razna. nu mai aveam sange-n vene, era doar adrenalina, doar nevoia de a te absorbi in mine pana la ultima picatura.
pana la ultima, ultima picatura.
nu stiu cum am ajuns in camera ta, pentru ca n-am avut curajul sa deschid ochii. mi-era frica sa-i deschid. daca era un vis? daca aveam sa ma trezesc iar plangand, singura, in patul meu blestemat? nu vroiam asta. era prea adevarat ca sa fie un vis. fiecare miscare a mainilor tale, spatele tau spargandu-se sub unghiile mele, buzele tale reci si moi. totul era adevarat.
trebuia sa fie adevarat.
parul tau se lipea de buzele mele, de fata mea, gatul meu, sanii mei, in picuri grei de transpiratie. mainile mele erau pe cont propiu, si picioarele, si fiecare organ. nici creierul nu mai functiona cum trebuie. era electrocutat de dragoste, tentatie, implinire. simteam cum mor sub tine, cum tansferul de inimi se termina. ne lipeam unul de altul, intrand intr-un singur corp.
am devenit un singur suflet.
si geaca sta-n scrumiera.
nici n-am inchis bine usa, cand tu m-ai luat in brate si m-ai sarutat. intr-o clipa m-ai lasat fara zidurile de aparare, ai distrus toate barierele ce mi te interziceau, mi-ai distrus micul meu castel din fortareata. m-ai lasat goala ca sa poti patrunde in mine, mai tare, sa poti acoperi golul care l-ai facut cand ai plecat.
de ce ai facut asta?
am ramas acolo cu o mana in aer si una in parul tau lung, cu ochii inchisi, savurand un sarut pe care buzele mele l-au asteptat de prea mult timp, prea multe luni. corpul meu o lua razna. nu mai aveam sange-n vene, era doar adrenalina, doar nevoia de a te absorbi in mine pana la ultima picatura.
pana la ultima, ultima picatura.
nu stiu cum am ajuns in camera ta, pentru ca n-am avut curajul sa deschid ochii. mi-era frica sa-i deschid. daca era un vis? daca aveam sa ma trezesc iar plangand, singura, in patul meu blestemat? nu vroiam asta. era prea adevarat ca sa fie un vis. fiecare miscare a mainilor tale, spatele tau spargandu-se sub unghiile mele, buzele tale reci si moi. totul era adevarat.
trebuia sa fie adevarat.
parul tau se lipea de buzele mele, de fata mea, gatul meu, sanii mei, in picuri grei de transpiratie. mainile mele erau pe cont propiu, si picioarele, si fiecare organ. nici creierul nu mai functiona cum trebuie. era electrocutat de dragoste, tentatie, implinire. simteam cum mor sub tine, cum tansferul de inimi se termina. ne lipeam unul de altul, intrand intr-un singur corp.
am devenit un singur suflet.
miercuri, 29 iulie 2009
poezie
e doar o foaie-mpaturita,
ce-ascunde lacrimi si cuvinte.
e doar o foaie ce s-aprinde,
cand focul o atinge.
sunt doar cuvinte fara rost,
sunt doar cuvinte de om prost,
sunt doar cuvinte spuse-n graba,
sunt doar minciuni rostite-aseara.
eu ma ascund la pieptul tau,
respir, iubesc prin tine.
ma folosesc de corpul tau,
asa mi-e mult mai bine.
te las sa cazi pe corpul meu,
e gol, e fara tine...
eu sunt deja in corpul tau,
si n-ai sa ma poti prinde.
iar ti-am gasit in buzunar,
o foaie-mpaturita,
si langa ea aveai un dar,
erau doua cuvinte.
sunt doar cuvinte fara rost,
sunt doar cuvinte de om prost,
sunt doar cuvinte spuse-n graba,
sunt doar minciuni rostite-aseara.
ce-ascunde lacrimi si cuvinte.
e doar o foaie ce s-aprinde,
cand focul o atinge.
sunt doar cuvinte fara rost,
sunt doar cuvinte de om prost,
sunt doar cuvinte spuse-n graba,
sunt doar minciuni rostite-aseara.
eu ma ascund la pieptul tau,
respir, iubesc prin tine.
ma folosesc de corpul tau,
asa mi-e mult mai bine.
te las sa cazi pe corpul meu,
e gol, e fara tine...
eu sunt deja in corpul tau,
si n-ai sa ma poti prinde.
iar ti-am gasit in buzunar,
o foaie-mpaturita,
si langa ea aveai un dar,
erau doua cuvinte.
sunt doar cuvinte fara rost,
sunt doar cuvinte de om prost,
sunt doar cuvinte spuse-n graba,
sunt doar minciuni rostite-aseara.
marți, 28 iulie 2009
mi-e drog
a fost un accident marunt,
ce-a daramat o casa.
a scos copacii din pamant,
si te-a inchis afara.
eu ti-am promis,
ca n-am sa fac,
dar uite c-am facut.
acum regret...
regret si plang,
dar nu m-am abtinut.
m-am imbatat cu sticle verzi,
m-am innecat in fum,
mi-am rupt sutienu' intr-un cui
si m-am patat cu scrum.
hainele-s uitate-n drum,
si-am cazut pe-un pat,
si l-am iubit ca-n prima zi,
desi, nu-l cunosteam.
si l-am iubit,
cum n-am iubit,
putin,
ba chiar deloc.
am tras un fum
din fire verzi,
si-am colorat culori.
am tras pe nas
un varf de nor
si m-am uitat la ceas.
e ora la care gresesc,
sar sus
si-nebunesc.
a fost un accident marunt...
iti jur c-a fost doar un sarut.
ce-a daramat o casa.
a scos copacii din pamant,
si te-a inchis afara.
eu ti-am promis,
ca n-am sa fac,
dar uite c-am facut.
acum regret...
regret si plang,
dar nu m-am abtinut.
m-am imbatat cu sticle verzi,
m-am innecat in fum,
mi-am rupt sutienu' intr-un cui
si m-am patat cu scrum.
hainele-s uitate-n drum,
si-am cazut pe-un pat,
si l-am iubit ca-n prima zi,
desi, nu-l cunosteam.
si l-am iubit,
cum n-am iubit,
putin,
ba chiar deloc.
am tras un fum
din fire verzi,
si-am colorat culori.
am tras pe nas
un varf de nor
si m-am uitat la ceas.
e ora la care gresesc,
sar sus
si-nebunesc.
a fost un accident marunt...
iti jur c-a fost doar un sarut.
miercuri, 15 iulie 2009
zambeste-i
ia-l in brate pentru ultima data,
spune-i ca-l iubesti
nimic nu va schimba asta.
zambeste-i!
spune-i sa aiba grija de el,
promite-i.
ai si tu grija de tine.
promisiunile,
sunt facute pentru a fi incalcate...
urca in masina,
zambeste-i,
nu va stii ce urmeaza.
arata-i cat de mult il iubesti.
cheia in contact,
piciorul pe pedala,
accelereaza.
40/h
80/h
100/h
120/h
accident.
tu nu-l mai poti iubi.
il doare.
spune-i ca-l iubesti
nimic nu va schimba asta.
zambeste-i!
spune-i sa aiba grija de el,
promite-i.
ai si tu grija de tine.
promisiunile,
sunt facute pentru a fi incalcate...
urca in masina,
zambeste-i,
nu va stii ce urmeaza.
arata-i cat de mult il iubesti.
cheia in contact,
piciorul pe pedala,
accelereaza.
40/h
80/h
100/h
120/h
accident.
tu nu-l mai poti iubi.
il doare.
duminică, 5 iulie 2009
hai sa uitam
"prefa-te ca nu-ti pasa
prefa-te ca nu doare
prefa-te ca ai uitat.
hai sa zambim,
hai sa mintim,
hai sa nu ne mai iubim.
hai sa uitam."
-vreau sa uitam, ca ne-am iubit. hai sa uitam ca am petrecut un timp frumos impreuna, si sa fim doar prieteni. te rog sa ma uiti, te rog sa nu ma urasti, si sa ma iubesti cu un gram pe ora, nici mai mult, nici mai putin. vrei sa bem o bere sa uitam?
-eu vreau sa te sarut si vreau sa dau vina pe berea care mi s-a urcat la cap, si vreau sa te mint ca nu te iubesc, decat cu un gram pe ora. dar stai, e un gram pe secunda. nu nu nu! mi se pare, exista ceva mai mic decat secunda? nu stiu, nu-mi place matematica. eu fac arta, nu numere si intrebari, si probleme de nerezolvat. ah da. eu zic totul pe fata, si transpun totul pe foaie. doar sunt un artist, nu e asa? un artist futut de viata asta ordinara. ma simt aiurea. si tu?
-de ce crezi ca ma simt aiurea?
-nu stiu? pe sarutul pe care vroiam sa ti-l dau? nu. nu. nu! cum sa te sarut. eu iubesc doar creioanele si pensulele, foarfecile, foile albe sau galbui, literele, amagirea si singuratatea. hai sa fim doar prieteni. o sa uit totul si-am sa ma ascund! ce zici?
-suna bine. hai sa mai bem o sticla in cinstea uitarii!
-hai sa ne imbatam si sa ne iubim! ce zici?
-nu mi se pare corect. nu ma simt bine, si ma simt depresiv.
-ma simt la fel. hai sa facem dragoste in cinstea depresiei!
-hai sa mai bem o sticla.
-hai sa ne sarutam!
-hai sa uitam!
-hai sa ne strangem in brate.
-hai sa ne provocam!
-sa ne provocam la ce?
-care uita primul de celalalt.
-eu renunt. o sa ma bati.
-nu stiu.
-lasa-ma sa te sarut.
-hai sa mai bem o sticla.
-eu m-am imbatat.
-eu mai beau o sticla.
-eu stiu ce-am sa fac.
-ce?
-am sa te sarut... si te-am sarutat.
-hai sa bem ca sa uitam.
-hai sa bem. m-am impuscat.
prefa-te ca nu doare
prefa-te ca ai uitat.
hai sa zambim,
hai sa mintim,
hai sa nu ne mai iubim.
hai sa uitam."
-vreau sa uitam, ca ne-am iubit. hai sa uitam ca am petrecut un timp frumos impreuna, si sa fim doar prieteni. te rog sa ma uiti, te rog sa nu ma urasti, si sa ma iubesti cu un gram pe ora, nici mai mult, nici mai putin. vrei sa bem o bere sa uitam?
-eu vreau sa te sarut si vreau sa dau vina pe berea care mi s-a urcat la cap, si vreau sa te mint ca nu te iubesc, decat cu un gram pe ora. dar stai, e un gram pe secunda. nu nu nu! mi se pare, exista ceva mai mic decat secunda? nu stiu, nu-mi place matematica. eu fac arta, nu numere si intrebari, si probleme de nerezolvat. ah da. eu zic totul pe fata, si transpun totul pe foaie. doar sunt un artist, nu e asa? un artist futut de viata asta ordinara. ma simt aiurea. si tu?
-de ce crezi ca ma simt aiurea?
-nu stiu? pe sarutul pe care vroiam sa ti-l dau? nu. nu. nu! cum sa te sarut. eu iubesc doar creioanele si pensulele, foarfecile, foile albe sau galbui, literele, amagirea si singuratatea. hai sa fim doar prieteni. o sa uit totul si-am sa ma ascund! ce zici?
-suna bine. hai sa mai bem o sticla in cinstea uitarii!
-hai sa ne imbatam si sa ne iubim! ce zici?
-nu mi se pare corect. nu ma simt bine, si ma simt depresiv.
-ma simt la fel. hai sa facem dragoste in cinstea depresiei!
-hai sa mai bem o sticla.
-hai sa ne sarutam!
-hai sa uitam!
-hai sa ne strangem in brate.
-hai sa ne provocam!
-sa ne provocam la ce?
-care uita primul de celalalt.
-eu renunt. o sa ma bati.
-nu stiu.
-lasa-ma sa te sarut.
-hai sa mai bem o sticla.
-eu m-am imbatat.
-eu mai beau o sticla.
-eu stiu ce-am sa fac.
-ce?
-am sa te sarut... si te-am sarutat.
-hai sa bem ca sa uitam.
-hai sa bem. m-am impuscat.
duminică, 28 iunie 2009
putregai
-te-as pocni direct in moaca!
-poftim?
-asta as face!
-de ce?
-pentru ca esti o proasta!
-de ce?
-pentru ca asta esti!
-de ce?
-pentru ca vrei asta din tot sufletul tau. pentru ca am simtit tot ce-ai simtit azi! la fiecare privire, fiecare cuvant, fiecare fraza, fiecare atingere. toata te-ai topit!
-poftim?
-crezi ca nu stiu?
-pai...
-ba da stiu!
-lara, taci odata! te rog. incerc sa desenez!
-tu vezi ce desenezi? mai stii ce ti-a zis alexandra? mai stii?
-te rog...
-nu ma ruga. uita-te la desenele de pe usa. nu-ti amintesc de nimic?
-te rog taci.
-uite ca asta desenezi si acum. ti-e chiar asa de dor de el?
-de cand iti pasa tie?
-si eu l-am iubit.
-ba nu.
-ba da. l-ai iubit cu toata fiinta ta, iar eu fac parte din ea. stii?
-of... te rog taci.
-nu am de ce sa tac. pielea ta absoarbe mirosul lui ca un burete. ochii tai cersesc privirile lui, iar buzele... ele se chinuie sa stea departe de ale lui.
-nu mai vorbi! te rog.
-ai jurat ca nu mai asculti piesa care iti amintea de el. dar ce se aude in casti?
-MA MULTUMESC SI CU PUTIN!
-poftim? nu plange ca n-am chef.
-nici eu nu mai am chef sa te ascult! de ce nu ma lasi sa ma bucur de momentu' asta? stii ce dor mi-a fost sa fiu singura cu el, o clipa?!
-dar n-ati fost singuri.
-dar am putut sa ma bucur de... prezenta lui in mine. atat. stii? oricum toate privirile lui, si rasetele lui, si vorbele lui, glasul lui, tot ce tine de el, intra in mine pentru a muri. pentru a fi ingropate de tine, adanc si dureros. tu esti cea care nu vrea sa renunte! tu lara! doar tu!
-imi...pare rau.
-ba nu-ti pare. te simt. tu vrei doar sa te distrezi, dar pe el l-ai iubit. si nu vrei sa-l scoti afara din mine. vrei sa-l pastrezi. sa-l lasi sa putrezeasca in mintea mea, in inima mea, in tot corpul meu. ma electrocuteaza fiecare atingere al lui, fiecare imbratisare provoaca scurt circuit, si simt cum o iau razna.
-de ce?
-cum de ce? pentru ca fac ce faci tu!
-il iubesc...
-poftim?
-asta as face!
-de ce?
-pentru ca esti o proasta!
-de ce?
-pentru ca asta esti!
-de ce?
-pentru ca vrei asta din tot sufletul tau. pentru ca am simtit tot ce-ai simtit azi! la fiecare privire, fiecare cuvant, fiecare fraza, fiecare atingere. toata te-ai topit!
-poftim?
-crezi ca nu stiu?
-pai...
-ba da stiu!
-lara, taci odata! te rog. incerc sa desenez!
-tu vezi ce desenezi? mai stii ce ti-a zis alexandra? mai stii?
-te rog...
-nu ma ruga. uita-te la desenele de pe usa. nu-ti amintesc de nimic?
-te rog taci.
-uite ca asta desenezi si acum. ti-e chiar asa de dor de el?
-de cand iti pasa tie?
-si eu l-am iubit.
-ba nu.
-ba da. l-ai iubit cu toata fiinta ta, iar eu fac parte din ea. stii?
-of... te rog taci.
-nu am de ce sa tac. pielea ta absoarbe mirosul lui ca un burete. ochii tai cersesc privirile lui, iar buzele... ele se chinuie sa stea departe de ale lui.
-nu mai vorbi! te rog.
-ai jurat ca nu mai asculti piesa care iti amintea de el. dar ce se aude in casti?
-MA MULTUMESC SI CU PUTIN!
-poftim? nu plange ca n-am chef.
-nici eu nu mai am chef sa te ascult! de ce nu ma lasi sa ma bucur de momentu' asta? stii ce dor mi-a fost sa fiu singura cu el, o clipa?!
-dar n-ati fost singuri.
-dar am putut sa ma bucur de... prezenta lui in mine. atat. stii? oricum toate privirile lui, si rasetele lui, si vorbele lui, glasul lui, tot ce tine de el, intra in mine pentru a muri. pentru a fi ingropate de tine, adanc si dureros. tu esti cea care nu vrea sa renunte! tu lara! doar tu!
-imi...pare rau.
-ba nu-ti pare. te simt. tu vrei doar sa te distrezi, dar pe el l-ai iubit. si nu vrei sa-l scoti afara din mine. vrei sa-l pastrezi. sa-l lasi sa putrezeasca in mintea mea, in inima mea, in tot corpul meu. ma electrocuteaza fiecare atingere al lui, fiecare imbratisare provoaca scurt circuit, si simt cum o iau razna.
-de ce?
-cum de ce? pentru ca fac ce faci tu!
-il iubesc...
duminică, 21 iunie 2009
nu. nu pot
nu. nu. nu pot. nu pot respira.
imi caut glasul, imi caut cuvintele potrivite pentru a-ti putea explica, dar n-am aer.
nu pot. ma doare. ma doare tot pieptul de dragostea care o simt pentru tine, si simt c-ar putea exploda din clipa in clipa.
"n-ai sa ma pierzi niciodata"
eu am tacut din gura, de fapt n-am putut vorbi deloc. de ce stii ce gandesc? de ce stii ca nu vreau sa te pierd? oare stii ca esti tot ce am? tot ce pot iubi, in clipa asta?
am sa-ti vorbesc! trebuie sa-ti explic...
"nu mai plange... te rog!"
nu. eu te rog! nu pot! ma doare si sunt muta. trebuie sa indur durerea asta. imi pare atat de rau. te iubesc atat de mult.
"calmeaza-te. te rog! respira"
nu pot! nu pot! NU POT! sunt al dracului de fricoasa! sunt o lasa!
nu. nu mi-e frica de nimeni si nimic, nici de zei, nici de moarte, nici de ai mei.
ba da... mi-e frica de ceva. mi-e frica c-am sa te pierd intr-o buna zi, la fel ca-n alte zile. si nu mai vreau, pentru ca singurul mod de a deveni imuna la dragostea care ti-o port, e sa ma ascund, sa fug departe. si-am sa fiu prea departe pentru a-mi aduce aminte de tine. am sa fiu in bratele altcuiva, admirandu-i perfectiunea.
nu vreau sa uit.
nu vreau sa fug!
te iubesc!
te rog intelege-ma!
"te inteleg... te iubesc"
imi caut glasul, imi caut cuvintele potrivite pentru a-ti putea explica, dar n-am aer.
nu pot. ma doare. ma doare tot pieptul de dragostea care o simt pentru tine, si simt c-ar putea exploda din clipa in clipa.
"n-ai sa ma pierzi niciodata"
eu am tacut din gura, de fapt n-am putut vorbi deloc. de ce stii ce gandesc? de ce stii ca nu vreau sa te pierd? oare stii ca esti tot ce am? tot ce pot iubi, in clipa asta?
am sa-ti vorbesc! trebuie sa-ti explic...
"nu mai plange... te rog!"
nu. eu te rog! nu pot! ma doare si sunt muta. trebuie sa indur durerea asta. imi pare atat de rau. te iubesc atat de mult.
"calmeaza-te. te rog! respira"
nu pot! nu pot! NU POT! sunt al dracului de fricoasa! sunt o lasa!
nu. nu mi-e frica de nimeni si nimic, nici de zei, nici de moarte, nici de ai mei.
ba da... mi-e frica de ceva. mi-e frica c-am sa te pierd intr-o buna zi, la fel ca-n alte zile. si nu mai vreau, pentru ca singurul mod de a deveni imuna la dragostea care ti-o port, e sa ma ascund, sa fug departe. si-am sa fiu prea departe pentru a-mi aduce aminte de tine. am sa fiu in bratele altcuiva, admirandu-i perfectiunea.
nu vreau sa uit.
nu vreau sa fug!
te iubesc!
te rog intelege-ma!
"te inteleg... te iubesc"
joi, 11 iunie 2009
gol
Cum e sa adormi cu o supradoza de vise, si sa te trezesti gol?
Nu stiu ce aveam aseara. Eram atat de fericita, incat nu-mi venea sa cred. Cred ca nimic din lumea asta nu putea sa-mi redea fericirea aia, nici drogurile, nici alcoolul, nici tigarile, nici concertul la care visez sa ajung de mai bine de 6 ani, nici prietenul meu, nici cea mai buna prietena a mea, nici daca as fi luat locul 1 la toate olimpiadele lumii. Poate ca toate astea la un loc, plus multe altele m-ar fi facut sa fiu 1% fericita.
La 14 ani am invatat sa urasc cu toata inima mea si asa am ajuns la auto-distrugere. A durat un an intreg de chin si durere insuportabila. Sunt sigura ca nici macar biblia aia idioata n-ar fi putut descrie prin ce-am trecut.
Apoi a urmat liceul… au urmat prietenii care m-au invatat sa fiu tare, puternica, sa scap de ura si frica, sau cel putin sa le ascund adanc, adanc in mine. M-au invatat sa nu fiu patetica si m-au invatat sa iubesc.
Desi, uneori, un strop de ura se scurge pe fata mea, fiind atat de greu si rece, incat imi ingheata fata.
“Esti un copil. Cu nevoi.”
Cat de mult ma bucuram de cuvantul “copil” care imi era adresat de fiecare data cand ma impotriveam cuiva. Probabil din asta mi-am facut si o obisnuinta.
Mi-e foarte dor de vremea in care eram copil, pentru ca nu stiam ce inseamna lumea asta “reala”. Lumea mea era altfel: colorata, frumoasa, fericita… si totusi ceata era asternuta de pe atunci.
Aseara am adormit ca un om dezgustat de normalitate. Am adormit cum adorm mereu, in pielea unui artist. In pielea artistului care isi permite orice din cauza artei, un om care traieste din arta, prin arta, cu arta.
Am adormit lunadu-mi pastila de super-vise-sfaramate.
m-am trezit in mijlocul noptii, din cauza furtunii. M-am trezit cu frica si ura. Se intoarce copilaria… m-am ascuns sub plapuma si mi-am muscat degetele pana am adormit din cauza durerii.
Si m-am trezit exact ca un om normal, realist, fara vise, fara dorinte arzatoare, doar gol si urat.
"starea se transmite."
downloading complete.
Nu stiu ce aveam aseara. Eram atat de fericita, incat nu-mi venea sa cred. Cred ca nimic din lumea asta nu putea sa-mi redea fericirea aia, nici drogurile, nici alcoolul, nici tigarile, nici concertul la care visez sa ajung de mai bine de 6 ani, nici prietenul meu, nici cea mai buna prietena a mea, nici daca as fi luat locul 1 la toate olimpiadele lumii. Poate ca toate astea la un loc, plus multe altele m-ar fi facut sa fiu 1% fericita.
La 14 ani am invatat sa urasc cu toata inima mea si asa am ajuns la auto-distrugere. A durat un an intreg de chin si durere insuportabila. Sunt sigura ca nici macar biblia aia idioata n-ar fi putut descrie prin ce-am trecut.
Apoi a urmat liceul… au urmat prietenii care m-au invatat sa fiu tare, puternica, sa scap de ura si frica, sau cel putin sa le ascund adanc, adanc in mine. M-au invatat sa nu fiu patetica si m-au invatat sa iubesc.
Desi, uneori, un strop de ura se scurge pe fata mea, fiind atat de greu si rece, incat imi ingheata fata.
“Esti un copil. Cu nevoi.”
Cat de mult ma bucuram de cuvantul “copil” care imi era adresat de fiecare data cand ma impotriveam cuiva. Probabil din asta mi-am facut si o obisnuinta.
Mi-e foarte dor de vremea in care eram copil, pentru ca nu stiam ce inseamna lumea asta “reala”. Lumea mea era altfel: colorata, frumoasa, fericita… si totusi ceata era asternuta de pe atunci.
Aseara am adormit ca un om dezgustat de normalitate. Am adormit cum adorm mereu, in pielea unui artist. In pielea artistului care isi permite orice din cauza artei, un om care traieste din arta, prin arta, cu arta.
Am adormit lunadu-mi pastila de super-vise-sfaramate.
m-am trezit in mijlocul noptii, din cauza furtunii. M-am trezit cu frica si ura. Se intoarce copilaria… m-am ascuns sub plapuma si mi-am muscat degetele pana am adormit din cauza durerii.
Si m-am trezit exact ca un om normal, realist, fara vise, fara dorinte arzatoare, doar gol si urat.
"starea se transmite."
downloading complete.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)