trebuie sa asculti piesa in timp ce citesti. [it's a must]
-ai mai fost vreodata aici?
-nu. tu?
-da. dar nu aici. adica am fost si-am vizitat cetatea, dar n-am stat niciodata peste noapte, iar eu urasc hotelurile.
-hmm. ok. deci...
-deci ce?
-nu stiu.
-nici eu. e ciudat. nu-mi imaginam ca o sa innebunim amandoi si-o sa fugim. adica nu acum.
-da. cam ai dreptate. dar am mai facut asta...
-dar separat, eu de una singura, pe drumul meu, iar tu pe al tau...
am ramas pe marginea patului, inca cu paltonul pe mine. nu stiu ce era in capul meu, dar cu siguranta nu prevestea nimic cu final fericit.
el se schimba in fata mea, fara a baga de seama ca sunt si eu acolo. s-a schimbat intr-o pereche de pantaloni trei sferturi si un tricou.
-tu nu te schimbi?
-aaa, ba, ba da.
mi-am dat jos paltonu. mai ramaneau inca 2 bluze si-un maieu.
el s-a intins pe pat, uitandu-se la mine. am ramas in chiloti si-n maieu.
-ma duc sa fac dus.
-pot sa vin si eu?
-pff. nu! stai la rand.
s-a ridicat si mi-a blocat drumul spre baie. mana mea stanga ajungea pe coltul unei perini. am ridicat-o si l-am lovit. s-a uitat la mine, s-a uitat la perna, apoi... apoi am regretat ca l-am lovit cu perna. m-a trantit pe pat si mi-am primit o gramada de perne in cap, ca sa nu mai zic de degetele lui care nu incetau sa ma gadile. mi-au dat lacrimile si-ncepeam sa ma sufoc de la atata ras.
s-a oprit si m-a luat in brate.
mi-am inlaturat orice gand pesimist si am realizat ca, eram oarecum, fericita.
-serios acum. ma duc sa fac un dus.
-vin si eu.
-nu.
am fugit in baie si m-am trantit de usa, apoi am legat clanta cu un prosop, de un suport. a incercat sa deschida usa de doua ori, dar n-a prea reusit.
si uite-ma...
goala.
in fata oglinzii, imi numaram cele 5 cicatrici ce se iveau de sub sanul stang. una se intindea spre inima.
auzeam o piesa pe fundal, si-am ramas tampa, privind in gol, spre oglinda, prin mine. stiam piesa, ma ajuta mereu sa trec prin situatii dificile, ma ajuta sa trec prin linistea dupa care tanjeam.
am dezlegat prosopul si mi l-am pregatit langa cabina de dus. am dat drumu la apa, iar dusul scotea un sunet ciudat, oprind picurii sa cada.
am ramas, asteptand, apa.
m-am intors si l-am vazut stand in fata cabinei, cu usa inchisa in urma sa.
-ce... ce cauti aici?
-ti-am zis ca voi veni si eu.
uitasem ca sunt dezbracata, dar nici nu faceam ceva in privinta asta. ma uitam la el, iar el nu-si dezlipea ochii de la ai mei.
s-a asezat pe jos, in fata cabinei, punandu-si capul in palme, uitandu-se la picioare.
ma simteam goala, stoarsa de orice sentiment. stiam ca simtea ce simt eu, dar nu voiam... nu, azi, nu-l voiam nefericit.
imi venea sa plang si-mi venea sa-l iau in brate.
picurii reci m-au facut sa ma chircesc de frig. am scrasnit din dinti si-am ramas acolo, in picioare.
ma uitam spre dusul care parea nou si ma intrebam cate sute de minute am asteptat acei picuri de apa.
apoi piesa imi rasuna iar in cap.
s-a ridicat si-a intrat asa imbracat, langa mine, sub apa. m-a luat in brate si si-a asezat capul pe umarul meu.
nu stiam ce sa fac, nici ce sa zic. mi-am ridicat palma si am asezat-o pe ceafa lui, incolacindu-mi degetele in parul sau.
am ramas asa, pret de-un moment.
mi-a luat fata in palmele sale si m-a privit in ochi.
-nu m-am simtit atat de gol, niciodata. si...
-eu...
-si nici tu...
apoi buzele noastre s-au luptat cu picurii reci de apa.
mirosea a vara, iar pentru o clipa, credeam ca suntem in mijlocul unui parc, intr-o zi a lui august, fiind singurii care nu se adapostesc de ploaia de afara.
picurii calzi, care ne loveau pielea, imi umpleau golul cu prea multe sentimente, pentru a le putea distinge. dar eram fericiti...
amandoi.
sarutul a luat sfarsit.
am simtit ca ma sufoc, iar cand am deschis ochii, am realizat ca n-am fugit niciodata cu adevarat. visele inca-mi serveau camersei de forta.
