-de unde te cunosc?
-dintr-o alta viata, dragul meu.
mai aveam 10 minute si ajungea si trenul nostru in gara de nord bucuresti.
-mada... mada, trezeste-te.
-ha? am dormit? cat?
-pai de la brasov la bucuresti ai dormit ceva vreme.
-si de ce nu m-ai trezit?
-da esti asa scumpa cand dormi.
-da tu ai stat singura... nu e corect.
am stat cu tine, nu singura. si in plus, mai ieseam la o tigara. controlorul a zis ca e ok. a si inca ceva, ne-a zis sa nu ne luam bilet maine pana la brasov.
-de ce?
-pentru ca e tot tura lui si a zis sa-i dam lui 20 de lei sau 30 si e ok.
-uau. te descurci.
-pai avand in vedere ca mi-a cam fumat tigarile, cred si eu.
tipu din compartimentul nostru s-a bagat si el in seama. ca deh, e bucurestean.
-pentru ce veniti la bucuresti?
-canta niste prieteni de-ai nostrii. adica acum se lanseaza si am venit sa-i incurajam.
-unde o sa cante?
-err, inca nu stim exact. ne asteapta un prieten de-al lor in gara. si mergem cu el.
-eu sunt cosmin.
-lara.
-mada.
-incantat.
-si noi.
-uh, am ajuns! ieeeei!
-lara, esti tare entuziasmata. ce ai?
-nu stiu. am osenzatie ciudata, ma simt fericita.
-fericita? cu bucurestiu? iti bati joc de mine!
-nu tu! nu stiu ce am. dar am senzatia ca o sa fie ceva superb azi. sunt sigura.
-daca tu zici.
-lara?
-da?
-uite, iti dau numarul meu de telefon, si suna-ma daca aflii unde se tine concertu.
-uhm. mada noteaza-l tu. eu nu mai am baterie la telefon.
-ok.
mada isi notase numarul, cat timp eu ma chinuiam sa trag jos ditamai ghiozdanul. aveam in el o sticla de vin si o sticla de nestea, niste biscuiti cu ciocolata si hainele mele. era atat de grea, ca nici nu-mi dadusem seama pana in momentul impactului cu fata mea.
am cazut pe mada si am inceput sa radem. cosmin ne-a ajutat sa ne ridicam.
am coborat din tren si eu ma uitam dupa tipu de care ne zicea hori.
-cica e brunet, cu paru mai lung si e imbracat in negru.
-mda. hori n-avea ce face, nu?
-adica?
-adica sa ma faca pe mine sa-mi belesc ochii dupa tipi normali. uite,un peltos, alt pletos, inca unu...
-hahaha. daca il vezi spune-mi.
-cum il cheama?
-ceva cu ... am uitat.
-eh. bravo. oare el stie cum aratam?
-nu stiu. da cred ca i-a zis hori.
-sper.
-si eu.
ne indreptam spre mcdonaldsu din gara.
-lara!
m-am intors. nu vedeam pe nimeni cunoscut.
-mada, ai auzit?
-da. dar poate o fi coincidenta.
-mda. cred.
-lara! mada!
-asta nu-i coincidenta.
cand m-am intors, am simtit cum cad de sub picioare, cu tot cu persoana care cadea peste mine.
am simtit forma sticlei de vin, perfect conturata pe coastele mele si ma bucuram ca am infasurat-o in doua tricouri si un hanorac gros.
-imi pare rau. n-am vrut. am alunecat.
-nu... nu face nimic.
-ahahahahaha. ai venit perfect. e a doua tranta care o ia azi, lara. in mai putin de 15 minute!
inca nu vedeam bine si mada nu se obosea sa ma ridice, sau sa se opreasca din facut misto. radea si tipu, si trebuie sa spun ca vocea lui era perfecta. si-mi era atat de cunoscuta...
-pot sa te ajut?
-da' nu vad nimic, numa cerculete.
am simtit doua brate smulgandu-ma de pe jos.
erau calde.
m-a luat in brate si mi-a soptit:
-te-am gasit.
-ce?
-ce ce?
-ce-ai spus?
-nimic.
-mi s-a parut ca ai zis ceva.
-nu. apropo, eu sunt denis.
-mada.
-ehm. ma lasi din brate, te rog?
-da, scuze.
-eu sunt lara.
-da, stiu.
-normal ca stii. doar m-ai strigat, ai cazut peste mine si mna...
-da. scuze pentru asta.
-e ok. stai linistit.
-hori unde e?
-la fabrica.
-ok. unde-i aia?
-hai ca va duc eu.
mada se tot holba undeva spre iesire.
-uite-l pe marius!
-ce cauta el aici?
-canta in formatie, lara. ai uitat?
-nu la asta ma refer. ce cauta aici, in gara?
-i-am trimis mesaj sa vina si el.
-de ce?
-pai daca nu dadeam de denis...
-stii ca ma enerveaza pr...
-salut!
a venit, m-a intrerupt [ca deobicei] si m-a luat in brate. apoi pe mada. a dat mana cu denis.
-na, mergem?
-eh, marius?
-da?
-eu vreau sa mai fut putin buha prin bucuresti.
-pai n-avem timp. trebuie sa repetam.
-mada?
-merg cu marius.
-denis?
-eu nu trebuie sa repet.
-deci ramai cu mine?
-aha.
marius m-a luat de mana si m-a tras putin mai incolo.
-esti sigura ca vrei sa ramai cu ciudatu asta aici?
-stai linistit, ca "ciudatu asta" nu e mai ciudat ca tine.
-da dar...
-nu-mi spune ca esti gelos.
-nu sunt.
-bun. atunci am stabilit. eu cu denis, tu dispari cu mada. da?
mada se baga repede in seama.
-si sclifosita aia e aici?
-cine?
-prietena ta, marius.
-ah. err, da. e la fabrica.
-atunci eu...
-tu mergi cu marius.
-ce-ai de gand?
-nimic mada. ti-am zis ce presimtire am, da?
-da.
-eh, acum stiu de ce.
-ahaaaa. vreau detalii dupa.
-despre ce naiba vorbiti?
m-am intins spre mada, am sarutat-o si m-am intors la denis.
-paaa. ne vedem mai incolo.
inca il auzeam ep marius cum o batea la cap pe mada sa afle ce se intampla. iar ea radea...
-care-i faza cu voi doi?
-am fost impreuna mai demult.
-mai demult insemnand?
-acu un an jumate.
-ah... si el...
-el e marius. si atat. ok?
-ok.
a inceput sa rada. brusc toti nervii mei si toata confuzia creata de marius a disparut. ma simteam bine, fericita, din nou.
-ce-i cu tine?
-ce sa fie?
-zambesti asa... fara motiv. ce pui la cale, lara?
-mai nimic...
[continuarea: in cateva zile;) ]
luni, 19 iulie 2010
duminică, 18 iulie 2010
zambetul din schita
mi-am luat creionul si-am inceput sa schitez o lacrima.
eram in ora de religie si tot ce facea ea, era sa deseneze. o durea undeva de ce tot mormaia tampitu ala la catedra. adevarul e ca nici pe mine nu ma interesa ce zicea ala, voiam sa vad ce deseneaza lara.
-termina.
-da nu ma uit.
-ba da. termina.
-da de unde stii ca ma uit?
-pentru ca nu clipesti, nu respiri, nu nimic. si te chinui sa te intinzi ca sa vezi.
-nu-i adevarat.
si-a ridicat privirea din desen. stiam ca o enervam cand faceam asta. nu-i placea s-o privesc desenand, nu-i placea sa-i vad desenele pana nu prindeau viata.
a clipit. s-a uitat dincolo de mine, spre geam, prin geam, printre acele de pin, printre nori. si-a arcuit sprancenele alea subtiri [care mie mi se pareau oribil de subtiri] si-a oftat. si-a inchis ochii si-a ramas asa cateva clipe.
-bianca! bianca!
-da?
-spune-mi cine a fost...
si nu-l mai auzeam. chiar nu-l auzeam pe automatu ala ambulant de scuipat [tot timpu imi uda banca cand venea langa noi]. lara si-a deschis ochii. avea unu verde spre galben si unul gri spre albastru. cel verde arata ca o flacara de pe paharul de absinth, iar cel gri ca fumul.
-lara?
nu mi-a raspuns.
-lara?
plangea neutru.
ceva nu era in regula.
-lara?
-nu pot. nu pot sa respir.
ma uitam la bianca si nu puteam sa mamisc, sa respir. nimic.ma intepa inima si nu stiam de ce. viata mea era curata. nu fumam, nu beam, nu ma drogam, nu nimic.
eram curata...
m-a disperat in ultimul hal, cand a plecat cu fostul ei prieten si un cuplu sa fumeze rahaturi. pana s-a intors am scris ceva pentru ea si sper sa nu uite asta niciodata.
-alex?
-lara, esti ok?
-alex?
-lara?
a fugit spre mine si mi-a alunecat in brate. era 20 februarie. lara era beata, fumata si in despresie de o saptamana. stiu ca nu mancase mai nimic, pentru ca statea la mine de cand, de cand idiotu ala , mda...
-alex, esti suparata pe mine?
-da.
-nu mai fac.
-nu ajunge cu nu mai fac. fapte nu vorbe.
-musca non capit vrabia.
-ce dumnezeu vorbesti acolo?
s-a desprins de mine razand.
-je ne sais pas!
-lara...
-what do you do when?
-laaaaaaara. termina.
a inceput sa topaie in fata mea. era draguta si fericita... dar fericirea aia avea sa se opreasca in seara asta, la un moment dat. cand trip-ul lua sfarsit.
s-a rasucit, a facut o semi-piruieta si-a cazut pe spate.
-lara!
avea ochii inchisi si nu respira. o tot plesenam, dar nu-si revenea. am frecat-o cu zapada pe fata si nimic.
-alex, ce-a patit?
era bogdan. doamne cat ma bucuram sa-l vad.
-a cazut pe spate.
-a dat cu capu?
-nu stiu.
bogdan o lovea usor peste fata, apoi a prins-o de nas.
-ce naiba faci? o sufoci?
i-a ridicat capu spre el si-a urlat la ea. lara a deschis ochii.
fumul, drogurile si alcoolul i se scurgeau in lacrimi pe obraz.
am vazut-o pe alex plangand langa bogdan. plangea din cauza mea. voiam sa se opreasca tot. lacrimile ei, nervii lui bogdan, durerea ce-mi pulsa in ceafa, depresia, trip-ul, fumul si alcoolul. inima mea. tot.
-lara?
-da?
-iti aduci aminte cand schitai zambete pe foaie?
-da.
-era demult...
eram in ora de religie si tot ce facea ea, era sa deseneze. o durea undeva de ce tot mormaia tampitu ala la catedra. adevarul e ca nici pe mine nu ma interesa ce zicea ala, voiam sa vad ce deseneaza lara.
-termina.
-da nu ma uit.
-ba da. termina.
-da de unde stii ca ma uit?
-pentru ca nu clipesti, nu respiri, nu nimic. si te chinui sa te intinzi ca sa vezi.
-nu-i adevarat.
si-a ridicat privirea din desen. stiam ca o enervam cand faceam asta. nu-i placea s-o privesc desenand, nu-i placea sa-i vad desenele pana nu prindeau viata.
a clipit. s-a uitat dincolo de mine, spre geam, prin geam, printre acele de pin, printre nori. si-a arcuit sprancenele alea subtiri [care mie mi se pareau oribil de subtiri] si-a oftat. si-a inchis ochii si-a ramas asa cateva clipe.
-bianca! bianca!
-da?
-spune-mi cine a fost...
si nu-l mai auzeam. chiar nu-l auzeam pe automatu ala ambulant de scuipat [tot timpu imi uda banca cand venea langa noi]. lara si-a deschis ochii. avea unu verde spre galben si unul gri spre albastru. cel verde arata ca o flacara de pe paharul de absinth, iar cel gri ca fumul.
-lara?
nu mi-a raspuns.
-lara?
plangea neutru.
ceva nu era in regula.
-lara?
-nu pot. nu pot sa respir.
ma uitam la bianca si nu puteam sa mamisc, sa respir. nimic.ma intepa inima si nu stiam de ce. viata mea era curata. nu fumam, nu beam, nu ma drogam, nu nimic.
eram curata...
m-a disperat in ultimul hal, cand a plecat cu fostul ei prieten si un cuplu sa fumeze rahaturi. pana s-a intors am scris ceva pentru ea si sper sa nu uite asta niciodata.
-alex?
-lara, esti ok?
-alex?
-lara?
a fugit spre mine si mi-a alunecat in brate. era 20 februarie. lara era beata, fumata si in despresie de o saptamana. stiu ca nu mancase mai nimic, pentru ca statea la mine de cand, de cand idiotu ala , mda...
-alex, esti suparata pe mine?
-da.
-nu mai fac.
-nu ajunge cu nu mai fac. fapte nu vorbe.
-musca non capit vrabia.
-ce dumnezeu vorbesti acolo?
s-a desprins de mine razand.
-je ne sais pas!
-lara...
-what do you do when?
-laaaaaaara. termina.
a inceput sa topaie in fata mea. era draguta si fericita... dar fericirea aia avea sa se opreasca in seara asta, la un moment dat. cand trip-ul lua sfarsit.
s-a rasucit, a facut o semi-piruieta si-a cazut pe spate.
-lara!
avea ochii inchisi si nu respira. o tot plesenam, dar nu-si revenea. am frecat-o cu zapada pe fata si nimic.
-alex, ce-a patit?
era bogdan. doamne cat ma bucuram sa-l vad.
-a cazut pe spate.
-a dat cu capu?
-nu stiu.
bogdan o lovea usor peste fata, apoi a prins-o de nas.
-ce naiba faci? o sufoci?
i-a ridicat capu spre el si-a urlat la ea. lara a deschis ochii.
fumul, drogurile si alcoolul i se scurgeau in lacrimi pe obraz.
am vazut-o pe alex plangand langa bogdan. plangea din cauza mea. voiam sa se opreasca tot. lacrimile ei, nervii lui bogdan, durerea ce-mi pulsa in ceafa, depresia, trip-ul, fumul si alcoolul. inima mea. tot.
-lara?
-da?
-iti aduci aminte cand schitai zambete pe foaie?
-da.
-era demult...
miercuri, 14 iulie 2010
lupta continua
intrasem in sala.
erau o gramada de oameni, antrenori, concurenti antrenandu-se. ma uitam dupa ea.
o zarisem. nu voiam sa o deranjez.
s-a intors, m-a vazut si-a inlemnit. a luat-o la fuga printre colegii ei. s-a oprit in fata mea la doi pasi. gafaia. o suvita din parul ei blond i se lipise de fruntea transpirata.
-nu credeam ca o sa vii.
-nu voiai sa vin.
-nu.
-nu voiai sa te vad luptand.
-nu. nu-mi place sa lupt stiind ca cei pe care ii iubesc, ma vad.
-stiu. marina...
-nu-mi spune asa.
-o sa-ti spun cum simt, nu cum vrei tu.
-nu-mi place numele meu.
-mie imi place.
-tie...
-marina?
o luasem de mana. nu mi-am dat seama ca ii strangem palma la pieptul meu. pulsa.
-ce e?
-vrei sa plec?
-da... nu. vreau sa pleci cand lupt.
-nu. vreau sa raman sa te vad.
-daca ramai ma retrag.
-daca te retragi, eu pierd.
-ce pierzi?
-fericirea.
-poftim?
-vreau sa intri pe teren, sa-ti privesti adversarul in ochi. sa uiti ca sunt in public si te privesc.
-nu... nu pot. stiu ca esti aici si nu vreau sa te dezamagesc.
-nu ma dezamagesti draga mea. niciodata nu m-ai dezamagit.
-ba da. n-am fost langa tine cand nu erai bine, n-am putut sa fiu acolo, sa te iau in brate.
-marina...
-nu! lara nu intelegi?
-marina, ma iubesti?
-eu...
-nu?
-te iubesc mai mult ca orice. lara, mi-ai intrat in sange din prima clipa in care ne-am apucat de vorbit.
-atunci urca pe teren si bate-ti adversarul.
-nu pot.
-marina, adversarul tau e durerea mea. durerea, ura ce mi-a distrus viata, tot ce m-a incuiat in lumea mea, tot ce te-a aruncat afara din mine. distruge-o.
avea lacrimi in ochi. nu-mi imaginam c-am s-o vad vreodata plangand. ea... luptatoarea mea, artistul meu...
-poti sa faci asta?
-am sa intru si-am sa ies zambind de pe teren. am sa inving pentru tine. am sa te vad zambind din toata inima. am sa distrug tot ce te-a omorat, picatura cu picatura.
erau o gramada de oameni, antrenori, concurenti antrenandu-se. ma uitam dupa ea.
o zarisem. nu voiam sa o deranjez.
s-a intors, m-a vazut si-a inlemnit. a luat-o la fuga printre colegii ei. s-a oprit in fata mea la doi pasi. gafaia. o suvita din parul ei blond i se lipise de fruntea transpirata.
-nu credeam ca o sa vii.
-nu voiai sa vin.
-nu.
-nu voiai sa te vad luptand.
-nu. nu-mi place sa lupt stiind ca cei pe care ii iubesc, ma vad.
-stiu. marina...
-nu-mi spune asa.
-o sa-ti spun cum simt, nu cum vrei tu.
-nu-mi place numele meu.
-mie imi place.
-tie...
-marina?
o luasem de mana. nu mi-am dat seama ca ii strangem palma la pieptul meu. pulsa.
-ce e?
-vrei sa plec?
-da... nu. vreau sa pleci cand lupt.
-nu. vreau sa raman sa te vad.
-daca ramai ma retrag.
-daca te retragi, eu pierd.
-ce pierzi?
-fericirea.
-poftim?
-vreau sa intri pe teren, sa-ti privesti adversarul in ochi. sa uiti ca sunt in public si te privesc.
-nu... nu pot. stiu ca esti aici si nu vreau sa te dezamagesc.
-nu ma dezamagesti draga mea. niciodata nu m-ai dezamagit.
-ba da. n-am fost langa tine cand nu erai bine, n-am putut sa fiu acolo, sa te iau in brate.
-marina...
-nu! lara nu intelegi?
-marina, ma iubesti?
-eu...
-nu?
-te iubesc mai mult ca orice. lara, mi-ai intrat in sange din prima clipa in care ne-am apucat de vorbit.
-atunci urca pe teren si bate-ti adversarul.
-nu pot.
-marina, adversarul tau e durerea mea. durerea, ura ce mi-a distrus viata, tot ce m-a incuiat in lumea mea, tot ce te-a aruncat afara din mine. distruge-o.
avea lacrimi in ochi. nu-mi imaginam c-am s-o vad vreodata plangand. ea... luptatoarea mea, artistul meu...
-poti sa faci asta?
-am sa intru si-am sa ies zambind de pe teren. am sa inving pentru tine. am sa te vad zambind din toata inima. am sa distrug tot ce te-a omorat, picatura cu picatura.
duminică, 11 iulie 2010
prima ninsoare a verii
un zid din notele unui nebun,
al unui pian bătrân...
aud zăpada cântând
la prima ninsoare a verii.
oh, ce durere cântă,
cât frig, îngheţ şi moarte...
în soare te văd tremurând
şi nu pot, nu pot s-ajung.
distanţa a crescut.
şi-o tot laşi să crească
cum inima mea...
ea...
ea nebuna, bate şi-mi sare-n piept
şi nu-ncetează să-mi spună,
iertare să-şi ceară
că n-a vrut să te iubească.
dar te-a iubit,
te-a iubit din clipa în care a-nceput să bată
iar eu?
iar eu nu-ţi pot spune cât o urăsc.
nu-ţi pot spune cum o rog să te urască...
cât o rog să nu-nceteze să mai bată...
nu vreau să moară azi.
azi, când cerul s-a despicat din noapte
şi stelele au devenit jar încins pe orizont...
rugam soarele să îmi topească:
tot.
să topească iarna ce te-a făcut s-o-nduri,
şi frigul din căpruiul stins în smoală...
să-mi aducă iar acordurile plăcute
al morţilor din frunze,
din toamne apuse-n noroi.
şi o rugam...
să nu-nceteze să mai bată...
al unui pian bătrân...
aud zăpada cântând
la prima ninsoare a verii.
oh, ce durere cântă,
cât frig, îngheţ şi moarte...
în soare te văd tremurând
şi nu pot, nu pot s-ajung.
distanţa a crescut.
şi-o tot laşi să crească
cum inima mea...
ea...
ea nebuna, bate şi-mi sare-n piept
şi nu-ncetează să-mi spună,
iertare să-şi ceară
că n-a vrut să te iubească.
dar te-a iubit,
te-a iubit din clipa în care a-nceput să bată
iar eu?
iar eu nu-ţi pot spune cât o urăsc.
nu-ţi pot spune cum o rog să te urască...
cât o rog să nu-nceteze să mai bată...
nu vreau să moară azi.
azi, când cerul s-a despicat din noapte
şi stelele au devenit jar încins pe orizont...
rugam soarele să îmi topească:
tot.
să topească iarna ce te-a făcut s-o-nduri,
şi frigul din căpruiul stins în smoală...
să-mi aducă iar acordurile plăcute
al morţilor din frunze,
din toamne apuse-n noroi.
şi o rugam...
să nu-nceteze să mai bată...
fragment rupt
e undeva acolo
şi n-o găsesc.
ştii?
poezia aia a ta,
fragmentată din a mea viaţă.
nu. n-are sens.
n-avea nici cotidianul meu...
şi azi încă mă întreb: a avut vreodată?
dar nu, nu. nu!
e poezia aia,
care mi-ai scris-o când ştiai c-am să cad...
să cad.
cad.
în gol.
e poezia pe care eu am citit-o sacadat,
cu lacrimi şi nodul din gât,
tremurat.
am citit-o.
am recitit-o.
şi-aş mai citi-o.
dar n-o găsesc...
nu...
am pierdut-o
şi tot ce ştiu c-a mai rămas
era...
era versu ăla în care mă descriai
că o hoaţă.
o hoaţă.
o hoaţă ce fură cărţi.
o hoaţă ce fură cărţi şi se droghează
că să scape de durere.
ştii? ştii poezia?
mai ştii anul trecut?
anul trecut ... când...
nu. anul trecut pe vremea asta, când...
atunci s-a rupt, nu?
da.
atunci am pierdut poezia.
când s-a rupt...
s-a rupt, îţi vine să crezi?
s-a rupt...
din vina mea.
şi n-o găsesc.
ştii?
poezia aia a ta,
fragmentată din a mea viaţă.
nu. n-are sens.
n-avea nici cotidianul meu...
şi azi încă mă întreb: a avut vreodată?
dar nu, nu. nu!
e poezia aia,
care mi-ai scris-o când ştiai c-am să cad...
să cad.
cad.
în gol.
e poezia pe care eu am citit-o sacadat,
cu lacrimi şi nodul din gât,
tremurat.
am citit-o.
am recitit-o.
şi-aş mai citi-o.
dar n-o găsesc...
nu...
am pierdut-o
şi tot ce ştiu c-a mai rămas
era...
era versu ăla în care mă descriai
că o hoaţă.
o hoaţă.
o hoaţă ce fură cărţi.
o hoaţă ce fură cărţi şi se droghează
că să scape de durere.
ştii? ştii poezia?
mai ştii anul trecut?
anul trecut ... când...
nu. anul trecut pe vremea asta, când...
atunci s-a rupt, nu?
da.
atunci am pierdut poezia.
când s-a rupt...
s-a rupt, îţi vine să crezi?
s-a rupt...
din vina mea.
vineri, 9 iulie 2010
un creion, o foaie si-o radiera
trantise usa in urma ei. trecutul ramase in spatele ei.
-mama?
-da?
-vreau sa merg la bucuresti.
-nu merita.
-ce?
-el. nu merita.
-poftim?!
-ai si tu putina demnitate!
-poftim?
mama ticaia mouse-ul ala nenorocit, de la laptopul meu. se juca iar rahaturi si-mi afuma camera cu tigarile alea nenorocite. nu le suport nici mirosu, nici gustu... doar pentru ca stiu ca ei ii plac. da... ei ii plac, fir-ar sa fie. vreau sa dispara! sa plece!
-nu te merita. a zis de atatea ori ca are sa vina si n-a venit. deci nu e serios. nu te vrea cu adevarat. vrea doar sa se foloseasca de tine. cum au facut ceilalti.
-NU-I ADEVARAT! tu esti cea care n-are pic de demnitate in ea! tu! ordinaro! mi-ai distrus viata si te dai mare ca mi-ai dat-o? da, mi-ai dat viata ca sa te razbuni pe tot ce tu n-ai avut! sa imi dai ceva, sa ma bucur si dupaia sa-mi reprosezi ca ai lucrat mult pentru lucrul ala. niciodata nu mi-ai dat ceva din inima! niciodata nu ti-a pasat decat de bani! de banii tai fututi! esti bolnava! nebuna. numa bani ai in cap. mama! tu ai impresia ca spunand "te iubesc" rezolvi totul?!? afla ca eu nu sunt tu! iar tu nu esti tata! eu nu sunt atat de proasta precum esti tu, nu atat de naiva! si inceteaza sa te milogesti altora cat te chinui cu mine! pentru ca nu te chinui! deloc!
-nu-ti permit sa-mi vorbesti asa! stai sub acoperisul meu!
-stau sub acoperisu' ma-tii! du-te naibii. ma duc sa stau sub clar de luna atunci. e mai bine decat aici!
-lara!
-nu! ia-ti mana de pe mine. si asigura-te ca nu ma mai atingi niciodata. nici din greseala!
-de ce faci asta?
-pentru ca mereu zici cat de tare te doare cand dau eu cu capu. nu mama. nu te doare. ca nici nu simti. habar nu ai ca nu regret nimic in viata mea, decat noaptea aia de februarie. decat noaptea aia in care ma chinuiam sa ma decid: viata sau moarte? dar n-am facut-o pt tine. a fost o greseala. n-am stiut sa mor. n-am stiut. iar daca zici ca te doare cand dau cu capu, te invit sa-ti pui palma pe fruntea mea. o sa dau cu capu unde sunt si cuie. sa simti. sa simti tu prima! sau doar sa simti tu. singurul zid de care am dat mereu cu capu, a fost cand incercam sa intru in sufletul tau.
-nu. nu e adevarat.
-ba da, mama. ba da. iar eu m-am saturat. azi e ultimul cucui pe care mi-l fac. ultimul.
-lara! nu!nu pleca te rog!
-plec. plec la bucuresti.
-dar nu-ti place locul ala.
-oriunde mi-e mai bine decat aici. un loc numit acasa. cliseu. kitsch. nu-mi trebuie familie. imi ajunge un creion, o foaie si-o radiera. oricum, ele mi-au fost "familia" toata viata mea.
-nu. te rog.
-mama?
-da?
-vreau sa merg la bucuresti.
-nu merita.
-ce?
-el. nu merita.
-poftim?!
-ai si tu putina demnitate!
-poftim?
mama ticaia mouse-ul ala nenorocit, de la laptopul meu. se juca iar rahaturi si-mi afuma camera cu tigarile alea nenorocite. nu le suport nici mirosu, nici gustu... doar pentru ca stiu ca ei ii plac. da... ei ii plac, fir-ar sa fie. vreau sa dispara! sa plece!
-nu te merita. a zis de atatea ori ca are sa vina si n-a venit. deci nu e serios. nu te vrea cu adevarat. vrea doar sa se foloseasca de tine. cum au facut ceilalti.
-NU-I ADEVARAT! tu esti cea care n-are pic de demnitate in ea! tu! ordinaro! mi-ai distrus viata si te dai mare ca mi-ai dat-o? da, mi-ai dat viata ca sa te razbuni pe tot ce tu n-ai avut! sa imi dai ceva, sa ma bucur si dupaia sa-mi reprosezi ca ai lucrat mult pentru lucrul ala. niciodata nu mi-ai dat ceva din inima! niciodata nu ti-a pasat decat de bani! de banii tai fututi! esti bolnava! nebuna. numa bani ai in cap. mama! tu ai impresia ca spunand "te iubesc" rezolvi totul?!? afla ca eu nu sunt tu! iar tu nu esti tata! eu nu sunt atat de proasta precum esti tu, nu atat de naiva! si inceteaza sa te milogesti altora cat te chinui cu mine! pentru ca nu te chinui! deloc!
-nu-ti permit sa-mi vorbesti asa! stai sub acoperisul meu!
-stau sub acoperisu' ma-tii! du-te naibii. ma duc sa stau sub clar de luna atunci. e mai bine decat aici!
-lara!
-nu! ia-ti mana de pe mine. si asigura-te ca nu ma mai atingi niciodata. nici din greseala!
-de ce faci asta?
-pentru ca mereu zici cat de tare te doare cand dau eu cu capu. nu mama. nu te doare. ca nici nu simti. habar nu ai ca nu regret nimic in viata mea, decat noaptea aia de februarie. decat noaptea aia in care ma chinuiam sa ma decid: viata sau moarte? dar n-am facut-o pt tine. a fost o greseala. n-am stiut sa mor. n-am stiut. iar daca zici ca te doare cand dau cu capu, te invit sa-ti pui palma pe fruntea mea. o sa dau cu capu unde sunt si cuie. sa simti. sa simti tu prima! sau doar sa simti tu. singurul zid de care am dat mereu cu capu, a fost cand incercam sa intru in sufletul tau.
-nu. nu e adevarat.
-ba da, mama. ba da. iar eu m-am saturat. azi e ultimul cucui pe care mi-l fac. ultimul.
-lara! nu!nu pleca te rog!
-plec. plec la bucuresti.
-dar nu-ti place locul ala.
-oriunde mi-e mai bine decat aici. un loc numit acasa. cliseu. kitsch. nu-mi trebuie familie. imi ajunge un creion, o foaie si-o radiera. oricum, ele mi-au fost "familia" toata viata mea.
-nu. te rog.
joi, 8 iulie 2010
iubesc
ieri am iubit.
si n-am sa uit asta.
nu.
niciodata.
azi iubesc.
maine voi face ce-am facut si azi.
si n-am sa uit...
depresia.
depresia e mereu acolo.
in umbra, asteapta.
ataca.
nu ma poate desparti nimeni de ea.
iubesc depresia si te iubesc pe tine.
lumea.
mereu m-a facut sa fiu rea,
egoista.
mereu a fost rea.
urasc lumea, dar te iubesc pe tine.
eu?
ma urasc pe mine, dar pe tine...
niciodata.
miercuri, 7 iulie 2010
un fluture
imi doresc sa fiu doar un fluture. sa-mi traiesc toata viata in 24 de ore.
stau intinsa pe ceva din metal. e rece, seamana cu o masa.
e intuneric si e o atmosfera morbida, funebra. simt miros de mort, de putrefactie amestecate cu formol, amoniac. ma pisca nasul si imi simt plamanii inundati de durere. apoi inima.
ma simt goala, trupul meu e gol si simt asta. imi aud inima ticaind atat de incet. se stinge... ma lasa aici, intre morti, intinsa pe o targa.
aud pasi. tot mai aproape. se face lumina si vad un material subtire si albastru asupra-mi.
pasii se apropie. valul a fost ridicat.
nu clipesc, nu respir. inima bate ca nebuna si doar eu o aud.
e un barbat. nu-i vad fata, nu stiu cine e. are o camasa rosie in carouri si manecile rupte. ma ridica, ma intoarce cu fata spre pamant.
aud taisul lamei, cand iese din teaca.
durerea era deja instalata in mine, iar acum imi vine sa urlu. lama intra sub ceafa, in gat, pe partea dreapta a coloanei. coboara incet, apoi repede spre coccis.
vreau sa tip! vreau sa urlu de durere. vreau sa traiesc!
partea stanga a coloanei, de la gat la coccis.
vreau sa mor! te rog, lasa-ma sa mor odata. vreau sa mor fir-ar sa fie!
il rog in gand, tipand in mine sa ma lase sa mor. m-as pune si in genunchi, doar sa ma omoare odata.
imi taie vertebra cu vertebra.
ma intoarce cu fata spre el si-mi spune ca eram frumoasa si ca n-ar fi trebuit sa mor. capul imi cade pe mana lui, iar buzele mi se deschid. incerc sa-mi misc limba, incerc sa gust aerul, dar nu pot.
infinge lama in mijlocul inimii.
bataile o iau razna. ca bataile aripilor unui fluture pe moarte.
repede.
repede.
repede.
se opresc.
lumina devine gri, asemeni norilor de furtuna. sunt intr-un fum gri. imi ineaca plamanii si simt amoniacul.
simt palmele lui pe corpul meu. capul imi cade spre podea.
simt picuri reci pe obraji si ma rog sa fie lacrimi.
deschid ochii.
e doar sange.
stau intinsa pe ceva din metal. e rece, seamana cu o masa.
e intuneric si e o atmosfera morbida, funebra. simt miros de mort, de putrefactie amestecate cu formol, amoniac. ma pisca nasul si imi simt plamanii inundati de durere. apoi inima.
ma simt goala, trupul meu e gol si simt asta. imi aud inima ticaind atat de incet. se stinge... ma lasa aici, intre morti, intinsa pe o targa.
aud pasi. tot mai aproape. se face lumina si vad un material subtire si albastru asupra-mi.
pasii se apropie. valul a fost ridicat.
nu clipesc, nu respir. inima bate ca nebuna si doar eu o aud.
e un barbat. nu-i vad fata, nu stiu cine e. are o camasa rosie in carouri si manecile rupte. ma ridica, ma intoarce cu fata spre pamant.
aud taisul lamei, cand iese din teaca.
durerea era deja instalata in mine, iar acum imi vine sa urlu. lama intra sub ceafa, in gat, pe partea dreapta a coloanei. coboara incet, apoi repede spre coccis.
vreau sa tip! vreau sa urlu de durere. vreau sa traiesc!
partea stanga a coloanei, de la gat la coccis.
vreau sa mor! te rog, lasa-ma sa mor odata. vreau sa mor fir-ar sa fie!
il rog in gand, tipand in mine sa ma lase sa mor. m-as pune si in genunchi, doar sa ma omoare odata.
imi taie vertebra cu vertebra.
ma intoarce cu fata spre el si-mi spune ca eram frumoasa si ca n-ar fi trebuit sa mor. capul imi cade pe mana lui, iar buzele mi se deschid. incerc sa-mi misc limba, incerc sa gust aerul, dar nu pot.
infinge lama in mijlocul inimii.
bataile o iau razna. ca bataile aripilor unui fluture pe moarte.
repede.
repede.
repede.
se opresc.
lumina devine gri, asemeni norilor de furtuna. sunt intr-un fum gri. imi ineaca plamanii si simt amoniacul.
simt palmele lui pe corpul meu. capul imi cade spre podea.
simt picuri reci pe obraji si ma rog sa fie lacrimi.
deschid ochii.
e doar sange.
luni, 5 iulie 2010
bahahahahaha! drop it!
bun, deci, ca sa fiu sincera: am avut o groaza de "relatii".
din care sa zicem ca m-au marcat cea cu marc, vlad, adi, marius si spit :))
marc...
hmm prima dragoste sa zicem. ma bucur ca am ramas prieteni, chiar daca ne ardem tot timpu cu vorbe urate si ne muscam de fiecare data cand avem ocazia. daca ne-am intalni face to face, ar fi vai si amar de locu in care ne-am intalni=))
desigur intalnirea ar decurge asa: o imbratisare, vorbim, eventual incearca sa ma sarute, ma feresc. ne certam. incepem sa ne injuram, o sa ajungem sa ne luam la pumni, si dupaia sa ne cerem scuze, si hop top de la inceput.
vlad.
cu vlad nu regret nimic, mai putin partea in care ma descaram pe el pt nimic, si ca i-am futut relatia cu naidra. [la 9 luni dupa ce ne-am despartit. yes yes i know. i'm such a bitch] dar ma bucur ca e cu teo si ma bucur ca sunt fericiti impreuna^^ astept the big step guys:D
adi.
AUCH! totul dragut la inceput, realtie deschisa fiecare face ce vrea etc. apoi relatie pe bune. la un moment dat a calcat stramb, iar cu "te iubesc" ca scuza, a pus capac. n-am vrut sa fiu eu cea care se desparte de el, asta pt ca nu-mi place sa[-mi] dau papucii. a fost o prostie sa ma sarut cu marius, ca scuza sa-mi dea el papucii. dar avand in vedere ca dupa trei zile cand ne-am intalnit m-a luat in brate, m-a sarutat si a zis "te iert" [desi eu nu mi-am cerut iertare, si n-am s-o fac in fata unui baiat nici sa ma calce trenu], am pus tot eu capacul la relatie. am discutat ca doi oameni, niste lacrimi ici pe colo si voila. still friends.
marius.
mna fuck it. de el chiar mi-a pasat. ba chiar mai mult decat trebuia. dar fie. a fost ok cat a fost, imi pare rau ca inca l-am cautat mult timp dupa ce ne-am despartit, but hey. i'm over him! so let's party![chiar nu credeam ca o sa fiu over him vreodata:))]
spit.
oh my god!
deci aici chiar o sa spuneti ca sunt o scorpie fara inima! azi am intrat pe devu lui, si am realizat ca ii citisem o lucare care a scris-o cand eram impreuna. mna, bun ok. no problem. dar acum am vazut ca a mai scris inca doua de care eu ori am uitat ori n-am avut chef sa le citesc.
disperarea cu care s-a tinut de mine m-a facut sa vomit[la propiu]. nu-mi place sa fiu tinuta in lesa, cu atat mai putin sa fiu innecata cu dulcegarii. ma cam enerveaza ca mi-a folosit numele, si e publica lucrarea, ma cam enerveaza tot ce-a fost. de fapt ma enervez numa gandindu-ma prin ce m-a facut sa trec!
adica pula mea! sa-ti franjurezi o mana si un picior cu cutitu sau cu ce pula mea s-a taiat, doar pt ca nu i-am raspuns la telefon, pai altceva decat ba frate esti mai prost decat permite legea, nu pot sa zic.
de fapt daca stau bine si ma gandesc esti cam naspet cu mine. am incercat sa ramanem prieteni dar avand in vedere scarba cu care imi vorbesti pe mess si pupincurismu care mi-l dai cand ne vedem, ma lasa rece. de ce nu poti fi normal? asa cum eram cand ne-am cunoscut? da ok, erai drogat, but man i liked you so much more!
iar faptul ca m-ai santajat a fost tampit de-a dreptu. am trecut peste si am ramasa asa santajata impreuna cu tine. dar dupaia chiar ai intrecut masura. mai ales cand imi futeai prietenii la icre ca te sinucizi daca nu ma conving sa ne impacam! get a fuckin' life!
nu o sa uit niciodata cum plangea mokio, sau ce speriata era serby! ai profitat la maxim de bunatatea lor. si ca sa fiu sincera sper ca durerea care ti-ai provocat-o singur a fost mai mica ca aia care ti-am provocat-o eu.
okay. n-am primit prea multe de la viata, si nici n-am exagerat cand am cerut. sunt o persoana materialista si recunosc! dar cand cer, cer cu cap. [desi in cazu lu spit, nu stiu unde-mi era capu]
e ciudat sa-mi amintesc ca ba, ala mi-a scris ceva, ala a plans pt mine, pe alalalt la durut in pula [de fapt nici acolo], altu m-a vorbit ca si cum as fi fost ultima taratura, etc.
poate din cauza asta uit de voi asa lejer. ba chiar uit de fiecare moment petrecut impreuna. devin deja-vu-uri fara sens. si rad de ele, sau ma enervez.
nu stiu de ce public asta. dar mi se pare haios prin tot ce-am trecut. ba chiar penibil! ba nu! patetic!
sau haios ajunge. sper sa cititi fiecare dintre voi asta. nu-mi pasa:))
deci cred ca doar vlad a fost un dragut cu mine in toate sensurile cuvantului^^ ai o bila alba:>
alte relatii demne de a fi tinute minte: lentzy, tomi, cristi, S. [in sensul bun al cuvantului]
din care sa zicem ca m-au marcat cea cu marc, vlad, adi, marius si spit :))
marc...
hmm prima dragoste sa zicem. ma bucur ca am ramas prieteni, chiar daca ne ardem tot timpu cu vorbe urate si ne muscam de fiecare data cand avem ocazia. daca ne-am intalni face to face, ar fi vai si amar de locu in care ne-am intalni=))
desigur intalnirea ar decurge asa: o imbratisare, vorbim, eventual incearca sa ma sarute, ma feresc. ne certam. incepem sa ne injuram, o sa ajungem sa ne luam la pumni, si dupaia sa ne cerem scuze, si hop top de la inceput.
vlad.
cu vlad nu regret nimic, mai putin partea in care ma descaram pe el pt nimic, si ca i-am futut relatia cu naidra. [la 9 luni dupa ce ne-am despartit. yes yes i know. i'm such a bitch] dar ma bucur ca e cu teo si ma bucur ca sunt fericiti impreuna^^ astept the big step guys:D
adi.
AUCH! totul dragut la inceput, realtie deschisa fiecare face ce vrea etc. apoi relatie pe bune. la un moment dat a calcat stramb, iar cu "te iubesc" ca scuza, a pus capac. n-am vrut sa fiu eu cea care se desparte de el, asta pt ca nu-mi place sa[-mi] dau papucii. a fost o prostie sa ma sarut cu marius, ca scuza sa-mi dea el papucii. dar avand in vedere ca dupa trei zile cand ne-am intalnit m-a luat in brate, m-a sarutat si a zis "te iert" [desi eu nu mi-am cerut iertare, si n-am s-o fac in fata unui baiat nici sa ma calce trenu], am pus tot eu capacul la relatie. am discutat ca doi oameni, niste lacrimi ici pe colo si voila. still friends.
marius.
mna fuck it. de el chiar mi-a pasat. ba chiar mai mult decat trebuia. dar fie. a fost ok cat a fost, imi pare rau ca inca l-am cautat mult timp dupa ce ne-am despartit, but hey. i'm over him! so let's party![chiar nu credeam ca o sa fiu over him vreodata:))]
spit.
oh my god!
deci aici chiar o sa spuneti ca sunt o scorpie fara inima! azi am intrat pe devu lui, si am realizat ca ii citisem o lucare care a scris-o cand eram impreuna. mna, bun ok. no problem. dar acum am vazut ca a mai scris inca doua de care eu ori am uitat ori n-am avut chef sa le citesc.
disperarea cu care s-a tinut de mine m-a facut sa vomit[la propiu]. nu-mi place sa fiu tinuta in lesa, cu atat mai putin sa fiu innecata cu dulcegarii. ma cam enerveaza ca mi-a folosit numele, si e publica lucrarea, ma cam enerveaza tot ce-a fost. de fapt ma enervez numa gandindu-ma prin ce m-a facut sa trec!
adica pula mea! sa-ti franjurezi o mana si un picior cu cutitu sau cu ce pula mea s-a taiat, doar pt ca nu i-am raspuns la telefon, pai altceva decat ba frate esti mai prost decat permite legea, nu pot sa zic.
de fapt daca stau bine si ma gandesc esti cam naspet cu mine. am incercat sa ramanem prieteni dar avand in vedere scarba cu care imi vorbesti pe mess si pupincurismu care mi-l dai cand ne vedem, ma lasa rece. de ce nu poti fi normal? asa cum eram cand ne-am cunoscut? da ok, erai drogat, but man i liked you so much more!
iar faptul ca m-ai santajat a fost tampit de-a dreptu. am trecut peste si am ramasa asa santajata impreuna cu tine. dar dupaia chiar ai intrecut masura. mai ales cand imi futeai prietenii la icre ca te sinucizi daca nu ma conving sa ne impacam! get a fuckin' life!
nu o sa uit niciodata cum plangea mokio, sau ce speriata era serby! ai profitat la maxim de bunatatea lor. si ca sa fiu sincera sper ca durerea care ti-ai provocat-o singur a fost mai mica ca aia care ti-am provocat-o eu.
okay. n-am primit prea multe de la viata, si nici n-am exagerat cand am cerut. sunt o persoana materialista si recunosc! dar cand cer, cer cu cap. [desi in cazu lu spit, nu stiu unde-mi era capu]
e ciudat sa-mi amintesc ca ba, ala mi-a scris ceva, ala a plans pt mine, pe alalalt la durut in pula [de fapt nici acolo], altu m-a vorbit ca si cum as fi fost ultima taratura, etc.
poate din cauza asta uit de voi asa lejer. ba chiar uit de fiecare moment petrecut impreuna. devin deja-vu-uri fara sens. si rad de ele, sau ma enervez.
nu stiu de ce public asta. dar mi se pare haios prin tot ce-am trecut. ba chiar penibil! ba nu! patetic!
sau haios ajunge. sper sa cititi fiecare dintre voi asta. nu-mi pasa:))
deci cred ca doar vlad a fost un dragut cu mine in toate sensurile cuvantului^^ ai o bila alba:>
alte relatii demne de a fi tinute minte: lentzy, tomi, cristi, S. [in sensul bun al cuvantului]
sâmbătă, 3 iulie 2010
te provoc
continuă să vorbeşti, dragul meu. vreau să adorm cu tine-ntr-o ureche.
auzeam trenul apropiandu-se. stăteam singură în gară şi era iarnă. zăpada peste tot.
eu purtam blugii ăia scurţi, care mi tăiasem acu' o săptămână, un maieu negru şi bocancii. aveam eşarfa cea roşie în jurul gâtului şi fumam o ţigară.
nu-mi era frig.
tot auzeam trenul, iar eu aşteptam.
nu-l vedeam şi nu ştiu pe cine aşteptam.
trenul fluiera.
o rafală de vânt îmi luase ţigara din gură. s-au deschis uşile. trenul albastru stătea în faţa mea, cu feţe necunoscute, transparente.
am simţit nişte braţe în jurul meu, iar feţele din tren au început să plângă.
m-am întors. am început şi eu să plâng.
l-am luat în braţe şi-am inhalat mirosul sărat al mării. eşarfa mi-a zburat de la gât.
am simţit nicotina mentolată şi-am deschis ochii. eram la mare.
stăteam singură pe faleză şi mă bucuram de soare. hainele erau aceleaşi, fără eşarfă.
-de data asta voi pleca.
-de ce?
-pentru că-ţi fac prea mult rău. a trecut un an şi tu încă nu ai uitat.
-au trecut doi ani iar tu ai uitat asta.
se certa un cuplu lângă mine. m-am întristat. apoi am zâmbit şi un tip mi-a întins o ţigară. am aprins-o. o tipa mi-a întins o halbă de bere.
-neeee. mersi. nu mai beau.
-e tuborg.
-nee doar timişoreana.
-ai pretenţii pentru vama veche.
m-am ridicat de pe nisip şi-am plecat să mă plimb pe alee. mergeam spre expirat, când l-am auzit strigându-mă.
când m-am întors eram în teatrul 74. cu el la masă. mă privea cu o uşoară agonie în ochi.
-sper că n-ai de gând să faci ce cred că vrei să faci.
-eu... îţi fac prea mult rău.
-ăăă poftim? stai... stai să înţeleg: nu eşti cu nimic mai diferit decât ceilalţi? îmi arunci aceeaşi scuză tâmpită? "nu e vina ta, e a mea!", "îţi fac prea mult rău, tre să ne despărţim", "te iubesc prea mult şi mi-e frică de ce o să se întâmple", etc. ! ce pula mea? bă, deci femeile au mai mult tupeu ca voi în ziua de azi!
-lara...
-nu mă întrerupe în pizda mă-sii de treabă! de fapt ştii ce? nu-mi mai bat capu cu tine. m-am săturat. eşti ultima picătură şi m-am săturat! n-ai decât să faci ce vrei! n-ai decât să mă laşi singură cum au făcut toţi. toţi prietenii mei! hai fă-o! fii tare! loveşte-mă. hai! loveşte! ăsta e punctu slab! aici! hai! dă ooooodata! te provoc!
-lara... eu...
-da tu fir-ai să fii! tu! TU! dă-i! loveşte fraiere!
-LARA!
m-a prins de umeri şi m-a scuturat. i-am prins privirea şi-am legat-o de a mea.
-dă-i... dă odată.
plângeam. nu voiam să-l pierd. de data asta chiar nu-mi mai permiteam să pierd. el avea biletul meu spre fericire. trebuia să fugim să prindem trenul... împreună.
-lara, nu am de gând să-ţi dau drumu. n-ai să scapi de mine niciodată! te iubesc şi asta n-o s-o schimbe nimeni! înţelegi? n-am să te las să cazi cum au făcut ceilalţi, am să te prind mereu. iar dacă vreodată ai să cazi înainte să ajung la tine, lasă-mă să te ridic. te iubesc puiule, chiar te iubesc...
mă privea în ochi. vorbea serios. nu mă mai strângea în palme, ci în braţe. îmi puse capul pe pieptul lui cald. simţeam, auzeam cum inima lui bate pe acelaşi ritm cu a mea. am rămas cu mâinile adunate la piept, în braţele lui. priveam stâlpul de susţinere al localului. mă uitam la pahare şi la scrumiere. mă uitam la fumul adunat în local. mă uitam la oamenii care nu ne vedeau. mă uitam la şuviţa de păr, ce-i cădea pe umăr.
m-am întors, voiam să mă uit la el.
avea lacrimi în ochi...
-chiar te iubesc...
auzeam trenul şi simţeam cum podeaua se mişcă, pleacă.
am deschis ochii.
eram în camera mea.
trenul fluiera.
auzeam trenul apropiandu-se. stăteam singură în gară şi era iarnă. zăpada peste tot.
eu purtam blugii ăia scurţi, care mi tăiasem acu' o săptămână, un maieu negru şi bocancii. aveam eşarfa cea roşie în jurul gâtului şi fumam o ţigară.
nu-mi era frig.
tot auzeam trenul, iar eu aşteptam.
nu-l vedeam şi nu ştiu pe cine aşteptam.
trenul fluiera.
o rafală de vânt îmi luase ţigara din gură. s-au deschis uşile. trenul albastru stătea în faţa mea, cu feţe necunoscute, transparente.
am simţit nişte braţe în jurul meu, iar feţele din tren au început să plângă.
m-am întors. am început şi eu să plâng.
l-am luat în braţe şi-am inhalat mirosul sărat al mării. eşarfa mi-a zburat de la gât.
am simţit nicotina mentolată şi-am deschis ochii. eram la mare.
stăteam singură pe faleză şi mă bucuram de soare. hainele erau aceleaşi, fără eşarfă.
-de data asta voi pleca.
-de ce?
-pentru că-ţi fac prea mult rău. a trecut un an şi tu încă nu ai uitat.
-au trecut doi ani iar tu ai uitat asta.
se certa un cuplu lângă mine. m-am întristat. apoi am zâmbit şi un tip mi-a întins o ţigară. am aprins-o. o tipa mi-a întins o halbă de bere.
-neeee. mersi. nu mai beau.
-e tuborg.
-nee doar timişoreana.
-ai pretenţii pentru vama veche.
m-am ridicat de pe nisip şi-am plecat să mă plimb pe alee. mergeam spre expirat, când l-am auzit strigându-mă.
când m-am întors eram în teatrul 74. cu el la masă. mă privea cu o uşoară agonie în ochi.
-sper că n-ai de gând să faci ce cred că vrei să faci.
-eu... îţi fac prea mult rău.
-ăăă poftim? stai... stai să înţeleg: nu eşti cu nimic mai diferit decât ceilalţi? îmi arunci aceeaşi scuză tâmpită? "nu e vina ta, e a mea!", "îţi fac prea mult rău, tre să ne despărţim", "te iubesc prea mult şi mi-e frică de ce o să se întâmple", etc. ! ce pula mea? bă, deci femeile au mai mult tupeu ca voi în ziua de azi!
-lara...
-nu mă întrerupe în pizda mă-sii de treabă! de fapt ştii ce? nu-mi mai bat capu cu tine. m-am săturat. eşti ultima picătură şi m-am săturat! n-ai decât să faci ce vrei! n-ai decât să mă laşi singură cum au făcut toţi. toţi prietenii mei! hai fă-o! fii tare! loveşte-mă. hai! loveşte! ăsta e punctu slab! aici! hai! dă ooooodata! te provoc!
-lara... eu...
-da tu fir-ai să fii! tu! TU! dă-i! loveşte fraiere!
-LARA!
m-a prins de umeri şi m-a scuturat. i-am prins privirea şi-am legat-o de a mea.
-dă-i... dă odată.
plângeam. nu voiam să-l pierd. de data asta chiar nu-mi mai permiteam să pierd. el avea biletul meu spre fericire. trebuia să fugim să prindem trenul... împreună.
-lara, nu am de gând să-ţi dau drumu. n-ai să scapi de mine niciodată! te iubesc şi asta n-o s-o schimbe nimeni! înţelegi? n-am să te las să cazi cum au făcut ceilalţi, am să te prind mereu. iar dacă vreodată ai să cazi înainte să ajung la tine, lasă-mă să te ridic. te iubesc puiule, chiar te iubesc...
mă privea în ochi. vorbea serios. nu mă mai strângea în palme, ci în braţe. îmi puse capul pe pieptul lui cald. simţeam, auzeam cum inima lui bate pe acelaşi ritm cu a mea. am rămas cu mâinile adunate la piept, în braţele lui. priveam stâlpul de susţinere al localului. mă uitam la pahare şi la scrumiere. mă uitam la fumul adunat în local. mă uitam la oamenii care nu ne vedeau. mă uitam la şuviţa de păr, ce-i cădea pe umăr.
m-am întors, voiam să mă uit la el.
avea lacrimi în ochi...
-chiar te iubesc...
auzeam trenul şi simţeam cum podeaua se mişcă, pleacă.
am deschis ochii.
eram în camera mea.
trenul fluiera.
joi, 1 iulie 2010
o alta scrisoare catre necunoscut
stii, unii oameni mi-au zis ca sunt slaba, pentru ca inca plang... dar altii mi-au zis ca sunt puternica si nu isi dau seama cum am trecut peste. le zambesc si le zic adevarul: nu am trecut peste moartea ta. chiar n-am facut-o si nu pot.
nu sunt o persoana care plange des, dar moartea ta a stors mult prea multe lacrimi. am incercat sa nu mai plang, dar uneori pur si simplu simt un gol mic in mine, care devine urias si apoi urca spre ochi si impinge lacrimile afara.
ieri a fost ziua ta si eu sunt o fraiera.
anul trecut mi-am adus aminte dupa doua zile ca fusese ziua ta, si am zis ca ne vedem la peninsula.
dar n-am facut-o. se apropie ziua in care ti-am auzit ultima data vocea, ziua in care am vorbit ultima data facand un mic plan pentru intalnirea noastra: eu fac cinste cu un pet de timisoreana si tu cu niste povesti filozofice sau coplaresti...
"[...]
-cand vii in vama?
-pe 12 sau pe 18.
-no bine. stii unde ma gasesti.
-aha.
-te pup zano.
-si eu!"
ultimile vorbe schimbate...
uneori am impresia ca nici n-ai existat in viata mea, ca totul a fost un vis si tu esti doar un alt personaj al imaginatiei mele. ma trezesc si ma bucur ca totul e ok, adorm la loc si ma trezesc cu golul din mine, cu senzatia aia gen "ba, am pierdut ceva... l-am pierdut".
si stiu ca visu nu exista, toul e realitate...
uneori stau si zambesc gandindu-ma la vara aia, la alea 5 zile, la alea nici 2 ore de vorbit la telefon, sunt fericita. sunt fericita ca te-am cunoscut.
sunt fericita pt fiecare lacrima care am varsat-o pentru ca tu chiar ai insemnat ceva pentru mine. ma bucur ca [si da, sunt sigura de asta] ai ajuns intr-un loc mai bun.
am sa te rog sa ma astepti... o sa ne reintalnim candva.
ah si... multumesc pentru tot. stii tu la ce ma refer.
nu sunt o persoana care plange des, dar moartea ta a stors mult prea multe lacrimi. am incercat sa nu mai plang, dar uneori pur si simplu simt un gol mic in mine, care devine urias si apoi urca spre ochi si impinge lacrimile afara.
ieri a fost ziua ta si eu sunt o fraiera.
anul trecut mi-am adus aminte dupa doua zile ca fusese ziua ta, si am zis ca ne vedem la peninsula.
dar n-am facut-o. se apropie ziua in care ti-am auzit ultima data vocea, ziua in care am vorbit ultima data facand un mic plan pentru intalnirea noastra: eu fac cinste cu un pet de timisoreana si tu cu niste povesti filozofice sau coplaresti...
"[...]
-cand vii in vama?
-pe 12 sau pe 18.
-no bine. stii unde ma gasesti.
-aha.
-te pup zano.
-si eu!"
ultimile vorbe schimbate...
uneori am impresia ca nici n-ai existat in viata mea, ca totul a fost un vis si tu esti doar un alt personaj al imaginatiei mele. ma trezesc si ma bucur ca totul e ok, adorm la loc si ma trezesc cu golul din mine, cu senzatia aia gen "ba, am pierdut ceva... l-am pierdut".
si stiu ca visu nu exista, toul e realitate...
uneori stau si zambesc gandindu-ma la vara aia, la alea 5 zile, la alea nici 2 ore de vorbit la telefon, sunt fericita. sunt fericita ca te-am cunoscut.
sunt fericita pt fiecare lacrima care am varsat-o pentru ca tu chiar ai insemnat ceva pentru mine. ma bucur ca [si da, sunt sigura de asta] ai ajuns intr-un loc mai bun.
am sa te rog sa ma astepti... o sa ne reintalnim candva.
ah si... multumesc pentru tot. stii tu la ce ma refer.
joi, 24 iunie 2010
agenda
nu mai am cuvinte si nu stiu unde mi-am uitat agenda cu sentimentele. cred ca am imprastiat-o peste tot, pentru ca in momentu asta tin in mana o foaie cu ce am de facut azi:
-suna-l si trezeste-l.
-intalneste-te cu el.
-urla la parintii tai si nu te intelege cu ei
-mediteaza
-bea o cafea
-iesi cu fetele la o barfa
-simte-te bine!
p.s. nu uita sa fumezi exact 25 de tigari.
nu ma uit la data. mototolesc foaia si o bag in buzunar.
nu-l trezesc, ar trebui sa se odihneasca. nu ma intalnesc cu el azi, pentru ca n-am cum.
ce-i asta? inca o foaie?
-uraste tot ce te inconjoara si mai ales pe tine
-provoaca-ti durere
-urla atat de tare inauntrul tau incat fiecare rana sa-si deschida ochii. au dormit destul.
p.s. azi bei si alcool, stomacul tau nu rezista prea mult, dar cu putin noroc ajungi la urgente
p.s. [2] si nu uita sa-ti reamintesti cat de inutila esti in fiecare zi
inutila? stiam deja,chiar nu mai trebuie sa scriu. n-am chef de alcool. cred ca o sa cresc numarul tigarilor si atat.
durere? in mine? ahahahaha, am devenit imuna de la atatea doze de depresie.
-foloseste-ti imaginatia
-creeaza din durere ceva frumos.
-gandeste pozitiv
p.s. nu-ti murdri hainele
pfff. stupid. n-am chef de desenat, scris, citit, nimic.
-zambeste
-lasa-l sa te vindece
-asculta-i vocea
-absoarbe-l in tine cu fiecare cuvant grait
-gandeste-te la el prin fiecare lucru care il faci
p.s. o sa-ti lipseasca.
mie... mie mi-e dor de el. chiar mi-e dor de el.
sper ca asta e ultima foaie...
-iubeste-l.
p.s. si el te iubeste
-suna-l si trezeste-l.
-intalneste-te cu el.
-urla la parintii tai si nu te intelege cu ei
-mediteaza
-bea o cafea
-iesi cu fetele la o barfa
-simte-te bine!
p.s. nu uita sa fumezi exact 25 de tigari.
nu ma uit la data. mototolesc foaia si o bag in buzunar.
nu-l trezesc, ar trebui sa se odihneasca. nu ma intalnesc cu el azi, pentru ca n-am cum.
ce-i asta? inca o foaie?
-uraste tot ce te inconjoara si mai ales pe tine
-provoaca-ti durere
-urla atat de tare inauntrul tau incat fiecare rana sa-si deschida ochii. au dormit destul.
p.s. azi bei si alcool, stomacul tau nu rezista prea mult, dar cu putin noroc ajungi la urgente
p.s. [2] si nu uita sa-ti reamintesti cat de inutila esti in fiecare zi
inutila? stiam deja,chiar nu mai trebuie sa scriu. n-am chef de alcool. cred ca o sa cresc numarul tigarilor si atat.
durere? in mine? ahahahaha, am devenit imuna de la atatea doze de depresie.
-foloseste-ti imaginatia
-creeaza din durere ceva frumos.
-gandeste pozitiv
p.s. nu-ti murdri hainele
pfff. stupid. n-am chef de desenat, scris, citit, nimic.
-zambeste
-lasa-l sa te vindece
-asculta-i vocea
-absoarbe-l in tine cu fiecare cuvant grait
-gandeste-te la el prin fiecare lucru care il faci
p.s. o sa-ti lipseasca.
mie... mie mi-e dor de el. chiar mi-e dor de el.
sper ca asta e ultima foaie...
-iubeste-l.
p.s. si el te iubeste
duminică, 20 iunie 2010
in capul meu
agitatie.
umezeala.
ploaie.
duhoare.
tigari, transpiratie si alcool.
lumina albastra imi irita privirea la maxim! ma mananca ochii in ultimu hal si nu pot sa ma scarpin. e exact ca atunci cand ai varicela si n-ai voie sa te scarpini ca ramai cu gauri. ei bine, mi-as scarpina ochii pana la alea doua gauri.
scaaaaar-pin. scar si pin. adica cicatrice si codul pin.
ma pufneste rasu si urlu la tipu de la tejghea.
-barman! mai vreau un rom cu cola! si o bere!
-ai 18 ani?
-de cate ori tre sa-ti mai arat buletinu?
-pana aflu unde stai.
-pfff. ma faci sa pfff-ai!
-esti beata.
-ti se pare. imi dai romu ala?
-daca tre sa te car acasa... da.
-ce naiba? da-mi romu!
mi-am luat paharu si mi-am repetat "la naiba cu stomacu meu! e timpul sa beau!".
m-am indreptat de spate, mi-am sorbit paharu si m-am dus in fata platanelor.
tipa [adica dj-ul] m-a lasat masca din prima. deci era p-e-r-f-e-c-t-a! tot timpu am avut o slabiciune pentru fetele ca ea, dar ea e... vai de capu meu.
ma simt ca o lezbiana.
continui sa beau. imi aprind tigara dupa tigara si dansez pe muzica ei. nu... nu bob marley, ci pe muzica ei. pe mixul ei.
ma intalnesc cu niste cunoscuti, dar necunoscuti. ei ma cunosc, eu nu mai stiu cine sunt ei...
sau eu.
imi doresc un joint.
imi doresc sa ma fac praf si pulbere.
vreau sa-mi fac rau.
vreau depresia mea draga inapoi.
sunt prea fericita.
o sa ma doara.
o sa ma doara.
-tu zana? zana rosie?
-ha?
-alooo! tu femeie?
-ce-i tu?
-esti bine?
-da. de ce?
-ai fumat sau ai baut ceva inainte?
mi-am intors fata si-am inlemnit. nu cunosteam vocea, dar cunosteam fata.
se apleaca si ma saruta.
simt gustul sarat pe buze, in gura. imi place.
simt beat-ul in venele ei cum il mixeaza cu al meu.
stam amandoua pe o banca si zambim.
zambetul ei devine ceata... se contopeste cu al tau.
muzica ma impinge din spate si ma trezesc.
perfectiunea e in spatele meu, mixeaza.
nu vreau s-o vad. vreau sa plec acasa.
acasa.
a-ca-sa!
acasa teve. la naiba sa povestim.
la naiba sunt beata.
imi privesc prietena mea draga, foarte ametita simtindu-se bine.
imi doresc sa fiu in pielea ei si sa ma bucur.
nu pot.
nu pot...
imi aduc aminte de moartea lui.
de moartea ta.
de tine imi aduce aminte, "miss perfectiune"...
daca iti dau 50 de bani, te intorci?
te rog cere-mi bani, pentru ca faci cheta.
te rog respira.
te rog fa-ma sa uit.
ma duc acasa.
ploua.
eu plang.
umezeala.
ploaie.
duhoare.
tigari, transpiratie si alcool.
lumina albastra imi irita privirea la maxim! ma mananca ochii in ultimu hal si nu pot sa ma scarpin. e exact ca atunci cand ai varicela si n-ai voie sa te scarpini ca ramai cu gauri. ei bine, mi-as scarpina ochii pana la alea doua gauri.
scaaaaar-pin. scar si pin. adica cicatrice si codul pin.
ma pufneste rasu si urlu la tipu de la tejghea.
-barman! mai vreau un rom cu cola! si o bere!
-ai 18 ani?
-de cate ori tre sa-ti mai arat buletinu?
-pana aflu unde stai.
-pfff. ma faci sa pfff-ai!
-esti beata.
-ti se pare. imi dai romu ala?
-daca tre sa te car acasa... da.
-ce naiba? da-mi romu!
mi-am luat paharu si mi-am repetat "la naiba cu stomacu meu! e timpul sa beau!".
m-am indreptat de spate, mi-am sorbit paharu si m-am dus in fata platanelor.
tipa [adica dj-ul] m-a lasat masca din prima. deci era p-e-r-f-e-c-t-a! tot timpu am avut o slabiciune pentru fetele ca ea, dar ea e... vai de capu meu.
ma simt ca o lezbiana.
continui sa beau. imi aprind tigara dupa tigara si dansez pe muzica ei. nu... nu bob marley, ci pe muzica ei. pe mixul ei.
ma intalnesc cu niste cunoscuti, dar necunoscuti. ei ma cunosc, eu nu mai stiu cine sunt ei...
sau eu.
imi doresc un joint.
imi doresc sa ma fac praf si pulbere.
vreau sa-mi fac rau.
vreau depresia mea draga inapoi.
sunt prea fericita.
o sa ma doara.
o sa ma doara.
-tu zana? zana rosie?
-ha?
-alooo! tu femeie?
-ce-i tu?
-esti bine?
-da. de ce?
-ai fumat sau ai baut ceva inainte?
mi-am intors fata si-am inlemnit. nu cunosteam vocea, dar cunosteam fata.
se apleaca si ma saruta.
simt gustul sarat pe buze, in gura. imi place.
simt beat-ul in venele ei cum il mixeaza cu al meu.
stam amandoua pe o banca si zambim.
zambetul ei devine ceata... se contopeste cu al tau.
muzica ma impinge din spate si ma trezesc.
perfectiunea e in spatele meu, mixeaza.
nu vreau s-o vad. vreau sa plec acasa.
acasa.
a-ca-sa!
acasa teve. la naiba sa povestim.
la naiba sunt beata.
imi privesc prietena mea draga, foarte ametita simtindu-se bine.
imi doresc sa fiu in pielea ei si sa ma bucur.
nu pot.
nu pot...
imi aduc aminte de moartea lui.
de moartea ta.
de tine imi aduce aminte, "miss perfectiune"...
daca iti dau 50 de bani, te intorci?
te rog cere-mi bani, pentru ca faci cheta.
te rog respira.
te rog fa-ma sa uit.
ma duc acasa.
ploua.
eu plang.
luni, 14 iunie 2010
il iubesc
-mi-e teama sa mor.
-tie? nu se poate. ce-ai patit? nu ti-a fost niciodata frica de moarte.
-n-am zis ca mi-e frica de moarte, ci ca mi-e teama sa mor.
-de ce?
-pentru ca am pentru ce trai.
-aha, pentru ce?
-pentru cineva mai exact.
-pentru ...
-da. pentru...
-tu chiar il iubesti, nu?
-nici n-ai idee.
-eh si tu.
-eh si eu.
-stii, se vede...
-ce se vede?
-cat de mult il iubesti.
-adica?
-adica iti pasa de viata ta. pana acum nu dadeai doi bani pe ea. putea sa te trasneasca, sa te loveasca masina, sa nu stiu... orice. nu-ti pasa. voiai doar sa mori dracului si eu nu stiam cum sa te impiedic.
-eu...
-mereu ai fost asa. de cand eram micute amandoua. mi se parea ca esti nebuna la un moment dat.
-n-am realizat asta...
-niciodata n-ai fost fericita aici, parca nu-ti gas...
-nu-mi gaseam locul.
-dar acum...
-acum l-am gasit. nu vreau sa plec. nu vreau sa-l las aici, sa suporte singur totul. nu vreau sa mai treaca printr-o singura depresie, nici macar sa atinga tristetea daca nu sunt langa el. nu vreau sa scuture o singura lacrima din el, daca nu sunt acolo sa o prind, sa o sterg. nu vreau sa-l dezamagesc si mai ales nu vreau sa nu-l iubeasca nimeni.
-dar il iubesc multi oameni.
-il iubesc in felul lor, dar niciodata asa cum vrea el. eu pot sa-l iubesc asa cum vrea fara sa-mi spuna, fara sa ceara. stiu. pur si simplu stiu cand vrea ceva, sau cand nu e bine, cand vrea sa ramana singur... si atunci ma tem...
-de ce te temi?
-de singuratatea lui. stii, in singuratate totul o ia razna. parca definitia singuratatii cuprinde cuvintele "depresie", "durere", "ura", "lacrimi" si tot ce nu-ti face bine.
-delirezi.
-tot timpul. nu vreau sa-l las in pace si vreau sa vorbesc tot timpul cu el ca sa-i demonstrez ca nu urmaresc ceva la el, nu vreau placere carnala, sau alte rahaturi. daca as petrece o singura zi, doar cu el, fara nimic altceva, nici macar sa-l ating, doar sa stam intre patru pereti sa ne uitam unu la altu, sa nu ne vorbim, as fi fericita. iar daca l-as prinde de mana, m-as numi primul om care a atins perfectiunea, primul om cu adevarat fericit.
-m-au trecut fiorii.
-de ce?
-cine esti?
-ce?
-unde-i sora mea? unde-i nebuna cu dorinte suicidale? ce-ai facut cu ea?
-termina...
-nici nu stii cat il iubesc!
-poftim?!
-e pentru prima data cand te vad fericita, pentru prima data cand razi din suflet fara sa te prefaci. pentru prima data cand viata ta are un rost. stiu ca ma iubesti si pe mine si pe ceilalti, dar... noi nu valoram mai nimic in fata lui.
-nu-i adevarat.
-ba da. stii cand nu esti cu el, te gandesti la el. iar cand vorbesti cu el, parca toata camera se umple cu lumina. radiezi. intelegi? ra-di-ezi!
-nu...
-ba da...
-eu doar il iubesc...
-tie? nu se poate. ce-ai patit? nu ti-a fost niciodata frica de moarte.
-n-am zis ca mi-e frica de moarte, ci ca mi-e teama sa mor.
-de ce?
-pentru ca am pentru ce trai.
-aha, pentru ce?
-pentru cineva mai exact.
-pentru ...
-da. pentru...
-tu chiar il iubesti, nu?
-nici n-ai idee.
-eh si tu.
-eh si eu.
-stii, se vede...
-ce se vede?
-cat de mult il iubesti.
-adica?
-adica iti pasa de viata ta. pana acum nu dadeai doi bani pe ea. putea sa te trasneasca, sa te loveasca masina, sa nu stiu... orice. nu-ti pasa. voiai doar sa mori dracului si eu nu stiam cum sa te impiedic.
-eu...
-mereu ai fost asa. de cand eram micute amandoua. mi se parea ca esti nebuna la un moment dat.
-n-am realizat asta...
-niciodata n-ai fost fericita aici, parca nu-ti gas...
-nu-mi gaseam locul.
-dar acum...
-acum l-am gasit. nu vreau sa plec. nu vreau sa-l las aici, sa suporte singur totul. nu vreau sa mai treaca printr-o singura depresie, nici macar sa atinga tristetea daca nu sunt langa el. nu vreau sa scuture o singura lacrima din el, daca nu sunt acolo sa o prind, sa o sterg. nu vreau sa-l dezamagesc si mai ales nu vreau sa nu-l iubeasca nimeni.
-dar il iubesc multi oameni.
-il iubesc in felul lor, dar niciodata asa cum vrea el. eu pot sa-l iubesc asa cum vrea fara sa-mi spuna, fara sa ceara. stiu. pur si simplu stiu cand vrea ceva, sau cand nu e bine, cand vrea sa ramana singur... si atunci ma tem...
-de ce te temi?
-de singuratatea lui. stii, in singuratate totul o ia razna. parca definitia singuratatii cuprinde cuvintele "depresie", "durere", "ura", "lacrimi" si tot ce nu-ti face bine.
-delirezi.
-tot timpul. nu vreau sa-l las in pace si vreau sa vorbesc tot timpul cu el ca sa-i demonstrez ca nu urmaresc ceva la el, nu vreau placere carnala, sau alte rahaturi. daca as petrece o singura zi, doar cu el, fara nimic altceva, nici macar sa-l ating, doar sa stam intre patru pereti sa ne uitam unu la altu, sa nu ne vorbim, as fi fericita. iar daca l-as prinde de mana, m-as numi primul om care a atins perfectiunea, primul om cu adevarat fericit.
-m-au trecut fiorii.
-de ce?
-cine esti?
-ce?
-unde-i sora mea? unde-i nebuna cu dorinte suicidale? ce-ai facut cu ea?
-termina...
-nici nu stii cat il iubesc!
-poftim?!
-e pentru prima data cand te vad fericita, pentru prima data cand razi din suflet fara sa te prefaci. pentru prima data cand viata ta are un rost. stiu ca ma iubesti si pe mine si pe ceilalti, dar... noi nu valoram mai nimic in fata lui.
-nu-i adevarat.
-ba da. stii cand nu esti cu el, te gandesti la el. iar cand vorbesti cu el, parca toata camera se umple cu lumina. radiezi. intelegi? ra-di-ezi!
-nu...
-ba da...
-eu doar il iubesc...
e pentru tine
e pentru tine si sora ta cea moarta,
e pentru viata mult prea incarcata,
e pentru sangele meu luat din al tau,
e pentru sufletul nostru greu.
e pentru timpul petrecut impreuna,
e pentru secolele in care ne-am cautat,
e pentru visele in care mi-ai cantat,
e pentru noi, surioara.
e pentru dragostea ce ti-o port
si pentru gratia cu care pasesti,
e pentru demonii din al nostru corp
si pentru ingerii ce ne pazesc.
e pentru focul ce-n tine arde,
si pentru vantul din mine,
e pentru apa din pamantul sacru
si chintesenta nemuririi.
e pentru tine sufletul meu,
e pentru tine...
e pentru viata mult prea incarcata,
e pentru sangele meu luat din al tau,
e pentru sufletul nostru greu.
e pentru timpul petrecut impreuna,
e pentru secolele in care ne-am cautat,
e pentru visele in care mi-ai cantat,
e pentru noi, surioara.
e pentru dragostea ce ti-o port
si pentru gratia cu care pasesti,
e pentru demonii din al nostru corp
si pentru ingerii ce ne pazesc.
e pentru focul ce-n tine arde,
si pentru vantul din mine,
e pentru apa din pamantul sacru
si chintesenta nemuririi.
e pentru tine sufletul meu,
e pentru tine...
vineri, 11 iunie 2010
transylvania vampires
-don't look at me. leave me alone!
-what's wrong?
-there's nothing wrong.
-don't lie to me.
-everything's wrong.
-tell me.
-shut up. ok? just shut up! everything's wrong since the first day of my life! and by the way, stop behaving like i'm your little sister. i'm older than you.
-i don't understand... you're not that old...
-no. iulia didn't create me. i created her 110 years ago. you see my dear lorain, i'm 515 years old. without my human years. i was transform when i was 19. you see, Dracula, isn't just a myth. he was my creator, he was my father.
-i didn't...
-shhhh... he did die in 1476, as a human, but that's the year he was born as a vampire, and i was born as a human. i never knew my real parents, he took me away that night. my mom died when she gave me birth. he promised to what was left of his humanity, that he'll protect me and raise me as his own child. he never wanted to transform me, but i got sick of plague at 19, and i asked him to save me.
-how did he manage to show you life? i mean you two were so different...
-i didn't know why dad was sleeping all day long or why was he afraid of sunlight, but when i was 12, he told me. and than i started to bring humans as a breakfast every single night.
-how come? didn't people get suspicious?
-well we were changing places, living in small villages, so we didn't have a home. people were so stupid. i was asking them to help my mother, who was sick, that we needed food and water. no one knew where everyone disappeared. they didn't have a single clue...
-what happened?
-i made a big mistake after he transformed me... i asked him to stay in one place, a village called holbav. he told me it's dangerous, but i promised him i'll go for hunting in other places. i should have known that people would get suspicious if i go out as a brand new person, without plague. but i was so thirsty, so hungry... soon people started to be afraid of me, of us. they said we were satan's children. they came in the middle of the day, into our house. i wasn't home, only dad... they killed him.
-i'm sorry...
-don't be. it was my fault. i was out hunting in a town near by, and i slept there. when i got back, i saw the ash of our house. i felt dad's smell all over the place. i knew who kill him...
-what did you...
-i killed everyone in the village. i left stefan the last one. i played with him 4 days. i tortured him with every single torture dad learned me. and after that, i hung his head in a thorn. people got scared, and soon transylvania knew vlad dracula was back.
-where did you go after?
-i swiched places all over in romania. i lived in transylvania for 20 years, and than i went in other places, in moldova and the southen territory. i heard of elizabeth bathory of hungary. i knew she was one of us.
-heard about her, she used to take baths in virgin's blood.
-indeed lorain, that's what they say. but her aunt klara was a vampire. she transformed her when she was 25. she didn't die as people say. she died when you were 10. people did her the same as my father. they burnt her house down.
-darn. did you live with her?
-of course. she was like a sister and a mother to me. we lived together till the day she was killed. we crated iulia and a few others.
-so are we many?
-not quite.
-how come?
-my father was one of the first vampires of the world. my grandfather transformed him.
-oh and what about mircea the elder?
-he was a fool! maria, his wife, became one of us. he was so in love with her, he didn't even guess what is she. after he found up, he killed her. she didn't die as history says.
-who was the first one?
-i do not know my love. i do not know...
-andreea?
-yes lorain?
-don't cry anymore.
-why?
-it hurts me...
-i'm sorry.
-it's ok.
-lorain, what do you remember of your past?
-i know lorain wasn't my real name...what's wrong?
-i'm sorry... i have to tell you the truth.
-what truth?
- after 236 years of living with elizabeth, i decided i want to find my "other half". elizabeth had a spell... she did use black magic, so that's true too. it wasn't a sure answer, that spell gave us, but elizabeth told me i'll know when the other part will be born. i will know his name and i'll go and do whatever it takes to be with him. after that night i had a name through my head. it was... it was your name. in 1983 i knew you were born. it took me 10 years to find you. i became your shadow.
-i always felt i have been followed...
-never wanted to change you, to transform you. i had your smell in my blood. remember when you found bram stoker's book?
-yes. i found it in the metro station... did you?
-yes. i put it there. i was right behind you.
-why did you?
-i knew you are obsessed by death, and you didn't have any friends, just books... it was a nice way to show you that we are alive, and you're not alone. i love bram stoker... he was the only human that knew about us, without being killed. elizabeth was his other half...
-why didn't you want me to be transformed?
-because i didn't want you to be killed...
-so i'm your other half?
-do you feel i'm your other half?
-i don't know.
-i have to tell you something else...
-what?
-i was the one who kill iulia.
-i... i hate you!
-don't say that. just because i love you, doesn't mean i can't kill you!
-kill me. now. it's against our rules, you'd be punished.
-hahahaha, listen my love, i and elizabeth made those rules. i can kill or create who ever i want.
-why did you kill my mom?
-because she was a mistake. me and elizabeth tryed so hard to make her listen, but she always did what she want. she killed bram, and i bet she's responsable for elizabeth's death. i supposed to be with elizabeth, so she would have kill both of us, but it was the night i found you. so i wasn't there. i hunted and question every single one responsable for her death. a woman called ana, told me about a woman that came last night to her house, and told her and her husband, she'd kill her children if they don't burn our house. she described so well iulia's image. i know it was her.
-why didn't you kill her that night?
-she ran away. i didn't follow her, because i wanted to stay with you all the time... it was hard to stay in sunlight. i was exhausted, i didn't sleep for weeks. i managed to keep you alive ten more years, but when i finally got to the edge of my powers, i lost you... i lost your life. iulia knew about you, and she knew she will destroy me if she... if she changes you. it was one of our rules she stepped on "do not create if you won't save a life". and now... you won't be able to see another sunrise again... to finish your studies, or have a normal family...
-if you do love me, why do you want me to have a normal life?
-because our destiny is a curse.
-what's wrong?
-there's nothing wrong.
-don't lie to me.
-everything's wrong.
-tell me.
-shut up. ok? just shut up! everything's wrong since the first day of my life! and by the way, stop behaving like i'm your little sister. i'm older than you.
-i don't understand... you're not that old...
-no. iulia didn't create me. i created her 110 years ago. you see my dear lorain, i'm 515 years old. without my human years. i was transform when i was 19. you see, Dracula, isn't just a myth. he was my creator, he was my father.
-i didn't...
-shhhh... he did die in 1476, as a human, but that's the year he was born as a vampire, and i was born as a human. i never knew my real parents, he took me away that night. my mom died when she gave me birth. he promised to what was left of his humanity, that he'll protect me and raise me as his own child. he never wanted to transform me, but i got sick of plague at 19, and i asked him to save me.
-how did he manage to show you life? i mean you two were so different...
-i didn't know why dad was sleeping all day long or why was he afraid of sunlight, but when i was 12, he told me. and than i started to bring humans as a breakfast every single night.
-how come? didn't people get suspicious?
-well we were changing places, living in small villages, so we didn't have a home. people were so stupid. i was asking them to help my mother, who was sick, that we needed food and water. no one knew where everyone disappeared. they didn't have a single clue...
-what happened?
-i made a big mistake after he transformed me... i asked him to stay in one place, a village called holbav. he told me it's dangerous, but i promised him i'll go for hunting in other places. i should have known that people would get suspicious if i go out as a brand new person, without plague. but i was so thirsty, so hungry... soon people started to be afraid of me, of us. they said we were satan's children. they came in the middle of the day, into our house. i wasn't home, only dad... they killed him.
-i'm sorry...
-don't be. it was my fault. i was out hunting in a town near by, and i slept there. when i got back, i saw the ash of our house. i felt dad's smell all over the place. i knew who kill him...
-what did you...
-i killed everyone in the village. i left stefan the last one. i played with him 4 days. i tortured him with every single torture dad learned me. and after that, i hung his head in a thorn. people got scared, and soon transylvania knew vlad dracula was back.
-where did you go after?
-i swiched places all over in romania. i lived in transylvania for 20 years, and than i went in other places, in moldova and the southen territory. i heard of elizabeth bathory of hungary. i knew she was one of us.
-heard about her, she used to take baths in virgin's blood.
-indeed lorain, that's what they say. but her aunt klara was a vampire. she transformed her when she was 25. she didn't die as people say. she died when you were 10. people did her the same as my father. they burnt her house down.
-darn. did you live with her?
-of course. she was like a sister and a mother to me. we lived together till the day she was killed. we crated iulia and a few others.
-so are we many?
-not quite.
-how come?
-my father was one of the first vampires of the world. my grandfather transformed him.
-oh and what about mircea the elder?
-he was a fool! maria, his wife, became one of us. he was so in love with her, he didn't even guess what is she. after he found up, he killed her. she didn't die as history says.
-who was the first one?
-i do not know my love. i do not know...
-andreea?
-yes lorain?
-don't cry anymore.
-why?
-it hurts me...
-i'm sorry.
-it's ok.
-lorain, what do you remember of your past?
-i know lorain wasn't my real name...what's wrong?
-i'm sorry... i have to tell you the truth.
-what truth?
- after 236 years of living with elizabeth, i decided i want to find my "other half". elizabeth had a spell... she did use black magic, so that's true too. it wasn't a sure answer, that spell gave us, but elizabeth told me i'll know when the other part will be born. i will know his name and i'll go and do whatever it takes to be with him. after that night i had a name through my head. it was... it was your name. in 1983 i knew you were born. it took me 10 years to find you. i became your shadow.
-i always felt i have been followed...
-never wanted to change you, to transform you. i had your smell in my blood. remember when you found bram stoker's book?
-yes. i found it in the metro station... did you?
-yes. i put it there. i was right behind you.
-why did you?
-i knew you are obsessed by death, and you didn't have any friends, just books... it was a nice way to show you that we are alive, and you're not alone. i love bram stoker... he was the only human that knew about us, without being killed. elizabeth was his other half...
-why didn't you want me to be transformed?
-because i didn't want you to be killed...
-so i'm your other half?
-do you feel i'm your other half?
-i don't know.
-i have to tell you something else...
-what?
-i was the one who kill iulia.
-i... i hate you!
-don't say that. just because i love you, doesn't mean i can't kill you!
-kill me. now. it's against our rules, you'd be punished.
-hahahaha, listen my love, i and elizabeth made those rules. i can kill or create who ever i want.
-why did you kill my mom?
-because she was a mistake. me and elizabeth tryed so hard to make her listen, but she always did what she want. she killed bram, and i bet she's responsable for elizabeth's death. i supposed to be with elizabeth, so she would have kill both of us, but it was the night i found you. so i wasn't there. i hunted and question every single one responsable for her death. a woman called ana, told me about a woman that came last night to her house, and told her and her husband, she'd kill her children if they don't burn our house. she described so well iulia's image. i know it was her.
-why didn't you kill her that night?
-she ran away. i didn't follow her, because i wanted to stay with you all the time... it was hard to stay in sunlight. i was exhausted, i didn't sleep for weeks. i managed to keep you alive ten more years, but when i finally got to the edge of my powers, i lost you... i lost your life. iulia knew about you, and she knew she will destroy me if she... if she changes you. it was one of our rules she stepped on "do not create if you won't save a life". and now... you won't be able to see another sunrise again... to finish your studies, or have a normal family...
-if you do love me, why do you want me to have a normal life?
-because our destiny is a curse.
duminică, 6 iunie 2010
vineri, 4 iunie 2010
in lumea noastra
cum sa-mi zici ca te inspir, prin simplul fapt ca exist?
cum sa ma iubesti, doar ca ma iubesti si atat?
"te iubesc si punct."
virgula, dragul meu. nu e punct. acum te corectez.
vine virgula si cuvintele mele:
"eu te iubesc mai mult."
[care ar deveni "tu ma iubesti mai mult"]
recita-mi iarasi poezii marunte, scrise de genii nebuni,
de morti al caror cuvinte au trait mai mult decat ei.
eu iti voi canta cand stelele cad,
cand un nou suflet se stinge.
ma vei ajuta sa adun sufletele si fum,
in sticlutele noastre imbacsite cu parfum de moarte.
imi vei colora visele, cand inspiratia va disparea,
iar eu te voi ajuta sa vezi lumea in alb si negru.
voi fi grafitul tau si radiera din mana stanga,
pe foaia din fata ta.
vom trage linii impreuna si vom coopera,
ca romeo si julieta.
vom desena o viata mai buna, in care insectele nu exista,
cerul e mereu intunecat, iar florile n-au miros.
vom crea muzica plina cu dezacorduri si vom ruina planeta.
vom instala depresia si ura in inimile tuturor,
iar noi ne vom imbata cu suferinta lor, iubindu-ne.
dupa ce vom cuceri lumea noastra imaginara,
vom dori ceva mai mult. dar eu...
eu voi trai cu teama in suflet.
imi vei fi furat.
imi vei fura si inima, si dragostea.
ma vei lasa secata, trista, suferind.
voi deveni un locuitor al lumii noastre,
a lumii mele.
cum sa ma iubesti, doar ca ma iubesti si atat?
"te iubesc si punct."
virgula, dragul meu. nu e punct. acum te corectez.
vine virgula si cuvintele mele:
"eu te iubesc mai mult."
[care ar deveni "tu ma iubesti mai mult"]
recita-mi iarasi poezii marunte, scrise de genii nebuni,
de morti al caror cuvinte au trait mai mult decat ei.
eu iti voi canta cand stelele cad,
cand un nou suflet se stinge.
ma vei ajuta sa adun sufletele si fum,
in sticlutele noastre imbacsite cu parfum de moarte.
imi vei colora visele, cand inspiratia va disparea,
iar eu te voi ajuta sa vezi lumea in alb si negru.
voi fi grafitul tau si radiera din mana stanga,
pe foaia din fata ta.
vom trage linii impreuna si vom coopera,
ca romeo si julieta.
vom desena o viata mai buna, in care insectele nu exista,
cerul e mereu intunecat, iar florile n-au miros.
vom crea muzica plina cu dezacorduri si vom ruina planeta.
vom instala depresia si ura in inimile tuturor,
iar noi ne vom imbata cu suferinta lor, iubindu-ne.
dupa ce vom cuceri lumea noastra imaginara,
vom dori ceva mai mult. dar eu...
eu voi trai cu teama in suflet.
imi vei fi furat.
imi vei fura si inima, si dragostea.
ma vei lasa secata, trista, suferind.
voi deveni un locuitor al lumii noastre,
a lumii mele.
in your soul
you feel me closer,
when you breath,
but you don't know i'm hiding in
i'm in your soul and in your life.
you feel me warmer than your blood,
you feel me beatting more than your heart.
you feel me in and you don't know what's wrong.
you see me hiding in your dreams,
you feel me crawling in your fears,
and you don't know,
and you don't know what's wrong.
when you breath,
but you don't know i'm hiding in
i'm in your soul and in your life.
you feel me warmer than your blood,
you feel me beatting more than your heart.
you feel me in and you don't know what's wrong.
you see me hiding in your dreams,
you feel me crawling in your fears,
and you don't know,
and you don't know what's wrong.
luni, 31 mai 2010
sâmbătă, 29 mai 2010
de data asta nu
pot. trebuie sa pot. nu am sa profit de ocazie. nu am sa mai profit de mine. s-a terminat.
de acum sunt puternica. nu te mai las sa ma distrugi bucata cu bucata.
-te deranjez?
-nu.
-plec daca vrei.
-nu! ramai. te rog.
-bine.
s-a intins langa ea in pat. si-a strecurat mana dupa umarul ei.
nu. nu pot sa rezist. nu pot. il vreau atat de mult. vreau atat de mult sa-i simt inima batand pe pieptul meu, suprapunandu-se cu a mea.
nu. trebuie. trebuie sa rezist.
s-a sprijinit in coate si se uita la el. parul lui ii curgea peste fata. i l-a dat la o parte.
a privit-o in ochi.
nu. te rog inchide-ti ochii. nu te mai uita la mine. si asa mi-e greu sa lupt. de tine mi-e cel mai frica. in fata ta cad mereu rapusa de sentimente.
-te urasc.
-de ce?
-pentru ca nu pot scapa, nu pot trece peste tine.
-dar nu vreau...
-nici eu. nu inteleg de ce sunt asa in preajma ta. in mod normal i-as scupia intre ochi pe cei care mi-ar face ce mi-ai facut tu. dar nu, eu mereu ma intorc la tine. habar nu ai cat de mult te...
-ma iuebesti?
-nu. te urasc.
-nu te cred.
si-a trantit capul pe perna. se uita in tavan.
oriunde mai bine decat in ochii tai.
-stii ca o sa te sarut. nu?
-da. stiu.
-si nu faci nimic?
-ce sa fac?
-nimic...
isi misca degetele in parul ei, apoi ii intoarse fata spre el. se ridica deasupra ei, sprijinindu-se in cot. apoi o rapuse cu privirea.
e ca atunci. ca in zilele in care imi spuneai "te iubesc" si chiar simteai asta. inca ma mai iubesti, nu?
a continuat sa-l priveasca pret de cateva secunde, care i s-au parut ore. si-a pus palmele pe fata lui.a continuat sa-l priveasca...
s-a apropiat de ea.
nu. te rog nu. stii bine ca nu ma pot opri. te rog.
buzele lor au format o singura inima, care batea la unison. un singur puls, in ambele trupuri. un ritm accelerat al respiratiei. o dorinta stinsa si o dorinta aprinsa. inca una sfaramata.
nu.nu ma pot opri. trebuie. trebuie sa ma opresc.
degetele lui se plimbau pe spatele ei, apoi inapoi spre ochi, spre obraji, spre urechi. ramaneau suspendate in par. buzele ii coborau pe gat.
trebuie sa ma opresc.
te rog opreste-te! te rog.
pieptul lui se lipea de sanii ei, inima langa inima.
-opreste-te.
-imi cer scuze.
-nu-ti cere scuze. nu e vina ta.
-ba da e.
-ba nu e. daca...
-taci. chiar imi pare rau.
o stranse in brate si-si cufunda nasul intre gatul ei si umar.
ea privea tavanul printre firele lor de par incurcate. o navaleau amintiri. mirosul lui nu o ajuta cu nimic. il recunostea dintr-o mie. ii venea sa planga, dar stia ca nu rezolva nimic...
de data asta nu. gata.
-stii, am renuntat la A. pentru tine si as mai renunta inca odata si inca odata. dar de data asta nu pot. nu pot sa-i fac lui L asta. nu pot.
-inteleg. imi pare rau.
-e in regula.
-nu e. acum esti suparata.
-nu sunt suparata.
-nu vreau sa ne indepartam iar.
-nu o vom face.
-il iubesti?
-da.
-cat de mult?
-mai mult decat pe tine.
-deci ma iubesti?
-enorm.
de acum sunt puternica. nu te mai las sa ma distrugi bucata cu bucata.
-te deranjez?
-nu.
-plec daca vrei.
-nu! ramai. te rog.
-bine.
s-a intins langa ea in pat. si-a strecurat mana dupa umarul ei.
nu. nu pot sa rezist. nu pot. il vreau atat de mult. vreau atat de mult sa-i simt inima batand pe pieptul meu, suprapunandu-se cu a mea.
nu. trebuie. trebuie sa rezist.
s-a sprijinit in coate si se uita la el. parul lui ii curgea peste fata. i l-a dat la o parte.
a privit-o in ochi.
nu. te rog inchide-ti ochii. nu te mai uita la mine. si asa mi-e greu sa lupt. de tine mi-e cel mai frica. in fata ta cad mereu rapusa de sentimente.
-te urasc.
-de ce?
-pentru ca nu pot scapa, nu pot trece peste tine.
-dar nu vreau...
-nici eu. nu inteleg de ce sunt asa in preajma ta. in mod normal i-as scupia intre ochi pe cei care mi-ar face ce mi-ai facut tu. dar nu, eu mereu ma intorc la tine. habar nu ai cat de mult te...
-ma iuebesti?
-nu. te urasc.
-nu te cred.
si-a trantit capul pe perna. se uita in tavan.
oriunde mai bine decat in ochii tai.
-stii ca o sa te sarut. nu?
-da. stiu.
-si nu faci nimic?
-ce sa fac?
-nimic...
isi misca degetele in parul ei, apoi ii intoarse fata spre el. se ridica deasupra ei, sprijinindu-se in cot. apoi o rapuse cu privirea.
e ca atunci. ca in zilele in care imi spuneai "te iubesc" si chiar simteai asta. inca ma mai iubesti, nu?
a continuat sa-l priveasca pret de cateva secunde, care i s-au parut ore. si-a pus palmele pe fata lui.a continuat sa-l priveasca...
s-a apropiat de ea.
nu. te rog nu. stii bine ca nu ma pot opri. te rog.
buzele lor au format o singura inima, care batea la unison. un singur puls, in ambele trupuri. un ritm accelerat al respiratiei. o dorinta stinsa si o dorinta aprinsa. inca una sfaramata.
nu.nu ma pot opri. trebuie. trebuie sa ma opresc.
degetele lui se plimbau pe spatele ei, apoi inapoi spre ochi, spre obraji, spre urechi. ramaneau suspendate in par. buzele ii coborau pe gat.
trebuie sa ma opresc.
te rog opreste-te! te rog.
pieptul lui se lipea de sanii ei, inima langa inima.
-opreste-te.
-imi cer scuze.
-nu-ti cere scuze. nu e vina ta.
-ba da e.
-ba nu e. daca...
-taci. chiar imi pare rau.
o stranse in brate si-si cufunda nasul intre gatul ei si umar.
ea privea tavanul printre firele lor de par incurcate. o navaleau amintiri. mirosul lui nu o ajuta cu nimic. il recunostea dintr-o mie. ii venea sa planga, dar stia ca nu rezolva nimic...
de data asta nu. gata.
-stii, am renuntat la A. pentru tine si as mai renunta inca odata si inca odata. dar de data asta nu pot. nu pot sa-i fac lui L asta. nu pot.
-inteleg. imi pare rau.
-e in regula.
-nu e. acum esti suparata.
-nu sunt suparata.
-nu vreau sa ne indepartam iar.
-nu o vom face.
-il iubesti?
-da.
-cat de mult?
-mai mult decat pe tine.
-deci ma iubesti?
-enorm.
miercuri, 19 mai 2010
prima scrisoare
ar trebui sa am un inceput, dar n-o sa am. pentru ca nu vreau si pentru ca nu stiu sa scriu unu momentan. vreau sa ajung la samburele povestii, acolo unde iti explic ce insemni pentru mine si tot ce-ai facut in tot acest timp.
si iata-ma dandu-ti explicatii pe niste site-uri, sau pe un blog amarat. totul pentru ca n-am cuvinte suficiente cand iti aud vocea. pur si simplu clachez. vocabularul meu se saraceste in ultimul hal si raman doar cu "da", "nu", "nu stiu" si evident "te iubesc". am aruncat de atatea ori cu fraza asta in alte persoane, fara s-o simt, fara sa-mi pese macar o secunda. si poftim, de data asta o simt pana in maduva oaselor si o simt atat de tare incat ma doare.
stii, cand imi zici si tu "te iubesc", ei bine uneori incep sa plang. dar nu, nu te speria, nu e de rau. e bine. e prea bine si ma simt atat de copil in preajma ta, ma simt atat de bine, imi vine sa cant tot timpul, si rad tot timpul, si sa te tin de mana pana la epuizare. pana cand mainile noastre se contopesc intr-una singura si ramane asa, pentru totdeauna.
si plang ca un copil care realizeaza ca furtuna a trecut si soarele e afara. plang ca un adult care isi da seama ca mai exista un copil in el, cand priveste pe geam la soarele cald de dupamasa.
deci nu inteleg unde bati! cine esti? ce vrei? ce naiba esti? daca a fost ceva intre noi candva?
deci am luat-o razna. asta inseamna 18 ani? asta inseamna a fi majora? sa imi umplu creieru si sufletu cu nebunie? daca da, atunci te rog sa imi inlocuiesti nebunia cu numele tau si sa nu mai pleci niciodata.
vreau sa fiu fumul din jarul tau, iar tu jarul din tigara mea, sa fiu tigara de pe buzele tale.
nu uita dragul meu... cand eu imi aprin o tigara tu tragi un fum in piept.
si iata-ma dandu-ti explicatii pe niste site-uri, sau pe un blog amarat. totul pentru ca n-am cuvinte suficiente cand iti aud vocea. pur si simplu clachez. vocabularul meu se saraceste in ultimul hal si raman doar cu "da", "nu", "nu stiu" si evident "te iubesc". am aruncat de atatea ori cu fraza asta in alte persoane, fara s-o simt, fara sa-mi pese macar o secunda. si poftim, de data asta o simt pana in maduva oaselor si o simt atat de tare incat ma doare.
stii, cand imi zici si tu "te iubesc", ei bine uneori incep sa plang. dar nu, nu te speria, nu e de rau. e bine. e prea bine si ma simt atat de copil in preajma ta, ma simt atat de bine, imi vine sa cant tot timpul, si rad tot timpul, si sa te tin de mana pana la epuizare. pana cand mainile noastre se contopesc intr-una singura si ramane asa, pentru totdeauna.
si plang ca un copil care realizeaza ca furtuna a trecut si soarele e afara. plang ca un adult care isi da seama ca mai exista un copil in el, cand priveste pe geam la soarele cald de dupamasa.
deci nu inteleg unde bati! cine esti? ce vrei? ce naiba esti? daca a fost ceva intre noi candva?
deci am luat-o razna. asta inseamna 18 ani? asta inseamna a fi majora? sa imi umplu creieru si sufletu cu nebunie? daca da, atunci te rog sa imi inlocuiesti nebunia cu numele tau si sa nu mai pleci niciodata.
vreau sa fiu fumul din jarul tau, iar tu jarul din tigara mea, sa fiu tigara de pe buzele tale.
nu uita dragul meu... cand eu imi aprin o tigara tu tragi un fum in piept.
duminică, 16 mai 2010
bloodstream
okay, cel mai probabil am luat-o pe ulei in ultimu hal.
sunt atat de fericita uneori, incat ma loveste depresia [evident fiindca sunt o pesimista si jumatate]. oricum nu tine mult:)))
dar e ciudat, pt ca sunt fericita si imi vine sa sar in sus in fiecare clipa, si nu ma mai enervez chiar din orice, si daca o fac am cu cine sa vorbesc si... si e ciudat ca vocea aia nu mi-o pot scoate din cap. ma simt atat de bine vorbind cu el. si totusi e un an jumate... mai sunt doua [fuckin'] saptamani pana ne vedem. deci nu cred ca imi doresc sa traiesc ceva mai intens, mai...maxim [am spus] decat prima imbratisare.
am fluturi in stomac si... si eeeee aiureaaaaaaaa. nu mai vreau asta. am zis ca nu mai vreau, dar pentru dumnezeu,vreau atat de mult sa continue totul, sa nu se termine totul brusc. vreau sa dureze o eternitate, pana si acel "hey" la telefon. pana si " bine ba, te pup". deci frate am luat-o razna rau de tot. vreau totul:|
ok, nu ma bagati in seama,dar sunt hiper mega super extra ultra fericitaaaaaaaaa!
i love you honey:*
sunt atat de fericita uneori, incat ma loveste depresia [evident fiindca sunt o pesimista si jumatate]. oricum nu tine mult:)))
dar e ciudat, pt ca sunt fericita si imi vine sa sar in sus in fiecare clipa, si nu ma mai enervez chiar din orice, si daca o fac am cu cine sa vorbesc si... si e ciudat ca vocea aia nu mi-o pot scoate din cap. ma simt atat de bine vorbind cu el. si totusi e un an jumate... mai sunt doua [fuckin'] saptamani pana ne vedem. deci nu cred ca imi doresc sa traiesc ceva mai intens, mai...maxim [am spus] decat prima imbratisare.
am fluturi in stomac si... si eeeee aiureaaaaaaaa. nu mai vreau asta. am zis ca nu mai vreau, dar pentru dumnezeu,vreau atat de mult sa continue totul, sa nu se termine totul brusc. vreau sa dureze o eternitate, pana si acel "hey" la telefon. pana si " bine ba, te pup". deci frate am luat-o razna rau de tot. vreau totul:|
ok, nu ma bagati in seama,dar sunt hiper mega super extra ultra fericitaaaaaaaaa!
i love you honey:*
miercuri, 28 aprilie 2010
duminică, 25 aprilie 2010
nimic.
draga jurnalule,
am ramas fara pixuri si fara foi, desi, e degeaba, apa mi le-a luat pe toate. asa ca doar am sa-ti povestesc.
stii ca acu cateva saptamani am plecat de pe insula aia blestemata. mi-a facut pluta asta si inca e intreaga. am ramas fara mancare, iar apa e foarte putina. in curand voi ajunge sa beau apa asta sarata. gandul ca voi ajunge altundeva ma ajuta sa raman in viata, suficient cat sa imi alimentez psihicul.
incep sa fie valuri mari si mi-e tare teama ca ma voi intoarce pe insula mea. cred ca o sa adorm putin.
inchise ochii. era epuizata. vroia doar sa plece de acolo. trecusera ani de cand lumea uitase de ea. nimeni nu o cautase nici cand avionul se prabusi. s-a descurcat singura destul. voia sa se intoarca inapoi, la populatie, la oamenii prosti cu vise desarte. voia sa fie unul dintre ei.
incepea o noua furtuna. una dezastruoasa. un val ii intoarse pluta.
plamnanii ii erau inundati de apa sarata, iar visul in care se cufundase lua sfarsit.
o sa ies de aici. o sa lupt. o sa fiu gasita. ma voi intoarce la viata mea normala. stiu asta. simt!
incerca sa iasa la suprafata, dar nu facea decat sa cada mai adanc.
o sa lupt.o sa lupt. o sa ma intorc la tine dragul meu. o sa ma intorc. am plecat dar ma voi intoarce. stiu ca ma astepti.
o bucata de lemn o lovise peste tampla. deschise gura larg, si apa o invada. golul din ea era umplut de apa sarata, nisip.
revazu imaginea lui inca odata. zambetul lui... ii auzi vocea inca odata. apoi o alta voce, stranie, feminina. gandul ca a fost inlocuita.
nu...
NUUUUU!
incetase sase mai zbata. lupta a luat sfarsit. valurile au castigat. trupul ei plutea spre suprafata. dar golit de sentimente, de speranta, de viata.
totul a luat sfarsit.
fara tine... sunt nimic.
am ramas fara pixuri si fara foi, desi, e degeaba, apa mi le-a luat pe toate. asa ca doar am sa-ti povestesc.
stii ca acu cateva saptamani am plecat de pe insula aia blestemata. mi-a facut pluta asta si inca e intreaga. am ramas fara mancare, iar apa e foarte putina. in curand voi ajunge sa beau apa asta sarata. gandul ca voi ajunge altundeva ma ajuta sa raman in viata, suficient cat sa imi alimentez psihicul.
incep sa fie valuri mari si mi-e tare teama ca ma voi intoarce pe insula mea. cred ca o sa adorm putin.
inchise ochii. era epuizata. vroia doar sa plece de acolo. trecusera ani de cand lumea uitase de ea. nimeni nu o cautase nici cand avionul se prabusi. s-a descurcat singura destul. voia sa se intoarca inapoi, la populatie, la oamenii prosti cu vise desarte. voia sa fie unul dintre ei.
incepea o noua furtuna. una dezastruoasa. un val ii intoarse pluta.
plamnanii ii erau inundati de apa sarata, iar visul in care se cufundase lua sfarsit.
o sa ies de aici. o sa lupt. o sa fiu gasita. ma voi intoarce la viata mea normala. stiu asta. simt!
incerca sa iasa la suprafata, dar nu facea decat sa cada mai adanc.
o sa lupt.o sa lupt. o sa ma intorc la tine dragul meu. o sa ma intorc. am plecat dar ma voi intoarce. stiu ca ma astepti.
o bucata de lemn o lovise peste tampla. deschise gura larg, si apa o invada. golul din ea era umplut de apa sarata, nisip.
revazu imaginea lui inca odata. zambetul lui... ii auzi vocea inca odata. apoi o alta voce, stranie, feminina. gandul ca a fost inlocuita.
nu...
NUUUUU!
incetase sase mai zbata. lupta a luat sfarsit. valurile au castigat. trupul ei plutea spre suprafata. dar golit de sentimente, de speranta, de viata.
totul a luat sfarsit.
fara tine... sunt nimic.
marți, 6 aprilie 2010
in mii de cuvinte
-mai stii cum strigau picurii de ploaie cand se izbeau de geamul nostru?
-nu mai stiu. nu auzeam. eram surd si orb in fata ta. eram neputincios.
-erai la picioarele mele...
-nu voiam nimic altceva.
-erai prost. erai un tampit si jumatate. erai al meu si doar al meu. eu eram a tuturor, dar niciodata, asculta-ma bine, niciodata ...
-... a mea.
-niciodata. ai fost mereu atat de egoist sa fiu doar a ta. sa nu ma imparti cu nimeni, dar eu nu sunt asa. eu impart. impart totul cu toti. te-am impartit si pe tine in mii de cuvinte, tuturor.
-m-ai impartit tuturor.
-te-am impartit pana n-am mai ramas cu aproape nimic. am ramas cu un singur cuvant. unul singur.
-unul singur?
-unul singur...
-care?
-numele tau.
-care e numele meu?
-nu mai stiu. dar stiu ca e singurul lucru care il mai am din tine.
-numele meu... cine sunt eu?
-numele tau nu-l stiu. dar stiu ca atunci cand am sa-mi reamintesc si-am sa te strig...
-ma voi aduna de pe fetele tuturor, din inimile lor, din mintile lor si voi...
-vei veni la mine.
-intreg.
-intotdeauna?
-mereu.
-nu mai stiu. nu auzeam. eram surd si orb in fata ta. eram neputincios.
-erai la picioarele mele...
-nu voiam nimic altceva.
-erai prost. erai un tampit si jumatate. erai al meu si doar al meu. eu eram a tuturor, dar niciodata, asculta-ma bine, niciodata ...
-... a mea.
-niciodata. ai fost mereu atat de egoist sa fiu doar a ta. sa nu ma imparti cu nimeni, dar eu nu sunt asa. eu impart. impart totul cu toti. te-am impartit si pe tine in mii de cuvinte, tuturor.
-m-ai impartit tuturor.
-te-am impartit pana n-am mai ramas cu aproape nimic. am ramas cu un singur cuvant. unul singur.
-unul singur?
-unul singur...
-care?
-numele tau.
-care e numele meu?
-nu mai stiu. dar stiu ca e singurul lucru care il mai am din tine.
-numele meu... cine sunt eu?
-numele tau nu-l stiu. dar stiu ca atunci cand am sa-mi reamintesc si-am sa te strig...
-ma voi aduna de pe fetele tuturor, din inimile lor, din mintile lor si voi...
-vei veni la mine.
-intreg.
-intotdeauna?
-mereu.
vineri, 26 martie 2010
o clipa
pasari, copaci, vant, masini, oameni, asfalt, zgomot, animale, animale moarte pe marginea soselei, muguri de copaci, primavara, vara, somn, inceput, dragoste, uitare, negare, oameni bolnavi, muzica, stranut, eternele cuvinte...
uneori, toate astea ma dispera. ma arunca intr-o prapastie fara fund, lasandu-ma sa cad, sa cad, sa cad... pentru o clipa as vrea sa dispara tot. sa fiu doar eu in prapastia aia, fara sa simt cum cad. sa fie intuneric, sa plutesc.
pe zi ce trece, clipa aia mi-e tot mai interzisa, tot mai indepartata.
oare imi va placea la nebunie acolo? poate n-as mai vrea sa plec niciodata... poate din cauza asta mi-e interzis sa stiu cum e. poate asa va fi viata de dupa moarte, daca o pot numi "viata".
dar ce ma fac fara foile mele albe si fara creioane? ce-o sa ma fac fara muzica? ce-o sa fac fara sa gandesc? sa fiu intr-un lapsus continuu de ganduri? fara sa mai stiu gustul tigarii? fara sa mai aud scartaitul minei de creion pe o foaie ieftina? fara sa-mi transpun gandurile in cuvinte, desene... muzica?
ar fi atat de bine sa incetez din gandit... as avea un moment de liniste.
o clipa.
atat.
uneori, toate astea ma dispera. ma arunca intr-o prapastie fara fund, lasandu-ma sa cad, sa cad, sa cad... pentru o clipa as vrea sa dispara tot. sa fiu doar eu in prapastia aia, fara sa simt cum cad. sa fie intuneric, sa plutesc.
pe zi ce trece, clipa aia mi-e tot mai interzisa, tot mai indepartata.
oare imi va placea la nebunie acolo? poate n-as mai vrea sa plec niciodata... poate din cauza asta mi-e interzis sa stiu cum e. poate asa va fi viata de dupa moarte, daca o pot numi "viata".
dar ce ma fac fara foile mele albe si fara creioane? ce-o sa ma fac fara muzica? ce-o sa fac fara sa gandesc? sa fiu intr-un lapsus continuu de ganduri? fara sa mai stiu gustul tigarii? fara sa mai aud scartaitul minei de creion pe o foaie ieftina? fara sa-mi transpun gandurile in cuvinte, desene... muzica?
ar fi atat de bine sa incetez din gandit... as avea un moment de liniste.
o clipa.
atat.
vineri, 19 martie 2010
din mine
poate ca durerea asta e doar inauntru si incearca sa iasa afara...
am uitat totul. parca cineva a luat un burete si mi-a sters toata imaginea lui. ii stiu numele si stiu de existenta lui, dar nu mai stiu cum arata, cum miroase, ce voce are, cum saruta...
nimic nu era bine. stia si ea asta. si-a propus sa nu mai treaca prin asta niciodata, dar se lovea mereu si mereu de aceeasi problema. indiferent ce usa deschidea problema o lovea instantaneu.
astazi si-a porpus o zi calma, departe de agitatia orasului, departe de soarele timid al primaverii, departe de toti si toate. si-a aprins o tigara si a deschis cartea "prabusirea casei usher" a lui poe.
"tacere"... tacere. asta e tot ce primesc. tacere.
ma doare.
a inchis cartea. si-a adunat genunchii la piept si continua sa traga din tigara cu ochii atintiti intr-un punct de pe orizont. tacere...
-lara?
-da, mama.
-ce faci?
-fumez.
-inchide usa, te rog.
-bine.
s-a ridicat si-a mers spre usa. a simti o usoara adiere pe sira spinarii. a pus mana pe clanta si-a inchis usa. s-a intors si s-a rezemat de ea.se uita la carte... ii placea sa citeasca pentru a se relaxa, dar azi nu putea. voia doar sa bage tigari in ea pana nu mai putea. voia sa urle, sa planga, sa scrie, sa deseneze, sa bata pe cineva, chiar sa omoare... voia orice, dar nu putea. nimic n-o ajuta sa scape de durere.
incepea sa se sufoce... zambind.
o noua criza. de data asta n-o mai tratez. de data asta nu-mi pasa...
durerea asta vine de undeva si stiu exact de unde. vine din pieptul meu si vrea sa iasa afara. vrea sa plece de acolo. cred ca e atat de urat sa locuiesti in mine incat ai face orice sa fugi. am dreptate? totul e stramt, inghesuit, plin cu lucruri si fete nesimnificative si totusi atat de importante pentru mine, pentru sufletul meu. dar asa inghesuit, totul e prin de praf, nimeni nu mai traieste acolo. ceasornicul meu rugineste... crapa.
sufocarea s-a oprit brusc. si-a prins fata in palme si incerca sa planga. durerea era prea mare. pieptul, gatul, capul... corpul ei era amortit de durere. nu putea sa planga. era aceeasi senzatie dar nicio lacrima.
nu mai stiu...
joi, 18 martie 2010
colier de sunete
pian.
sunetul clapelor. joase, puternice, grele urechii mele.
vant.
frunzele imi sunt aruncate pe podea. geamul meu continua sa ramana deschis, chemand ploaia, vantul, frunzele si praful sa asiste concertului meu.
te-as ruga sa-mi inchizi geamul, caci mi se face frig, dar nu are rost. te-am strigat deja de prea multe ori... poate ai surzit...
clape...
-inchide geamul, dragul meu.
-lasa-ma sa cant.
-nu faci altceva decat sa canti. toata ziua! exagerezi. am si eu nevoie de tine, stii?
suntete puternice, stridente.
-canta dragul meu... eu n-am sa-ti mai cant.
totul revine la sunetele joase, sumbre...
pianul meu vechi... dragostea mea. mai stii cand l-am cumparat? le-am spus alor mei ca asta vreau sa fie cadoul nostru de nunta, dar ei n-au vrut. iti multumesc ca m-ai ajutat sa il cumparam, sa-l caram in camera noastra.
multumesc...
ah, un corb. oh pentru tine am o alta piesa dragul meu. asculta.
nu! nu zbura...
nu si tu...
iti aud pasii mereu, tot mai apasati, mai apasati, mai apasati, mai apasati pe zi ce trece. aud cum trantesti in cealalta camera, geamurile si uneori te vad plimbandu-te prin camera asta... sau doar mi se pare.
sunete albe. o noua piesa, un nou colier din sunete.
poate ar trebui sa inchid geamul...
sau nu...
vantul pofteste-nauntru prin perdelele rupte...
rafale de vant iti imprastie partiturile, le amesteca cu frunzele toamnei, praful verii si penele mele. pianul, clapele, notele, sunetele tale... tot ce ai.
dragul meu, eu am plecat si tu nici nu stii. m-am stins, ca si tine...
nu mai canta. invata sa mori.
duminică, 14 martie 2010
din cand in cand
daca bat din palme si inchid ochii, asa din cand in cand, crezi ca merge?
din cand in cand o sa te tin de mana. nu te supara pe mine, dar e un tic de-al meu. ma simt in siguranta asa...
din cand in cand o sa incerc sa te sarut. sa nu te mai tragi, doar pentru ca ai o alta iubita sau pentru ca tii la reputatia mea. mie nu-mi mai pasa de mine...
din cand in cand o sa-ti trantesc usa in nas. nu fac asta ca sa ma fac dorita. o fac pentru ca... tu nu esti doar al meu.
din cand in cand o sa ma bag in seama si-am sa ma auto-invit la tine. nu pentru ca tin la tine, ci pentru ca imi place sa ne facem de cap pana la epuizare...
din cand in cand o sa te enervez. nu pentru ca asa vreau, ci pentru ca asa sunt eu...
din cand in cand o sa te doresc tot mai mult, dar am sa pastrez distanta, caci nu-mi faci bine...
din cand in cand nu am sa-ti mai cant piesele noastre. pentru ca nu vreau sa te obisnuiesti cu vocea mea...
din cand in cand n-am sa te mai bat la cap ca sa tii la mine. vreau sa faci singur asta...
din cand in cand n-am sa mai fiu eu, lara, a ta. o sa fiu lara altcuiva...
din cand in cand amsa-ti cer sa ma ierti pentru asta...
numai din cand in cand.
din cand in cand o sa te tin de mana. nu te supara pe mine, dar e un tic de-al meu. ma simt in siguranta asa...
din cand in cand o sa incerc sa te sarut. sa nu te mai tragi, doar pentru ca ai o alta iubita sau pentru ca tii la reputatia mea. mie nu-mi mai pasa de mine...
din cand in cand o sa-ti trantesc usa in nas. nu fac asta ca sa ma fac dorita. o fac pentru ca... tu nu esti doar al meu.
din cand in cand o sa ma bag in seama si-am sa ma auto-invit la tine. nu pentru ca tin la tine, ci pentru ca imi place sa ne facem de cap pana la epuizare...
din cand in cand o sa te enervez. nu pentru ca asa vreau, ci pentru ca asa sunt eu...
din cand in cand o sa te doresc tot mai mult, dar am sa pastrez distanta, caci nu-mi faci bine...
din cand in cand nu am sa-ti mai cant piesele noastre. pentru ca nu vreau sa te obisnuiesti cu vocea mea...
din cand in cand n-am sa te mai bat la cap ca sa tii la mine. vreau sa faci singur asta...
din cand in cand n-am sa mai fiu eu, lara, a ta. o sa fiu lara altcuiva...
din cand in cand amsa-ti cer sa ma ierti pentru asta...
numai din cand in cand.
sâmbătă, 13 martie 2010
eu vreau ce tu nu-mi dai
uneori vreau sa fiu suficient de buna doar pentru mine.
nu ti-am cerut sfaturi [si nici n-am s-o fac de altfel] cum sa fiu, cum sa ma comport, cum sa desenez, cum sa scriu. nu ti-am cerut sa-mi ceri ceva. nu te-am rugat niciodata sa-mi trimiti scrisori sau sa-mi scrii versuri.
intelege ca nu vreau nimic de la tine.
tot ce crezi ca vreau de la tine, vreau de fapt de la mine. vreau sa ma iubesc eu, nu tu pe mine. vreau sa ma vad eu frumoasa, nu tu. vreau sa fiu eu perfecta pentru mine, sa ma satur de imperfectiunile care mi le gasesc zilnic intr-o bucata de sticla. nu vreau sa-mi spui ce "nasuc" am, ce gene lungi sau ce buze carnoase am. nu. nu vreau sa-mi mai bagi replici dragute, nu vreau flori si nici bomboane. nu vreau sa scoti o piesa pentru mine si sa-l faci hit. eu vreau sa cant. eu vreau sa scriu. eu vreau sa fac de toate si nimic. eu vreau sa fiu doar a mea si doaaaar a mea.
nu vreau sa ma mai impart cu tine sau cu ei... si nici cu ea.
ma lasi sa fiu doar a mea astazi?
nu ti-am cerut sfaturi [si nici n-am s-o fac de altfel] cum sa fiu, cum sa ma comport, cum sa desenez, cum sa scriu. nu ti-am cerut sa-mi ceri ceva. nu te-am rugat niciodata sa-mi trimiti scrisori sau sa-mi scrii versuri.
intelege ca nu vreau nimic de la tine.
tot ce crezi ca vreau de la tine, vreau de fapt de la mine. vreau sa ma iubesc eu, nu tu pe mine. vreau sa ma vad eu frumoasa, nu tu. vreau sa fiu eu perfecta pentru mine, sa ma satur de imperfectiunile care mi le gasesc zilnic intr-o bucata de sticla. nu vreau sa-mi spui ce "nasuc" am, ce gene lungi sau ce buze carnoase am. nu. nu vreau sa-mi mai bagi replici dragute, nu vreau flori si nici bomboane. nu vreau sa scoti o piesa pentru mine si sa-l faci hit. eu vreau sa cant. eu vreau sa scriu. eu vreau sa fac de toate si nimic. eu vreau sa fiu doar a mea si doaaaar a mea.
nu vreau sa ma mai impart cu tine sau cu ei... si nici cu ea.
ma lasi sa fiu doar a mea astazi?
marți, 9 martie 2010
golul din noi
gol.
gol.
gol.
totul e prea gol. prea rece. mult prea gol si rece.
un gol in care fluturii zboara cum vor si lovesc ce vor. se inmultesc cand clipesti si te lovesc cand respiri.
te lovesc pana simti ca o sa pocnesti de la durere. e un abuz fizic si psihic adunat pe plan sentimental. iti ataca fiecare gand, fiecare cuvant.
durerea te face sa mutesti, sa inchizi ochii si sa nu mai respiri. te face sa mori, sa cazi in golul ala adanc dinauntru. te face sa vrei sa tipi dar in acelasi timp sa taci si sa cazi in continuare.
te face sa vrei sa faci si tu abuz de durere, dar nu poti.
nu te misca.
nu clipi.
nu respira.
taci.
cazi.
gol.
nu tipa.
nu vorbi.
nu deschide ochii.
iti ingheata degetele. frigul te face sa vrei sa-ti lipesti mainile de alte maini. nu vrei calorifere, manusi, paturi, haine. vrei o alta pereche de maini si nu una oarecare. doar una singura.
una.
una pentru tine.
doar pentru tine.
taci.
nu te misca.
nu respira.
nu deschide ochii.
cazi.
indura.
iti vine sa plangi. stii ca nu poti, nu? daca deschizi ochii te loveste durerea, dar stai... nu poti sa plangi. golul din tine absoarbe tot.
n-ai lacrimi, nu poti sa plangi.
cazi jos si incepi sa gemi de durere, fara sa respiri. vrei sa tipi afara toata durerea. toata.
incearca doar...
nu respira.
nu deschide ochii.
taci.
cazi.
indura.
deschide ochii.
trage aer adanc in piept.
ridica-te si mergi mai departe.
totul va fi bine.
totul e ok.
totul a trecut.
golul e la locul lui.
in tine.
in mine.
in noi doi.
gol.
gol.
totul e prea gol. prea rece. mult prea gol si rece.
un gol in care fluturii zboara cum vor si lovesc ce vor. se inmultesc cand clipesti si te lovesc cand respiri.
te lovesc pana simti ca o sa pocnesti de la durere. e un abuz fizic si psihic adunat pe plan sentimental. iti ataca fiecare gand, fiecare cuvant.
durerea te face sa mutesti, sa inchizi ochii si sa nu mai respiri. te face sa mori, sa cazi in golul ala adanc dinauntru. te face sa vrei sa tipi dar in acelasi timp sa taci si sa cazi in continuare.
te face sa vrei sa faci si tu abuz de durere, dar nu poti.
nu te misca.
nu clipi.
nu respira.
taci.
cazi.
gol.
nu tipa.
nu vorbi.
nu deschide ochii.
iti ingheata degetele. frigul te face sa vrei sa-ti lipesti mainile de alte maini. nu vrei calorifere, manusi, paturi, haine. vrei o alta pereche de maini si nu una oarecare. doar una singura.
una.
una pentru tine.
doar pentru tine.
taci.
nu te misca.
nu respira.
nu deschide ochii.
cazi.
indura.
iti vine sa plangi. stii ca nu poti, nu? daca deschizi ochii te loveste durerea, dar stai... nu poti sa plangi. golul din tine absoarbe tot.
n-ai lacrimi, nu poti sa plangi.
cazi jos si incepi sa gemi de durere, fara sa respiri. vrei sa tipi afara toata durerea. toata.
incearca doar...
nu respira.
nu deschide ochii.
taci.
cazi.
indura.
deschide ochii.
trage aer adanc in piept.
ridica-te si mergi mai departe.
totul va fi bine.
totul e ok.
totul a trecut.
golul e la locul lui.
in tine.
in mine.
in noi doi.
sevraj de februarie
cred ca aveam nevoie prea tare de asta. lovitura sub centura perfecta.
cum de mi-am permis?
cum de mi-am permis sa cred ca va fi mai bine, acum?
niciodata nu e mai bine, doar mai rau. niciodata mai bine...
cum am putut sa cred asta? adica mi-a fost greu sapte luni sa cred ca totul a disparut intre noi. stii bine cat am luptat. stii bine cat de mult tineam la tine... am avut nevoie de o nenorocire ca sa te uit. nenorocirea aia a venit.
m-a nenorocit cu totul.
nu mai stiam nimic de mine. nu mai intelegeam nimic. nu-mi mai pasa de tine, de mine, de noi. vroiam doar sa mor. nimic mai mult. doar sa mor.
dar am continuat sa zambesc si sa rad. sa par fericita. dar nu eram. nici n-am incercat sa fiu. n-am vrut. deloc. n-am putut.
acum... ma intorc la luna februarie. luna pe care o urasc cu toata fiinta mea.am prea multe, de fapt mult prea multe probleme luna asta. intotdeauna sarbatoresc problemele vechi cu o depresie ca la carte.
adormeam in lacrimi si sughituri.
ma trezeam cu capul pe wc dandu-mi afara stomcaul si fierea.
ma trezeam ca desenez acelasi lucru in diferite variante.
tot ce ziceam se invartea in jurul subiectului din ziua aia.
anu asta a fost altfel. m-am chinuit doar trei zile. atunci a aparut... ei bine, a aparut cineva. cineva care te-a inlocuit pe tine, cineva care m-a facut sa uit de nenorocire, cineva care mi-a redat zambetul pe buze.
un cineva anonim.
totul se intorcea la vremurile de demult, la vremurile bune, cand asteptam cu nerabdare soarele si iarba. primavara, vara...
imi vine sa-mi dau pumni in cap cand ma gandesc ca n-avea niciun rost sa cred ca-mi va fi mai bine. nu mi-e. tot eu inghit cacat. tot eu pic in starea de sevraj. de luna februarie.
e aprilie, dar eu inca am ramas in februarie.
cum de mi-am permis?
cum de mi-am permis sa cred ca va fi mai bine, acum?
niciodata nu e mai bine, doar mai rau. niciodata mai bine...
cum am putut sa cred asta? adica mi-a fost greu sapte luni sa cred ca totul a disparut intre noi. stii bine cat am luptat. stii bine cat de mult tineam la tine... am avut nevoie de o nenorocire ca sa te uit. nenorocirea aia a venit.
m-a nenorocit cu totul.
nu mai stiam nimic de mine. nu mai intelegeam nimic. nu-mi mai pasa de tine, de mine, de noi. vroiam doar sa mor. nimic mai mult. doar sa mor.
dar am continuat sa zambesc si sa rad. sa par fericita. dar nu eram. nici n-am incercat sa fiu. n-am vrut. deloc. n-am putut.
acum... ma intorc la luna februarie. luna pe care o urasc cu toata fiinta mea.am prea multe, de fapt mult prea multe probleme luna asta. intotdeauna sarbatoresc problemele vechi cu o depresie ca la carte.
adormeam in lacrimi si sughituri.
ma trezeam cu capul pe wc dandu-mi afara stomcaul si fierea.
ma trezeam ca desenez acelasi lucru in diferite variante.
tot ce ziceam se invartea in jurul subiectului din ziua aia.
anu asta a fost altfel. m-am chinuit doar trei zile. atunci a aparut... ei bine, a aparut cineva. cineva care te-a inlocuit pe tine, cineva care m-a facut sa uit de nenorocire, cineva care mi-a redat zambetul pe buze.
un cineva anonim.
totul se intorcea la vremurile de demult, la vremurile bune, cand asteptam cu nerabdare soarele si iarba. primavara, vara...
imi vine sa-mi dau pumni in cap cand ma gandesc ca n-avea niciun rost sa cred ca-mi va fi mai bine. nu mi-e. tot eu inghit cacat. tot eu pic in starea de sevraj. de luna februarie.
e aprilie, dar eu inca am ramas in februarie.
joi, 4 martie 2010
scrie-i lumii despre noi
-te rooog ia-ma in brate. vino sa ne plimbam prin parc...
-nu am timp acum.
-de ce?
-pentru ca scriu. trebuie sa scot cartea asta altfel nu vom avea unde sa locuim.
-ne putem muta la mama. a zis ca e inregula. adica ea oricum locuieste singura si eu sunt singurul ei copil. ii e dor de mine.
-intelege ca nu ma pot muta cu ea in casa.
-de ce?
-pentru ca... lasa-ma sa scriu. mi-am uitat ideea din cauza ta! nenorocito!
-imi pare...
-iesi afara de aici! ACUM!
povestea mea...
povestea mea incepe... eh, incepe cu sfarsitul.
imi placea sa stau in jurul lui indiferent ce facea. cand manca, scria, citea, dormea... imi placea sa-l admir.
imi era tare drag cand statea pe balconul nostru, in timpul furtunilor. isi aprindea tigara dupa tigara si scria intr-una. uneori ma chema sa stau cu el si ma ruga sa-i cant.
uneori adormea in leaganul ala vechi primit de la mama. ma cuibaream in poalele lui si ii cantam soptit poezia scrisa de noi.
"zambeste
cand vantul bate-n geam,
pana cand cerul e calm,
cand soarele apune
si luna ne-ncanta cu dor.
adormi pe un fulg de nor,
sopteste-mi: somn usor.
zambeste-mi cu ochii tai verzi,
apoi ascunde-i in jarul din foc.
in bratele mele nebune
afunda-te-n somn.
te iubesc..."
eram tare fericiti. cel putin asa parea.
a scris o carte despre mine si despre dragostea noastra. dar finalul era putin diferit. era banal ca oricare poveste de dragoste sau basm. cei doi se casatoreau, aveau un baietel pe nume denis, traiesc pana la adanci batraneti, au nepoti si tot asa. desi voiam finalul acesta, stiam ca nu-l voi primi.
intr-o zi m-am decis sa mergem la plimbarea aia care o voia. m-a luat de mana si a inceput sa zambeasca. m-as fi intors in casa sa scriu inca doua pagini legate de zambetul ei, dar nu m-a lasat. a inceput sa ploua foarte tare. eram uzi leoarca, iar eu eram plin de nervi. ea zambea. de fapt, radea. era fericita.
din ce cauza era asa fericita? ce motive avea sa zambeasca? de ce era perfecta?
-multumesc! in sfarsit iesim din casa!
-o sa ploua.
-ploaia... ploaia e minunata, vara. e calda si pura, dragul meu.
-pura...
n-am sa uit niciodata ziua aceea.
nu mai suport!
cand trece cate-un strain pe langa mine, ce-i poarta mirosul, imi vine sa plang. vreau sa-l opresc si sa-l intreb de dragul meu... sa-l intreb de ce-i poarta mirosul, daca l-a vazut sau daca a dat mana cu el...
daca e bine...
daca mai scrie...
daca mai scrie lumii despre noi...
-nu am timp acum.
-de ce?
-pentru ca scriu. trebuie sa scot cartea asta altfel nu vom avea unde sa locuim.
-ne putem muta la mama. a zis ca e inregula. adica ea oricum locuieste singura si eu sunt singurul ei copil. ii e dor de mine.
-intelege ca nu ma pot muta cu ea in casa.
-de ce?
-pentru ca... lasa-ma sa scriu. mi-am uitat ideea din cauza ta! nenorocito!
-imi pare...
-iesi afara de aici! ACUM!
povestea mea...
povestea mea incepe... eh, incepe cu sfarsitul.
imi placea sa stau in jurul lui indiferent ce facea. cand manca, scria, citea, dormea... imi placea sa-l admir.
imi era tare drag cand statea pe balconul nostru, in timpul furtunilor. isi aprindea tigara dupa tigara si scria intr-una. uneori ma chema sa stau cu el si ma ruga sa-i cant.
uneori adormea in leaganul ala vechi primit de la mama. ma cuibaream in poalele lui si ii cantam soptit poezia scrisa de noi.
"zambeste
cand vantul bate-n geam,
pana cand cerul e calm,
cand soarele apune
si luna ne-ncanta cu dor.
adormi pe un fulg de nor,
sopteste-mi: somn usor.
zambeste-mi cu ochii tai verzi,
apoi ascunde-i in jarul din foc.
in bratele mele nebune
afunda-te-n somn.
te iubesc..."
eram tare fericiti. cel putin asa parea.
a scris o carte despre mine si despre dragostea noastra. dar finalul era putin diferit. era banal ca oricare poveste de dragoste sau basm. cei doi se casatoreau, aveau un baietel pe nume denis, traiesc pana la adanci batraneti, au nepoti si tot asa. desi voiam finalul acesta, stiam ca nu-l voi primi.
intr-o zi m-am decis sa mergem la plimbarea aia care o voia. m-a luat de mana si a inceput sa zambeasca. m-as fi intors in casa sa scriu inca doua pagini legate de zambetul ei, dar nu m-a lasat. a inceput sa ploua foarte tare. eram uzi leoarca, iar eu eram plin de nervi. ea zambea. de fapt, radea. era fericita.
din ce cauza era asa fericita? ce motive avea sa zambeasca? de ce era perfecta?
-multumesc! in sfarsit iesim din casa!
-o sa ploua.
-ploaia... ploaia e minunata, vara. e calda si pura, dragul meu.
-pura...
n-am sa uit niciodata ziua aceea.
nu mai suport!
cand trece cate-un strain pe langa mine, ce-i poarta mirosul, imi vine sa plang. vreau sa-l opresc si sa-l intreb de dragul meu... sa-l intreb de ce-i poarta mirosul, daca l-a vazut sau daca a dat mana cu el...
daca e bine...
daca mai scrie...
daca mai scrie lumii despre noi...
marți, 23 februarie 2010
chiar crezi?
tu chiar crezi ca ma poti schimba?
-nu-mi mai zambi. intoarce-te cu fata la perete si taci.nu-mi mai spune ca sunt a ta. n-am fost a ta niciodata. nu sunt un obiect, stii?
-dar esti a mea pentru cateva ore, stii?
-nu sunt. nici n-am fost. tu esti doar o distractie pentru mine si atat.
-deocamdata. dar...
-ba nu. nu deocamdata. n-am sa te iubesc, stai linistit. n-am chef de iubit acuma.
-acuma...
-nu mai insista.
-stai! unde pleci?
-departe de tine. iti faci iluzii degeaba. eu sunt a mea si ma iubesc doar pe mine.
-nu-mi pasa ca esti narcisista...
-hahahaha, buna asta. da-o in pula mea. n-am chef acuma.
-te rog asculta-ma.
-esti patetic! ai ajuns sa ma rogi...
-nu-mi pasa.
-treaba ta. am plecat.
-nu pleci nicaieri.
a prins-o de mana si-a tras-o inapoi in pat. a luat-o in brate si i-a sarutat fruntea.
ma simteam acasa. aveam pe cineva care tinea la mine mai mult decat o preietena, ma iubea. am ramas ascunsa in bratele lui, la pieptul sau. brusc nu vroiam sa mai plec.
-de ce plangi?
-nu plang.
-ti-am zis ca o sa te fac sa ma iubesti.
-nu te iubesc.
-ba da, dar inca nu stii asta.
-taci.
-nu ripostezi fizic doar verbal. stiu ca nu vrei sa pleci.
-priveste-ma doar.
-stai!
-nu. tu chiar crezi ca ma poti schimba?
-incerc...
m-am ridicat, m-am imbracat si-am plecat. mi-am aprins o tigara si-am inchis ochii. sunt bine. nu te iubesc...
m-ai schimbat deja de prea multe ori. m-ai schimbat ca om, dar m-ai si inlocuit de prea multe ori.
ai vrut sa ma schimbi. ai reusit.
-nu-mi mai zambi. intoarce-te cu fata la perete si taci.nu-mi mai spune ca sunt a ta. n-am fost a ta niciodata. nu sunt un obiect, stii?
-dar esti a mea pentru cateva ore, stii?
-nu sunt. nici n-am fost. tu esti doar o distractie pentru mine si atat.
-deocamdata. dar...
-ba nu. nu deocamdata. n-am sa te iubesc, stai linistit. n-am chef de iubit acuma.
-acuma...
-nu mai insista.
-stai! unde pleci?
-departe de tine. iti faci iluzii degeaba. eu sunt a mea si ma iubesc doar pe mine.
-nu-mi pasa ca esti narcisista...
-hahahaha, buna asta. da-o in pula mea. n-am chef acuma.
-te rog asculta-ma.
-esti patetic! ai ajuns sa ma rogi...
-nu-mi pasa.
-treaba ta. am plecat.
-nu pleci nicaieri.
a prins-o de mana si-a tras-o inapoi in pat. a luat-o in brate si i-a sarutat fruntea.
ma simteam acasa. aveam pe cineva care tinea la mine mai mult decat o preietena, ma iubea. am ramas ascunsa in bratele lui, la pieptul sau. brusc nu vroiam sa mai plec.
-de ce plangi?
-nu plang.
-ti-am zis ca o sa te fac sa ma iubesti.
-nu te iubesc.
-ba da, dar inca nu stii asta.
-taci.
-nu ripostezi fizic doar verbal. stiu ca nu vrei sa pleci.
-priveste-ma doar.
-stai!
-nu. tu chiar crezi ca ma poti schimba?
-incerc...
m-am ridicat, m-am imbracat si-am plecat. mi-am aprins o tigara si-am inchis ochii. sunt bine. nu te iubesc...
m-ai schimbat deja de prea multe ori. m-ai schimbat ca om, dar m-ai si inlocuit de prea multe ori.
ai vrut sa ma schimbi. ai reusit.
miercuri, 17 februarie 2010
ikar
incearca doar sa-ti imaginezi prin ce trec...
o carare printre haine murdare, foi iscalite de pix... chistoace de tigari moarte intinse in ordine crescatoare langa trei cesti triste de cafea. ea ascunsa intre paturi si perne, cu ultima tigara pe buze.
-nu mai vreau. gata. o sa-mi rearanjez viata. o sa fiu propiul meu arhitect, designer interior si vestimentar. o sa-mi bag picioarele in ei si nu o sa-mi mai pese. o sa te uit, la fel cum tu m-ai uitat. n-am sa te mai recunosc si totul o sa se intoarca la vremea in care tu erai doar strainul de la masa alaturata.
a inceput sa isi stranga lucrurile, sa le puna in ordine cum ii placea ei mai demult. a inceput sa sorteze hainele curate, hainele care ii mai erau bune si hainele de dat saracilor. ii placea sa-i ajute cand veneau la usa ei...
a pus mana pe un maieu mov pe care il purtase ultima data acu' cateva luni. nu parea murdar si nici sifonat. l-a mototolit in palme si l-a dus la nas. a inspirat adanc...
-nu... nu pot.
mirosul lui era impregnat atat de perfect ca si cum ar fi fost acolo. s-a asezat pe pat, cu maieul mototolit la piept, ochii la fereastra. i s-a parut ca-l vede venind spre casa ei...
-nu. n-ai voie aici. e teritoriul meu, iar tu esti un strain, un intrus. nu ai voie! NU AI VOIE!
a continuat sa tipe pana n-a mai avut voce. si-a ascuns fata in maieu si-a plans pana i-a spalat mirosul lui...
-nu te mai vreau aici...niciodata.
s-a intins pe podea, intre lucrurile ei sortate. le-a imprasiteat pe toate, a rupt pozele cu ei doi si-a pastrat o bucatica cu zambetul lui.
-soare... asta erai tu... un soare dupa care multi tanjesc. eu... eu eram ikar. singurul tau ikar. nu-i asa?
o supradoza de durere numai buna pentru un somn lung si greu.
-nu mai am aripi...mi le-ai ars.
o carare printre haine murdare, foi iscalite de pix... chistoace de tigari moarte intinse in ordine crescatoare langa trei cesti triste de cafea. ea ascunsa intre paturi si perne, cu ultima tigara pe buze.
-nu mai vreau. gata. o sa-mi rearanjez viata. o sa fiu propiul meu arhitect, designer interior si vestimentar. o sa-mi bag picioarele in ei si nu o sa-mi mai pese. o sa te uit, la fel cum tu m-ai uitat. n-am sa te mai recunosc si totul o sa se intoarca la vremea in care tu erai doar strainul de la masa alaturata.
a inceput sa isi stranga lucrurile, sa le puna in ordine cum ii placea ei mai demult. a inceput sa sorteze hainele curate, hainele care ii mai erau bune si hainele de dat saracilor. ii placea sa-i ajute cand veneau la usa ei...
a pus mana pe un maieu mov pe care il purtase ultima data acu' cateva luni. nu parea murdar si nici sifonat. l-a mototolit in palme si l-a dus la nas. a inspirat adanc...
-nu... nu pot.
mirosul lui era impregnat atat de perfect ca si cum ar fi fost acolo. s-a asezat pe pat, cu maieul mototolit la piept, ochii la fereastra. i s-a parut ca-l vede venind spre casa ei...
-nu. n-ai voie aici. e teritoriul meu, iar tu esti un strain, un intrus. nu ai voie! NU AI VOIE!
a continuat sa tipe pana n-a mai avut voce. si-a ascuns fata in maieu si-a plans pana i-a spalat mirosul lui...
-nu te mai vreau aici...niciodata.
s-a intins pe podea, intre lucrurile ei sortate. le-a imprasiteat pe toate, a rupt pozele cu ei doi si-a pastrat o bucatica cu zambetul lui.
-soare... asta erai tu... un soare dupa care multi tanjesc. eu... eu eram ikar. singurul tau ikar. nu-i asa?
o supradoza de durere numai buna pentru un somn lung si greu.
-nu mai am aripi...mi le-ai ars.
marți, 16 februarie 2010
azi nu am chef de tine
-imi pare rau, azi nu am chef de tine...
totul devine obisnuinta, deja vu, habar n-am. deci tot tot tot e confuz, plictisitor si monoton.
paharul de vin rosu dulce care il beau zilnic devine ambiguu, iar sexul cu tine devine... ciudat, anemic.
sentimentele mele ma storc de viata zilnic si nu fac altceva decat sa beau, sa fumez, sa ascult piese care imi fut starea si mai tare sau sa caut senzatii tari la orice ora. ma enervez din orice, iar cand refuzi sa ma saruti imi vine sa te omor din bataie.
ma enerveaza cand ma suna el si ma cheama la bere, desi stiu ca tocmai a terminat de futut o nesatula si are chef de mine in pat sau barfe, ca deh n-a prins demult la mine. ma enerveaza ca minte si ma minte.
ignoranta e cheia succesului.
da-o dracului de treaba. nu mai am chef de nimic. nici sa sciu, nici sa desenez, nici nimic. azi nu iubesc nimic. azi nu vreau nimic. de fapt vreau sa cad intr-o coma alcoolica si sa mor dracului. mai vreau un singur lucru [mai am un singur dor]:
un pet de timisoreana si un pachet de lucky strike rosu, mare nisip august. atata vreau.
totul devine obisnuinta, deja vu, habar n-am. deci tot tot tot e confuz, plictisitor si monoton.
paharul de vin rosu dulce care il beau zilnic devine ambiguu, iar sexul cu tine devine... ciudat, anemic.
sentimentele mele ma storc de viata zilnic si nu fac altceva decat sa beau, sa fumez, sa ascult piese care imi fut starea si mai tare sau sa caut senzatii tari la orice ora. ma enervez din orice, iar cand refuzi sa ma saruti imi vine sa te omor din bataie.
ma enerveaza cand ma suna el si ma cheama la bere, desi stiu ca tocmai a terminat de futut o nesatula si are chef de mine in pat sau barfe, ca deh n-a prins demult la mine. ma enerveaza ca minte si ma minte.
ignoranta e cheia succesului.
da-o dracului de treaba. nu mai am chef de nimic. nici sa sciu, nici sa desenez, nici nimic. azi nu iubesc nimic. azi nu vreau nimic. de fapt vreau sa cad intr-o coma alcoolica si sa mor dracului. mai vreau un singur lucru [mai am un singur dor]:
un pet de timisoreana si un pachet de lucky strike rosu, mare nisip august. atata vreau.
duminică, 14 februarie 2010
aripi de sulf
camera goala, intuneric, umezeala. aprinde un chibrit. sulful iti taie respiratia pentru un moment. te ustura. lumina scurta. se stinge. ramai fara oxigen si totusi traiesti. mai incerci cu chibritele, dar degeaba... doar sulful produce un miros usurator, fara lumina sau caldura.
ascunde-te de ei.
fugi si ascunde-te.
simti cum vin si se urca pe tine. te doboara. te arunca jos si-ti invadeaza narile, urechile, gura, creierul, stomacul, inima.
fluturi.
durere.
intuneric.
umezeala.
sulf.
fluturi.
te ridici si fugi.
vrei lumina, culori, o raza. orice...
nu.
cazi jos si incerci sa-i indepartezi. mai ai putin si-ti smulgi pielea si carnea de pe tine. inima te doare cel mai tare. acolo au distrus deja tot.
inchizi ochii si incerci sa respiri.
oxigen.
albastru.
o flacara albastra palpaie in fata ochilor tai. indeparteaza fluturii si reda-ti portia de oxigen.
dar poate e prea mica portia asta...
asfixiere.
claustrofobie.
flacara dispare.
aerul dispare.
fluturii revin.
continua sa macine tot ce prind in tine. te fac sa plangi, sa zbieri, sa zdrobesti, sa rupi, sa omori, sa distrugi tot ce gasesti. sa-ti pierzi mintile...
aripile lor suflate cu sulf, produc scantei micute dar puternice,suficient pentru a te distruge.
batai de aripi.
batai de inima.
batai de pleoape.
aprinde un chibrit.
sulf.
ascunde-te de ei.
fugi si ascunde-te.
simti cum vin si se urca pe tine. te doboara. te arunca jos si-ti invadeaza narile, urechile, gura, creierul, stomacul, inima.
fluturi.
durere.
intuneric.
umezeala.
sulf.
fluturi.
te ridici si fugi.
vrei lumina, culori, o raza. orice...
nu.
cazi jos si incerci sa-i indepartezi. mai ai putin si-ti smulgi pielea si carnea de pe tine. inima te doare cel mai tare. acolo au distrus deja tot.
inchizi ochii si incerci sa respiri.
oxigen.
albastru.
o flacara albastra palpaie in fata ochilor tai. indeparteaza fluturii si reda-ti portia de oxigen.
dar poate e prea mica portia asta...
asfixiere.
claustrofobie.
flacara dispare.
aerul dispare.
fluturii revin.
continua sa macine tot ce prind in tine. te fac sa plangi, sa zbieri, sa zdrobesti, sa rupi, sa omori, sa distrugi tot ce gasesti. sa-ti pierzi mintile...
aripile lor suflate cu sulf, produc scantei micute dar puternice,suficient pentru a te distruge.
batai de aripi.
batai de inima.
batai de pleoape.
aprinde un chibrit.
sulf.
joi, 11 februarie 2010
sa-mi aduci o tigara
sa nu ma uiti, te rog...
sa ma vezi macar odata pe saptamana, plimbandu-ma cu ceasca de cafea in mana dreapta si tigara in stanga. imbracata cu camasa ta sifonata si chilotii mei negrii dantelati, incaltata in papucii mei labute de tigru. sa vezi cum trag jaluzelele ca sa-ti luminez ziua... vin si ma asez deasupra ta ca sa-ti sarut buzele uscate. iti mangai fata umflata de somn si-ti sarut pleoapele grele.
urmareste-ma spre bucatarie, unde te asteapta o cana de cafea goala si doua scaune triste. sa te infioare mirosul chistoacelor din scrumiera folosita de mine,ultima data. sa-ti para rau cand vezi mormanul de vase din chiuveta.
priveste-ma buimacit cand dispar spre lumina de la geamul crapat.
intoarce-te si atinge poza noastra. sa-ti amintesti cand am inramat-o si sa zambesti.
sa nu ma uiti dragul meu...
du-te la dus si aseaza-te jos. lasa apa sa-ti spele urmele de vise si cosmaruri. uita-te spre pragul usii deschise. stau goala si rad de prostiile noastre nesimnificative. sa razi cu mine... de mine. de felul in care rad...
aruca-te in pat si trage-ti plapuma in cap. am s-o trag jos de pe tine si-am sa-ti cer sa ne distram si noi putin. ia perna in brate si arunc-o pe jos. nu sunt eu... simte cum imi lipesc pielea mea rece de tine, respirand sacadat pe pieptul tau. doreste-ti cu toata fiinta ta sa fiu acolo si sa-ti spun cat imi place timpul petrecut cu tine.
lasa-ma sa te sarut inca odata si inca odata. lasa-ma sa te plictisesc.
n-am vrut sa te cunosc si nici tu n-ai vrut. dar s-a intamplat...
sa-mi aduci o tigara si-o floare, te rog...
sa ma vezi macar odata pe saptamana, plimbandu-ma cu ceasca de cafea in mana dreapta si tigara in stanga. imbracata cu camasa ta sifonata si chilotii mei negrii dantelati, incaltata in papucii mei labute de tigru. sa vezi cum trag jaluzelele ca sa-ti luminez ziua... vin si ma asez deasupra ta ca sa-ti sarut buzele uscate. iti mangai fata umflata de somn si-ti sarut pleoapele grele.
urmareste-ma spre bucatarie, unde te asteapta o cana de cafea goala si doua scaune triste. sa te infioare mirosul chistoacelor din scrumiera folosita de mine,ultima data. sa-ti para rau cand vezi mormanul de vase din chiuveta.
priveste-ma buimacit cand dispar spre lumina de la geamul crapat.
intoarce-te si atinge poza noastra. sa-ti amintesti cand am inramat-o si sa zambesti.
sa nu ma uiti dragul meu...
du-te la dus si aseaza-te jos. lasa apa sa-ti spele urmele de vise si cosmaruri. uita-te spre pragul usii deschise. stau goala si rad de prostiile noastre nesimnificative. sa razi cu mine... de mine. de felul in care rad...
aruca-te in pat si trage-ti plapuma in cap. am s-o trag jos de pe tine si-am sa-ti cer sa ne distram si noi putin. ia perna in brate si arunc-o pe jos. nu sunt eu... simte cum imi lipesc pielea mea rece de tine, respirand sacadat pe pieptul tau. doreste-ti cu toata fiinta ta sa fiu acolo si sa-ti spun cat imi place timpul petrecut cu tine.
lasa-ma sa te sarut inca odata si inca odata. lasa-ma sa te plictisesc.
n-am vrut sa te cunosc si nici tu n-ai vrut. dar s-a intamplat...
sa-mi aduci o tigara si-o floare, te rog...
marți, 9 februarie 2010
azi voi fi doar eu
totul se rula ca un film de scurt metraj, pe o scena parasita... in camera ta. fara spectatori, cu aplauzele inimilor noastre, cu zambete si lacrimi.
mi-ai luat mana intr-a ta si mi-ai lipit-o de pieptul tau...
-simti?
-ce?
am inchis ochii,in speranta ca voi simti ceva. dar am inceput sa vad...
am trei usi incuiate. un bas infundat, o toba, un ceas.
ti-ai pus mana peste pieptul meu.
-iti simt inima. bate foarte tare.
ce inima? a cui? a mea? a mea?
ce inima? a mea?
ce inima...
eu nu...
-de ce razi?
-scuza-ma. e ironic.
-ce e ironic?
-nimic. nu conteaza.
-nu. imi place...
-ce-ti place?
-totul. cum iti pulseaza sanul sub mana mea, iti simt bataile inimii pana in pieptul meu.
-sunt sigura.
apoi greseala majora. m-am intors spre tine si-am deschis ochii. mi-ai fixat privirea din prima, ca si cand as fi prada ideala, cina perfecta. m-am simtit mica, ca un soricel pus la colt de un motan infometat.
as fi putut sa inchid ochii, dar de ce sa scap asa usor?
de ce sa nu te infrunt?
de ce sa nu castig si eu o batalie?
de ce sa nu fiu vanatorul, de ce sa fiu prada?
aplauze.
aplauze puternice.
bas, tobe, ticait, aplauze.
toate deodata, pe acelasi ritm, pe aceeasi bataie. toate in capul meu, in pieptul tau, sub mana ta, sub palma mea, in venele tale, sub sanul meu...
m-am ridicat si mi-am schimbat costumul. azi voi fi doar un om, cu o inima ce ticaie, bubuie, canta, aplauda, zambeste si plange...
azi voi fi doar eu.
mi-ai luat mana intr-a ta si mi-ai lipit-o de pieptul tau...
-simti?
-ce?
am inchis ochii,in speranta ca voi simti ceva. dar am inceput sa vad...
am trei usi incuiate. un bas infundat, o toba, un ceas.
ti-ai pus mana peste pieptul meu.
-iti simt inima. bate foarte tare.
ce inima? a cui? a mea? a mea?
ce inima? a mea?
ce inima...
eu nu...
-de ce razi?
-scuza-ma. e ironic.
-ce e ironic?
-nimic. nu conteaza.
-nu. imi place...
-ce-ti place?
-totul. cum iti pulseaza sanul sub mana mea, iti simt bataile inimii pana in pieptul meu.
-sunt sigura.
apoi greseala majora. m-am intors spre tine si-am deschis ochii. mi-ai fixat privirea din prima, ca si cand as fi prada ideala, cina perfecta. m-am simtit mica, ca un soricel pus la colt de un motan infometat.
as fi putut sa inchid ochii, dar de ce sa scap asa usor?
de ce sa nu te infrunt?
de ce sa nu castig si eu o batalie?
de ce sa nu fiu vanatorul, de ce sa fiu prada?
aplauze.
aplauze puternice.
bas, tobe, ticait, aplauze.
toate deodata, pe acelasi ritm, pe aceeasi bataie. toate in capul meu, in pieptul tau, sub mana ta, sub palma mea, in venele tale, sub sanul meu...
m-am ridicat si mi-am schimbat costumul. azi voi fi doar un om, cu o inima ce ticaie, bubuie, canta, aplauda, zambeste si plange...
azi voi fi doar eu.
luni, 8 februarie 2010
clepsidra
stii, eu n-am luat totul ca pe o joaca.
de ce as face asta? adica la urma urmei era vorba de sentimentele noastre. chiar tu mi-ai zis asta. mi-ai zis ca n-ai sa renunti la noi pentru nimic. dar...dar ai facut-o. si m-ai lovit cu varf si indesat din toate partile. cu vorbe, cu indiferenta...
m-ai aruncat intr-o prapastie a durerii si m-ai uitat acolo. dar am ramas suspendata de craca sperantei si-am asteptat sa-mi creasca aripi. in coconul meu n-aveam suficienta caldura si dragoste pentru a ma dezvolta. nu m-am trezit cu aripi pe spate, ci cu ramuri pline de spini.
tu cu asta m-ai hranit. cu ura.
dar asa mi-ai dat putere. m-ai facut sa merg mai departe in acelasi trup, dar cu o alta fiinta.
nu mai sunt ce-ai cautat.
nu mai sunt ce-ai iubit candva.
nu mai sunt eu...
sunt un alt prost visator dornic de a zbura.
nu sunt ikar, ci mai degraba cain.
nu sunt un fluture, ci o zburatoare neevoluata.
nu mai sunt a ta, sunt a tuturor si a nimanui acum.
n-am sa ma mai trezec langa tine in pat, n-am sa-mi mai ascund degetele in parul tau, n-am sa-ti mai sarut obrazul si buzele.
nu mai pot.
simt cum fiecare picatura de dragoste cade. trece printr-un proces de purificare, dar devine ura.
ura... e cerul ala rosu de februarie si frigul indurat in prapastia mea.
dar timpul...
mai stii clepsidra noastra? cu praful ala rosu?
praful nostru de stele, gasit pe drum.
am pierdut sirul soselelor... nu gasesc drumul.
tu ai intors clepsidra... mi-ai aruncat harta.
praful de stele si-a pierdut efectul.
luni, 1 februarie 2010
ruleta ruseasca
primavara.
vara.
toamna.
iarna.
primavara.
zapada se topeste sub talpile mele goale si calde.
pamantul e moale, noroios si rece, sub genunchii mei.
iarba nu incolteste inca.
raman moarta si calda,cu talpile spre cer, genunchii in noroi, abdomenul pe zapada inghetata, sanii pe manunchii de iarba uscata, cu fata pe pietre reci.
palmele mele tin arma tatalui meu, langa tampla.
inchid ochii.
apas pe tragaci...
vara.
calc pe scoicile colturoase. imi sparg talpile in ele. le tarasc prin nisip si apa sarata.
apa e pana la genunchi, continui sa merg.
apa e pana la brau. continui.
apa e pana la sani.
ma intorc.
tu zambesti, ai arma in maini. o indrepti spre tine. astepti.
fug spre tine.
clipesc.
tu apesi tragaci...
toamna.
calc pe frunzele moarte.
calc pe coroane vechi, pe ace de pin.
ma asez intre pietrele noastre funerare.
ploua.
sunt goala atat pe dinafara cat si pe dinauntru.
gasesc arma noastra ingropata in pamant.
o ridic si-o curat de noroi.
are un singur glont.
o indrept spre gura.
inchid ochii.
apas pe tragaci.
iarna.
imi deschid cadourile.
primesc o arma noua.
ma uit la ea si rad.
imi aduc aminte de arma noastra.
stiu un joc nou...
sunt legata la ochi.
zambesc.
imi iei mainile intr-ale tale.
imi asezi dragostea in palme si-i lipesti teava sub barbie.
e rece.
1...
2...
3...
apas pe tragaci...
primavara.
ma urc pe acoperisul nostru.
e frig si inca ninge.
ma uit la mainile mele.
ma iei in brate.
buzele tale reci sunt pe gatul meu si urca.
buzele noastre se lipesc pentru o fractiune de secunda.
ne luam armele si ni le lipim reciproc de frunte.
hohote de ras.
apasam pe tragaci...
vara.
ne plimbam pe nisipul zgrumturos.
ne aprindem o tigara si bem cate un shot de vodka.
scoatem armele.
ne intindem peste masa si ne sarutam.
tevile sunt in drept cu inima noastra.
apasam pe tragaci...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)