you can buy me with a coffee

si dupa atata timp, aveam ocazia sa-l revad...

oare tu ce-ai fi facut, in locul meu?

iata-ma, stand in fata lui, uitandu-ma in cafeaua mea cu lapte.

-pot sa iau zaharul tau?

-p-poftim?

-pot sa iau zaharul tau?

-da...

-mersi.

nu mi-am ridicat privirea din ceasca mea.

nu, eu nu beau cafeaua cu zahar. desi, poate azi, as fi facut exceptie...

mi-am ridicat privirea din ceasca si l-am privit in ochi.

se uita la mine, in timp ce-si turna zaharul in cafea.

-stii, eu nu beau cafea in mod normal.

-nu... nu stiam.

-dar azi beau.

am tacut.

-mi-ai facut pofta. stii, cand ne-am intalnit, in pub-ul acela, tu beai o cafea. apoi ti-ai luat o bere si mi-ai spus ca ti-am facut pofta.

-da?

-da. nu mai stii?

-nu...

-ce e cu tine?

-n-nimic...

-obisnuiai sa vorbesti mult. asta imi placea la tine.

-si tu.

-si eu ce?

-conversai mult, cu mine...

-oh... asa e!

voiam sa-i spun totul, dar ceva imi spunea ca distanta ar fi devenit si mai mare, decat era deja. pe langa distanta propiu-zisa, as mai adauga-o si pe cea psihica si cea sentimentala. imi ajungea pana peste cap gramaju fiecaruia dintre ele. nu-mi trebuia o supradoza de ignoranta.

cel putin... nu inca una.

-tot cred, ca ceva e in neregula cu tine.

-poate...

-vrei sa stii de ce ne-am despatit, nu?

-nu...

-nu.

-da...

-deci...

-nu stiu...

-nu te inteleg.

-nici eu. nu reusesc sa-mi dau seama nici dupa atata timp, dupa atatea luni... inca ma intreb unde naiba am gresit! ma crezi? continui sa-mi pun aceleasi intrebari, din nou si din nou, dar raspunsurile sunt mereu la fel: aceleasi si neterminate...

-dar tu...

-dar eu n-am fost suficient de buna pentru tine.

-nu e...

-stiu. poate te-ai asteptat la mai mult. nu sunt pregatita sa-ti spun tot. pot sa-ti povestesc toata viata mea, fara nicio jena, dar...

-dar?

-dar n-am fost in stare sa-ti spun ce simt pentru tine...

-adica?

-stii ziua in care m-ai sunat, sa-mi urezi "buna dimineata"?

-da...

-mai stii ca te-am intrebat ce-amvorbit de dimineata, ca nu-mi aminteam? daca ti-am spus ca te iubesc?

-da.

-iar tu mi-ai spus "mi-as fi amintit, daca mi-ai fi spus asta".

-da.

-tu mi-ai zis ca s-ar putea sa-mi spui si tu asta si s-o iau ca atare, daca fraza nu e urmata de "glumesc".

-si tu ai tacut... apoi ai schimbat subiectu.

-stiam ca ti-ai dat seama, de ce fug...

-nu e asta. am inteles.

-atunci? de ce ne-am despartit?

-nu stiu. pur si simplu a disparut tot...

-cum?

-nu stiu.

-eu am 3 teorii. dar nu ti le zic acum. mi-am terminat cafeaua, mi-am luat inca o doza de dor. asteapta sa plec. nu ma urma si continua sa ma ignori. ok? ma duc sa platesc...

-nu. o platesc eu si pe a ta.

ma poti cumpara cu o cafea... sunt atat de ieftina.

copilul tau...

Kaiori Breathe - Tell Me You Love Me

imi pare rau...

copil

-apelezi la mine doar cand ai nevoie de ajutorul meu. imi spui de fiecare data ca ti-e dor de mine, abia dupa ce ai iesit din belele. ce sunt eu pentru tine? eu m-am saturat.

-eu...

-mi-e dor de tine. nu-s in belele. doar mi-e dor de tine.

-copil, nu pot vorbi...

-imi pare rau.

-te iubesc!

-da ce-ti veni sa ma suni asa?

-nu stiu. ascultam piesa noastra si mi s-a facut dor de tine. acum merg spre casa. voiam doar sa stii ca inca te iubesc.

-copil...

-copil...

-eu...

-shhh. stiu.

-nu...

-te iubesc.

-nu ma mai cauta.

-copil...

-nu!

-se pare ca a fost o greseala.

-da. o mare greseala.

copilul tau inca te iubeste, si-i este dor de tine, chiar daca orgoliul ii interzice sa recunoasca asta.

am iesit din belele deja, sunt in zona calma, de dupa furtuna. voiam doar sa stii ca mi-ar place sa-ti aud vocea. anu asta inca n-am vorbit...

iar ca sa stii si tu, nu ma foloseam de tine... faptul ca apelam mereu la tine cand imi era greu, ma ajuta sa ma linistesc, sa ma simt protejata... sub vocea ta, in bratele tale... ca ultima oara, in gara...

tren.

peron.

imbratisare.

palme calde.

metrou.

imbratisare.

dezechilibru.

plimbare.

frig.

sarut.

deja-vu.

te iubesc.

lacrimi.

muzica.

versuri.

imi pare rau.

plecari.

te iubesc.

te urasc.

intoarce-te...

imi pare rau.

greseala.

dor.

copil.

copilul tau.

mereu...

m-am comportat ca o nenorocita. imi pare rau...

râuri de gheaţă

citeam toate cuvinetele alea fara rost, incercand sa-mi dau seama unde am gresit.

dar eu, doar te cautam, printre ele...

n-am lasat cartea aia blestemata, din maini, toata ziua. stateam si reciteam titlul, autorul. pipaiam formele literelor si studiam culoarea aia roz, de cacat.

-cum sa asezi toate povestile astea perfecte intr-o coperta de rahat? cum?!

ma gandeam serios, sa-mi iau pensula si sa ma innec in creativitate. am luat acrilul negru si m-am hotarat ca autorul nu-si avea rostul pe coperta.

si nici titlul.

si poate ca nici imaginea jointului, din scrumiera.

am inmuiat pensula in negrul pur, ca smoala. un picur gros se prelinse pe a doua litera, a numelui de famile, al autorului. din instinct, am luat carpa umeda si-am sters picatura.

-totusi... parca n-ar trebui sa schimb nimic.

am trantit cartea dupa pat si m-am aruncat pe pernele moi. am privit tavanul si m-am scarbit de rozul peretilor.

-superb. sunt prizoniera singurei culori care o urasc.

m-am intors pe burta si mi-am ingropat fata in pernele rosii si negre.

fugeam in mica mea lume perfecta. aveam sa ma simt ca inainte: deloc fericita si deloc spulberata. doar intr-un zambet fals, dar atat de adevarat, o masca ce ascunde teroarea de a fi prizoniera propiului corp.

cautam mirosul dulceag al pernelor, dar mirosul varului imi distragea atentia. mi-am ingropat fata si mai tare in perne. am simtit ca-ncep sa ma sufoc. am zambit si-am inchis ochii.

-lumea mea, bine te-am regasit.

am trecut de primele 8 ziduri si eram in fata celui de-al 9-lea, ultimul. portile s-au deschis. urma sa trec de cei 11 ciresi.

am trecut si de a 9-a poarta si-am inlemnit. ciresii mei erau infloriti. iarba incoltea in fiecare secunda. zidurile mele erau acoperite de vene ce prindeau viata... de flori.

am inceput sa fug spre fantana cu 13 chipuri.

ajunsa in fata ei, am cazut in genunchi. lumea mea era distrusa: totul prindea viata, invazie de culori. cautam disperata un geam, o usa, un buton, ceva, orice, din vechea mea lume, orice... orice ar face toate astea sa dispara.

m-am prins de marginea fantanii si m-am ridicat. imi priveam reflexia in apa curata, incolora.

m-am uitat spre cladirea ce odata era darapanata, iar acum era totul ca intr-un basm kitschos, ca si casa din turta dulce a lui hansel si gretel. mai ca ma asteptam sa ma intampine vrajitoarea.

am urcat fugind, cele 18 scari, cazand pe ce-a dea 17-a. usile erau deschise.

m-am ridicat si-am fugit inauntru.

totul era schimbat. simteam cum stomacul meu protesta si-avea sa pateze acele covoare, absolut gretoase. am urcat la etaj, spre biblioteca.

usa era incuiata.

-asta nu s-a mai intamplat pana acum.

biblioteca mea era mereu deschisa. ma puteam refugia acolo, ori de cate ori era nevoie. m-am trantit cu spatele de usa si m-am lasat jos.

mi-am prins capul in palme si mi-am ascuns fata-ntre genunchi.

-nu. nu... nu!

am simtit un curent rece urcandu-mi pe coloana, imbratisandu-mi talia. miros de mucegai, de praf... deja imi imaginam paduchii de carte rontaind paginile noi ale cartilor, ingalbenindu-le, distrugandu-le, lasandu-le moi si usor de sfaramat... acel miros perfect, al unui paradis, pe care doar soarecii de biblioteca, stiu sa-l aprecieze.

-camera mea nu s-a schimbat. nu, nu s-a schimbat...

nu stiu daca au fost doar cateva clipe, sau ore, dar m-am chinuit sa deschid usa, in zadar.

realizasem ca nici nu stiam ca poate fi incuiata.

in momentul construirii lumii mele, n-am creat incuietori sau alte masuri de protectie. stiam ca nimeni nu va intra acolo, decat sub forma unui cuvant, a unei fotografii, a unei melodii sau al unui miros.

nu voiam sa ma dau batuta, dar puterile mele se scurgeau in culorile tipatoare ale peretilor, in peisajul oribil de afara. ma plimbam cu degetul aratator, pe vitraliile geamurilor. urmaream formele, bucurandu-ma, ca structura si culorile lor vechi, nu s-au schimbat.

m-am intors spre usa mea, iar printre crapaturile din lemn, vedeam cuvinte. citate subilinate cu carioci, creioane, pixuri, oja si dermatograf. mangaiam fiecare cuvant cu buricele degetelor si plangeam.

erau citatele mele preferate, din primele carti citite, din cartile care m-au invatat sa merg mai departe, chiar daca lumea adevarata, e o povara.

incercam sa le recitesc, printre sughituri. nu intelegeam nimic. erau niste cuvinte aruncate ambiguu, fara rost. citatele, nu mai erau citatele mele subliniate.

-de ce? ma pedepsesti c-am plecat atata timp in lumea de afara? c-am uitat sa mai fiu dezamagita?

am auzit sunetul incuietorii. n-am stat pe ganduri si-am apasat clanta.

paginile cartilor roiau in jurul unei siluete masculine, desprinzand cuvintele de pe ele.

-cine esti?

-draga mea, te-ai reintors!

am cascat ochii si-ncercam sa-mi dau seama cine e acel intrus.

-nu stiu cine esti, dar stiu ca vreau sa pleci.

-eu...

-ACUM!

paginile au inceput sa-l inghita, cazand fiecare pe podea.

ultima pagina, cadea alene dinspre tavan. am fugit si-am prins-o in palme.

un desen sumar, al unor ochi caprui, o privire calda, atat de cunoscuta mie, si totusi, atat de straina...

"văd râuri de gheaţă. acele peisaje de iarnă, care te fac să le priveşti ore în şir, fără să te saturi. asta văd, prin ochii tăi."

-te-am intalnit, nu-i asa?

am impaturit pagina si-am indesat-o in buzunarul pantalonilor. m-am uitat la toata dezordinea din camera mea.

-sunt prea obosita sa ma lupt cu voi.

m-am intors, si-am iesit din camera, uitandu-mi strainul ascuns printre pagini.

am coborat scarile murdare de praf si cioburi. am privit mobilierul imbacsit de praf.

ceara lumanarilor pata fetele de masa si rafturile vechi.

rosu, negru si alb.

auzeam ploaia, ba chiar ii simteam gustul pe buze.

am sarit peste bucatile de tavan prabusite, si-am iesit pe veranda. am coborat cele 18 scari in graba, alergand spre fantana.

cele 13 chipuri albe, plangeau sub trecerea timpului, privindu-ma triste, implorandu-ma sa le readuc soarele. ploaia, le facea sa verse lacrimi grele.

mi-am continuat drumul sub crengile ciresilor, uscate, impletite deasupra mea.

am zambit si m-am intors sa-mi revad lumea: zidurile acoperite de iedera, ciresii uscati, fantana, scarile si prabusirea casei usher.

strainul, isi tinea fruntea-n palme, din geamul bibliotecii.

-nu-ti mai cauta privirea, dragul meu. tu n-ai sa ma mai vezi, vreodata.

si j'étais toi

si j'étais toi, nous ne serions pas séparés... parce que je t'aime, mon soleil.

PINK

i got a pretty pink room.

totul din greseala.

but i like it.

with an ill behavior

wuuuuuuuuuhoaaaaaaaaaaa. copilarieeeeeeee, fuckin' adolescentaaaa <3

fericiti

daca eu as fi fericita, cei din jurul meu s-ar simti mizerabil.

e frumos sa auzi oamenii care tin la tine, razand.

e frumos cand suni un prieten doar sa-i spui ca-l iubesti, sa-i spui cat inseamna pentru tine.

e ciudat cum starea mea ramane neschimbata, ba chiar devine mai mizerabila, cand realizez cati oameni tin la mine, iar eu sunt legata la ochi.

e deprimanta fiinta mea.

e deprimant sa fii eu.

tie, cititorule, nu ti-as recomanda sa traiesti o singura zi in persoana mea, cu toate aminitrile, toate sentimentele si toate obilgatiile mele.

si totusi, e ciudat sa vad/aud oameni fericiti, din cauza mea.

cine sunt?

trebuie sa-mi aleg bine cuvintele de fiecare data cand vorbesc, de fiecare data cand scriu.

e fustrant. lumea nu intelege intodeauna ce-i in capul meu. de fapt, ma indoiesc ca ma cunoaste cineva cu adevarat.

uneori si eu ma intreb "cine sunt? cine am ajuns? cat mai am de mers pana la capat?"

un lucru e cert, drumul nu se termina niciodata...

momentan simt nevoia sa-mi cer scuze tuturor pe care obisnuiesc sau obisnuiam sa-i numesc prieteni, amici, iubiti...

m-am folosit de voi in cel mai urat mod posibil. aveam nevoie de voi ca sa umplu golul din mine. nu v-am dat drumul cu adevarat, niciunuia. nici n-am de gand s-o fac. si totusi, unii continua sa paseasca in viata mea, neinvitati, lasand, uitand bucati din ei insusi, in mintea mea.

totul e in locul in care v-ati lasat amprentele.

n-am sters nimic, n-am aruncat nimic.

nu sunt tocmai persoana care trece prin trecut, ca rata prin apa. trecutul e mereu in mine, nelinistind prezentul, perturband viitorul. unii dintre voi m-ati considera nebuna, altii mi-ati purta mila.

nu. nu va vreau mila, nu vreau nimic de la voi. vreau doar sa stati deoparte. am acumulat prea mult in mine.

vreau un nou inceput, un restart.

vreau inceputul asta, departe de oamenii pe care ii numesc "familie". vreau sa fiu pe picioarele mele, sa ma descurc singura. si totusi mi-ar fi imposibil, avand in vedere prietenii mei.

imi doream sa studiez la timisoara, din cauza parintilor mei. voiam sa fiu cat mai departe de ei, apoi un prieten mi-a propus studiile in anglia. telul meu nu era sa studiez acolo, pentru a duce o viata mai buna, ci pentru a scapa de viata mea.

pentru a scapa de mine.

mama si tata si-au gresit unul altuia, suficient. indirect, mi-au gresit si mie.

am privit mereu problemele lor cu superficialitate, razand, mangaind-o pe mama, tipand la tata. iubindu-i pe amandoi, urandu-i uneori. dar numai uneori.

din cauza vietii lor, am realizat ca nu-mi doresc una la fel cu a lor, dar si ca nu-mi doresc o alta viata fata de cea care o am acum.

dar... mereu am vrut altceva.

mai ales, acel altceva trebuia sa fie total opus a ceea ce voiau ei. era mai palpitant asa. mai multa adrenalina.

am realizat multe din cauza lor si le multumesc pentru asta.

iar daca ar fi existat o alta modalitate de a-mi deschide ochii, as refuza-o.

daca n-as simti ce simt azi, cel mai probabil as fi o pitipoanca proasta pe tocuri roz, sau dracu stie ce.

viata mea ar fi perfecta, daca as face curatenie in ea.

probabil va voi mai vorbi despre mine, despre "ei".

probabil...

adevar sau provocare

poate si una si alta.

de cateva zile, creierul meu a fost pur si simplu BLANK. nici urma de insipratie pe mine:

*azi as fi avut o "sesiune" de poze, cu o prietena, iar eu nici sa pozez n-am fost in stare. aveam impresia ca o sa iasa un glont prin obiectiv.

de fapt, ca sa fiu sincera, mi-as fi dorit asta.

* ieri am iesit la "repe" cu pavel. am mers pe malu' muresului, frumos, cu chitara si versurile in mana. m-am apucat de cantat. ma opream. nu iesea nimic bun din mine, desi pavel insista sa continui sa cant.

"-falsez! spune-mi cand falsez!

-nu falsezi!

[...]

-canti cu un ton mai jos!

-lara, fac exact la fel.

-nu mi se pare"

evident. incercam sa ma sustrag.

*am de facut lucrarea de diploma. iar eu, ca idioata mi-am ales o tema mare, mare de tot. bineinteles, nici dimensiunile lucrarilor n-au fost mai mici. poate doar gravurile vor fi A4, restu A3 si A2, afis 80x80, si multe alte rahaturi.

ei bine, nici de alea nu ma pot apuca. inspiratia mea s-a dus dracu'

noroc am avut cu Roxana Kadar [bloodstained morgue - dupa cum o stiti unii]. vorbeam cu ea, azi si ne-am decis sa ne "logodim". brusc, mi-am adus aminte de un desen care i-l facusem prin 2007 sau ceva de genu, asa ca m-am hotarat sa-i fac altu, with my "new skills". macar portretu ei a iesit bine!

*am renuntat sa mai scriu in cartea mea. ba mai mult, chiar m-am enervat si m-am hotarat sa n-o mai scriu deloc. words don't come up this easy, right now. so a break will do just FINE.

si colac peste pupaza, au fost multe alte rahaturi care mi-au futut inspiratia.

am fost respinsa la derby - mi-a futut increderea de sine, in ultimul hal.

temele pt scoala - ma demoralizeaza pe zi ce trece.

gandul ca voi pica bac-ul - ma terorizeaza.

gandul ca-mi voi lua bac-ul si-mi voi pica [din nou] Ielts-ul - ma fute ingrozitor de tare.

despartirea de radu - nu a fost un motiv major, e unul suficient de mic, dar suficient de fucked up.

insomnia - ma omoara. incet, da sigur.

sunt foarte irascibila - ma cert cu toata lumea. o sa-mi fac un hobby din asta

si sincer, stau de cateva zile si nu fac nimic. absolut nimic. stau ca un trantor, si privesc in gol, si ma intreb intr-una "cum ar fi sa am doar un minut, in care mintea mea sa fie complet goala. un minut intreg, 60 de secunde nenorocite in care sa nu am absolut niciun gand alergand prin creier. oare cum ar fi?"

raspunsul e usor:

ABSOLUT PERFECT!

dar in momentul asta, mi-as dori ca inima sa-mi fie lipsita de sentimente, la fel cum imi doresc creierul lipsit de ganduri.

mi-as dori sa pot crea ceva...

o iubeam

refuzam sa accept ca ma iubeste.

au trecut luni, iar eu nu puteam sa-i spun c-o iubesc. de fapt, nu era vorba ca nu-i puteam spune. ii spuneam, dar nu-i aratam, iar asta ma facea sa ma simt jalnic.

eram mereu cu alta tipa. ii spuneam de fiecare data cand mergeam la vecina si ea reactiona razand "bine. du-te, dragul meu." intentia mea era s-o ranesc, ca sa-mi dea pace. simteam ca ma iubeste, iar gandul asta ma ingrozea peste masura.

i-auzi... eu sa fiu iubit.

sa fiu iubit...

si a continuat asa, mult timp.

la un moment dat, am realizat ca vecina nu insemna prea mult pentru mine [oricum nu-i pasa de mine, iar ca sa fiu sincer, sentimentul era reciproc], pentru ca EA, draga mea, imi era mereu aproape, indiferent prin ce-o faceam sa treaca.

cu toate astea, desi am ranit-o, n-am mintit-o niciodata si stiu ca nici ea nu m-a mintit pe mine. mi-a zis ca apreciaza faptul ca nu-i ascund nimic, iar asta e unul dintre motivele pentru care ma iubeste si se bucura ca m-a gasit.

dupa jumatate de an, ne-am cam despartit. am realizat ca o iubesc mai mult ca orice si oricine, iar gandul ca ar putea fi cu altcineva ma obseda zilnic. stiam ca e ca mine, iar asta ma speria. eu, unul, sunt plin de surprize: iar daca eu am ranit-o, ea de ce nu ar face-o?

mi-am luat telefonu in maini, ca un idiot, i-am tastat un mesaj din care am lasat-o sa creada ce vrea. mi-a scris, sec, inapoi: "sa nu-mi mai vorbesti niciodata". evident, orgoliul meu masculin s-a umflat. asa ca n-am cautat-o. dar, de multe ori luam telefonu in maini si incepeam sa-i scriu numarul, apoi ma opream.

in fiecare sambata lucra. obisnuia sa ma sune in pauzele de tigara, sa mi se planga de clientii de la mese, sa rada de mutra unei mirese sau de betiile trase de femei. uneori, ma suna ca sa se "reincarce". zicea ca o umplu de energie... ca fiinta mea, iubirea mea, o ajuta sa traiasca, sa mearga mereu inainte, cu capul sus... sa nu mai cada niciodata, sa nu mai priveasca in trecut.

vreau sa fie sambata.

ma suna cand avea probleme, ma cauta cand era fericita, pentru ca eu eram "singurul om cu care ar imparti totul"...

am vorbit cu ea de curand. suntem prieteni... doar prieteni.

dar o iubesc.

maine o sun si ii spun ca o iubesc.

raze albe

ma simteam ca o straina in preajma lui. incercam sa-mi dau seama daca tocmai am trecut printr-o furtuna, daca avea sa se astampere sau sa se distruga totul. daca eram paranoica sau daca innebuneam pe bune. daca toata gandirea pozitiva a fost doar in imaginatia mea, iar eu am ramas aceeasi vesnica pesimista.

exact asta eram acum: pesimista.

vantul care-mi arunca parul in toate directiile, imi vajaia in acelasi timp prin cap, ravasind toate amintirile, gandurile, momentele frumoase. toate erau prinse intr-un mic vartej continuu. creieru-mi vajaia. simteam cum puterile fizice ma lasau, coborau toate in talpi, fiind grele ca si plumbul.

toata cutia toracica se cutremura sub roiul de fluturi nebuni. as fi vrut sa se astampere. doar putin... doar putin.

mi-era greata de la aer.

mi-era greata de mine.

mi-era greata de tot ce simt.

"vreau sa se termine. totul. acum. vreau sa fiu bine."

continuam sa ma concentrez pe cuvintele astea, dar nu le auzeam. eram prinsa in furtuna din mine.

uitam de lume.

uitam de mine.

am simtit bratele in jurul meu, palmele pe talie.

putere.

caldura.

probabil era in imaginatia mea, dar norii aia negrii au disparut intr-o clipa. vedeam razele pale ale soarelui. erau albe, fine, calde.

sarut.

ma simt in siguranta.

acum... trebuie sa plec.

nu eu, ci tu

-am iubit pe toata lumea.

mai putin pe mine.

intoarce-te si inchide usa-n urma ta.

ia loc.

asculta-ma.

nu-mi pasa ce s-a intamplat atunci. de fapt imi pasa, dar prea putin, asa ca am sa trec cu vederea ziua in care ai plecat si nu te-ai mai intors.

acum esti aici, in fata mea, fie ca vrei, fie ca nu. dar stiai ca tot aici ai sa te intorci, asa ca nu-mi bat capu' sa-ti explic de ce nu m-am iesit din minti atunci.

eu n-am ales sa te astept doar asa, pentru ca imi placi. am ales sa te astept pentru ca mi-am ascultat inima dupa mult, mult timp si mi-am ignorat complet ratiunea.

stii, unii ziceau ca esti norocos ca esti impreuna cu mine, dar mi-a placut sa le rad in fata si sa le explic ca nu dau doi bani pe ce gandesc ei, pentru ca eu sunt cea norocoasa.

taci, nu spune nimic. asa-mi place mie sa cred. si-mi mai place sa cred, ca nu eu te-am ales dintre atatia oameni, ci tu m-ai ales.

acum, daca vrei sa pleci, esti liber. am spus ce-am avut de spus.

oh, inca ceva inainte sa inchizi usa in urma ta: sper ca ti-ai dat seama ca nu merit asa ceva. iar daca nu ti-ai dat seama, inchide usa si nu te mai intoarce niciodata.

cu bine, dragul meu.

din nou

firele de nisip imi curgeau prin vene...

incet...

dulce-amarui.

se adunasera prea multe. mult prea multe.

ceva incerca cu disperare sa ma faca sa tip afara toate sentimentele alea, toata ura, tot...

simteam cum fiecare parte a corpului zvcnea sub impulsul unor unde electrice reci.

mi-am strans pumnii in buzunare si mi-am muscat obrajii pe dinauntru.

-nu voi tipa. nu voi ceda. nu acum si mai ales, nu aici.

trecuse o ora, iar corpul meu nu-si revenea. fiecare particica a corpului pulsa de electricitate. continuam sa privesc cerul, sa las vantul sa-mi piste fata, sa-mi ranesc gatul si plamanii cu fum de tigara...

-azi voi pierde.

din nou.

-adio.

din nou.

-m-am pierdut.

din nou...

n-am tipat.

e un nou inceput.

Remind me why we decided this was for the best

I've run out of complicated theories
So now I'm taking back my words
and I'm preparing for the breakdown
Your t-shirt's lost its smell of you
And the bathroom's still a mess
Remind me why we decided this was for the best

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
Love..

I know the distance is a factor
But I stretch as often as I can
My goal's to reach your hands any day now
Please don't blame me for trying
To fix this one last time
I have a hard time as it is

Because I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love

Don't act like you don't know me
It's still me I never changed
I'll be here when you come back

And I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you love
I miss you
love..

i got married =))

da.e pe bune. m-am casatorit, si am si certificat. daaaaaaaaar pt 24 de ore :D

preteni'

stiti ce e ciudat?

ca exista oameni care te iubesc si-ti spun asta sau iti arata, dar tu esti prea prost ca sa-i auzi sau sa-i observi.

si in momentu in care ai nevoie de afectiunea aia, iti aduci aminte ca cineva ti-a spus candva ca tine la tine. si stai si cauti, dau un search prin creier, si gasesti.

"oh, ea era"

si stai si rumegi ideea... si nu intelegi de ce dracu tine omu ala la tine. si-l suni sau il intrebi pe mess de ce. si-ti raspunde simplu "doar asa."

de ce doar asa? adica ce ti-am dat eu bun de inghitit inafara de ignoranta? ha?

"nimic. asa simt. "

si-ti inchide gura. si probabil ca nu-i mai scrii sau ii inchizi in nas si nu-i mai vorbesti o perioada, cum n-o faceai, de altfel.

apoi incepi sa te simti ca un rahat. "ce i-am dat eu omului asta?"

apoi iti suna brusc telefonu si te uiti tampit ca nu cunosti numaru. e una dintre aceleasi persoane care te suna sa te intrebe care mai e viata ta, daca esti bine,daca ti-ai tras gagica noua, cu ce ti-ai vopsit paru, ce-ti mai face pisica, etc. intr-un cuvant ii pasa.

cati dintre prietenii tai te suna sa vada ce faci?

nu, nu asa "salut, ce faci?", urmat de un sa vezi ce-am facut azi, sa-mi aduci aia, sa-mi imprumuti chestia cealalta, sa ma ajuti sa fac ceva. ci un fuckin'pur si simplu " ce mai faci?"

va scriu asta pt ca o tipa continua sa ma intrebe ce mai fac, iar eu i-am dat ignoranta in supradoze. si ma simt nasol fata de ea, pt ca nu-i raspund la telefon, si nu o fac intentionat. dar pur si simplu cand suna, nu pot raspunde sau nu-mi aud telefonu. apoi ii ascult mesaju vocal si-mi vine sa-mi dau pumni in cap. si nu-mi vine s-o mai sun inapoi pt ca mi-e rusine fata de ea.

in fine, ati prins ideea.

hey

i'm holding one of those 60 notes, you wrote "i love you" on.

do you still have the single one with "now i hate you" written down?

if you do, throw it away.

i still love you.

sentimente din ploi de vara

trebuie sa asculti piesa in timp ce citesti. [it's a must]

Silent Strike - Blue Whispers

-ai mai fost vreodata aici?

-nu. tu?

-da. dar nu aici. adica am fost si-am vizitat cetatea, dar n-am stat niciodata peste noapte, iar eu urasc hotelurile.

-hmm. ok. deci...

-deci ce?

-nu stiu.

-nici eu. e ciudat. nu-mi imaginam ca o sa innebunim amandoi si-o sa fugim. adica nu acum.

-da. cam ai dreptate. dar am mai facut asta...

-dar separat, eu de una singura, pe drumul meu, iar tu pe al tau...

am ramas pe marginea patului, inca cu paltonul pe mine. nu stiu ce era in capul meu, dar cu siguranta nu prevestea nimic cu final fericit.

el se schimba in fata mea, fara a baga de seama ca sunt si eu acolo. s-a schimbat intr-o pereche de pantaloni trei sferturi si un tricou.

-tu nu te schimbi?

-aaa, ba, ba da.

mi-am dat jos paltonu. mai ramaneau inca 2 bluze si-un maieu.

el s-a intins pe pat, uitandu-se la mine. am ramas in chiloti si-n maieu.

-ma duc sa fac dus.

-pot sa vin si eu?

-pff. nu! stai la rand.

s-a ridicat si mi-a blocat drumul spre baie. mana mea stanga ajungea pe coltul unei perini. am ridicat-o si l-am lovit. s-a uitat la mine, s-a uitat la perna, apoi... apoi am regretat ca l-am lovit cu perna. m-a trantit pe pat si mi-am primit o gramada de perne in cap, ca sa nu mai zic de degetele lui care nu incetau sa ma gadile. mi-au dat lacrimile si-ncepeam sa ma sufoc de la atata ras.

s-a oprit si m-a luat in brate.

mi-am inlaturat orice gand pesimist si am realizat ca, eram oarecum, fericita.

-serios acum. ma duc sa fac un dus.

-vin si eu.

-nu.

am fugit in baie si m-am trantit de usa, apoi am legat clanta cu un prosop, de un suport. a incercat sa deschida usa de doua ori, dar n-a prea reusit.

si uite-ma...

goala.

in fata oglinzii, imi numaram cele 5 cicatrici ce se iveau de sub sanul stang. una se intindea spre inima.

auzeam o piesa pe fundal, si-am ramas tampa, privind in gol, spre oglinda, prin mine. stiam piesa, ma ajuta mereu sa trec prin situatii dificile, ma ajuta sa trec prin linistea dupa care tanjeam.

am dezlegat prosopul si mi l-am pregatit langa cabina de dus. am dat drumu la apa, iar dusul scotea un sunet ciudat, oprind picurii sa cada.

am ramas, asteptand, apa.

m-am intors si l-am vazut stand in fata cabinei, cu usa inchisa in urma sa.

-ce... ce cauti aici?

-ti-am zis ca voi veni si eu.

uitasem ca sunt dezbracata, dar nici nu faceam ceva in privinta asta. ma uitam la el, iar el nu-si dezlipea ochii de la ai mei.

s-a asezat pe jos, in fata cabinei, punandu-si capul in palme, uitandu-se la picioare.

ma simteam goala, stoarsa de orice sentiment. stiam ca simtea ce simt eu, dar nu voiam... nu, azi, nu-l voiam nefericit.

imi venea sa plang si-mi venea sa-l iau in brate.

picurii reci m-au facut sa ma chircesc de frig. am scrasnit din dinti si-am ramas acolo, in picioare.

ma uitam spre dusul care parea nou si ma intrebam cate sute de minute am asteptat acei picuri de apa.

apoi piesa imi rasuna iar in cap.

s-a ridicat si-a intrat asa imbracat, langa mine, sub apa. m-a luat in brate si si-a asezat capul pe umarul meu.

nu stiam ce sa fac, nici ce sa zic. mi-am ridicat palma si am asezat-o pe ceafa lui, incolacindu-mi degetele in parul sau.

am ramas asa, pret de-un moment.

mi-a luat fata in palmele sale si m-a privit in ochi.

-nu m-am simtit atat de gol, niciodata. si...

-eu...

-si nici tu...

apoi buzele noastre s-au luptat cu picurii reci de apa.

mirosea a vara, iar pentru o clipa, credeam ca suntem in mijlocul unui parc, intr-o zi a lui august, fiind singurii care nu se adapostesc de ploaia de afara.

picurii calzi, care ne loveau pielea, imi umpleau golul cu prea multe sentimente, pentru a le putea distinge. dar eram fericiti...

amandoi.

sarutul a luat sfarsit.

am simtit ca ma sufoc, iar cand am deschis ochii, am realizat ca n-am fugit niciodata cu adevarat. visele inca-mi serveau camersei de forta.

plumb si nisip

era rece, iar in jurul meu era doar ceata...

eram pierduta. din nou.

auzeam aceleasi versuri, inca o data.

mi-am deschis ochii. perna alba era iar patata de sange. mi-am dus instinctiv mainile la nas. mi-am privit palmele. erau patate de sange. m-am sters si-am ramas pe spate. am simtit cum mi se umple creierul cu plumb.

am tras aer in piept si-am oftat. am inchis ochii, la loc.

-a reinceput... mult mai devreme.

simteam valul de caldura curgandu-mi pe obraz, alunecand usor printre cercei, intrandu-mi la loc, in corp, prin urechi...

am inceput sa plang fara motiv. lacrimile alea erau singura scapare din iadul in care ma trezeam in ultima perioada. vise cu oameni pe care ii iubeam, murind... acei oameni plecand din viata mea... un singur om plecand la nesfarsit, in fiecare seara.

stiu ca-l intrebasem intr-un vis, daca nu s-a saturat sa moara, dar nu mi-a raspuns. a murit. din nou... iar eu il priveam neputincioasa, paralizata pe asfaltul rece, intr-o balta de sange si o pojghita subtire de gheata.

murea mereu... muream si eu cu el... in fiecare seara.

si stiu... stiu ca n-am sa pot sa-l salvez, niciodata.

niciodata.

va muri mereu... iar eu...

eu...

eu, nu-i sunt de folos.

am deschis ochii si-am privit tavanul slab luminat. continuam sa oftez. am incercat sa ma ridic din pat, dar plumbul imi invadase tot corpul. nu puteam sa ma misc, nici sa vorbesc.

nu mai puteam sa respir.

m-am sufocat printre lacrimi si sange, si-am inchis la loc, pleoapele acoperite de plumb.

stateam in mijlocul unei oaze de lumina. priveam copii fericiti, cupluri.

am auzit valuri in spatele meu si m-am intors. am privit rasaritul si m-am simtit fericita pentru un moment. apoi, goliciunea imi invadase trupul, din nou. cerul se intuneca, prevestind o furtuna pe mare. pescarii veneau la mal, aducand trupuri goale, fara suflet. le aruncau pe mal, iar oamenii mergeau in recunoastere. copiii plangeau.

deasupra unui trup, zbura greu, un fluture galben. m-am apropiat de trup. fluturele mi s-a asezat pe umarul gol. nu indrazneam sa intorc trupul. clipeam repede, pentru ca, un nou val de lacrimi avea sa-mi sape santuri pe obraji. i-am luat mana intr-a mea. primele lacrimi imi ardeau deja fata.

iar am ajuns prea tarziu...

picuri de sange curgeau pe mainile noastre. am dus mana stanga la nas, ca sa ma sterg, sa nu-i mai patez pielea palida. ciudat a fost ca nu aveam nimic pe maini. mi-am sters fata. nu aveam sange pe ea, deloc. am privit in sus, spre cer. era rosu, ca cerul lunii februarie.

ningea.

am ridicat o patura de nisip si i-am luat trupu-n brate. ne-am invelit in firicele de scoici si sticla. lacrimile incetasera sa cada.

capul sau, se odihnea la pieptul meu. i-am privit fata... ochii lui caprui, imi fixau privirea. avea un zambet sters.

pieptu-mi era ud si cald. nu era din cauza apei, nici a ninsorii... o gaura statea in locul inimii. din ea curgea nisip rosu.

i-am incolacit bratele in jurul meu si mi-am ascuns fata in parul lui.

voiam sa plang, dar nu puteam. durerea din piept ma seca... il pierdusem din nou.

ceata se aseza in jurul nostru.

-acum, ai sa dispari, nu?

i-am inchis pleapele si i-am sarutat fruntea, cum obisnuia sa-mi faca el.

am privit cum ceata mi-l ia din brate si-am lasat-o.

mi-am strans genunchii la piept si-am ramas goala sub patura de nisip devenind una si aceeasi...

fluturele galben devenise nisip, pe umarul meu.

cele 24 de ore au luat sfarsit.

fix me again,please.

not okay dudes. not ok.

de anul nou va urez

LA MULTI ANI!

va multumesc ca mi-ati unrmarit blogul si sper sa continuati sa faceti asta, iar eu , eu sper sa nu va dezamagesc:)

uite, piesa asta o ascult de fiecare revelion. poate ca e efectul placebo, dar de fiecare data cand am ascultat-o am avut un an superb. [mai putin trecerea 2008-2009, cand eram prea ocupata sa sparg o sticla de sampanie. anul 2009, va spun sncer, a fost ORIBIL, dar 2010 a fost superb^^]

iar cei cu care"m-am dusmanit" well, e timpul pt un nou inceput:) asa ca eu o sa inghit, prima, cacat si-am sa va spun "imi pare rau pt ce-a spus.", de obicei arunc cu vorbe cand sunt nervoasa:)

un an nou fericit:*

ne vedem la sibiu in cateva ore>:D<

azi nu

mi-a intins o bacnota, apoi a aranjat visele pe masa.
-alege.


norii se impingeau unu in altu, lovindu-se, miscandu-se prea repede pentru mine.
lumea alerga, la fel ca norii, impingandu-se, lovindu-se. alergau.
telefonu suna ca un nebun, iar eu... eu stateam.
opream timpul pentru mine, luptam cu el...
-nu vreau sa inaintez in viata.
-am exact ce-ti trebuie pentru asta.
un tanar ciudat s-a oprit in fata mea. nu era ca ceilalti. nu se grabea, se ferea de loviturile altora, ramanand in perfect balans. l-am studiat pret de o clipa.
-poti clipi. nu sunt ca ceilalti.
-observ.
-am s-o iau ca pe un compliment.
-asa sa faci.
-totusi, nici tu nu pari a fi ca restu. de ce te impotrivesti timpului?
-cred ca am un motiv asemanator tie.
a inceput sa rada, spunandu-si niste cuvinte doar pentru urechea lui.
-crezi ca stii de ce sunt eu asa?
-un ciudat? da.
-un ciudat?
-da. in momentul in care ne impotrivim normalitatii, devenim ciudati. uita-te la noi: suntem singurii care nu alearga.
-dar totusi suntem normali. niste ciudati normali.
-diferiti...
-cam asa ceva. si totusi imbatranim.
-hahahaha crezi ca de riduri imi pasa mie?
-cum te numesti?
-larisa.
a ramas putin gandit, uitandu-se la mine.
-cati ani ai?
-19.
a tacut. m-a studiat. eu am inceput sa rad.
-de ce ma studiezi?
-imi aduci aminte de cineva.
-de cine?
-tot o larisa. doar ca avea 16 ani. arata ca tine.
-dintr-o alta viata, poate.
-se poate.
s-a aruncat asupra mea si m-a strans tare la piept.
-vrei sa mori?
-da.
a mutit. m-a privit cu ochii lui mari si caprui.
imi parea cunosut.
-tu nu ma intrebi cum ma cheama, cati ani am?
-nu.
-de ce?
-poate te stiu si eu dintr-o alta viata. nu vreau sa-mi amintesc de tine. poate m-ai impiedicat sa mor, poate ai sa ma impiedici s-o fac.
-poate. auzi, n-ai cumva o tigara?
-ba da.
imi cautam pachetu de lucky strike prin geanta, pe pipaite. am simtit un pachet de tigari si l-am scos. continuam sa ma uit in ochii lui. am deschis pachetu si i l-am intins.
-LM menthol?
-poftim?
am incetat sa mai fumez tigarile alea de vreo 3 ani.
-si ea fuma LM menthol.
-mmmmbine. eu nu fumez LM menthol, ci lucky strike. fumam tigarile astea pe la 16 a...
am simtit cum bratele lui ma strang mai tare la piept.
corpul meu devenea cald, topindu-se, lipindu-se de al lui.
-ce faci?
-te iau cu mine, larisa.
-nu. nu!
-ai zis ca vrei sa mori, nu?
-dar nu vreau sa vin cu tine!
m-am desprins de el, agresiv. l-am impins.
am ramas doar noi pe o bucata de asfalt, in spatiu. el cadea.
-larisa!
vocea lui... el e...
-NU! tu, nu...
m-am aruncat dupa mana lui. s-a ferit.
-ramai cu bine, draga mea.
-nu te mai pierd inca o data. ieri a fost ultima data cand te-am pierdut. azi nu!
mi-am luat avant si-am sarit dupa el.
l-am prins. m-a luat in brate si mi-a sarutat fruntea.
-o sa ne revedem, dar...
nu-i mai auzeam vocea. pentru un moment, m-am bucurat atat de tare incat am atins fericirea pura. uitam de viata mea, mergem acolo unde voiam.
-tu nu stii ce a insemnat pentru mine sa te pierd.
-tu nu trebuie sa...
a disparut. eu am orbit. ii cautam bratele in jurul meu. vocea, rasuflarea, mirosul... toate dispareau.
-nu... nu din nou.
am deschis ochii.
stateam pe nisipul cald.
norii alergau, oamenii se loveau.
am cazut in mine.
din nou...

tu dormi

sub pleoapele grele-ti inchizi capruiul deschis
iar limba sub buze o ascunzi
orbind in nestire, tacand pe vecie,
sub apa sarata
dispari.

degetele lungi si subtiri,
le-ascunzi in parul incurcat,
iar alge si valuri te-arunca
in plasa de nisip.

si inca o data
as vrea sa-ti mai spun,
as vrea sa-mi zambesti
as vrea sa respiri,
as vrea sa nu-mi mai lipsesti
niciodata.

in bratele tale
sa m-ascund, ca un copil ce eram
iar tu sa-mi zambesti ca un adolescent
ce traia.

tu dormi
sub
plapuma de tarana.

ohohooooooooohoo:)))

si m-am intors din excursia noastra cu bobocii.
ma tre sa recunosc ca a fost foarte fain, mai putin iesirile din fire a lu dan si nervii care mi i-a provocat [de fapt, ni i-a provocat] o pizda din clasa a9a, care citez "mi-am pierdut virginitatea la 13 ani si a fost fain". pai cam da.ce pot sa zic. femeie maturaaaaaa, ce pula mea! e atat de matur sa te dai mare ca ti-ai tras-o la 13 ani, si e atat de tare sa te iei in gura cu cei din a 12a. si ce e cel mai tare e ca baga replici la adresa mea:
"vai e bisexuala, poate se dadea la mine!" - nu m-as da la tine nici daca ai fi ultima "femeie" dinlume. decat sa pun mana pe tine, prefer sa ma sinucid. serios acum:)
cat despre celalalte, mai bine tac. pt ca tot ea se facea de cacao.

in rest excursia a fost foarte faaaaaaaaina!

[vechea] vama veche mooooooooood

ne intoarcem in gara... in trecut

azi iau trenul spre trecut.
te chem si te rog sa ma astepti in gara...


eram asa buimacita cand ai acceptat sa ne revedem, incat nu stiam incotro s-o iau.
dar m-am decis. mi-am luat geanta, am indesat in ea un caiet, o carte, un pix, cheile de la casa si portofelul.

azi vreau sa te vad, sa fiu cu tine.

am urcat in autobus. am fugit spre gara. am ajuns cu trei ore, inaintea trenului. injuram. inima mea depindea de venirea lui, iar fiecare bataie a ei scurgea o farama de viata din mine.
asteptam pe peron de una singura, de parca trenul mi-era special destinat. frigul de afara ma salva, incetinindu-mi bataile inimii, intr-un final oprindu-le. am ramas inghetata in spatiu, iar timpul fugea pe langa mine.
un tipat. locomotiva imi trezea inima, facand-o sa bata ca o nebuna. tot ce voiam era sa te vad, sa fiu acolo cu tine.
am urcat scarile zambind. eram atat de fericita si sentimentul era atat de pur. m-am asezat pe scaunul rece, langa geam, langa calorifer. caldura nu-si mai avea rostul. inima-mi batea.
sinele cantau ca nebunele, un cantec enervant, cu aceleasi versuri stupide. injuram. timpul nu mai trecea, iar viata mea era pe sfarsitul clepsidrei...
am deschis cartea si-am inceput sa citesc. sick boy avea ceva cu rent. apoi nu mai stiu...
m-am trezit din cauza frigului si a luminii de afara.

am ajuns.

m-am tarait afara din tren cu ultimile farame de luciditate, inca somnoroasa. te cautam.
zeci de oameni se impingeau in mine, in ei. voiam sa ajung la tine... sa ajung odata.
-copil?
inima mi s-a oprit. clepsidra s-a spart. cioburile erau peste tot in mine, iar eu zambeam.
ti-am sarit in brate. mirosul, pielea, parul, privrea ta... nu s-au schimbat deloc. dragul meu...
ma abtineam sa nu plang.
trecutul, totul se derula inapoi.

15 martie 2008. primul sarut. un copil indragostit de tine, si cat te iubeam...
16 martie 2008. ultimul sarut, ultima imbratisare. momente dureroase, perfecte, inca asteptate depe atunci.
3 noiembrie 2010. degetele mele incolacite cu ale tale. tu dragul meu, tu...

urcam in metrou.

deja-vu...

tu te ti de tavan cu trei degete, iar cu o mana ma cuprinzi la piept. te tin strans si ma dezechilibrez cand porneste. raman cu fata ascunsa la gatul tau. inima-mi ticaie ca nebuna, sfaramand doi ani nenorociti.
-copilul meu...

intotdeauna. iti promit...

coboram. ni se face frig. ne ancoram mainile intre noi, impreunate.

sa nu-mi mai dai drumul...

urcam trei etaje. intram in casa. ne asezam pe pat si ne privim. vorbele nu-si au sensul, iar eu am atatea sa-ti spun. cioburile-mi intrau adanc in carne, implorandu-ma sa-ti vorbesc.
nu pot. sunt muta, fascinata de omul pe care l-am iubit enorm.
incerc. deschid gura si oftez. imi pun capul pe pieptul tau si tac. inima ta e muzica pentru auzul meu.
astept sa-mi fac curaj.
astept.
-copil?
imi ridic ochii spre tne si tac. te joci cu varful nasului, pe fata mea. ma tachinezi. tac si indur. o merit. nu ma astept nicio clipa sama saruti... ar trebui sa ma certi.
ma saruti.
cioburile se aduna, se lipesc, un puzzle perfect de dureros, atat de dulce.
uit sa mai gandesc. corpul meu refuza ganduri, iar pieptul ma doare. am o greutate pe el si nu o pot ridica. sunt o lasa prea egoista.
sarutul ia sfarsit. raman cu tine pe buze.
ne tinem in brate, de maini. imi saruti fruntea si ma cutremur.

sunt un copil... al tau.

uitasem cat de fericita sunt in preajma ta si-mi pare rau ca mi-am permis sa uit.
-uite ce e...
-shhh, taci copil.
-nu. nu pot. imi pare rau pentru...
-sttt copil. te rog.
-nu! asculta-ma. imi pare rau pentru tot. eu...
-copil...
-eu inca tin la tine, intelegi? adica...
-sttt...
-te iubesc.
ti-ai ridicat ochii spre mine. mi-ai prins fata in maini si m-ai sarutat.
-si eu copil.
ma simteam ingrozitor. imi doream sa mor. nu... de fapt imi doream sa nu-ti mai dau drumul niciodata.
incepe o noua piesa.
tu ai capul pe pieptul meu. eu oftez.
-imi vine sa plang...
-copil... nu.
raman agatata de trupul tau. plang. de data asta nu ma mai pot abtine.
adormim asa, imbratisati, tinandu-ne de mana.


-sa te astept?
-nu...
tu pleci. vreau sa vin cu tine.
ajung in gara. ma intorc in prezent. clepsidra e intreaga. urc scarile, nisipul se scurge.
nu vreau sa mai astept... te iubesc.

chill mornin'

a little bit of dubstep, a sweet lucky strike cig, a big glass of cocoa-milk, a few minutes till school starts.
ooooh. i love my life!

radio whisper

la ora asta ascult RADIO WHISPER!
ascultati si voi:


momentan e o emisiune pt bloggeri! face-ti-va cunoscuti dragii mei! :*

o piesa din camera colorata

e innorat... e inca octombrie. tu pleci... eu raman. uit sa zambesc.
bine te-am regasit, singuratate.
nu mai vreau asta. nu mai vreau nimic...
n-ai sa stii niciodata cat de mult tin la tine. tu n-ai sa stii...


cain, motanul sau ii mieuna la picioare.
-tu ce vrei? ce vrei?
se uita la el printre lacrimi, stergandu-si ochii cu manecile bluzei.
-doar tu stii. doar tu...
l-a luat in brate si-a pasit in intuneric.
urmatorul pas a fost in lumina reflectoarelor.
aplauze.
licairile din ochii spectatorilor erau colorate.
ridica tigara de pe podea si cere un pachet de chibrituri.
un necunoscut ii intinde o bricheta. il refuza.
-am cerut un chibrit.
o adolescenta cu parul mov ii intinde rusinata, un pachet de chibrituri. il ia zambind si-l deschide.
-e ultimul tau chibrit, esti sigura ca pot sa-l iau?
-da...
isi aprinde tigara. se uita la flacara chibritului si ezita. inchide ochii, zambeste, sufla. il pune la loc in pachet. pachetul il baga in buzunarul stang, al blugilor.
se intoarce la lumina. sta cu spatele la ochii ce-o urmaresc.
-eu... eu sunt doar a mea, iar voi... voi cine sunteti? de ce ati venit aici? de ce ati platit pentru o poveste tipica unei adolescente? de ce?
strangea coltul maieului in mana. nu avea emotii, stia ca scena nu exista. stia ca spectatorii sunt doar efectele iubirii ei... stia ca totul e imaginatia ei, un trip complex, o noua provocare.

pentru tine...

pentru toti anii in care te-am lasat sa pleci si sa revii cand ai vrut...
pentru tot timpul in care am sperat sa te intorci...
pentru toate emotiile care le-am trait din cauza ta...


n-am stiut ce sa spun. niciodata n-am stiut. ti-am ascultat fiecare fraza,cum asculta credinciosii slujba, am fost ascultatoare si-am pastrat fiecare "sa nu faci" si fiecare "ar trebui sa faci", in minte. nu... nu ti-am dat mereu dreptate, desi inauntrul meu stiam ca ai.
te-am lasat sa pleci, atunci, fara explicatie. te-am cautat, dar vorbeam singura. m-ai pandit din intuneric si m-ai lasat sa te caut. te trezeai precum un vampir insetat,cand eu nu te voiam aici. dar te primeam mereu cu bratele deschise, inapoi...
amsperat mereu ca lucrurile vor merge intre noi, si nu vom fi doar prieteni. stii, sunt prietena ta de mult timp, dar totusi... uneori imi doresc mai mult, stii?
atunci nu-mi permiteam nici sa ma gandesc c-am sa te sarut. as fi dat orice doar ca sa te tin acolo, oricum, ca prieten, ca iubit, ca orice... intelegi?
nu... nu cred. sau deja ti-ai dat seama si pastrezi totul pentru tine?
probabil.
uite, tot ce vreau e sa incercam ceva mai mult, intelegi?
adica primul nostru sarut... stii am innebunit in clipa in care buzele mele s-au contopit cu a tale. mi-am pierdut controlul instant, puteai sa faci ce vrei, intelegi? acceptam orice...
nu-mi imaginam nici sarutul ala, dar tot ce-a urmat?! nu... nu... chiar nu puteam sa-mi imaginez asa ceva.
iar e toamna, stii? e octombrie... curand incepe noiembrie, iar pleci, nu-i asa?

simteam cum tremur din tot corpul. voiam sa te sarut si sa nu vorbesc deloc...
voiam sa-ti spun tot ce n-am curaj sa-ti spun.
voiam sa-ti spun tot si sa plec.

auzem sunetul viorilor in urechi.
mi-am deschis ochii si-am inhalat adrenalina. miros rece, electric, sfarsitul toamnei...
veneam spre tine.


adio...
sunt o lasa.

un meleu

mi-am deschis ochii, cat sa le dau drumul lacrimilor si i-am inchis la loc.
obrajii ma ardeau in urma lor, gatul meu refuza aerul curat, iar inima... refuza sa mai bata.


-lara?
-t... tu.
-ce cauti aici?
-eu? eu ce caut aici?
-da...
-tu ce cauti aici?
auzeam o piesa de la prodigy pe fundal, printre sunetele scoase de pescarusi.
un val de caldura mi-au umplut corpul. ma linisteam si fericirea se instala usor in mine.
-eu... eu am venit. am venit...
-da. bun, am inteles ca ai venit. adica observ ca esti aici. dar nu mi-ai raspuns la intrebare. ce cauti aici?
-ce caut? nu stiu... pe tine, cred.
-de ce ma mai cauti?
-pentru ca am sa fac asta mereu.
-dar nu mai are rost.
mi-a prins fata in palmele aspre si calde. simteam mirosul sarat din porii lui, raspadindu-se pe ai mei. ochii lui caprui si mari, devenau umezi, ca si cum lacrimi i-ar arde.
-lara. de ce ai venit aici?
-eu... eu n-am mai suportat. stii? n-am mai suportat.
priveam pamantul. priveam picioarele noastre. perechile noastre de papuci. aceeasi marca. ai mei negrii, ai tai aproape albi, si totusi gri.
acelasi nisip, niciun pavaj, niciun asfalt. aceleasi chistoace de tigari, aceleasi margele rupte pe jos.
-cat a trecut?
-de cand?
-de cand nu ne-am mai vazut.
-doi ani, o luna si zece zile.
mi-am ridicat ochii.
ma priveam intr-o oglinda. un val rece, electric mi-a urcat pe coloana in sus. eram singura. sentimentul de fericire a disparut repede, lasand urme adanci de durere. aerul refuza sa mai intre. inima imi batea ca o nemernica, spargandu-mi pieptul. am cazut pe jos, in speranta ca imi voi alina durerea. oglinda a cazut odata cu mine. stateam in fata ei, neputincioasa, cu ultima farama de viata gata sa mi se scurga afara din corp. m-am privit in oglinda pentru ultima data.
-rezista, draga mea.
era in spatele meu, cu ochii lui caprui si umezi. isi tinea incheieturile in palme, ca si cum ar incerca sa-si salveze ultimile picaturi de sange. dar degeaba. i se scurgea printre degete, incet.
-NU! nu din nou! te rog, nu din nou!
mi-am prins capul intre palme si mi l-am strans intre genunchi. incercam sa mi-l scot din cap, din suflet, din mine.
-pleaca! pleaca odata!
-am incercat de atatea ori sa plec, dar m-ai chemat de fiecare data inapoi.
am simtit ceva cald curgand incet pe maini, apoi pe fata. mi-am privit incheieturile. aveam nsite gropi adanci. mici sau mari, care urcau pana la umeri. vedeam ketamina, morfina, heroina... le vedeam pe toate scurgandu-se prin sangele meu. simteam iarba, hash-ul si crack-ul umplandu-mi plamanii. simteam pastilele pe limba... nasul ma pisca incet de la cocaina.
-n-ai sa pleci niciodata, nu?
-n-ai sa ma lasi niciodata sa plec, nu?
-nu.
-atunci, n-am sa plec niciodata.
-n-ai sa mai mori?
-nu, dupa ce-o faci si tu...
i-am zambit. m-am rasucit. l-am sarutat pe buzele crapate.
-atunci asa sa fie.


m-am trezit pe podeaua din baie. seringa era goala. mai aveam un meleu.

-ai revenit.
-introtdeauna.

in toamna lui iulie

mi-e teama c-ai uitat...
ca voi fi ramas uitata, acolo,
in adancul tau,
pe fundul unei sticle de vin
sau pe pervaz, cand fumezi.

mi-e teama c-ai uitat de noi.
mi-e teama ca vom fi ramas acolo,
pe pervazul tau,
in sticla de vin,
sau pe fotoliu.

dar toamna a venit...
mai stii visul ala?
mai stii visul tau?
mai stii?
cand ne plimbam de mana,
si frunze omoram la fiecare pas...
mai stii?

mi-e teama ca toamna ne-a uitat.
ne-a lasat intr-o zi de iulie fierbinte,
intr-o cana de cafea cu zahar,
si-o tigara postita.

mi-e teama c-am sa te arunc, acolo unde m-ai uitat.
sa ramai cu mine, pe fundul unei sticle de vin,
pe pervaz, unde-ti fumezi tigara.
am sa te uit langa mine...
am sa te uit in toamna lui iulie.

back in black

so things are pretty normal. ma rog, deloc normalul cu care eram obisnuita, dar un normal, ei bine mult mai calduros.
pisua e bine! se face bine si e foarte iubitoare. mi-a fost dor de miorlaitu ei zilnic, mi-a fost dor sa ma cert cu ea, sa vorbesc cu ea, sa ne jucam.
scoala n-ar putea fi mai primitoare de atat, imi iubesc liceul enorm de mult.
m-am hotarat sa merg la faculta in anglia. sper sa reusesc.
si uhm... viata personala e foarte rosie! [pink makes me sick]
deci pe scurt, sa traiesc la fel de bine in continuare! i feel goooooooooooood!

take my heart out and throw it away

mi-e dor de tudor.
in ultima vreme m-am gandit atat de des la el, incat am cam sters tot ce aveam in suflet si tinea de bine.
as vrea sa nu se fi intamplat ce-a fost anu trecut.
as vrea... dar cer prea mult, nu?
cer prea mult...
de fiecare data cand sunt okay, ma gandesc ca a trecut si e intr-un loc mai bun, si nu se chinuie. apoi il visez, sau ma lovesc de ceva, cineva care imi aduce aminte de el.
in ultimile trei saptamni mi-a venit sa-mi scot inima afara.
nu mai suport. am intrat iar in depresie si am impresia ca nici n-am iesit din ea cu adevarat... vreodata.

citeste asta, si vei vedea ca rogue a fost singura care a inteles tot ce-am simtit pt tudor. si tot ce simt dupa...plecarea lui.
http://restul-e-durere.blogspot.com/2010/09/tu-si-el.html

cum te simti?

eh. cum ma simt?
aiurea rau.

cadere libera.

caderea e libera.
dar doar caderea e libera... eu nu.

alee.
cercei.
bratari.
festival.
tu.
conversatie.
zambet.
dimineata.
zambete.
tigari mentolate.
invitatie.
refuz.
munca.
lantisoare.
rugaminte.
seara.
tu nu.
droguri.
alcool.
dans.
frig.
rasarit.
somn.
dimineata din nou.
tu.
timiditate.
conversatie.
eu plec.
alte droguri.
ma intorc.
tu.
zambet.
invitatie.
bere.
cinste.
asteptare.
nisip.
apa sarata.
dreaduri.
croseta.
sarut.
ras.
promisiuni.
nisip.
bere.
tigari mentolate.
aparat foto.
baterii moarte.
injuraturi.
rasete.
un ultim sarut.
eu plec...
tu ramai.
ma intorc.
imbratisare.
"mi-esti draga, ardeleanco."
ma intorc si fug.
autobus.
plans.
speranta.
intuitie.
paranoia.
am plecat.
tu ai ramas.
pentru totdeauna.
eu m-am intors.
ai uitat de promisiuni.
apa, marea, nisipul.
adio.

razboi cu miere

-ne iubim prea mult, nu?
-cam asa ceva.
-o sa ajungem la pumni, bate si cutite.
-nu vom ajunge. iti promit.

MINCIUNI


ne iubim in clipa in care inima ne e strapunsa de mierea de pe lama rece.
ne iubim cand lumile noastre se distrug reciproc, aducand apocalipsa.
ne iubim cand mainile ni se transforma-n pumn si ne lovim cu vorbe.
nu ne mai iubim demult, in mintile noastre bolnave, dar ne iubim de secole, fara cutite, fara arme.
ne iubim cand soarele apune, uitam ca suntem in razboi.
uitam ca suntem muritori, dar stim ca suntem nemuritori in tot ce avem impreuna.
ne imbatam cu viicile noastre, tu in alcool, eu in narcotice.
cand tu esti slab, eu prind putere, cand eu continui sa tot cad, ma prinzi si-mi saturi setea.
eu te distrug, tu ma ajuti...
eu te distrug, tu ma ajuti sa te distrug.
eu te iubesc, iar tu ma faci sa te urasc.
abtine-te.
opreste-te.
o sa te urasc.
tu ma distrugi, eu te lovesc.
cand ridici palma sa ma ataci, cazi inainte sa lovesti.
eu te distrug, tu ma ajuti.
ai sa mori in mainile mele, cand eu voi fi deja moarta.
vom fi romeo si julieta scrisa de vreun betiv notoriu, un shakespeare al zilelor noastre.

cand ai sa ma lovesti cu adevarat, apocalipsa nu va fi doar in lumile noastre.
iar mierea va fi pe sfarsit.

astazi nu se intampla iarasi nimic

deci sunt plictisita de-mi sar capacele.
peninsula's over, in vama nu mai merg anu asta, afara din oras iar nu cred ca o sa ies, so life suck's.
nu mai sunt roscata ceea ce ma dispera in ultimul hal, am foarte putin par in cap pt ca mi-am dat jos dreadurile si am taiat considerabil din ele.
so let's say it's a new me, pe care n-o indragesc prea mult, dar curand imi voi baga iar foarfeca in cap, si mai vorbim atunci:)) cat despre atitudinea mea, ei hai sa zicem ca am luat-o cam moale in 2010. am fost pasnica si draguta, but it was just bullshit. asteptati-va la ce e mai rau in clipa in care m-ati calcat pe coada.
n-am chef sa creez mai nimic. sunt plictisita si sictirita de tot ce ma inconjoara. vreau adrenalina, vreau sa ma joc cu focul, vreau sa mi se intample ceva aiurea din care sa reusesc sa ies zambind, desi ranita. vreau sa distrug.

pentru "prieteni"

all my haters rise their hands in the air.


de cate ori mi-am auzit "lara te iubesc" si m-am abtinut sa nu vomit, sa nu rad. partea proasta e ca atunci cand chiar cred ca e pe bune aflu ca totul e o minciuna mare si gogonata.
eh, acum sa va pun la curent cu relatia mea cu denis [care nu mai exista btw :)]
relatia asta a durat destul de... mult. pana cand ne-am hotarat sa trecem la un alt pas. evident "prietenii" au avut un rol VIP aici. prietenii lui, nu ai mei. ai mei daca nu l-au placut au tacut din gura si s-au bucurat cu mine ca sunt fericita, pe cand prietenii lui i-au facut crize l-au facut in multe feluri, cum ar fi naiv, mielusel si alte rahaturi.
o sa fac public numele prietenilor lui, pt ca asa vrea pizda mea: john [pe care il cheama ionut, dar banuiesc ca ii e rusine ca e roman] si mina [pe care nu stiu cum o cheama pt ca si la asta ii e rusine cu numele ei adevarat, dar cred ca o cheama maria. sau poate chiar asa o cheama]
asadaaaaaaar, cand eu mi-am dat seama ca mina trece pragu in relatia mea cu denis, l-am anuntat. m-am trezit ca sunt comparata cu elena, care ii facea crize de gelozie and stuf. m-am chircit si-am tacut din gura. ba mai mult am vrut sa-mi cer scuze de la mina ca EU am intrecut masura, dar evident domnisoara [desi n-ar trebui sa te numesc domnisoara dupa ce-am aflat de tine] a fost prea busy si prea mai inalta decat mine sa ma auda. well guess what slut [nu, nu o injur, asta am aflat de ea:)- deci iti zic pe numele mai mic] esti cu muuuuuuuuuuuuuuuuult mult mult mai jos decat mine. roaga-te sa nu te strivesc cand o sa te calc in picioare. ai 24 de ani si alergi dupa pusti de 18? darn girl, esti disperata.
and now ionut [the best part]. acesta este un mesaj care ti-l adresez tie, dar care il fac public, pt ca din nou, asa vrea pizda mea.
"sunt de parere ca esti un poponar, daca nu esti un virgin fustrat sexual ca inca n-ai dat de o pizda. te-a ros rau de tot faptu ca denis era cu mine? ma urmaresti si tu sau ce? hai, i have enough stalkers, te pot tine si pe tine in frau. bucura-te ca nu stiu multe de tine, dar ascunde-te repede. o sa te gasesc:) "
in fine. se pare ca denis a ascultat de ei, pt ca parerea prietenilor conteaza, dar a ignorat parerea lui nadia, care cica e cea mai buna prietena a lui. ti-am mai zis denis, nadia e singura care o sa-ti fie aproape, dar incepi sa o arunci departe de tine. n-as vrea sa le vad fetele poponarului si curvei, in momentul in care si nadia o sa dispara. si n-as vrea sa te vad singur de capu tau, pierdut intre foi si ceara. n-as vrea sa te mai otravesti cu batjocura altora, si la fel cum a zis ionut [cu care sunt de acord la asta, dar nu in aceeasi privinta in care a spus-o el] esti naiv. tu chiar ai impresia ca ei sunt prietenii tai si atat? nu sunt denis. vor ceva in schimb. deschide ochii. viata nu se limiteaza la 4 pereti si-un acoperis.
eu nu voiam nimic. voiam doar sa fiu prietena ta, dar m-am indragostit. "ne-am iubit" denis. ne-am iubit... sau eu inca continui sa ma mint ca m-ai iubit?
de fapt, sincer... o sa raman la ce am langa mine.
nevermind you. i'll stick to drugs till the last day of my life.
pt ca asta eram pt tine, nu? o drogata.
credeam ca tu intelegi, dar ai inteles gresit. m-ai judecat ca ceilalti.
ai zis ca nu esti ca ceilalti, ei bine BAD NEWS:

ESTI!

peninsulaaaaaaaaaaaaa

aaaaaa incepuuuuuuuuuut nebuniaaaaaaaaaa!
revin in cateva zile cu poze:D

drogata? pff.

ok. in scrierile mele ati putut observa ca apar droguri, alcool si mult, da' mult tutun. eh, dupa asta, multi m-ati judecat facandu-ma drogata, alcoolista [fumatoare sunt, nu comentez. iubesc tutunu]
daaaaaaaar, v-as baga pe toti la mamele voastre in pizda, de nenorocti ce sunteti; ca va urasc. v-am ignorat mult si bine. ideea e ca o sa va ignor in continuare, dar ce m-a durut cel mai tare a fost cand o persoana de la care ma asteptam mai putin, sa ma faca drogata, exact in momentu in care am fost destul de curata. adica chiar pt persoana asta am renuntat cam la tot ce-mi facea rau. cam la tot mai putin tigari.
sincer, nu ma consider o drogata pt ca mai fumez o iarba din cand in cand. o sa ma consider drogata in momentul in care o sa tremur si o sa devin violenta din cauza drogurilor. cand o sa tanjesc dupa k sau heroina. cand o sa fiu murdara de zapada la nas si etc.
m-am saturat sa ma judecati fara a avea dreptu asta. m-am saturat de prostia voastra pana peste cap. daca nu intelegeti ce scriu, apasati pe x, sau da-ti pe next. e doar un click mic.

sa-mi sugeti pula:>

vama veche 2010

desi eziatam sa merg direct in vama cu fetele si oscilam intre ele si prietenul meu, ei bine le-am ales pe ele.

Erida

dupa un somn lung, blestemul se ridica.


de cateva zile ma simteam aiurea, de parca n-as fi fost in apele mele. incercasem orice ca sa-mi revin, dar degeaba. situatia mea se inrautatea in fiecare minut.
cand ma priveam in oglinda, vedeam o straina. una rea, plina de ura.
-lara?
-da?
-ai uitat de mine, nu?
-nu...
-atunci de ce ma privesti ca pe o straina?
-eu...
-ai uitat cum te simti cand ma trezesc, nu? n-a fost o idee buna sa ma inchizi.
-lasa-ma in pace.
-nu lara. de data asta nu.
o priveam zambind. zambetul acela nu ma facea decat sa-mi doresc sa dispara din mine odata pentru totdeauna. stiam ca nu trebuie s-o enervez, pentru ca tipatul ei m-ar ucide.

m-am intors in camera mea. mi-am aprins o tigara si am ales o muzica buna, care o ascultam acu ceva ani.
versurile nu ma ajutau. dar o ajutau pe ea.
imi suna telefonul. numar necunoscut.

-alo?
-lara?
-da?
-sunt M.
-mda. mi-am dat seama.
-ce faci?
-lasa cacatu si vorbeste. tu nu ma suni sa vazi ce fac. ce-ti trebuie?
-eu... eu inca te iubesc.
-pfff. dupa 4 ani nenorociti te trezesti ca inca ma iubesti? cred ca ai uitat cat am tinut la tine, nu?
-stiu. te inteleg, dar...
-nu dar! nu intelegi! am zis "am tinut". e la trecut dragul meu. e la trecut. m-ai mintit prea mult si stii cat urasc minciuna.
-uite, acum nu te mint, eu chiar te...
-DU-TE DRACULUI! adica cat tupeu pe tine, omule! cat tupeu! nu vorbesti cu mine un an intreg sau ma iei peste picior si acuma ma suni din neant si brusc iti dai seama ca ma iubesti. ce mama ma-sii?! duci lipsa? stii ceva? m-am saturat. cand sunt fericita apari tu si boom, totul se duce pe apa sambetei. totul se duce naibii. tu nu-mi aduci noroc, tu esti ghinion pur, o greseala perfecta in viata mea. ESTI O GRESEALA NENOROCITA! sper din tot sufletul ca atunci cand o sa fi fericit, sa te gandesti la mine razand cand imi spui "te iubesc", sper sa ma vezi in fiecare fata care o alegi, sper sa fiu doar eu in capul tau.
-esti deja.
-NU! nu ma intrerupe! sa ma simti atunci cand esti fericit, cum iti iau toata fericirea si o distrug, o sfaram in palme ca pe un fluture. atunci cand esti trist sa ma vezi razand de tine, fiind fericita. iubeste-ma pana in ultima ta clipa si uraste-te pentru tot raul care mi l-ai facut. din cauza ta, traiesc printre masti. nu mai stiu cine sunt sau ce-am fost. te urasc, intelegi? te urasc! nici macar nu te-am iubit.

i-am inchis in nas.
am inceput sa rad fara motiv. brusc o simteam in fiecare celula de sange, in fiecare nerv, peste tot in corpul meu. era acolo, treaza, gata sa distruga. mai lipsea o picatura si era deajuns sa puna stapanire asupra mea.
de data asta voiam sa stiu tot ce e gresit in viata mea. am scormonit peste tot si mi-am dat seama ca viata mea insusi, era o greseala.
am zambit.
mi-am mai aprins o tigara.
sunt fericita.
la scurt timp, o jumatate din mine a fost zdrobita de alte cuvinte. de motivele ascunse in acele cuvinte. imi uram intuitia si pentru prima data, dupa atatia ani, mi-am dorit sa distrug din nou.

erida a zambit, m-a ucis si-a tipat.

ochii gri si pata rosie

mi-am dus mana in dreptu inimii si-am tipat.



mana ta calda se potrivea perfect cu mana mea rece.
buza ta de jos umplea perfect golul dintre buzele mele.
mirosul tau era al meu, iar al meu era al tau.
visele mele incolore se colorau in visele tale.

-lara, trezeste-te.
am deschis ochii. ma priveam pe mine. imi vorbeam mie.
-tu. de ce tu? de ce mereu tu? de ce nu el?
-pentru ca visai. trezeste-te. ai bagaje de facut.


m-am trezit cu pisica langa mine. imi atingea obrazul cu botul ei umed si rece.
-ce e?
a mieunat, s-a arcuit si-a sarit jos din pat.
m-am ridicat din pat si-am cazut la loc.
m-am intins dupa telefon.
08: 12.
ma simteam goala. toate sentimentele, toate amintirile, toate au disparut.
incercam sa ma gandesc la ce-am visat, dar uitasem.
incercam sa-mi aduc aminte de clipele de fericire.
ceata.
-ceata? dupa ceata vine claritate.
ochii mi s-au umplut de lacrimi. ma usturau.
lacrimile erau reci.
am depus un efort mare si-am ajuns in fata oglinzii.
-ce dumnezeu?!
ochii mei erau un gri spalacit, aproape alb. pata de lumina din ei, era mai mare decat pupila.
am simtit cum totul se prabuseste asupra mea.
pulsul o lua razna, iar inima imi batea atat de tare incat simteam ca mai are putin si-mi spage pieptul. mi-am dus mana stanga pe piept.
nicio bataie.
nici una.
am tipat.
am cazut in genunchi.
mi-am bagat unghiile in carne ca sa simt durerea.
durerea nu exista.
degetele imi erau acoperite cu stropi de sange.
ma uitam la gresia alba.
o picatura de sange.
a doua.
a treia.
a patra.
o picatura de apa.
m-am ridicat in picioare. ma uitam in oglinda.
eram aproape normala.
mint.
ochii gri si pata rosie de pe maieu, nu insemnau normal.
eram goala.
ma durea pieptul, dar nu din cauza ranilor... ma durea inauntrul lui.
m-am intins pe spate si mi-am aprins o tigara.


-lara? trezeste-te.
am deschis ochii. imi vorbeai mie, iar eu iti vorbeam tie.
mi-am dus mana stanga in dreptul inimii.
nu mai batea.

buna dimineata moby

cand m-am trezit, mi-am luat mp4-ul in mana. aveam chef sa ascult muzica. aveam doar un titlu de piesa, fara trupa. imediat ce a inceput sa cante, am stiut ca era moby.
wow, adica nu am mai ascultat piesa asta de ani buni. mai ales ca mie nu-mi place moby, piesa asta mi-a placut enorm in clasa a 9a. imi doream sa o pot imparti cu cineva, dar nu "traisem cu nimeni versurile".
acum le-am trait.
iti dedic piesa, dragul meu... desi probabil nu asculti moby.



lyrics:

So we sleep in beds
We´ve never made
Holding close to love
When love should fade
Holding on to this is the best thing we´ll ever do

Morning sun is sweet and soft on your eyes
Oh my love,you always leave me surprised
Before my heart starts to burst
With all my love for you

And know how it rains
And know how it pours
I never could feel this way
For anyone but you (2x)

So it takes some time
And slip away
Holding on to love
When love should stay
Holding on to you is the best thing I´ll ever do

Evening sun is sweet and soft in your face
So I´ll never ever leave this place
I feel my heart start to burst
With all my love for you

And know how it rains
And know how it pours
I never could feel this way
For anyone but you (2x)

narcisism.

teatrul 74. no place like home

-acasa. nu?
-pentru mine da.




din prima clipa in care am calcat in teatru 74, m-am simtit ca acasa. pe canapelele comfortabile, simple, cu o cafea buna si tigari. miros de iasomie de la betisoarele ce ardeau pe mese.
mi-am luat prietenii si i-am adus acolo.
mi-am facut si mai multi prieteni intre zidurile de caramida, pe muzica buna, cu gust.
aveam o perioda in care mergeam zilnic.
mi-ar fi dor... mi-ar fi dor sa merg acolo sa stau pe canapea, sa sorb dintr-o cafea si sa palavragesc.
s-o intreb pe nora daca imi da un slim mentolat.
sa-l rog pe pierre sa-mi faca o alta cafea.
sa joc table cu catalin.
sa vorbesc cu ana despre facultate.
sa-l intreb pe theo daca ne poate face un grup al liceului.
sa ma certe nicu mihoc cand il salut cu "buna ziua".
sa-l innebunesc pe margi sau pe madalin ca prima piesa care o voi scrie eu, de una sigura, o voi juca aici. pe scena de la etaj, desi, mi-ar place sa fie jos, in cafenea. intre oameni, cu bauturile in fata, fumand linistiti cate o tigara.
mi-ar fi dor sa merg la concerte sau la petrecerile care se tin acolo.
mai am un an cu 74, inca un an de liceu.
ar fi aiurea sa plec... as vrea sa raman aici. oricat de mult imi doream sa plec din orasu asta, o sa-mi fie prea dor de casa mea... de casa noastra prieteni. de locu in care ne adunam seara la o bere.
o sa-mi fie dor de teatrul 74.

mai am un an si o sa profit la maxim de locaul asta.
uite un video, de la un concert din 74:



pentru mai multe informatii legate de teatru 74: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teatru-74

cafea

m-am trezit bulversata, intr-un alt vis. imi mangaia fata si-mi spunea ca ma iubeste.
m-am intins si-am zambit.
-visez?
-nu...


-uite, eu dorm cu mama si tu dormi in camera mea.
-nu.
-ce nu?
-nu dorm in camera ta.
-de ce?
-nu dorm in camera ta, daca nu dormi cu mine.
-da o sa se supere mama.
-pai fa cumva sa nu se supere. eu vreau sa dorm cu tine.
-da nu incapem.
-ba da.
si ne-am intins amandoi pe un fotoliu, cu latimea de un metru [daca nu mai putin]. chiar nu-mi pasa ca aveam sa ma plang de fiecare os, nerv, muschi si ce altceva mai functioneaza in corpu meu. voiam sa dorm cu el. acolo. in patu ala.
-lara?
-da?
-vrei sa ne culcam?
-nu ne uitam la jeux d'enfants?
-ba da.
-l-ai scos?
-da.
-mersi.
-n-ai pentru ce.
i-am tras capul pe spate, m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat.
sunt mai mica ca el cu vreo 15 cm daca nu mai mult. imi face placere sa ma intind de fiecare data, pe varfuri doar ca sa-l sarut.
am adormit in timpul filmului.

-rahaaaaaaat! e 10 fara 15 minute. pierd trenu.
desi eram constienta de faptul ca trebuia sa plec acasa, inca nu eram constienta ca totul e real. ca eu chiar am dormit in bratele lui toata noaptea, intr-o pereche de chiloti si bluza lui. inca nu-mi venea sa cred ca m-am trezit cu buzele lui la un centimetru de ale mele.
n-aveam curaj sa ma ciupesc, sa vad daca e real totul. nu voiam sa ma trezesc in caz ca nu era.
m-am ridicat in coate, m-am uitat la el ceva timp, apoi l-am sarutat.
-pui...
-mhm...
-te iubesc.
-mmm si eu mhmm...
cand si-a deschis ochii, puteam sa-mi dau seama ca nu eram singura zapacita care credea ca totul e un vis. se uita la mine si se chinuia sa nu se trezeasca.
-pui, sunt aici.
m-a strans in brate si m-a tras sub el. am ramas amandoi tacuti, uitandu-ne unul la celalalt.
-nu visez?
-nu.
-chiar sunt fericit?
-sper.
-tu esti?
-putin spus.
-chiar ma iubesti?
-da.
a zambit. i-am tras capul pe pieptul meu. imi placea atat de mult sa-l tin la piept, sa pot sa inspir mirosul lui.
-lara?
-da pui?
-vrei cafea?
-da. dar dupa ce ies de la dus.
-ok.
am fugit la dus. am dat drumul la apa rece. voiam sa ma trezesc.
nu e real. nu e real. nu poate fi real. iar visez. iar ma ia schizofrenia. il iubesc atat de mult incat incep sa-i formez o imagine, un miros, o casa, o familie... il fac iubitul meu, dragul meu, puiul meu. innebunesc. nu e adevarat. o sa mor dupa ce ma trezesc. o sa mor... o sa mor stiind ca nu e aici cu adevarat, ca e totul in mintea mea. ca are voce, si gust, si o inima, si un corp, si miros, si, si, si e al meu. e al meu. fir-ar sa fie. sunt nebuna.
m-am bagat sub dusul rece si m-am ghemuit in cada. imi venea sa plang.
degetele incepeau sa ma doara din cauza frigului.
dumnezeule. nu visez? adica totul e adevarat?
am tasnit din cada, m-am sters repede cu un prosop si am fugit in camera lui.
statea pe pervaz cu o cana in palme si una langa el. fuma o tigara.
-esti ok?
-d-da.
-sigur?
-da.
mi-a intins cana care statea langa el.
-fara zahar, cu lapte, nu?
-da.
a tinut minte.
a tinut minte.
asa imi beau cafeaua.
am luat-o in palme si-am sorbit din ea. era fierbinte si simteam aroma laptelui, perfect imbinata cu cea a cafelei. cea mai buna [perfecta, de fapt] cafea care am baut-o in viata mea... as putea zice asta. da... as putea.
m-am intins spre el si l-am sarutat.
simteam zaharul din cafeaua lui, pe buzele mele.
cafea... cu zahar. am si uitat gustul. am si uitat ca viata poate fi dulce...
m-am imbracat si-am plecat.
am lasat cana, pe jumatate plina pe biroul lui. cafeaua era mai buna cu zahar.
cafeaua si viata aveau un alt gust...

o zi perfecta

-lara?
-da?
-unde va intalniti?
-nu stiu. stai sa-l sun.

mi-am scos telefonu din buzunar. tremuram ca naiba si chiar nu ma puteam opri. alex se uita la mine.
-alo?
-pui? unde esti?
-errr... tocmai am pierdut cursa.
-rahat. si in cat timp ajungi?
-cam in 50 de minute.
-cat?! ok... te astept in gara.
-ok. te pup.
-si eu.

-deci?
-deci a pierdut cursa.
-si ce faci?
-il astept.
-unde?
-aici. err... nu stai cu mine la o cafea?
-ba da.
alex a luat-o inainte. am ajuns la un automat de cafea.
-alex, fac cinste.
-da stai linistita. trebuie doar sa schimb.
-am marunt.
-ok. dar raman dator.
-oh da. vezi sa nu.
ne-am luat cate o cafea. eu am inceput sa fumez ca un turc.
aveam inca gustul ala nasol de la pasta de dinti. inainte cu 2 ore incercam sa ma spal pe dinti intr-o baie dintr-un tren accelerat. ma spalam cu apa minerala. a fost groaznic.
la a doua tigara am clacat.
-lara?
-esti bine?
-nu. adica da, de fapt nu!
-de ce? ce e?
-mi-e rau. adica sunt fericita, da imi vine sa vomit.
-de ce?
-pentru ca imi vine sa vomit.
-lara, e doar un baiat.
-da. da. e doar un baiat. nu! doamne, nu! nu e doar un baiat. e... e, e, e of la naiba. e special. e special pentru mine. nu e doar un baiat.
-lara, calmeaza-te.
-o sa vomit. unde este o baie?
-lara. stai jos.
-nu pot. nu pot!
-vine cu metroul?
-banuiesc. stai ca-l sun.

-unde esti?
-la politehnica.
-in cat timp ajungi?
-20 de minute.
-ok.

eram si mai bulversata. de data asta chiar simteam nevoia sa vomit si ma chinuiam extrem de tare sa n-o fac.
-lara te rog calmeaza-te.
-vine in 20 de minute.
-e ok. stau cu tine.
-da. da. doamne. pe unde vine?
-pe acolo.
-ok. o sa fiu cu ochii in patru.
-hahaha. esti haioasa. termina.
-bine.
mi-am scos un pachet de guma din buzunar si-am scos o pastila. am rupt folia si m-am intors s-o arunc.
am inlemnit.
hartia aia ma intepa in degete si ma gadila in acelasi timp. imi venea sa urlu, sa fug, sa sar, sa vomit ca sa ma calmez, sa-mi trag gluga in cap, sa-mi pun o punga de hartie pe cap, sa-mi ascund privirea care probabil arata ca a unui copil prost.
venea spre mine, putin timid.
imi doream sa-l iau in brate, imi doream sa-l sarut, sa-l musc de buza de jos, sa-l tin de mana, sa-l musc de gat, sa-mi bag nasu in paru lui, sa ma innec in mirosul lui, sa urlu ca-l iubesc de fata cu toata gara.
am facut un pas spre el si m-am tras inapoi.
-hey.
cand i-am auzit vocea mi-am pierdut orice urma de luciditate si-am fugit spre el. l-am luat in brate.
-nu pot sa cred ca esti aici, in bratele mele.
-mmmmnu... n-n-nici eu.
imi doream sa continue sa vorbeasca. eu chiar nu puteam sa scot sunete normale in clipa aceea. tot ce-mi doream era sa nu-mi dea drumu.
niciodata.
mi-am tras fata din parul lui, ca sa-l privesc in ochi.
totul era perfect.
perfect.