be the first one to know.

miercuri, 4 ianuarie 2012

I. ia-ti filmul [monolog de toamna]

m-au impins pe scena.
m-au impins asa, goala, lasandu-ma sa ma umilesc cu inexistenta sentimentelor ce-si aveau candva veacul in mine.
refuzam, ii rugam sa nu ma lase acolo, dar nu le-a pasat.
de-indata ce m-au dus in mijlocul scenei, nu le-a mai pasat de lacrimile mele, nici de rugamintile si promisiunile inscriptionate pe fata mea.
m-au privit rece si mi-au ordonat sa va spun povestea mea. am simtit plumbul curgandu-mi pe obraji, lipindu-mi-se de genunchi si de picioare, fixandu-ma pe podeaua veche.
am auzit zgomote... oameni susotind.
un zgomot puternic.
au ridicat cortina.
din intunericul meu, am fost orbita de lumina.
mi-am adus mainile deasupra fetei, de parca soarele mi-ar fi ars fata inca o data.
liniste.
licairile din ochii lor, a vostri', ai ei, ai lui... toti adunati unde nu v-am dorit vreodata.
m-am adunat pe podeaua rece, ca un fetus in pantecele unei tinere mame.
auzeam pianul fredonand rime dintr-o alta dupa-amiaza a verii, cu tonuri grave de noiembrie.
vedeam praful asezandu-se pe podeaua vopsita in negru.
imi amintea de masuta noastra pe care ai distrus-o aproape de mijloc, jucandu-te aiureli. vad expresia fetei tale cand m-ai intrebat daca n-am vazut ce-ai facut.
ai ras.
am ras.

-am ras impreuna. era praf pe masuta noastra, stiti? praf alb ca zapada, ca si cocaina. iar daca ne-ar fi vazut cineva, ar fi zis ca poveste noastra a inceput din cateva liniute.

am ras impreuna.
lasa... e povestea noastra. n-o s-o creada nimeni, iar daca o va crede cineva, va fi tata caci nu te place si va fi mama, pentru ca n-a avut niciodata incredere in mine.

m-am intors cu fata spre tavan.
teatrul 74.
viata mea se ascundea in teatrul 74 si-n toate celalalte sali de teatru pe care le-am bantuit.
mi-am dorit mereu sa joc un monolog aici, viata cuiva...

ei, imbracati in negru au adus un scaun vechi, pe scena, langa mine.
dupa ce nu i-am mai vazut, m-am intors spre o oarecare si totodata o anumea, EA.

-tu ai crede ca o poveste de dragoste incepe printre droguri?
a zambit, din buze.din ochi, pe sub bretonul des si rosu.
i-am citit buzele... "e posibil".
-nu! dar eram drogati ce-i drept, eu cel putin. eram drogata de cand m-a atins cu degetele cand mi-a luat bricheta din palma. si-am ramas in starea aia de zbor, de ameteala, de fericirea absoluta sugrumata de vise... apoi sevrajul mi-a dat curajul de care mi-era atat de frica, ca ar putea distruge tot ceea ce nu exista sau ca totusi, ar exista o farama de speranta.

dar devenisem neutra. eram prea neutra si lipsita de sentimente, pentru a face vre-un pas.

-s-a intamplat sa ne uitam la filmul pe care mi l-a recomandat un suflet atat de drag mie. sufletul asta imi spusese de film, pe undeva prin luna lui august, acu' 3 ani.

"sa vezi filmu asta cu cineva important tie. o sa vezi ca aceasta persoana va insemna mai mult decat a insemnat vreodata cineva pentru tine. mi-ar place sa-l vedem impreuna, dar dupa cum vezi, n-avem unde si cum. dar cine stie, poate intr-o zi..."

-nu eram impreuna in sensul acela, iar eu eram inca in starea mea nula. eram doar prieteni, stiti? doar prieteni... am urmarit filmul. la primele acorduri ale pianului, absinenta aia de la sentimente a izbucnit in cea mai urata tornada a sevrajului. tot amalgamul ala de sentmente m-a facut sa ma chircesc in sinea mea, schitand un zanbet la auzul vocii lui.

"filmul e genial..."

-mi-am controlat nevoile pana cand n-am mai avut ce controla...

2 comentarii:

Rucs spunea...

lara,scrii frumos,dar te rog,fa ceva ori cu fundalul ori cu scrisul,pentru ca se citeste destul de greu...

Lara D'art spunea...

your wish is my command :) 'till tomorrow it will be changed ^^
it was about time anyway:D