III. galben [monolog de toamna]

am plecat eu prima.

acum pleci tu.

mi-e teama de ziua in care vom pleca amandoi, pentru ca nu vom avea la ce sa ne intoarcem.

si atunci vom pierde tot, stii?

-mereu imi spunea ca ar fi trebuit sa se nasca in alta perioada, ca el nu apartine vremurilor astea. desigur, il aprobam. si eu ar fi trebuit sa ma nasc prin anii 1800 sa traiesc maxim 27 de ani, sa-mi placa bitter-ul si sa iau acid.

am vazut-o zambind din ochi, pe sub bretonul ei drept si rosu.

apoi mi-am mutat privirea mai sus, spre el. el ma privea trist, iar buclele lui negre, pareau a fi ude spre varfuri ca si cum ar fi plans.

picatura ce se scurgea din firicelele de pe barba sa, mi-au confirmat acest fapt.

-vrei sa pleci, sa nu ma mai asculti, sa nu mai stii de mine, nu-i asa?

am incercat sa ma ridic de pe podeaua rece, neagra si uda. ei, cei imbracati in negru, m-au aruncat inapoi langa scaun.

am oftat. am impins scaunul aproape de ea, cea cu bretonul ros' si el, cu bucle negre.

-voi! voi doi... tu, zambesti doar cu ochii, de parca ti-ar fi frica sa nu te vada el din spate. el, iar el, zambeste doar cu buzele, pentru ca ochii-i plang. nu va priviti. tu-l lasi in spate ca sa te urmareasca. tu ti-ai gasit o alta poveste nemuritoare si-ai incalcat promisiuni. el, el te uraste si te iubeste pentru ca esti un monstru. un monstru atat de dulce din viata lui. te respecta si te lasa sa-ti vezi de idealurile tale, dar te priveste din umbra. ii e dor sa adormi la pieptul lui si sa-i spui ca totul e real, cand totul e doar n vis.

el si-a lasat privirea-n pamant, acoperindu-si fata cu palmele. i-ar fi pus mana pe umar, dar n-avea rost.

ea... ea doar ma privea. astepta sa-mi auda povestea, n-o mai interesa viata ei.

-prea bine. fie cum doresti.

ei, in negru mi-au adus o tigara si-o cutie de chibrituri. in cutie era un singur chibrit.

l-am aprins.

cand chibritul aproape mi-a ars buricele degetelor, mi-am aprins tigara.

tot avea gust de sulf.

sulf.

galben.

fluturi galbeni.

-eu n-am sa ajung niciodata la rosu.

m-am intins pe spate si-am tras dn tigara.

mama nu ma lasa niciodata sa fumez pe spate. spunea ca nu-mi face bine. nici eu nu te lasam sa fumezi pe spate. mai stii?

dar azi, nu-mi pasa. azi am nevoie de tot ce imi face rau, ca sa stiu...

-sa stiu ca inca traiesc. toate amintirile astea, toate prostiile care le-am facut, tot raul pe care mi-l provoc singura, ma tine in viata. stiti? daca doare, atunci e inca viu. cand n-o sa mai doara, n-o sa mai doara deloc.