joi, 12 ianuarie 2012

V. pueril [monolog de toamna]

mi-a soptit in ureche, de parca i-ar fi fost teama ca noaptea va iubi pe altcineva, apoi m-a strans in brate si-a adormit.

"pana dimineata, sa nu uiti. sa nu uiti ca te iubesc..."

pentru cateva clipe, nu i-am mai simtit corpul lipit de al meu. m-am intors sa vad daca s-a ridicat sa-si aprinda o tigara cum facea de obicei.
nu. ea se intinse spre celalta parte a patului. din instinct am prins-o de mijloc si-am tras-o inapoi spre mine.
a chicotit si prin somn mi-a mormait ceva.

"n-ai uitat."

i-am sarutat buzele crapate.
cand am deschis ochii, ea zambea prin somn. da, inca ne sarutam cu ochii inchisi. ca sa nu ametim zicea ea, dar tot ametim.

a rabufnit langa scaun.
sunetul m-a scos din diminetile noastre cu aroma de sex.
si-a ascuns capul intre genunchi continuand sa se tina de suvita mai scurta, de deasupra urechii stangi.
cu coltul ochilor, urmarea unghiul meu. ochii ii erau plini de lacrimi pure de furie.
ne era dat clar de inteles ca era ca un dependent de cocaina intrat in sevraj, atunci cand petrecem prea mult timp departe unul de celalalt.

"vii?"

zambind, a mers spre baie. aburul din incapere se chinuia sa iasa prin crapatura de sub usa, pana si pe gaura cheii.
in cada, era multa spuma si ea.
mi-am intins picioarele pe langa soldurile ei si-am privit-o ascunzandu-si capul intre genunchi.

"ce-o sa se intample cu noi? o sa pleci si n-o sa mai fie sau, sau, sau o sa te intorci? adica o sa te mai intorci la mine? putem sa mai continuam nu? adica multe cupluri iau pauze, si da, nu trebuie sa-mi zici, stiu ca o pauza de obicei inseamna sfarsit, dar, dar nu intotdeauna, stii? eu am mai trecut prin asta si a mai mers dupa. nu mult ce-i drept, dar... of. ma intelegi?"

continua sa turuie cu intrebari tampite. stia ca in momentul in care voi pleca, se termina totul, indiferent de ceea ce avem acum. dar ea continua sa spere, ca un copil mic si prost.
a luat apa in palme si si-a ingropat fata in ea. rimelul i se scurse pe obraji. continua sa-si frece ochii cu degetele stranse-n pumn.

"cat insemnam noi, pentru tine?"

insemnam suficient de mult, incat sa nu vreau sa plec.



Niciun comentariu: